Succesiune.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În fapt, potrivit certificatului de deces seria DZ nr. 979525 emis la data de 21.07.2014 (fila 16 vol. I), ME, cu ultimul domiciliu în str. Ni. , nr. …,  sector 1, B. , a decedat la data de 21.07.2014.

Pârâtul-reclamant MN este fiul defunctei ME, aşa cum reiese din certificatul de naştere seria Nb nr. 594320 (fila 59, vol. I), descendent al defunctei conform art. 975 alin. (1) Cod civil.

Potrivit certificatului de naştere seria N nr. 016171 (fila 58 vol. I), reclamanta-pârâtă CDR este fiica numitului MI, decedat la data de 17.07.2014, potrivit certificatului de moştenitor nr. 56/06.11.2014 (fila 15 vol. I) şi care era fiul defunctei ME şi fratele pârâtului-reclamant MN. Prin urmare, reclamanta este nepoata de fiu al defunctei ME, descendent, potrivit art. 975 alin. (1) Cod civil.

Referitor la bunurile rămase de pe urma defunctei ME, faţă de probatoriul administrat, instanţa va constata că masa succesorală se compune din:

a). imobilul situat în str. NC, nr. ,  sector 1, Bucureşti, compus din teren în suprafaţă totală de 133 mp, identificat cu nr. cadastral 221806, şi locuinţa formată din parter, mansardă parţial şi pivniţă, având nr. cadastral 221806-C1, înscris în Cartea Funciară a Municipiului Bucureşti sub nr. 221806;

b). cota indiviză din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat în cimitirul „Străuleşti”, în suprafaţa totală de 1,20 x 2,50 = 3,00 mp;

c). suma de 18.900 lei, reprezentând contravaloarea chiriei imobilului situat în str. NC., nr…., sector 1, Bucureşti, aferentă perioadei 22.07.2014-02.2015, potrivit Contractului de închiriere nr. 2/17.01.2014.

În drept, analizând cu prioritate legea aplicabilă prezentului litigiu, instanța reţine că, în materia moștenirii legale, legea aplicabilă este legea în vigoare la data deschiderii succesiunii, în concret, data decesului celui a cărei moștenire se dezbate. Pentru a reţine astfel, instanța are în vedere dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 71/2011, potrivit căruia moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului civil din 2009, deci înainte de 1 octombrie 2011, sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii succesiunii.

Raportând cele anterior reținute la data la care a intervenit decesul numitei ME, respectiv 21.07.2014, instanța reține că prezenta cerere de chemare în judecată este supusă dispozițiilor Codului civil din 2009.

În acest sens, potrivit art. 954 alin. 1 Cod civil, „moştenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia”, iar conform art. 955 alin. 1, „patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire legală, în măsura în care cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel prin testament”.

Prin urmare, raportat la aceste dispoziții legale și la starea de fapt reținută, instanța urmează să constate deschisă succesiunea rămasă de pe urma defunctei ME, decedată la data de 21.07.2014, cu ultimul domiciliu în str. NC, nr…., sector 1, Bucureşti.

De asemenea, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, pentru ca o persoană să poată dobândi moștenirea în temeiul legii trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să aibă capacitate, vocație succesorală și să nu fie dezmoștenită.

În ceea ce privește capacitatea, pentru a succede trebuie neapărat ca persoana ce succede să existe în momentul deschiderii succesiunii. Astfel, raportat la starea de fapt expusă anterior, se reține că această condiție este îndeplinită, la momentul deschiderii moștenirii reclamanta-pârâtă CDR şi pârâtul-reclamant MN fiind în viață.

În ceea ce privește vocația succesorală legală, potrivit art. 963 Cod civil, „(1) Moştenirea se cuvine, în ordinea şi după regulile stabilite în prezentul titlu, soţului supravieţuitor şi rudelor defunctului, şi anume descendenţilor, ascendenţilor şi colateralilor acestuia, după caz. (2) Descendenţii şi ascendenţii au vocaţie la moştenire indiferent de gradul de rudenie cu defunctul, iar colateralii numai până la gradul al patrulea inclusiv”. Or, astfel cum s-a reținut anterior, la momentul deschiderii succesiuni, defuncta avea descendenţi pe fiul MN şi pe nepoata de fiu predecedat CDR,  aceştia având vocaţie succesorală la moştenire.

Totodată, neexistând un testament lăsat de defunctă, instanţa reţine că patrimoniul său s-a transmis prin moştenire legală, potrivit art. 955, art. 963 şi art. 975 alin. (4) Cod civil, reclamantei-pârâte CDR şi pârâtului-reclamant MN, în cote egale de ½.

În ceea ce priveşte compunerea activului masei succesorale, instanţa reţine următoarele:

În privinţa imobilului situat în str. NC, nr. 8A, sector 1, B., instanţa reţine că, aşa cum reiese din Extrasul de Carte Funciara nr. 75948/07.11.2013 (filele 31-31, vol. I) şi din Actul dotal nr. 31956/04.09.1937 (filele 32-33, vol. I), defuncta ME a dobândit în proprietate imobilul format din teren în suprafaţa de 133 mp şi casa compusă din două camere cu antreuri şi 4 camere mai mici.

Ulterior au fost realizate lucrări de extindere şi mansardare parţială a casei, cu funcţia de locuinţa şi spaţiu comercial, precum şi lucrări de recompartimentare, modificări faţade şi realizare scară interioară, astfel cum rezultă din Autorizaţia de Construire nr. 35C din anul 1994, Autorizaţia de Construire nr. 963/39/N/13864 din data de 02.10.2008, Autorizaţia de Construire nr. 320/13/N/16599 din 29.07.2011 şi din Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 2/01.11.2011 (filele 34-38, 81-85, vol. I) .

Prin concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic în specialitatea topografie, cadastru şi geodezie MŞP (filele 198-201, vol. I), s-a reţinut că, în prezent, imobilul situat în str. NC, nr. 8A, sector 1, B., are o suprafaţă măsurată de 132 mp, pe care se află edificată o construcţie formată din trei corpuri de clădire cu regim de înălţime diferit, cu o suprafaţă construită la sol de 103 mp, după cum urmează: - un corp de clădire cu regimul de înălţime parter + terasă circulabilă, cu o suprafaţă construită la sol de 22 mp; - un corp de clădire cu regimul de înălţime parter + mansardă, cu o suprafaţă construită la sol de 36 mp; - un corp de clădire cu regimul de înălţime parter, cu o suprafaţă construită la sol de 45 mp. De asemenea, s-a arătat de către expert că imobilul expertizat are următoarele dimensiuni şi vecinătăţi: - La Nord: - se învecinează cu str. NC, pe o distanţă de 12,63 m (între punctele 1-2-3 conform Planşei nr. 4 anexă la raportul de expertiză); - La Est: - se învecinează cu imobilul cu numărul poştal 12 din str. NC, pe o distanţă de 10,26 m (între punctele 3-4-5 conform Planşei nr.4 anexă la raportul de expertiză); - La Sud: - se învecinează cu imobilele cu numerele poştale 7 şi 9 din str. G. C., pe o distanţă de 12,66 m (între punctele 5-6-7 conform Planşei nr. 4 anexă la raportul de expertiză); - La Vest: - se învecinează cu imobilul cu numărul poştal 8 din str. NC, pe o distanţă de 10,39 m (între punctele 1-7 conform Planşei nr.4 anexă la raportul de expertiză);

Prin cererea reconvenţională formulată, pârâtul-reclamant MN a invocat faptul că doar două camere rămase din imobilul iniţial fac parte din masa succesorală, restul îmbunătăţirilor şi extinderilor efectuate la acest imobil (parter şi mansardă) fiind proprietatea sa exclusivă, respectiv: o cameră în suprafaţa de 18,03 mp, identificată pe schiţa cadastrală anexată cu nr. 1; hol 1 în suprafaţa de 7,70 mp, identificat pe schiţa anexata cu nr. 2; o cameră în suprafaţa de 9.92 mp, identificată pe schiţa anexata cu nr. 3; o cameră în suprafaţa de 12,43 mp, identificată pe schiţa anexata cu nr. 4; bucătăria în suprafaţa de 5,54 mp, identificată pe schiţa anexata cu nr. 9; baia în suprafaţa de 1,80 mp, identificată pe schiţa anexată cu nr. 10; scara acces pivniţă în suprafaţa de 1,31 mp, identificată pe schiţa cadastrală anexata cu nr. 11; scara acces mansardă în suprafaţa de 3,11 mp, identificată pe schiţa cadastrală anexata cu nr. 12; mansarda în suprafaţa de 12,28 mp, identificată pe schiţa cadastrală anexată cu nr. 1 mansarda, în suprafața totală construcții 72,12 mp.

În acest sens, instanţa reţine că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile accesiunii imobiliare invocate de către pârâtul-reclamant, întrucât temeiul juridic invocat de acesta, respectiv art. 581 Cod civil, priveşte situaţia proprietarului terenului care are drept de opţiune între păstrarea imobilului cu despăgubirea constructorului sau obligarea autorului construcţiei la ridicarea acesteia, iar nu un drept de opţiune în favoarea autorului construcţiei. În speţă, la momentul realizării tuturor lucrărilor la imobil, proprietarul terenului a fost ME, care a înţeles să îşi intabuleze dreptul de proprietate asupra întregului imobil – teren şi construcţie.

Instanţa reţine că toate autorizaţiile construire şi procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor au fost emise pe numele defunctei ME, în calitate de proprietar al imobilului, respectiv: Autorizaţia de Construire nr. 35C din anul 1994, Autorizaţia de Construire nr. 963/39/N/13864 din data de 02.10.2008, Autorizaţia de Construire nr. 320/13/N/16599 din 29.07.2011 şi din Procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 2/01.11.2011 (filele 34-38, 81-85, vol. I) .

În al doilea rând, referitor la susţinerea pârâtului-reclamant în sensul existenţei unei înţelegeri de familie între acesta, defuncta ME şi defunctul MI (tatăl reclamantei-pârâte), conform căreia toate extinderile realizate la imobil ar reveni în proprietatea exclusivă a pârâtului-reclamant, instanţa reţine că acesta nu a adus niciun mijloc de probă în dovedirea celor susţinute.

Mai mult, din declaraţiile martorelor AE şi HM, propuse de pârâtul-reclamant (filele 119-122, vol. II), reiese că acestea nu au avut cunoştinţă despre existenţa unei astfel de înţelegeri, iar din declaraţia martorei IEA, propuse de reclamanta-pârâtă (filele 116-118, vol. II), rezultă că, în urma discuţiei directe cu defuncta, aceasta i-a spus în mod expres că nu doreşte să lase moştenire separat unuia dintre cei doi fii ai săi, aceştia urmând să se înţeleagă după decesul ei.

Astfel, instanţa reţine că imobilul situat în str. NC, nr…, sector 1, B., compus din teren în suprafaţă totală de 133 mp, identificat cu nr. cadastral 221806, şi locuinţa formată din parter, mansardă parţial şi pivniţă, în întregul său, a aparţinut defunctei ME, intrând astfel în masa succesorală rămasă de pe urma acesteia.

Referitor la cota indiviză din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci, instanţa reţine că locurile de înmormântare din cimitirele proprietate de stat se concesionează prin acte administrative, titularul dobândind un drept real de folosință a locului, pe durata concesiunii. Acest drept real de folosință este un element activ al patrimoniului persoanei titulare a concesiunii şi nu poate trece în alt patrimoniu decât printr-unul dintre modurile de dobândire a drepturilor, între care şi prin succesiune. Prin urmare, în caz de moarte a concesionarului, dreptul se transmite moștenitorilor săi care exercită acest drept în indiviziune.

În speţă, potrivit Actului de concesiune nr. 3109/26.06.2006, dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în cimitirul „S.” a fost dobândit, pe durată nelimitată, de defuncţii soţi ME şi MI. La decesul defunctului MI  (soţul defunctei ME), cota sa de ½ din acest drept de concesiune a revenit unicului moştenitor, fiul său MI, tatăl reclamantei-pârâte, aşa cum reiese din Certificatul de moştenitor nr. 23/18.05.2006 (fila 14). Astfel, în masa succesorală a defunctei ME a intrat cota sa parte de ½ din dreptul de concesiune asupra acestui loc de veci, aspect necontestat de vreuna dintre părţi.

În privinţa sumei de 18.900 lei, reprezentând contravaloarea chiriei imobilului situat în str. NC, nr…., sector 1, B., aferentă perioadei 22.07.2014-17.02.2015, instanţa constată că, prin Contractul de închiriere nr. 2/17.01.2014 (filele 204-210, vol. II), defuncta ME a închiriat către S.C. EI S.R.L. suprafaţa de 50 mp, reprezentând spaţiu comercial, situat în imobilul din B., str. N.C., nr…., sector 1, chiria lunară fiind în cuantum de 2700 lei, iar contractul având valabilitate până la data de 17.02.2015.

Reţinând calitatea defunctei ME de proprietar asupra întregului imobil, precum şi faţă de decesul acesteia la data de 21.07.2014, instanţa constată că pentru perioada rămasă până la încetarea contractului (22.07.2014-17.02.2015), chiria lunară achitată de S.C. EI S.R.L. pentru spaţiul comercial din str. N. C. nr. …, sector 1, B., face parte din masa succesorală (respectiv 2700 lei x 7 luni = 18.900 lei).

În ceea ce priveşte pasivul succesoral, acesta se compune din datoriile si sarcinile moştenirii, datoriile succesorale fiind acele obligaţii patrimoniale ale defunctului care există în patrimoniul succesiunii la data deschiderii moştenirii, iar sarcinile moştenirii fiind obligaţiile care nu există în patrimoniul celui care lasă moştenirea, dar care se nasc în persoana moştenitorului la deschiderea moştenirii sau ulterior, independent de voinţa defunctului sau din voinţa lui.

Prin cererea reconvențională formulată, pârâtul-reclamant a invocat un drept de creanţă asupra îmbunătățitor şi extinderilor aduse la imobilul în str. NC, nr…, sector 1, B., şi anume: - valoarea îmbunătăţirilor aduse la cele două camere rămase din imobilul iniţial: racorduri apă, canal şi electricitate, racord gaze două focuri, încălzire centralizată, refacere tencuială exterioară şi interioară, refacere pardoseală în cele două camere, recompartimentare şi finisajele acestora; - valoarea refacerii gardului din panouri de tablă; - valoarea placării curţii cu gresie; - un drept de creanţă egal cu valoarea construcţiilor edificate conform Autorizaţiilor de construire depuse la dosar.

În acest sens, aşa cum a susţinut reclamanta-pârâtă, instanţa reţine că, din declaraţia martorei IEA (filele 116-118, vol. II) şi din setul de înscrisuri comunicate instanţei de către S.C. C. S.R.L. (filele 237-301, vol. I, 1-53, vol. II), reiese faptul că toate lucrările de construcţie şi renovare realizate în anul 2006 (potrivit Autorizaţiei de Construire nr. 963/39/N/13864 din data de 02.10.2008), în valoare totală de 18.624,8 euro, au fost realizate din fonduri externe, împrumuturi persoane fizice către S.C. CC S.R.L. / S.C. A. S.R.L., împrumuturi ce au fost restituite în perioada 2006-2011 exclusiv din veniturile societăţii.

Referitor la lucrările de mansardare parţială, recompartimentare şi scara exterioară a imobilului litigios, realizate în baza Autorizaţiei de Construire nr. 320/13/N/16599 din 29.07.2011, instanţa reţine că acestea s-au realizat cu venituri provenite din chiria încasată de către defuncta ME în baza Contractelor de închiriere încheiate de către defunctă (filele 203-226, vol. II)..

Astfel, instanţa reţine că, deşi a susţinut faptul că a suportat toate cheltuielile realizate pentru lucrările de extindere, renovare şi îmbunătăţire la imobil, pârâtul-reclamant nu a adus niciun mijloc de probă din care să reiasă suportarea unor asemenea costuri. Faptul că acesta a contribuit cu munca fizică la efectuarea unei părţi din aceste lucrări nu dovedeşte în niciun fel că pârâtul-reclamant a suportat şi costurile acestor lucrări, cu atât mai mult cu cât lucrările erau efectuate la casa mamei sale (fiind ceva comun ca un fiu să îşi ajute mama la efectuarea unor lucrări la locuinţa acesteia), iar pârâtul-reclamant desfăşura o activitate comercială la acea adresă (renovările şi extinderile profitându-i astfel în mod direct).

În ceea ce priveşte declaraţiile martorelor AE şi HM (filele 119-122, vol. II), cu privire la realizarea acestor lucrări la imobil, instanţa reţine că acestea nu sunt concludente pentru stabilirea situaţiei de fapt, întrucât sunt contradictorii şi conţin o serie de inadvertenţe. Astfel, potrivit declaraţiei martorei AE, lucrările de ridicare a camerei de la etaj şi terasă ar fi fost suportate financiar de fiul pârâtului-reclamant, MR (iar nu de către pârâtul-reclamant MN).

Totodată, în timp ce martora HM a declarat că imobilul litigios nu a fost închiriat niciodată, deşi locuieşte într-un imobil învecinat de foarte mulţi ani, timp în care a fost o persoană apropiată familiei defunctei ME, pe care o vizita foarte des (situaţia reală contrară rezultând în mod incontestabil chiar din contractele de închiriere comunicate instanţei de A.N.A.F. – Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice, filele 203-227, vol. II), martora AE a declarat că nu cunoaşte dacă imobilul a fost închiriat, deși este o apropiată a familiei defunctei ME încă din anul 1995, locuind într-un imobil vecin şi vizitând-o frecvent pe defunctă.

Astfel, instanţa reţine că din declaraţiile tuturor martorilor audiaţi de instanţă reiese doar faptul că pârâtul-reclamant a lucrat la imobil, însă nici unul dintre martori nu a susţinut şi faptul că acesta ar fi suportat lucrările din punct de vedere financiar. Or, având în vedere faptul că pârâtul-reclamant, împreună cu fiul acestuia, MR, desfăşurau activităţi comerciale în imobil, aveau un interes direct în realizarea renovărilor şi efectuarea unei extinderi.

În privinţa susţinerilor referitoare la vârsta înaintată a defunctei ME la data realizării lucrărilor la imobilul din str. NC, nr. …, sector 1, B., instanţa reţine că acestea sunt irelevante, în condiţiile în care niciuna dintre părţi nu a susţinut că defuncta s-ar fi ocupat fizic de realizarea lucrărilor, ci problema invocată a doar aceea a provenienţei banilor necesari pentru realizarea lucrărilor.

Referitor la apărarea pârâtului-reclamant privitoare la veniturile defunctei Miu Ecaterina, instanţa reţine că şi aceasta este neîntemeiată, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei fiind evident faptul că aceasta nu obţinea doar venituri din pensie, ci şi din contractele de închiriere, încheiate şi semnate de defunctă, personal.

Din contractele de închiriere comunicate instanţei de A.N.A.F. – Administraţia Sector 1 a Finanţelor Publice, filele 203-227, vol. II),  reiese că încă din anul 2006 şi până după decesul defunctei ME, aceasta a înregistrat o serie de contracte de închiriere succesive cu privire la imobilul din str. NC, nr. , sector 1, B., a căror chirie stabilită prin contract a fost în cuantum ridicat, precum chiria de 4400 lei lunar încasată de la S.C. MG S.R.L., chiria de 2200 lei lunar încasată de la S.C. GG  S.R.L. sau chiria de 2700 lei lunar încasată de la S.C. E.I.  S.R.L.

Or, fiind o persoană în vârstă şi simplă, care îşi petrecea majoritatea timpului în casă (aşa cum au declarat toţi martorii audiaţi de instanţă), este explicabil cum aceasta a putut folosi banii proveniţi din contractele de închiriere pentru a achita lucrările efectuate la imobilul în care locuia.

Din contră, instanţa reţine că pârâtul-reclamant MN este o persoană cu venituri reduse, fiind pensionar şi având un venit lunar de 1467 lei, iar soţia sa, MA, un venit lunar de 670 lei. Acest fapt a fost susţinut şi dovedit de însuși pârâtul-reclamant, care în cadrul cererii de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru aferente cererii reconvenționale a depus înscrisuri în dovedirea veniturilor sale şi ale soţiei sale (filele 97-99) – instanţa dispunând admiterea, în parte, a cererii de ajutor public formulate de acesta, sub forma reducerii şi eşalonării.

Referitor la răspunsul pârâtului la întrebarea nr. 12 din cadrul interogatoriului propus de reclamanta-pârâtă (filele 110-112, vol. II), în sensul că ar fi avut ca sursă de venit activitatea firmei S.C. RC S.R.L., instanţa reţine că pârâtul-reclamant nu a depus niciun înscris doveditor în acest sens.

De altfel, instanţa subliniază că, în privinţa facturilor depuse la dosar de către pârâtul-reclamant, emise pe numele firmei S.C. RC S.R.L., nu rezultă care este legătura acestora cu lucrările de amenajare/extindere efectuate la imobilul în cauză, o mare parte dintre acestea nu cuprind bunuri care au legătură cu lucrările de construcţii, iar martorii audiaţi de instanţă nu au indicat vreo legătură între lucrările efectuate la imobil şi această societate.

Mai mult, în situaţia în care se susţine că bunurile - materiale de construcţie, menţionate în cuprinsul facturilor, ar fi fost cumpărate de către pârâtul-reclamant pentru a fi folosite la amenajarea  imobilului din str. NC, nr. …, instanţa subliniază că achiziţionarea unor bunuri în acest fel, pentru a beneficia de deducerea TVA-ului, poate crea aparenţa unei fapte de evaziune fiscală.

Astfel, instanţa constată că singurele înscrisuri depuse la dosar de către pârâtul-reclamant, din care să reiasă efectuarea unor cheltuieli de către acesta la imobilul în cauză, sunt cele două facturi seria C nr. 00003/14.10.2009 şi seria C nr. 00003/20.10.2009, prin care a fost achiziţionată tâmplărie PVC G.  (filele 79-80, vol. I). Instanţa reţine că acestea sunt singurele facturi emise pe numele pârâtului-reclamant MN, depuse la dosarul cauzei şi care au legătură cu pretinsele îmbunătăţiri efectuate la imobilul din str.  NC, nr…, sector 1, B. .

Prin urmare, instanţa va stabili dreptul de creanţă al pârâtului-reclamant MN faţă de reclamanta-pârâtă CDR în valoare de 720 lei, reprezentând contravaloare tâmplărie PVC (filele 78-80, vol. I)

În ceea ce priveşte valoarea cheltuielilor de înmormântare şi a pomenilor creştine, pretins efectuate de către pârâtul-reclamant, instanţa reţine că acesta nu a evaluat în vreun fel pretinsele cheltuieli efectuate cu acest titlu şi nu a depus niciun înscris doveditor în acest sens.

De altfel, referitor la cheltuielile ulterioare înmormântării, prilejuite de îndeplinirea obiceiurilor creștine, instanța apreciază că acestea nu pot fi incluse în pasivul succesoral. Aceasta deoarece din pasivul succesoral fac parte datoriile şi sarcinile moștenirii. Or, cheltuielile prilejuite de pomenirea memoriei defunctei nu pot fi considerate drept datorii succesorale, căci nu sunt obligații patrimoniale ale celor doi defuncți. Nici sarcini succesorale nu pot fi considerate aceste cheltuieli, deoarece prin sarcini ale moștenirii se înțeleg acele obligații care, fără a exista în patrimoniul celui care lasă moştenirea, se nasc în persoana moștenitorului, la deschiderea moștenirii sau ulterior, independent de voința defunctului sau din voința lui.

A aprecia că, în persoana moștenitorilor, la data deschiderii succesiunii, se nasc obligații de îndeplinire a unor obiceiuri religioase, fără a exista o clauză testamentară în acest sens, ar aduce atingere libertăţii de conștiință, garantată de alin. 1 al art. 29 din Constituție. Dacă pârâtul-reclamant a înțeles, potrivit convingerilor sale religioase, să respecte obiceiurile creștin-ortodoxe de pomenire a defunctei, același lucru nu poate fi impus şi reclamantei-pârâte (aceasta susţinând de altfel că a organizat personal asemenea obiceiuri, conform propriei sale credinţe religioase).

Referitor la contravaloarea locului de veci în care este înhumată defuncta ME, instanţa reţine că pârâtul-reclamant MN nu a făcut dovada achitării valorii acestuia, depunând la dosarul cauzei doar Actul de concesiune nr. 1815/1972 (fila 74, vol. I), iar nu şi chitanţa nr. 6939/1972 (menţionată în cuprinsul acestuia), din care să reiasă persoana care a realizat plata. Or, în lipsa oricăror înscrisuri doveditoare în acest sens, instanţa nu poate include contravaloarea acestui loc de veci în pasivul succesoral.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept menţionate, instanţa va admite cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, va admite, în parte, cererea reconvenţională, formulată de pârâtul-reclamant, va constata deschisă succesiunea defunctei ME, decedată la data de 21.07.2014, cu ultimul domiciliu în str. C., nr. …, sector 1, B. , va constata că au calitatea de moştenitori, în cote egale de 1/2, reclamanta-pârâtă CDR, în calitate de nepoată de fiu predecedat, şi pârâtul-reclamant MN, în calitate de fiu, precum şi faptul că masa succesorală se compune din: a). imobilul situat în str. NC, nr…., sector 1, B., compus din teren în suprafaţă totală de 133 mp, identificat cu nr. cadastral 221806, şi locuinţa formată din parter, mansardă parţial şi pivniţă, având nr. cadastral 221806-C1, înscris în Cartea Funciară a Municipiului B. sub nr. 221806; b). cota indiviză din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat în cimitirul „S.”, în suprafaţa totală de 1,20 x 2,50 = 3,00 mp; c). suma de 18.900 lei, reprezentând contravaloarea chiriei imobilului situat în str. NC, nr…, sector 1, B., aferentă perioadei 22.07.2014-02.2015, potrivit Contractului de închiriere nr. 2/17.01.2014.

De asemenea, instanţa va stabili dreptul de creanţă al pârâtul-reclamant faţă de reclamanta-pârâtă în valoare de 720 lei, reprezentând contravaloare tâmplărie PVC, ţi va respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere reconvenţională având ca obiect constatarea calităţii de unic proprietar al pârâtului-reclamant asupra construcţiilor parter şi mansardă.

Asupra cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, instanța urmează să facă aplicarea art. 453 coroborat cu art. 451 alin. (1) și art. 452 Cod procedură civilă. Potrivit legii, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, la plata sumelor reprezentate de taxe de timbru, onorarii de avocat și orice alte cheltuieli ocazionate de purtarea procesului, cu condiția să fie dovedite până la închiderea dezbaterilor. Când cererea a fost admisă numai în parte, instanţa va stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, instanţa va putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

În temeiul art. 451-art. 453 Cod procedură civilă, ţinând cont de particularitatea obiectului acestui litigiu (care profită atât reclamantei-pârâte, cât şi pârâtului-reclamant), precum şi faţă de soluţia pronunţată asupra fondului cererilor formulate de părţi (admiterea în totalitate a cererii principale şi doar în parte a cererii reconvenționale), instanţa va obliga pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 15939,70 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, din care suma de 7718,5 lei reprezentând jumătate din taxa judiciară de timbru, iar suma de 8221,20 lei, reprezentând onorariul avocaţial, urmând să compenseze cheltuielile de judecată reprezentând onorariile de experţi.

Domenii speta

Spete similare