Contestaţie la executare. Onorariul executorului judecătoresc stabilit cu încălcarea limitelor legale. Cheltuieli neprevăzute de lege

Sentinţă civilă 1527/22.04.2015, definitivă prin neapelare din 22.04.2015


Contestaţie la executare. Onorariul executorului judecătoresc stabilit cu încălcarea limitelor legale. Cheltuieli neprevăzute de lege

În cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt, pentru creanţele în valoarea de până la 50.000 lei inclusiv, de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite, astfel că, în condiţiile în care valoarea creanţei care face obiectul executării silite este de 38.824 lei, onorariul executorului trebuia stabilit până la limita de 10% din această sumă.

Totodată, se impune şi înlăturarea obligaţiei de suportare a cheltuielilor de executare privind consultaţiile în legătură cu constituirea dosarului execuţional, o asemenea cheltuială nefiind prevăzută de lege.

Judecătoria Satu Mare, Secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 1527/22.04.2015, definitivă prin neapelare

În fapt, instanţa a reţinut că prin încheierea din data de 13.11.2014 dată de executorul judecătoresc a fost admisă cererea creditoarei SC B. SRL, prin lichidator judiciar, dispunându-se înregistrarea cererii de executare silită şi deschiderea dosarului de executare silită cu nr. 524/2014 împotriva debitorului S.N.Z., pentru ca, prin încheierea din 13.11.2014, să se dispună încuviinţarea executării silite împotriva acestuia din urmă pentru recuperarea creanţei în cuantum de 38.824 lei reprezentând debit, plus cheltuielile de executare, în oricare dintre modalităţile de executare prevăzute de lege.

Prin Încheierea cu nr. 524/13.11.2014 s-a stabilit suma de 5.164,68 de lei cu titlu de cheltuieli de executare silită.

În drept, art. 670 C.proc.civ. prevede faptul că „partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor. (2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunţat la executare, situaţie în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligaţia de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum şi onorariul executorului judecătoresc şi, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusă de aceştia. (3) Sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanşării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite. (4) Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanţa de executare, pe calea contestaţiei la executare formulate de partea interesată şi ţinând seama de probele administrate de aceasta. Dispoziţiile art. 451 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privinţa acestor cheltuieli de executare nu este condiţionată de plata unei cauţiuni. (5) În cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte cauze, ele vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripţie. (6) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât şi pentru executorul judecătoresc.

În acest sens, în ceea ce priveşte suma de 4.814,18 lei stabilită cu titlu de onorariu executor judecătoresc, instanţa a arătat că a fost stabilită cu încălcarea limitei maxime stabilite de lege.

Astfel, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului justiţiei nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2561/C/30.07.2012 coroborate cu cele ale art. 39 din Legea 188/2000 şi cu art. 55 din Regulament, executorii judecătoreşti au dreptul pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul Justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

În cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: pentru creanţele în valoarea de până la 50000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite. Totodată, onorariul minim este stabilit, pentru creanţele în valoare de până la 500 de lei inclusiv,  la 10 % din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.

Aşadar, în condiţiile în care valoarea creanţei care face obiectul executării silite este de 38.824 lei (stabilită prin titlul executoriu Sentinţa civilă cu nr. 397/F/27.03.2014) instanţa a reţinut că onorariul executorului trebuia stabilit până la limita de 10% din această sumă.

Ca atare, la un simplu calcul rezultă că onorariul maximal ce putea fi stabilit este de 3882,4 lei.

Totodată, instanţa a constatat că se impune şi înlăturarea obligaţiei de suportare a cheltuielilor de executare privind consultaţiile în legătură cu constituirea dosarului execuţional, o asemenea cheltuială nefiind prevăzută de lege.

Pe cale de consecinţă, instanţa a constatat ca fiind întemeiată contestaţia la executare formulată de către contestatoare sub acest aspect al cheltuielilor de executare.