Contestaţie la executare. Proces-verbal de contravenţie contestat prin plângere contravenţională. Obligaţia deţinătorului de a preda bunurile confiscate la organele de valorificare se execută după ce actul de preluare în proprietatea privată a statului a

Contestaţie la executare. Proces-verbal de contravenţie contestat prin plângere contravenţională. Obligaţia deţinătorului de a preda bunurile confiscate la organele de valorificare se execută după ce actul de preluare în proprietatea privată a statului a devenit executoriu, potrivit legii

Persoana care are calitate de deţinător, în înţelesul OG nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului bunurile confiscate sau neridicate, conform legii, în orice procedură judiciară, are obligaţia de declarare şi predare la organele de valorificare a bunurilor devenite proprietate privată a statului, potrivit dispoziţiilor procedurale prevăzute la art.3 raportat la art.4 şi 6 din Ordonanţa nr.14/2007, după ce actul de preluare în proprietatea privată a statului a devenit executoriu, potrivit legii. Preluarea efectivă a bunurilor de către organele de valorificare, este prevăzută de lege a se realiza în termen de 10 zile de la data primirii de către deţinător a documentului care constituie titlu de proprietate al statului asupra acestora.

În condiţiile în care procesul-verbal de constatare a contravenţiei în baza căruia s-a dispus confiscarea a fost contestat, deţinătorul nu deţine un titlu valabil – în înţelesul legii – care să îi permită predarea bunurilor confiscate organelor de valorificare, cu excepţia ipotezelor reglementate de art. 7 care reglementează situaţiile de excepţie care permit valorificarea bunurilor confiscate chiar şi în cursul procesului al cărui obiect îl constituie legalitatea procesului-verbal de confiscare.

Imposibilitatea de restituire a bunurilor, invocată de deţinător, ca urmare a predării acestora organelor de valorificare, anterior soluţionării definitive a plângerii contravenţionale, nu poate atrage nelegalitatea actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc în vederea restituirii bunurilor confiscate, contestatorul-deţinător invocându-şi – practic – propria culpă, constând în predarea acestor bunuri cu nerespectarea dispoziţiilor legale în materie.

Judecătoria Satu Mare, Secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 1318/06.04.2015, definitivă prin respingerea apelului prin Decizia civilă nr. 352/17.07.2015 pronunţată de Tribunalul Satu Mare

În fapt, s-a reţinut că prin cererea de executare silită înregistrată sub nr.41/12.01.2015 în dosarul de executare silită nr.6/E/2015 al BEJ R.V., creditoarea SC Y 2013 SRL a solicitat executarea silită a sentinţei civile nr.1433/2014 a Judecătoriei Satu Mare, în sensul obligării debitoarei instituţie publică la restituirea cantităţii de 23.760 litri de ulei confiscat.

Titlul executoriu constând în sentinţa civilă nr.1433/2014 dispune anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PA nr.1088930/23.10.2013 şi obligarea organului constatator la restituirea mărfii confiscate, reprezentând 23.760 litri ulei alimentar.

Prin încheierea nr.2/12.01.2015 emisă de BEJ R.V. în dosarul nr.6/E/2015 s-au stabilit cheltuielile de executare la suma de 5.200 lei +TVA, rezultând o obligaţie de plată în sarcina debitoarei, în cuantum de 6.448 lei reprezentând onorariu executor.

La data de 12.01.2015 a fost emisă somaţia de executare, comunicată debitorului la data de 15.01.2015, în urma căruia debitorul a învederat dispoziţiile art.61 alin.(8) din Ordonanţa nr.14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului. Ca urmare a adresei emise la data de 20.01.2015 de către executorul judecătoresc, debitorul a făcut plata sumei de 47.899,19 lei reprezentând contravaloarea vânzării cantităţii de ulei confiscată (ordin de plată nr.40/11.02.2015 – fila 18 din dosarul de executare silită).

În drept, potrivit art.3 din Ordonanţa nr.14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului bunurile confiscate sau neridicate, conform legii, în orice procedură judiciară, în cazul bunurilor ridicate cu ocazia constatării şi sancţionării contravenţiilor pe bază de proces-verbal, titlul de proprietate îl constituie însuşi procesul-verbal de contravenţie, în cazul în care acesta nu a fost contestat în termenul legal sau dacă a fost contestat şi contestaţia a fost respinsă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. Bunurile mobile aflate la organele de valorificare sau la deţinător, pentru care s-a dispus restituirea prin încheierea judecătorului de cameră preliminară sau prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, se restituie proprietarului sau persoanei îndreptăţite. În cazul bunurilor ridicate cu ocazia constatării şi sancţionării contravenţiilor pe bază de proces-verbal, pentru care s-a dispus restituirea, eventualele cheltuieli de restituire sunt în sarcina organelor care au dispus măsura confiscării. În vederea restituirii bunurilor menţionate la alin.(3), organul de valorificare sau, după caz, deţinătorul va proceda la notificarea proprietarului sau a persoanei îndreptăţite, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

În conformitate cu dispoziţiile art.4 din aceeaşi ordonanţă declararea bunurilor trecute în proprietatea privată a statului se face la organele de valorificare, în termen de 10 zile de la data primirii de către deţinător a documentului care constituie titlu de proprietate al statului asupra acestora. Bunurile devenite proprietate privată a statului se declară şi se predau organelor de valorificare după ce actul de preluare în proprietatea privată a statului, prevăzut la art.3, a devenit executoriu, potrivit legii.

Potrivit art.6, predarea bunurilor intrate în proprietatea privată a statului se face de către deţinători la organele de valorificare. Bunurile vor fi predate de către deţinători organelor de valorificare, care sunt obligate să le preia în termen de 10 zile de la data primirii de către deţinător a documentului care constituie titlu de proprietate al statului asupra acestora.

Conform art.7 din acelaşi act normativ, prin excepţie de la prevederile art.3 alin.(2), bunurile mobile cu privire la care s-a dispus confiscarea pot fi valorificate în cursul procesului al cărui obiect îl constituie legalitatea procesului-verbal de confiscare, înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile, în următoarele situaţii:

a) atunci când există riscul ca, prin trecerea timpului, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului, valoarea bunurilor confiscate să se diminueze semnificativ;

b) când măsura confiscării priveşte bunuri a căror depozitare, întreţinere sau conservare necesită cheltuieli disproporţionate în raport cu valoarea bunului.

Analizând contestaţia la executare, în ceea ce priveşte argumentele privind contestaţia la executare propriu zisă, instanţa  a constatat că, în speţă, contestatoarea are calitate de deţinător în înţelesul legii, astfel încât, potrivit dispoziţiilor procedurale prevăzute la art.3 raportat la art.4 şi 6 din Ordonanţa nr.14/2007, avea obligaţia de declarare şi predare la organele de valorificare a bunurilor devenite proprietate privată a statului după ce actul de preluare în proprietatea privată a statului, prevăzut la art.3, a devenit executoriu, potrivit legii. Preluarea efectivă a bunurilor de către organele de valorificare, este prevăzută de lege a se realiza în termen de 10 zile de la data primirii de către deţinător a documentului care constituie titlu de proprietate al statului asupra acestora.

În condiţiile în care procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria PA nr.1088930/23.10.2013 a fost contestat în instanţă, contestatorul-deţinător nu deţinea un titlu valabil – în înţelesul legii – care să îi permită predarea bunurilor confiscate organelor de valorificare. În aceeaşi ordine de idei, instanţa a constatat că aceste bunuri nu intră nici sub incidenţa art.7 care reglementează situaţiile de excepţie care permit valorificarea bunurilor confiscate, chiar şi în cursul procesului al cărui obiect îl constituie legalitatea procesului-verbal de confiscare.

Or, procesul-verbal de declarare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului datează din 22.11.2013, iar procesul-verbal de predare-primire a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului datează din 25.11.2013, dată la care procesul-verbal de constatare a contravenţiei prin care s-a dispus confiscarea făcea obiectul judecăţii în dosarul nr…., înregistrat la data de 31.10.2013.

Raportat la aceste aspecte, instanţa conchide că argumentele invocate de contestator în privinţa nelegalităţii actelor de executare privind restituirea de către debitor a cantităţii de ulei confiscată sunt neîntemeiate, câtă vreme contestatorul are calitatea de deţinător, în înţelesul legii, prin invocarea imposibilităţii de restituire a bunurilor, ca urmare a predării acestora organelor de valorificare, contestatorul invocându-şi – practic – propria culpă, constând în predarea acestor bunuri, cu nerespectarea dispoziţiilor legale în materie.

Pentru aceste motive, instanţa a înlăturat ca neîntemeiate argumente invocate de contestator sub aspectul celor mai sus analizate.

Domenii speta

Spete similare