Săvârşirea infracţiunii de „conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe”

Judecătoria Galaţi, secţia penală, sentinţa penală nr. 1099/26.05.2016

Obiect –  Săvârşirea infracţiunii de „conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe”, prevăzută şi pedepsită de art. 336 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod penal.

Cuprins pe materii : Drept penal. Conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.  Amânarea aplicării pedepsei.

Index alfabetic :

-Infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice

-Amânarea aplicării pedepsei

-Procedura în cazul recunoaşterii învinuirii

Rezumat hotărâre  :

 Instanţa de fond a reţinut în sarcina inculpatului X.Y. că fapta prin care, în data de 12.07.2015, în jurul orei 19.40,  a condus autoturismul marca Ford, cu număr de înmatriculare GL 06 TVL, pe str. Calea Smârdan din mun. Galaţi, din direcţia Drumul de Centură spre comuna Smârdan, jud. Galaţi, având o îmbibaţie alcoolică de 0,95g/l alcool pur în sânge, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de ”conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe”, prevăzută şi pedepsită de art. 336 alin. 1 Cod penal.

De asemenea, instanța a constatat că existenţa elementului material, respectiv conducerea autovehiculului pe drumurile publice de către inculpatul X.Y., sub influența alcoolului, rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale. În cauza de faţă, prezența alcoolului în sângele prelevat de la inculpat a fost dovedită cu buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie,  buletinul de examinare clinică.

Infracţiunea încriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârşite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranţei traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menţionat s-a produs prin însăşi săvârşirea acţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârşită şi urmarea socialmente periculoasă rezultă ex re, din însăşi săvârşirea faptei.

Referitor la latura subiectivă a infracţiunii, instanţa reţine că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă, acesta prevăzând rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranţei circulaţiei rutiere şi a participanţilor la trafic şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, instanţa a constatat că fapta pentru care a fost trimis în judecată există, a fost săvârşită de inculpat şi constituie infracţiune în sensul art. 15 Cod penal, astfel încât în baza art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală, urmează să dispună condamnarea inculpatului, la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege.

La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată, instanţa, având în vedere şi dispoziţiile art. 74 Cod penal, va ţine seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

Instanța nu a reținut dispozițiile art. 75 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 76 Codul penal, pentru coborârea pedepsei aplicate sub minimul special, neexistând suficiente date în acest sens.

A avut însă în vedere că inculpatul se află la primul contact cu legea penală conform fișei de cazier judiciar, a recunoscut săvârșirea faptei în fața organelor de urmărire penală.

Raportat la aceste aspecte, instanţa a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată peste minimul special prevăzut de lege (minim redus cu o treime datorită aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală), va fi în măsură să conducă la reeducarea şi sancţionarea inculpatului. 

Instanța a considerat că aplicarea unei pedepse cu amenda nu este proporțională cu gravitatea faptei inculpatului.

În consecință, instanța a stabilit în sarcina inculpatului X.Y. o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ”conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe”, prevăzută şi pedepsită de art. 336 alin. 1 Cod penal.

În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, instanţa a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 83 Cod penal, pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 1 an închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. 2 Cod penal, iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 83 alin. 1, alin. 3 Cod penal, a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune Galați, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probaţiune Galați.

În baza art. 404 alin. 3 Cod procedură penală, instanța a atras atenţia inculpatului X.Y. asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza dispoziţiilor art. 274 alin. 1 raportat la art. 272 Cod de procedură penală şi art. 6 din Protocolul încheiat între Ministerul Justiţiei şi UNBR, onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 260 lei, va fi plătit către Baroul Galaţi din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei, urmând a rămâne în sarcina statului.

Faţă de soluţia pronunţată în cauză, în temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedură penală, instanţa a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum total de 150 lei, din care suma de 50 lei aferentă fazei de urmărire penală.

Calea de atac

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală  sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului, solicitând aplicarea  ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere a acesteia.

Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate  dar şi din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea a reţinut următoarele:

În mod judicios instanţa de fond având în vedere acordul de voinţă al inculpatului  a făcut aplicarea dispoziţiilor referitoare la recunoaşterea vinovăţiei  cu consecinţa  reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime.

De asemenea, în mod judicios instanţa de fond  a constatat  că probele administrate în faza de urmărire penală stabilesc săvârşirea faptei cu vinovăţie de către inculpat şi a dat acesteia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate şi modalitatea de executare a acesteia, Curtea a constatat următoarele:

- Pedeapsa  este o măsură de constrângere  şi un mijloc de reeducare  a inculpatului cu scopul  prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.

- Pe de altă parte, potrivit  dispoziţiilor art. 74 alineatul 1 din Codul penal, la stabilirea  şi aplicarea pedepselor , trebuie să se ţină cont de următoarele criterii:

- Împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii  precum şi mijloacele folosite;

- Starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- Natura şi gravitatea  rezultatului produs, ori a altor consecinţe ale infracţiunii;

- Modul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit:

- Natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

- Conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;

Nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, starea familială şi socială;

Aşadar, înfăptuirea justiţiei penale impune stabilirea de pedepse care  concomitent  sunt rezultatul proporţionalizării în raport de aplicarea cumulată a criteriilor generale de individualizare mai sus-menţionate şi realizarea scopului sancţiunii penale.

Cu alte cuvinte, legalitatea şi temeinicia hotărârii de condamnare este dată de existenţa proporţiei juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire  şi aplicarea pedepsei şi gradul de pericol social al faptei precum şi persoana inculpatului.

În speţă se constată că se reţine în sarcina inculpatului că a condus în autovehicul pe drumurile publice, având o alcoolemie relativ redusă  de 0,95 grame alcool pur în sânge, cu 0,15 %o peste  limita maximă admisă de lege.

Cuantumul redus al alcoolemiei, coroborat cu persoana inculpatului care este la primul impact cu legea penală, este integrat în viaţa socială a comunităţii din care face parte, formează convingerea instanţei că sancţiunea aplicată acestuia, modalitatea de executare şi durata termenului de încercare sunt suficiente pentru asigurarea scopului pedepsei şi nu se impune nici majorarea cuantumului sancţiunii şi nici schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.

Examinând hotărârea sub aspectul criticii invocate referitoare la cuantumul pedepsei aplicate, se constată că aceasta apare ca fiind just proporţionalizată, răspunzând criteriilor  de individualizare  prevăzute de art. 74 din Codul penal.

Pe cale de consecinţă  s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi.

Problema de drept

Instanţa a dispus amânarea aplicării pedepsei ţinând cont de posibilităţile reale de îndreptare ale inculpatului.

Domenii speta

Spete similare