Pretenţii. Excepţia necompetenţei generale a instanţelor române.

Hotărâre 14214 din 05.09.2016


Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepţia necompetenţei generale a instanţelor române, faţă de fondul cererii de chemare în judecată, o constată întemeiată pentru următoarele motive:

Instanţa reţine că regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 C.pr.civ., potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie teritorială domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

De asemenea, art. 1066 C.pr.civ. prevede că, sub rezerva situaţiilor în care legea dispune altfel, instanţele române sunt competente dacă pârâtul are domiciliul, iar în lipsa domiciliului, reşedinţa obişnuită, respectiv sediul principal, iar în lipsa sediului principal, un sediu secundar sau fondul de comerţ pe teritoriul României la data introducerii cererii.

Conform art. 4 alin. 1 din Regulamentul nr. 1215/2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, sub rezerva dispoziţiilor prezentului regulament, persoanele domiciliate pe teritoriul unui stat membru sunt acţionate în justiţie, indiferent de naţionalitatea lor, în faţa instanţelor respectivului stat membru. 

Instanţa reţine că, în prezenta cauză, reclamanta a solicitat obligarea unei societăţi comerciale din Grecia la plata unei sume de bani reprezentând despăgubirea achitată în temeiul unei poliţe de asigurare privind riscul de neplată a drepturilor băneşti cuvenite personalului navigant ambarcat pe nave sau pavilion român sau străin, ca urmare a intervenirii riscului asigurat.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa apreciază că reclamanta nu a făcut dovada existenţei vreunei ipoteze care să determine stabilirea competenţei în favoarea instanţelor din România prin raportare la dispoziţiile Regulamentului nr. 1215/2012 sau ale Cărţii a VII-a din Codul de procedură civilă, în condiţiile în care sediul pârâtei se află în G. , nava O. se află sub pavilionul Marii Britanii, iar numitul B.L. a fost debarcat în Portul A., Egipt.

Potrivit art. 1071 alin. 1 C.pr.civ., instanţa sesizată verifică din oficiu competenţa sa internaţională, procedând conform regulilor interne privind competenţa, iar dacă stabileşte că nu este competentă nici ea, nicio altă instanţă română, respinge cererea ca nefiind de competenţa jurisdicţiei române, sub rezerva aplicării prevederilor art. 1.070 C.pr.civ.

Pe cale de consecinţă, având în vedere că normele legale menţionate reglementează un caz de competenţă generală de la care nu sunt permise derogări, instanţa apreciază întemeiată excepţia invocată din oficiu, urmând să o admită şi să respingă cererea ca nefiind de competenţa instanţelor române.