Autoritate de lucru judecat. Efecte asupra introducerii unei noi cereri cu acelaşi obiect. Neexecutarea voluntară a hotărârii judecătoreşti nu înlătură autoritatea de lucru judecat.

Sentinţă civilă 1343/07.04.2015, definitivă prin respingerea apelu din 07.04.2015


Autoritate de lucru judecat. Efecte asupra introducerii unei noi cereri cu acelaşi obiect. Neexecutarea voluntară a hotărârii judecătoreşti nu înlătură autoritatea de lucru judecat.

Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.  6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

În ipoteza în care reclamanţii sunt în posesia unei hotărâri judecătoreşti prin care comisia locală de fond funciar a fost obligată să ia toate măsurile necesare pentru acordarea de terenuri în echivalent pentru terenurile intravilane preluate abuziv acestora, reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi, în considerarea faptului că au identificat alte terenuri, la schimb, să formuleze o nouă cerere având ca obiect restituirea, prin echivalent, a unor terenuri de aceeaşi valoare cu cele menţionate în prima sentinţă, cererea reclamanţilor impunându-se a fi respinsă pentru autoritate de lucru judecat.

Împrejurarea că pârâtele obligate prin hotărâre judecătorească nu au înţeles să îşi îndeplinească voluntar obligaţiile, nu legitimează demersul reclamanţilor în asemenea măsură încât autoritatea de lucru judecat să poată fi înlăturată, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispoziţiilor art. 580 ind. 2 – art. 580 ind. 5 din Codul de procedură civilă, reclamanţii aveau posibilitatea, posibilitate, de care nu au înţeles să uzeze, de a pune în executare silită această sentinţă, prin constrângerea pârâtelor, sub sancţiunea unei amenzi civile pe zi de întârziere, în a-şi executa obligaţia de a face, respectiv aceea de a proceda la identificarea bunurilor ce trebuie acordate în compensare şi la acordarea efectivă a acestora.

Judecătoria Satu Mare, Secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 1343/07.04.2015, definitivă prin respingerea apelului prin Decizia civilă nr. 409/22.09.2015 pronunţată de Tribunalul Satu Mare

În fapt, prin sentinţa civilă nr. 9508/2012 pronunţată de către Judecătoria Satu Mare, a fost admisă parţial plângerea formulată de către reclamanţii DM, DS şi DV, fiind obligate pârâtele Comisia locală de fond funciar Păuleşti şi Comisia judeţeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor Satu Mare să ia toate măsurile necesare pentru acordarea de terenuri în echivalent pentru terenurile intravilane în suprafaţă de 2054 mp de sub nr. topografic 158/41 Păuleşti şi 104 mp de sub nr. topografic 158/98 Păuleşti care iniţial au fost înscrise în CF 14 Păuleşti, iar ulterior au fost transcrise în CF 286 Păuleşti, respectiv 285 Păuleşti.

Ulterior, prin cererea de chemare în judecată obiect al prezentei cauze, reclamanţii DM, DS şi DV, în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală Păuleşti şi Comisia Judeţeană Satu Mare, au solicitat să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanţilor, în natură, în echivalent, pentru suprafaţa de teren intravilan de 2137 mp, invocând, în motivarea cererii formulate, cele statuate în sentinţa civilă nr. 9508/2012 de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. 13809/296/2012.

În drept, instanţa a reţinut că autoritatea de lucru judecat este reglementată de art. 430 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care stipulează că hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

Totodată, potrivit art. 431 din acelaşi act normativ, efectele lucrului judecat constau în acelea că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, oricare dintre părţi putând opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Aşadar, conform dreptului intern, pentru a putea fi reţinută această excepţie, trebuie întrunite cumulativ 3 condiţii esenţiale: identitate de obiect, identitate de cauză şi identitate de părţi între cele două acţiuni. În plus, una din cele două acţiuni trebuie să fi fost soluţionată anterior în mod definitiv printr-o hotărâre judecătorească.

Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.  6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

Aplicând aceste texte legale şi principii la situaţia mai sus reţinută, instanţa a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerinţelor autorităţii de lucru judecat.

Astfel, se constată existenţa unei hotărâri judecătoreşti anterioare, respectiv sentinţa nr. 9508/2012 pronunţată de Judecătoria Satu Mare, sentinţă în raport cu care este analizată existenţa autorităţii de lucru judecat în cauză.

Obiectul subsidiar al litigiului dedus judecăţii în dosarul nr. 13809/296/2012 al Judecătoriei Satu Mare a constat în solicitarea reclamanţilor de obligare a pârâtelor la acordarea de teren în echivalent a unor terenuri cu aceeaşi valoare economică cu terenurile intravilane în suprafaţă de 2054 mp de sub nr. topografic 158/41 Păuleşti şi 104 mp de sub nr. topografic 158/98 Păuleşti, instanţa admiţând aceste solicitări ale reclamanţilor.

În ceea ce priveşte obiectul dosarului de faţă, astfel cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanţii au înţeles să solicite să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanţilor, în natură, în echivalent, pentru suprafaţa de teren intravilan de 2137 mp, întemeindu-şi pretenţiile pe dispoziţiile sentinţei civile nr. 9508/2012 de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. 13809/296/2012.

Ori, astfel cum reiese din cele mai sus arătate, obiectul celor două cereri de chemare în judecată formulate de către reclamanţi este acelaşi, respectiv reconstituirea dreptului de proprietatea în natură, prin echivalent, cadrul procesual sub aspectul părţilor fiind acelaşi în ambele cauze supuse analizei.

În ceea ce priveşte apărările reclamanţilor în sensul că nu ar fi întrunite cerinţele autorităţii de lucru judecat deoarece în prezenta cauză au identificat terenuri, la schimb, prin echivalent, altele decât cele din cuprinsul sentinţei civile nr. 9508/2012 pronunţate de către Judecătoria Satu Mare, instanţa reţine că reclamanţii solicită şi în prezentul dosar restituirea, prin echivalent, a unor terenuri de aceeaşi valoare cu cele menţionate în această sentinţă, astfel că nu se poate reţine că obiectul cauzei ar fi diferit.

Totodată, împrejurarea că pârâtele obligate prin sentinţa civilă nr. 9508/2012 a Judecătoriei Satu Mare nu au înţeles până în prezent să îşi îndeplinească voluntar obligaţiile, nu legitimează demersul reclamanţilor în asemenea măsură încât autoritatea de lucru judecat să poată fi înlăturată, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispoziţiilor art. 580 ind. 2 – art. 580 ind. 5 din Codul de procedură civilă, reclamanţii aveau posibilitatea, posibilitate de care nu au înţeles să uzeze, de a pune în executare silită această sentinţă, prin constrângerea pârâtelor, sub sancţiunea unei amenzi civile pe zi de întârziere, în a-şi executa obligaţia de a face, respectiv aceea de a proceda la identificarea bunurilor ce trebuie acordate în compensare şi la acordarea efectivă a acestora.

 Pentru aceste motive, apreciind excepţia autorităţii de lucru judecat ca fiind întemeiată, instanţa  a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată din oficiu şi, în consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanţii DM, DS şi DV în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală de aplicare a Legilor fondului funciar Păuleşti şi Comisia judeţeană de aplicare a Legilor fondului funciar Satu Mare, pentru autoritate de lucru judecat.