Contestaţie la executare

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILA Nr. 140/2014

Şedinţa publică de la 22 Ianuarie 2014

Obiectul cauzei:contestaţie la executare

TRIBUNALUL

Constata ca, prin contestaţia la executare înregistrată sub numărul 1845/205/2013, (...) a chemat în judecată  pe intimaţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş - A.F.P. Câmpulung şi Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Câmpulung, solicitând instanţei scoaterea  de sub sechestru a imobilelor sechestrate de către  A.F.P. Câmpulung, la data de 21.11.2012, anularea procesului verbal de sechestru din 21.11.2012, radierea menţiunilor din registrul de transcripţiuni–inscripţiuni şi cheltuieli de judecată.

În considerente contestatoarea arată că intimata A.F.P. Câmpulung a procedat la instituirea sechestrului şi încheierea unui proces-verbal de sechestru asupra unor imobile ce nu aparţin debitorului, ci contestatoarei, conform contractului de vânzare –cumpărare din 06.04.2012.

Ulterior sechestrul a fost menţionat în registrele B.C.P.I. Câmpulung.

Prin sentinta civila nr.1546/4.09.2013, Judecatoria Campulung a respins contestatia la executare, retinand urmatoarele:

Asupra excepţiei netimbrajului, aceasta a fost respinsa ca nefondată, la dosar regăsindu-se chitanţa de  achitare a taxei de timbru. 

Asupra excepţiei tardivităţii introducerii contestaţiei la executare, instanţa a constatat ca, conform art. 173 din O.G. nr. 92/2003 R, contestaţia se face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de executare sau de actul de executare pe care-l contestă, sub sancţiunea decăderii.

Conform art. 173 alin. 2 din O.G. 92/2003 R însă, contestaţia terţului care pretinde că are un drept de proprietate sau alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile  după efectuarea executării.

În speţa de faţă, sechestrul asigurator, ca prim act executoriu, nu s-a încheiat împotriva contestatoarei, ci împotriva debitoarei (...) , altă persoană juridică. 

Pe cale de consecinţă, contestatoarea, terţ faţă de actul atacat, este în termen  să formuleze cererea.

Pe fond, instanţa a constatat ca la data de 21.11.2012 s-a încheiat procesul verbal de sechestru a bunurilor imobile proprietatea debitorului (...) , având ca scop recuperarea debitelor fiscale datorate statului, conform titlurilor executorii enunţate în actul de executare. 

Pentru identificarea bunurilor imobile proprietatea debitorului, intimata a solicitat relaţii de la Primăria comunei Dîmbovicioara, după cum rezultă din adresa nr. 3050 din 24.10.2012, primăria comunicând intimatei copie de pe Registrul - Agricol al debitoarei şi declaraţia de impunere întocmită chiar de debitoare (f.72-76 dosar).

Contestatoarea afirmă că a intrat în proprietatea bunurilor imobile prin contractul de vânzare-cumpărare din 06.04.2012.

Documentul depus de contestatoare la dosar nu este autentificat, nu este intabulat, nerespectând astfel formalităţile prevăzute de lege ad validitatem, situaţie în care nu poate produce efecte judiciare.

După intrarea în vigoare a Noului Cod civil, dobândirea şi stingerea dreptului real asupra unui imobil, respectiv dreptului de proprietate se face numai prin înscrierea în cartea funciară (art.885 şi urm. Cod civil).

Conform art. 1675 Cod civil, vânzarea bunurilor imobile nu poate fi opusă terţilor decât după îndeplinirea formalităţilor de publicitate – respectiv înscrierea actului în Cartea Funciară. 

În acest context a apreciat instanţa că actul depus de contestatoare nu este apt să genereze un drept patrimonial, astfel încât nu poate constitui un temei pentru o contestaţie la executare.

Impotriva sentintei Judecatoriei Campulung a declarat apel contestatoarea (...) , sustinand ca, in mod eronat, prima instanta a aplicat disp. art.885 si urm. C.civ., intrucat Noul Cod civil a intrat in vigoare la 01.10.2012, iar actul de proprietate a fost incheiat la 06.04.2012, predarea-primirea imobilelor facandu-se la 20.03.2009.

La acel moment nu era necesara incheierea unui act in forma autentica, iar actul este opozabil si tertilor in forma in care a fost incheiat. Neinscrierea in cartea funciara nu lipseste contestatoarea de dreptul de proprietate, iar relatiile de la Primaria Dambovicoiara nu pot constitui o dovada a calitatii debitoarei de proprietar, in detrimentul adevaratului proprietar. Inexistenta inscrierii in cartea funciara se datoreaza faptului ca nu s-a intocmit pana in prezent cartea funciara.

In drept, au fost invocate disp. art.466 C.pr.civ.

La termenul de judecata din data de 15.01.2014, instanta a calificat calea de atac exercitata in cauza ca fiind recurs, pentru motivele aratate in incheierea de la acea data.

Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata ca recursul nu este fondat.

Astfel, Noul Cod civil a intrat in vigoare la data de 01.10.2011, iar nu 01.10.2012, astfel incat la data incheierii contractului de vanzare invocat de recurenta dipozitiile acestui act normativ erau pe deplin aplicabile.

Cat priveste aplicarea disp. art.885 C.civ., tribunalul retine ca inscrierea actului in cartea funciara nu are in prezent efect translativ de proprietate, intrucat, potrivit art. 56 din Legea nr.71/2011, de punere in aplicare a Codului civil, dispoziţiile art. 557 alin. (4), art. 565, art. 885 alin. (1) şi art. 886 din Codul civil se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială şi deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispoziţiile Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Până la data prevăzută la alin. (1), înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate faţă de terţi.

Asadar, intrucat obiectul vanzarii este reprezentat, conform inscrisului invocat,  de constructii si teren, tribunalul constata ca efectul translativ de proprietate al actului juridic s-a produs doar in ceea ce priveste constructia, cu privire la care nu este impusa ad validitatem forma autentica. Nu aceeasi este situatia pentru teren, cu privire la care, asa cum reiese din art.888 C.civ. si art.24 alin.3 din Legea nr.7/1996, s-a mentinut conditia intocmirii actului juridic in forma autentica.

Tribunalul subliniaza ca în cazul în care se invocă instrainarea dreptului de proprietate  printr-un act translativ de proprietate, atestat prin încheierea unui înscris sub semnătură privată, pentru a se asigura opozabilitatea faţă de terţi a respectivului înscris este necesar ca acesta să aibă dată certă potrivit art.1182 C.civ. de la 1864 pentru actele anterioare datei de 15.02.2013 şi să fie îndeplinite formalităţile de publicitate prevăzute de lege, asa cum s-a aratat deja. O asemenea cerinţă este justificată de faptul că faţă de terţi data înscrisului este lipsită de orice forţă probatorie dacă nu sunt îndeplinite formalităţile mai sus precizate. Prin această excepţie de la regula puterii doveditoare a înscrisului sub semnătură privată până la proba contrară, legiuitorul a urmărit ocrotirea terţilor de pericolul pe care poate să îl reprezinte pentru ei menţionarea unei date false în înscris, de regulă, antedatarea înscrisului. Or, potrivit art.1182 c.civ. data înscrisului sub semnătură privată nu face credinţă  faţă de terţi, decât din ziua în care a devenit dată certă prin unul din mijloacele prevăzute, în mod limitativ, de lege. În plus, este de subliniat că potrivit art.22 alin (1) NCC dacă formalitatea de publicitate nu a fost realizată drepturile supuse publicităţii sunt inopozabile terţilor, afară de cazul în care dovedeşte că aceştia le-au cunoscut pe altă cale. Neîndeplinirea formalităţii de publicitate a drepturilor, a actelor, a faptelor sau a altor raporturi juridice, care nu are efect constitutiv de drept, atrage inopozabilitatea acestor situaţii juridice faţă de terţii de bună-credinţă. În favoarea acestor terţi funcţionează prezumţia exactităţii sau a forţei probante absolute a înscrierilor în registrele de publicitate. Altfel spus, se prezumă că aceşti terţi au convingerea deplină că adevăratul titular al dreptului este persoana în favoarea căreia dreptul este înscris în registrul public, ei necunoscând pe dobânditorul ulterior al dreptului neînscris în registru. Potrivit art. 14 alin. (2) NCC, buna-credinţă a terţilor se prezumă însă până la proba contrară (bona fides praesumitur). Mai concret, prezumţia bunei-credinţe a terţilor va putea fi combătută de către persoana interesată, dacă aceasta va putea dovedi că terţii au avut cunoştinţă, din alte împrejurări, de existenţa situaţiei juridice reale, neînscrise în registrul de publicitate.

Prin, urmare, in privinta constructiei, care face de altfel obiectul sechestrului asigurator, era necesara indeplinirea conditiei datei certe a inscrisului sub semnatura privata ce face dovada operatiunii juridice, precum si indeplinirea conditiilor de publicitate. In acest sens este si art.1675 C.civ., care prevede ca vanzarea nu poate fi opusa tertilor decat dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate impuse de lege, o astfel de formalitate fiind inscrierea actului juridic avand ca obiect imobile in cartea funciara. Imprejurarea ca nu a fost intocmita carte funciara nu poate fi opusa intimatei, aceasta fiind culpa exclusiva a recurentei care nu a fost diligenta si nu si-a protejat corespunzator dreptul. In plus, se constata ca nici macar la nivel local recurenta nu a efectuat demersurile pentru inscrierea sa ca si proprietar, aspect ce reiese din adresa emisa de Primaria Damboviciara la data de 24.10.2012.

In consecinta, retinand ca inscrisul sub smenatura privata invocat de recurenta nu indeplineste conditiile impuse de lege pemtru a fi opozabil tertilor, iar intimata, de buna-credinta, s-a bazat pe evidentele existente la nivelul autoritatilor locale, tribunalul considera ca nu s-a facut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului-constructie, in ceea ce o priveste pe recurenta, astfel incat solutia pronuntata de prima instanta este legala si temeinica.

In temeiul art.312 C.pr.civ., urmeaza a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de contestatoarea (…)., , împotriva sentinţei civile nr. 1546 din data de 04.09.2013 pronunţată de Judecatoria Câmpulung în dosarul nr. 1845/205/2013, intimate fiind DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE ARGEŞ-A.F.P. CÂMPULUNG şi BIROUL DE CADASTRU ŞI PUBLICITATE IMOBILIARĂ CÂMPULUNG, ca nefondat. Irevocabila. Pronunţată în şedinţa publică de la 22 Ianuarie 2014.

Domenii speta

Spete similare