Stare de fapt conform probelor administrate, individualizare judiciara, recidiva

SENTINŢA PENALĂ NR. 15/2015

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2015

Instanţa constituită din:

Preşedinte: …

Grefier: …

Ministerul Public este reprezentat de procuror … din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu.

Pe rol se află soluţionarea cauzei penale privind pe inculpatul E.S.T., trimis în judecată în stare de deţinere, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 273 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 28.01.2015, acestea fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, a stabilit termen pentru pronunţare pentru data 12.02.2015 şi a amânat pronunţarea pentru data 16.02.2015, având nevoie de timp pentru a delibera.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu la data de 19.08.2014, în dosarul nr. 960/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de deţinere a inculpatului E.S.T., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 273 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal şi art. 5 Cod penal.

S-a reţinut în esenţă prin actul de sesizare a instanţei că, în seara zilei de 18.12.2012, în jurul orelor 18.30, în timp ce se aflau la un bar din cartierul de rromi al oraşului Ineu, inculpatul E.S.T. şi S.A. s-au hotărât să sustragă un acumulator auto de pe o maşină şi să îl vândă martorului G.S.I. care avea nevoie de el. Discuţia dintre cei doi a fost auzită de către N.R.S. care a fost de acord să îi ajute în activitatea infracţională, respectiv să îi transporte cu maşina sa. În baza înţelegerii, cei trei au plecat în oraş cu autoturismul condus de către N.R.S.. Când au ajuns pe strada Decebal, la intersecţia cu str. Avram Iancu, inculpatul E.S.T. şi S.A. au coborât pentru a sustrage acumulatorul auto de pe autoutilitara tip vidanjeră parcată în lateralul imobilului cu nr. 10. Cu ajutorul unui obiect metalic cei doi au forţat cutia şi au sustras cei doi acumulatori. În momentul în care inculpatul E.S.T. şi S.A. au transportat şi pus cei doi acumulatori în portbagajul autoturismului condus de către învinuitul N.R.S., aceştia au fost văzuţi de către martorul P.R., soţia părţii vătămate, care venea acasă. Aceasta a anunţat evenimentul la apelul unic de urgenţă „112”, iar lucrătorii de poliţie i-au identificat la scurt timp pe cei trei în momentul în care se pregăteau să plece de la locuinţa martorului G.S.I. căruia i-au vândut acumulatorii. Lucrătorii de poliţie au ridicat acumulatorii de la martorul G.S.I. şi i-au restituit părţii vătămate.

Fapta descrisă mai sus a făcut obiectul cercetărilor în dosarul penal 1014/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, pentru care inculpatul şi S.A. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, iar N.R.S. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat.

Cu ocazia audierii în acest dosar, în faza de urmărire penală, inculpatul E.S. a declarat următoarele: „În seara zilei de 18 12 2012 mă aflam la un bar de pe strada Pescarilor împreună cu S.A.. Tot la bar m-am întâlnit cu N.R.S.. În timp ce stăteam la o masă N.R.S. m-a auzit vorbind că vreau să-i fac rost lui G.S.I. de un acumulator auto şi acesta mi-a spus că mă ajută, mă duce cu maşina în oraş, dar el nu stă cu mine în momentul furtului, ci va veni să ia acumulatorul după ce-l voi lua de pe o maşină” (fila 14-16).

Tot cu ocazia audierii în dosarul penal 1014/P/2012, numitul S.A. a declarat următoarele: „În seara zilei de 18 12 2012 mă aflam la un bar de pe strada Pescarilor împreună cu E.S.T. şi N.R.S.. În timp ce ne aflam la masă, E.S.T. ne-a spus că vrea să fure un acumulator auto şi ne-a chemat să mergem cu el. Am fost de acord, am urcat în maşina lui N. şi am plecat pe strada Avram Iancu unde era parcată o autoutilitară” (filele 17-18).

N.R.S. cu ocazia audierii în calitate de învinuit în dosarul penal mai sus amintit şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală a recunoscut şi regretat fapta comisă (filele 19-22).

Fiind trimişi în judecată pentru fapta săvârşită, inculpatul E.S.T. şi S.A. au recunoscut fapta în faţa instanţei de judecată, cerând ca judecata să se facă după procedura prevăzută de art 320 indice 1 din vechiul cod de procedură penală. Numitul N.R.S. nu a mai recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, respectiv complicitate la furt calificat.

Prin sentinţa penală nr. 61 din 11 iunie 2013, pronunţată de Judecătoria Ineu în dosarul nr. 1152/246/2013 ( filele 23-30), inculpatul E.S.T. şi S.A. au fost condamnaţi la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, primul cu executare în regim de detenţie, iar celălalt cu suspendare condiţionată, şi s-a disjuns cauza cu privire la N.R.S., stabilindu-se un alt termen de judecată. Această sentinţă penală a rămas definitivă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Timişoara prin decizia penală nr. 983/R din 14 august 2013 (filele nr. 31-33).

Cauza disjunsă privind pe N.R.S. a fost înregistrată la Judecătoria Ineu cu numărul 1826/246/2014.

În această cauză disjunsă, în şedinţa publică din 08 10 2013 a fost audiat în calitate de martor, inculpatul E.S.T. care a declarat în faţa instanţei de judecată că nu i-a spus numitului N.R.S. că acumulatorii pe care îi va transporta cu maşina sunt furaţi, sau urmează să fie furaţi şi astfel, acesta nu ştia acest lucru (fila 46).

Prin sentinţa penală nr. 112 din 22 octombrie 2013, pronunţată de Judecătoria Ineu în dosarul 1862/246/2013 (filele nr 35-37), N.R.S. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat, iar în baza art. 83 din vechiul cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată acestuia prin altă sentinţă penală şi s-a dispus ca N.R.S. să execute în total pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenţie, rămasă definitivă prin respingerea recursului prin decizia penală nr. 133/R din 30 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara (filele 38-41).

Din cele expuse mai sus, rezultă că inculpatul E.S.T., cu ocazia audierii în calitate de martor în dosarul 1862/246/2013 al Judecătoriei Ineu, a dat declaraţii necorespunzătoare adevărului, arătând în mod mincinos că nu i-a spus numitului N.R.S. că acumulatorii pe care urmează să îi transporte cu maşina sa vor fi furaţi, deşi în realitate chiar el personal, în prezenţa numitului S.A., i-a comunicat lui N.R. că urmează să sustragă acumulatorii iar el să îi transporte cu maşina.

Atât inculpatul cât şi S.A. au declarat în fază de urmărire penală că N.R.S. ştia de faptul că acumulatorii urmează să fie sustraşi, întrucât ei i-au spus acestuia din urmă acest fapt.

Şi din declaraţia martorului P.R. rezultă că N.R.S. ştia că acumulatorii sunt sustraşi de către E. şi S., întrucât în momentul sustragerii, autoturismul condus de către N.R. se afla parcat pe stradă şi ea a avut senzaţia că autorii au urmărit deplasarea ei şi a soţului acesteia de la locuinţa de pe strada Decebal şi că a văzut momentul în care cei doi au sustras acumulatorii şi i-au pus în maşina care îi aştepta, dar i-a fost frică să intervină, însă a observat direcţia în care a plecat autoturismul (fila 45).

Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine, dincolo de orice dubiu, că inculpatul E.S.T. a dat declaraţii mincinoase cu ocazia audierii în calitate de martor în dosarul 1862/246/2013 al Judecătoriei Ineu, declaraţii prin care a urmărit absolvirea de răspundere a numitului N.R.S. pentru fapta săvârşită.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ineu, la data de 25.08.2014, sub nr. 1921/246/2014.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu nr. 108 din data de 08.10.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

Analizând şi coroborând ansamblul probatoriu administrat atât în timpul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarele:

În fapt, inculpatul E.S.T., în data de 8.10.2013, fiind audiat în calitate de martor în dosarul penal nr.1826/246/2014 al Judecătoriei Ineu a făcut afirmaţii neadevărate susţinând că numitul N.R.S. nu ştia că acumulatorii pe care îi va transporta cu maşina sunt furaţi.

Situaţia de fapt mai sus-prezentată rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declaraţia dată de inculpat în calitate de martor în dosarul 1862/246/2013 (fila 46), declaraţia martorului P.R. ( fila 45), sentinţa penală nr.1862/246/2013 pronunţată de Judecătoria Ineu în dosarul nr.1862/246/2013, definitivă prin respingerea ca nefondat a recursului conform deciziei penale nr.133/R/30.01.2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara (filele 35-41), declaraţia inculpatului (fila 51) din dosarul de urmărire penală, coroborate cu probele administrate în cursul judecăţii, declaraţia inculpatului (filele 38-40), declaraţia martorului P.R. (fila 48).

În cu privire la declaraţia martorului N.R.S. (filele 66-67), propus de inculpat (fila 42 verso), instanţa constată că în considerentele sentinţei penale nr.1862/246/2013 pronunţată de Judecătoria Ineu în dosarul nr.1862/246/2013, care fac parte din puterea de lucru judecat în măsura în care explică şi interpretează dispozitivul s-a reţinut că „inculpaţii E.S. şi S.A. s-au hotărât să sustragă un acumulator auto de pe o maşină şi să-l vândă martorului G.S.I. care avea nevoie de el. Discuţia dintre cei doi a fost auzită de către inculpatul N.R.S. care a fost de acord să îi ajute în activitatea infracţională, respectiv să îi transporte cu maşina sa”. În consecinţă, declaraţia dată de inculpatul E.S.T., în calitate de martor în respectiva cauză a fost considerată nesinceră de către instanţă. Cu toate acestea fapta martorului constituie infracţiune, întrucât a făcut afirmaţii neadevărate cu privire la împrejurări esenţiale despre care a fost întrebat de către instanţă, neavând relevanţă faptul că declaraţia sa nu a influenţat soluţia pronunţată.

Totodată, nu se poate reţine faptul că dacă martorul ar fi spus adevărul s-ar fi putut incrimina, cât timp sentinţa penală nr.61/11.06.2013 pronunţată de Judecătoria Ineu în dosarul nr.1152/246/2013 prin care a fost condamnat inculpatul E.S.T. cu aplic. art.3201 Cod proc.pen. privind procedura în cazul recunoaşterii vinovăţiei, era definitivă prin respingerea ca nefondat a recursului conform deciziei penale nr.938/R/14.08.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, anterior depunerii mărturiei.

În drept, fapta inculpatului E.S.T., care în data de 8.10.2013, fiind audiat în calitate de martor în dosarul penal nr.1826/246/2014 al Judecătoriei Ineu a făcut afirmaţii neadevărate susţinând că numitul N.R.S. nu ştia că acumulatorii pe care îi va transporta cu maşina sunt furaţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev şi ped. art.260 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a şi b Cod penal din 1969, art.5 Cod penal.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii constă în acţiunea inculpatului de a face afirmaţii neadevărate în legătură cu fapte şi împrejurări esenţiale  cu privire la care a fost întrebat în cauza penală.

Urmarea imediată a infracţiunii constă în starea de pericol pentru înfăptuirea actului de justiţie, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că inculpatul a acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 19 alin. (1), pct.1 lit. a) C. pen., întrucât au prevăzut rezultatul faptei, au urmărit şi  au acceptat posibilitatea producerii lui.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, instanţa are în vedere gradul de pericol social al faptei concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, circumstanţele concrete ale faptei şi împrejurările în care aceasta s-a produs, astfel cum rezultă din materialul probator analizat, aspecte de natură a genera aplicarea unei pedepse cu închisoarea al cărei cuantum va fi orientat spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de la unu la 5 ani închisoare.

Având în vedere că sentinţa penală nr.61/11.06.2013 pronunţată de Judecătoria Ineu în dosarul nr.1152/246/2013, era definitivă prin respingerea ca nefondat a recursului conform deciziei penale nr.938/R/14.08.2013, instanţa constată că fapta care formează obiectul prezentei cauze a fost săvârşită la data 8.10.2013, în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu condamnarea menţionată şi în stare de recidivă post executorie în raport cu celelalte condamnări din fişa de cazier judiciar (filele 47-48).

Conform adresei emisă de Penitenciarul Timişoara în data de 14.01.2015, inculpatul a început executarea pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnat în dosarul nr.1152/246/2013 la data de 22.08.2013 şi expiră la data 21.08.2015, iar până la data de 14.01.2015 a executat un număr de 511 zile (fila 61, în cursul judecăţii).

Instanţa, având în vedere prevederile art. 5 alin.1 din Noul Cod penal, reţine că, în concret legea penală mai favorabilă este legea penală veche sub aspectul tratamentului sancţionator în cazul recidivei.

Pentru toate aceste considerente, constatând că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în baza art.386 alin.1 Cod proc.pen., cu aplicarea art. 5 Cod penal,  va schimba încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art.273 alin.1 cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art.260 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a şi b Cod penal din 1969.

În baza art.260 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a şi b Cod penal din 1969, art.5 Cod penal, va condamna pe inculpatul E.S.T. …, recidivist, fără loc de muncă,  …, la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art.39 alin.2 Cod pen. raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal va contopi pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre de 1 (unu) an închisoare cu restul rămas neexecutat la data comiterii infracţiunii ce formează obiectul prezentei cauze (8.10.2013) de 683 zile, din pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr.61/11.06.2013 pronunţată de Judecătoria Ineu în dosarul nr.1152/246/2013 definitivă prin respingerea recursului prin decizia penală nr.938/R/14.08.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa ce mai grea de 683 (şasesute optzeci şi trei) zile închisoare.

Se va deduce din pedeapsa de 683 (şasesute optzeci şi trei) zile închisoare stabilită prin prezenta ceea ce inculpatul a executat de la data comiterii infracţiunii ce formează obiectul prezentei cauze (8.10.2013) până la data pronunţării prezentei sentinţe, urmând ca inculpatul să execute în final 186 (unasută optzeci şi şase) zile de închisoare, până la data de 21.08.2015.

În baza art.71 Cod penal va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

Se va anula mandatul de executare anterior nr.94/16.08.2013 şi va dispune emiterea unui nou mandat.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 lei.

În baza art.272 Cod proc.pen., suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat B.C. cu delegaţie nr.363/29.08.2014 (fila 12), se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei şi va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În baza art.386 alin.1 Cod proc.pen., cu aplicarea art. 5 Cod penal,  schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art.273 alin.1 cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art.260 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a şi b Cod penal din 1969.

În baza art.260 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplic. art.37 alin.1 lit.a şi b Cod penal din 1969, art.5 Cod penal, condamnă pe inculpatul E.S.T. …, recidivist, fără loc de muncă,  …, la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art.39 alin.2 Cod pen. raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal contopeşte pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre de 1 (unu) an închisoare cu restul rămas neexecutat la data comiterii infracţiunii ce formează obiectul prezentei cauze (8.10.2013) de 683 zile, din pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr.61/11.06.2013 pronunţată de Judecătoria Ineu în dosarul nr.1152/246/2013 definitivă prin respingerea recursului prin decizia penală nr.938/R/14.08.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa ce mai grea de 683 (şasesute optzeci şi trei) zile închisoare.

Deduce din pedeapsa de 683 (şasesute optzeci şi trei) zile închisoare stabilită prin prezenta ceea ce inculpatul a executat de la data comiterii infracţiunii ce formează obiectul prezentei cauze (8.10.2013) până la data pronunţării prezentei sentinţe, urmând ca inculpatul să execute în final 186 (unasută optzeci şi şase) zile de închisoare, până la data de 21.08.2015.

În baza art.71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a şi lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

Anulează mandatul de executare anterior nr.94/16.08.2013 şi dispune emiterea unui nou mandat.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 lei.

În baza art.272 Cod proc.pen., suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat B.C., se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei şi rămâne în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 16.02.2015.

Preşedinte,Grefier

Domenii speta

Spete similare