Plângere la soluţia de neurmărire/netrimitere în judecată

Prin plângerea înregistrată sub nr. X împotriva Ordonanţei din data de X dată în dosarul nr. X al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău şi a Ordonanţei din data de X, dată în dosarul X al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, petenta SC M SRL a solicitat admiterea plângerii, cu consecinţa desfiinţării soluţiilor atacate şi începerea judecăţii faţă de suspectul SM, iar în subsidiar trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale.

În motivarea plângerii sale, petenta a arătat că atât prin Ordonanţa din data de X, emisă în dosarul nr. X al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, cât şi prin Ordonanţa din data de X, emisă în dosarul nr. X al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, procurorii în cauză au realizat o analiză superficială şi defectuoasă a probelor administrate în cauză.

Astfel, din amplul material probator administrat în cauză, respectiv din expertiza tehnică de specialitate realizată de către expertul FM, rezultă faptul că, în perioada 2004 - ianuarie 2006, la solicitarea suspectului SM, în calitate de administrator al S.C. NC S.R.L., petenta a realizat mai multe lucrări de instalaţii electrice, interioare şi exterioare, la obiectivul „Fabrică de injecţie mase plastice'''' Orbie, aparţinând S.C. NCorn S.R.L., inclusiv montarea unui post de transformare de 250 KVA si realizarea unui racord la reţeaua de energie electrică prin amplasarea unui stâlp de 20 KV, în valoare totală de 103.058,66 lei fără T.V.A., respectiv de 122.639,80 lei cu T.V.A (la calcularea T.V.A. s-a avut în vedere o cotă de 19%, aplicabilă în perioada realizării lucrărilor şi a încheierii contractului de execuţie lucrări).

De altfel, chiar suspectul SM, cu ocazia audierii sale, a recunoscut faptul că lucrările indicate anterior au fost solicitate de către S.C. NC S.R.L. şi executate de către petentă, iar valoarea acestora, de 103.058,66 lei fără T.V.A., respectiv de 122.639,80 lei cu T.V.A., a fost confirmată de către expertiza tehnică realizată în cauză, expertul FM constatând că lucrările s-au efectuat în baza unor devize de lucrări, care deşi nu au fost semnate sau ştampilate de suspectul SM, i-au fost aduse la cunoştinţă acestuia şi corespund întocmai cu lucrările realizate în teren.

Întrucât lucrările de instalaţii electrice au fost realizate în baza unei convenţii verbale, iar până în cursul lunii martie 2006 S.C. NC S.R.L. nu a achitat nici măcar parţial contravaloarea lucrărilor efectuate, petenta a întocmit Contractul de Execuţie Lucrări nr. 101/28.03.2006, care a fost semnat şi ştampilat de către reprezentantul său legal şi ulterior predat, în 2 exemplare, către S.C. NC S.R.L. prin reprezentantul său legal, suspectul SM, astfel încât să îi fie returnat un exemplar semnat şi ştampilat de către acesta în numele S.C. NC S.R.L. şi să aibă pe viitor garanţia plăţii lucrărilor efectuate în beneficiul acestei societăţi.

Cu toate acestea, întrucât reprezentantul S.C. NC S.R.L., suspectul SM, nu a intenţionat niciodată să achite lucrările de instalaţii realizate de către petentă şi anticipând un viitor litigiu, respectiv cu scopul de a crea imposibilitatea probării raporturilor juridice indicate anterior şi a obligaţiilor asumate de către S.C. NC S.R.L. în faţa instanţei de judecată, i-a solicitat numitului ODN, de altfel şi finul său, care în luna martie 2006 ocupa postul de director al S.C. NCS.R.L., să semneze şi ştampileze în calitate de reprezentant al S.C. NC S.R.L. Contractul de Execuţie Lucrări nr. 101/28.03.2006, deşi această persoană nu a avut niciodată atribuţii de reprezentare a societăţii, nu a participat la derularea relaţiilor comerciale dintre cele două societăţi comerciale sau la realizarea lucrărilor de instalaţii electrice şi, aşa cum rezultă din propriile declaraţii, s-a ocupat exclusiv de activitatea de producţie a maselor plastice.

Ulterior, anticipând chiar şi posibilitatea unor cercetări de natură penală, suspectul SM a lăsat la sediul petentei doar o fotocopie a Contractului de Execuţie Lucrări nr. 101/28.03.2006, care deşi purta ştampila S.C. NC  S.R.L., era semnată de către numitul ODN, aspect confirmat de către expertiza grafologică întocmită în cauză, datorită faptului că acesta din urmă, în mod greu de explicat, nu şi-a „amintit" cu certitudine despre semnarea unui contract cu o valoare de peste 100.000 lei, la nivelul anului 2006, însă a „admis" posibilitatea să fi semnat acest înscris.

În continuare, din cauza refuzului S.C. NC S.R.L. de a achita contravaloarea lucrărilor efectuate de către petentă şi pentru a se asigura de faptul că va putea recupera creanţa indicată anterior, i-a solicitat S.C. NC S.R.L., prin reprezentantul său legal, SM, încheierea unui proces-verbal de recepţie a lucrărilor, astfel că la data de 30.10.2006, doi angajaţi ai petentei s-au deplasat la obiectivul „Fabrică de injecţie mase plastice" Orbie, aparţinând S.C. NC S.R.L., situat în, unde împreună cu suspectul SM au realizat recepţia lucrării şi au întocmit Procesul-Verbal de Recepţie din 30.10.2006.

Cu toate acestea, procedând de o manieră similară cu cea în care a acţionat cu ocazia încheierii Contractul de Execuţie Lucrări nr. 101/28.03.2006, respectiv în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, suspectul SM a refuzat să semneze Procesul-Verbal de Recepţie din 30.10.2006, sub pretextul că nu are asupra sa ştampila societăţii, pentru ca a doua zi să lase la sediul petentei din Bacău doar o fotocopie a Procesului-Verbal de Recepţie din 30.10.2006, pe care au fost aplicate, probabil prin editare, după cum rezultă şi din expertiza grafologică întocmită în cauză, semnătura numitului ODN, care la data de 30.10.2006 nici nu mai era angajat al S.C. NCS.R.L., şi ştampila de pe Contractul de Execuţie Lucrări nr. 101/28.03.2006, cu scopul ca în eventualitatea unui viitor litigiu de natură comercială, S.C. NC S.R.L. să invoce faptul că acest înscris nu este real şi nici semnat de un reprezentant legal al acestei societăţi, astfel încât să poată induce în eroare instanţa de judecată cu privire la caracterul cert al creanţei.

Ulterior, până în cursul anului 2009, S.C. NC S.R.L. a refuzat în mod repetat achitarea contravalorii lucrărilor de instalaţii electrice de care a beneficiat, suspectul SM invocând diverse pretexte pentru a obţine amânarea plăţii, acesta urmărind în realitate împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani.

Astfel, în luna iunie 2009 petrenta s-a adresat instanţei de judecată cu o cerere pentru emiterea unei somaţii de plată, ce a făcut obiectul dosarului nr. 4031/110/2009 al Tribunalului Bacău, Secţia a Il-a Civilă şi de Contencios Administrativ, iar în apărarea sa pârâta S.C. NC S.R.L. a invocat în mod tendenţios şi cu vădită rea-credinţă faptul că nu a beneficiat de executarea lucrărilor de instalaţii electrice indicate anterior, deşi în cursul cercetărilor din prezenta cauză, cu ocazia audierii sale, suspectul SM a recunoscut executarea lucrărilor, respectiv a invocat faptul că atât Contractul de Execuţie Lucrări nr. 101/28.03.2006, cât şi Procesul-Verbal de Recepţie din 30.10.2006, sunt semnate de o persoană ce nu avea calitatea de reprezentant legal al S.C. N C S.R.L.

Mai mult, în cursul lunii decembrie 2009, reprezentantul legal al S.C. NCS.R.L., SM, a formulat împotriva reprezentanţilor petentei chiar plângerea penală ce a stat la baza prezentei cauze, prin care în mod nereal a susţinut faptul că ar fi procedat la falsificarea Contractului de Execuţie Lucrări nr. 101/28.03.2006 şi a Procesul-Verbal de Recepţie din 30.10.2006, cu scopul de a obţine în mod nelegal plata contravalorii lucrărilor indicate anterior, de 103.058,66 lei fără T.V.A., respectiv de 122.639,80 lei cu T.V.A.

În ciuda tuturor aspectelor indicate anterior, confirmate de către declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, care se coroborează atât cu concluziile expertizelor tehnice întocmite în cauză, dar şi cu declaraţia suspectului SM, care a recunoscut fără nici un echivoc realizarea lucrărilor de instalaţii electrice, procurorul de caz a preferat să facă trimitere la argumente cum ar fi faptul că în dosarul nr. 4031/110/2009 al Tribunalului Bacău, Secţia a II-a Civilă şi de Contencios Administrativ societatea noastră nu ar fi depus iniţial o documentaţie completă, sau că nu s-au emis facturi fiscale în urma serviciilor prestate (teză preluată din susţinerile suspectului SM), deşi este de notorietate faptul că, anterior introducerii posibilităţii achitării T.V.A. la încasare, societăţile comerciale nu emiteau facturi fără certitudine încasării creanţelor înscrise acestea, pentru a evita plata contravalorii T.V.A.

Mai mult, faptul că procurorul de caz a apreciat ca fiind relevantă conduita petentei din dosarele civile, în sensul că s-ar fi depus iniţial o documentaţie presupus incompletă, ce a fost completată în raport de apărările sale de către S.C. NC S.R.L., echivalează cu o insinuare a faptului că petenta ar fi procedat la falsificarea unor înscrisuri sau că ar fi dat dovadă de rea-credinţă prin simplul fapt că a îndrăznit să solicite plata contravalorii lucrărilor efectuate, ori un asemenea considerent este inadmisibil, cu atât mai mult cu cât din probele administrate în cauză, rezultă pe de o parte că numitul ODN, în ciuda faptului că nu avea calitatea de reprezentant al S.C. Novei Com S.R.L., a semnat Contractul de Execuţie Lucrări nr. 101/28.03.2006, respectiv că acest înscris este real şi nu a fost falsificat, iar pe de altă parte că la data de 30.10.2006, împreună cu suspectul SM, care nu a negat acest aspect, s-a realizat recepţia lucrărilor efectuate şi a fost întocmit Procesul-Verbal de Recepţie din 30.10.2006, fiindu-i înmânat acestuia în vederea semnării şi aplicării ştampilei S.C. NC S.R.L.

Mai mult, procurorul de caz confundă recepţia lucrărilor cu punerea în funcţiune a instalaţiei realizate, apreciind că recepţia lucrărilor s-a realizat cu mult înainte de data întocmirii Procesului-Verbal de Recepţie din 30.10.2006, deşi în realitate, utilizarea unor instalaţii sau a unor lucrări înainte de realizarea recepţiei nu echivalează cu faptul că acestea au fost recepţionate, respectiv acceptate de către beneficiar, aceste aspecte şi modalitatea de desfăşurare a raporturilor juridice dintre cele două societăţi atestând faptul că a dat dovada de bună-credinţă tocmai pentru a veni în sprijinul S.C. NC S.R.L., prin realizarea lucrărilor şi punerea în funcţiune a instalaţiilor electrice în cel mai scurt timp, în detrimentul unor formalităţi excesive, însă buna sa credinţă a fost speculată de către reprezentantul acestei societăţi, suspectul SM, în scopul de a beneficia de lucrările realizate fără a achita contravaloarea acestora.

Practic, din motivarea Ordonanţei din 12.06.2014 rezultă, indirect, că petenta ar fi în culpă pentru situaţia de fapt şi de drept ce a făcut obiectul prezentei cauze, respectiv pentru prejudiciul creat în patrimoniul său, imposibilitatea recuperării acestuia datorându-se unei eventuale lipse de diligenţă din partea reprezentanţilor săi şi nu activităţii infracţionale a suspectului SM, procurorul de caz ignorând cu desăvârşire faptul că acesta, în scopul de a obţine un folos patrimonial injust pentru sine şi pentru societatea comercială pe care o administra, constând în contravaloarea lucrărilor efectuate, a indus în eroare reprezentanţii societăţii noastre cu ocazia încheierii unor acte juridice care să ateste efectuarea lucrărilor şi existenţa creanţei aferente acestora, prin inserarea voită a unor vicii de formă în Contractului de Execuţie Lucrări nr. 101/28.03.2006 şi cel puţin prin utilizarea unui înscris fals, Procesul-Verbal de Recepţie din 30.10.2006, deşi cunoştea că semnătura şi ştampila aplicate pe acesta, aparţinând S.C. NC S.R.L., nu sunt reale.

De asemenea, procurorul de caz a ignorat şi faptul că în scopul îngreunării stabilirii adevărului, suspectul SM a indus în eroare şi organele judiciare, prin formularea unei plângeri penale în care a reclamat că reprezentanţii petentei ar fi falsificat actele juridice indicate anterior, deşi acesta ştia, fără niciun dubiu, faptul că Contractului de Execuţie Lucrări nr. 101/28.03.2006, deşi nu îndeplinea condiţiile de formă ale unui act juridic, fiind semnat de o persoană fără calitatea de reprezentant al S.C. NC S.R.L., era totuşi un înscris real, semnat de către un angajat al acestei societăţi, respectiv de către finul său, numitul ODN.

De altfel, cu privire la infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare şi la faptul că plângerea penală formulată de către S.C. NC S.R.L., prin reprezentantul său legal, suspectul SM, a fost formulată intenţionat pentru a îngreuna stabilirea adevărului, procurorul de caz nu face nicio menţiune şi nu prezintă niciun argument pentru respingerea propunerii organelor de cercetare penală, în sensul punerii în mişcare a acţiunii penale şi trimiterii în judecată, mulţumindu-se doar să constate că s-ar fi îndeplinit prescripţia faţă de reprezentantul societăţii noastre, sub aspectul comiterii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Toate criticile şi aspectele prezentate anterior au fost respinse de către procurorul ierarhic superior prin Rezoluţia din 08.12.2014, emisă în dosarul nr. 1909/II/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, care deşi nu şi-a însuşit argumentaţia procurorului de caz şi a reţinut, prin raportare la probele administrate în cauză, atât efectuarea lucrărilor de construcţii, cât şi conduita infracţională a suspectului SM, în maniera descrisă mai sus, a apreciat în mod netemeinic şi nelegal că nu poate fi incidentă infracţiunea de înşelăciune atât timp cât acţiunea de inducere în eroare (prin prezentarea de către suspectul SM a unei copii după contractul de prestări servicii, ce conţinea semnătura unei persoane care nu avea calitatea de reprezentant al S.C. N S.R.L.) a fost comisă ulterior finalizării lucrărilor şi implicit ulterior constituirii dreptului de creanţă în favoarea S.C. M. S.R.L. Incidenţa acestei infracţiuni presupune ca o persoană să inducă în eroare o altă persoană cu prilejul întocmirii sau executării contractului iar, urmare a acestei manopere dolosive, să se producă o pagubă. Or, aşa cum s-a precizat anterior, paguba era produsă la data întocmirii contractului. Din aceleaşi considerente, nu subzistă infracţiunea de înşelăciune nici cu privire la întocmirea procesului-verbal de recepţie.

Practic, din considerentele procurorului ierarhic superior rezultă că, deşi acesta reţine în mod corect conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, precum şi existenţa materială a faptelor comise de suspectul SM, în maniera expusă de petentă prin plângerea formulată împotriva Ordonanţei din 12.06.2014, procurorul ierarhic superior nu distinge între noţiunea de contract în sensul de act juridic şi noţiunea de contract în sensul instrumentum, respectiv înscris cu valoare probatorie, după cum acesta nu distinge între îndeplinirea unei obligaţii contractuale, în speţă realizarea lucrărilor de instalaţii electrice, şi noţiunea sau faza de executare a contractului, care presupune ca ambele părţi să îşi respecte obligaţiile reciproce asumate, iar în speţă S.C. NC. S.R.L. nu şi-a îndeplinit nici până în prezent obligaţia de plată a preţului lucrărilor realizate de către societatea noastră, astfel că strict din punct de vedere juridic si la momentul formulării prezentei plângeri, executarea contractului de prestări servicii încheiat între părţi nu s-a finalizat, chiar dacă societatea noastră nu mai poate apela la forţa coercitivă a statutului pentru a obţine plata contravalorii serviciilor prestate, ca urmare a prescripţiei dreptului material la acţiune.

Astfel, contractul de prestări servicii ca act juridic s-a încheiat între părţi la data convenţiei verbale între reprezentanţii societăţii noastre şi suspectul SM, reprezentant al S.C. NC S.R.L., prin simpla manifestare de voinţă în acest sens, fără ca aceasta să îmbrace forma scrisă ad probationem , respectiv fără ca părţile să realizeze şi un înscris în acest sens.

Pe acest considerent, momentul în care s-a transpus în scris convenţia părţilor, respectiv momentul în care s-a întocmit Contractul de Execuţie Lucrări nr. 101/28.03.2006 face parte din etapa executării contractului încheiat între părţi, acestea având libertatea de a realiza oricând un înscris, respectiv un instrumentum prin care să probeze în faţa terţilor raporturile juridice existente, care de altfel a fost şi scopul întocmirii înscrisului Contract de Execuţie Lucrări nr. 101/28.03.2006, recunoscut de către ambele părţi, acela de a se putea proba în faţa terţilor şi a instanţei raporturile juridice dintre cele două societăţi şi existenţa obligaţiei de plată a lucrărilor executate.

Mai mult, paguba la care face trimitere procurorul ierarhic superior nu constă, aşa cum s-a reţinut în mod nelegal şi netemeinic, strict în dreptul de creanţă al petentei, aferent lucrărilor executate, ci în imposibilitatea recuperării acestui drept de creanţă, prin apelarea la forţa coercitivă a statutului, ca urmare a activităţii infracţionale intenţionale a suspectului SM, care a urmărit prin manoperele sale dolosive să inducă în eroare societatea noastră, în sensul constituirii unor înscrisuri cu aparentă valoare probatorie, ce ar fi permis recuperarea debitului pe cale judiciara (contractul de execuţie lucrări şi procesul - verbal de recepţie), despre care ştia ca în realitate erau afectate de vicii, nule şi nu puteau produce efecte juridice şi care puteau fi cu uşurinţă contestate în cadrul unor proceduri judiciare, până la îndeplinirea termenului de prescripţie al dreptului material la acţiune.

Acest ultim aspect a fost de altfel ignorat complet atât de către procurorul de caz, cât şi de către procurorul ierarhic superior, care nu a răspuns efectiv criticilor formulate de către petentă în legătura cu soluţia de clasare faţă de suspectul SM sub aspectul săvârşirii infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, prevăzută şi sancţionată de prevederile art. 268 alin. 1 C. pen.

Trecând la soluţionarea cauzei, judecătorul de cameră preliminară reţine următoarele:

Prin Ordonanţa din data de 12.06.2014 dată în dosarul nr. 9911/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, în temeiul art. 327 lit. b rap. la art. 315 alin. 1 lit. b şi art. 314 alin. 1 lit. a din C. proc. pen. şi art. 16 alin. 1 lit. a C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei faţă de SM cercetat sub aspectul infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 şi. 2 C. pen., uz de fals, prev. de art. 323 C. pen., şi inducere în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. 1 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 din C. pen., întrucât faptele nu există.

De asemenea, în baza art. 315 alin. 1 lit. b şi art. 314 alin. 1 lit. a din C. proc. pen. şi art. 16 alin. 1 lit. f C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei faţă de CT, cercetat sub aspectul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Procurorul de caz a precizat, în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, că faptele materiale prezentate în cauză nu se circumscriu cadrului penal, fiind vorba de un litigiu civil între două părţi, iar cu privire la infracţiunea de uz de fals că se poate vorbi de existenţa unui dubiu.

Plângerea formulată împotriva acestei Ordonanţe a fost respinsă prin Ordonanţa din data de 08.12.2014, dată în dosarul nr. 1909/II/2/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, cu motivarea că, nu subzistă infracţiunea de înşelăciune întrucât inducerea în eroare a fost comisă de către numitul SM ulterior finalizării lucrărilor şi implicit, ulterior constituirii dreptului de creanţă în favoarea SC M SRL. În ceea ce priveşte infracţiunile de uz de fals şi inducere în eroare a organelor judiciare, s-a precizat că acestea nu pot fi reţinute având în vedere că numitul SMa prezentat o fotocopie după contractul de prestări servicii ce conţinea semnătura unui salariat al SC NC SRL.

Analizând plângerea formulată, precum şi actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară apreciază că plângerea este inadmisibilă în ceea ce priveşte Ordonanţa din data de 08.12.2014, dată în dosarul nr. 1909/II/2/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, şi întemeiată în parte în ceea ce priveşte Ordonanţa de clasare din data de 12.06.2014 dată în dosarul nr. 9911/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, pentru următoarele motive:

I. În ceea ce priveşte Ordonanţa din data de 08.12.2014, dată în dosarul nr. 1909/II/2/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, judecătorul de cameră preliminară reţine că denumirea marginală a art. 340 din C. proc. pen. este „Plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată”.

Având în vedere acest aspect, judecătorul de cameră preliminară constată că pot fi atacate cu plângere exclusiv soluţiile de neurmărire sau netrimitere în judecată, şi nicidecum soluţiile date de procurorul ierarhic superior în privinţa plângerilor prin care se atacă aceste soluţii.

Din perspectiva tehnicii de reglementare a normei juridice vizate, legiuitorul a statuat în mod concret că soluţionarea plângerii întemeiate pe art. 339 din C. proc. pen. de către procurorul ierarhic superior constituie numai o procedură obligatorie prealabilă, prevăzută de lege, pentru exercitarea plângerii în condiţiile art. 340 alin. 1 din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în baza art. 346 alin. 6 lit. a din C. proc. pen., urmează a se respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petentă împotriva Ordonanţei din data de 08.12.2014, dată în dosarul nr. 1909/II/2/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, prin care a fost menţinută Ordonanţa de clasare din data de 12.06.2014 dată în dosarul nr. 9911/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.

II. În ceea ce priveşte Ordonanţa de clasare din data de 12.06.2014 dată în dosarul nr. 9911/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, judecătorul de cameră preliminară reţine că petenta susţine că în perioada 2004 - ianuarie 2006, la solicitarea suspectului SM, în calitate de administrator al S.C. NC S.R.L., petenta a realizat mai multe lucrări de instalaţii electrice, interioare şi exterioare, la obiectivul „Fabrică de injecţie mase plastice'' Orbie, aparţinând S.C. NC S.R.L., inclusiv montarea unui post de transformare de 250 KVA şi realizarea unui racord la reţeaua de energie electrică prin amplasarea unui stâlp de 20 KV, în valoare totală de 103.058,66 lei fără T.V.A., respectiv de 122.639,80 lei cu T.V.A.

1. Referitor la infracţiunea de înşelăciune, judecătorul de cameră preliminară are în vedere prevederile art. 215 alin. 3 din C. pen. 1969, în vigoarea la data la care s-ar fi săvârşit fapta, conform cărora întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni „inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate.”

Judecătorul de cameră preliminată constată că contractul menţionat anterior, are ca obiect execuţia de către petentă, în calitate de executant, a obiectivului constând în alimentarea cu energie electrică cu post de transformare 100 kwa, alimentare cu energie electrică instalaţii electrice exterioare, alimentare cu energie electrică instalaţii electrice interioare a Fabricii de injecţii mase plastice, în beneficiul SC NC SRL Bacău.

Numitul SM susţine că petenta a procedat doar la efectuarea lucrării de racord la linia de transformare curent conform avizului nr. 1/03.01.2006 emis de E.ON, însă contestă faptul efectuării de lucrări de către aceasta în perioada 2004-2006 (f. 228-231, 232-233, 234-236, 237-239 dos. u.p.).

Din declaraţiile martorului TL, angajat al petentei, având funcţia de şef de şantier, reiese că acesta a supervizat executarea lucrării indicate în contractul nr. 101/28.03.2006, şi că administratorul SC NC SRL Bacău, numitul SM, a fost prezent pe şantier la data executării lucrărilor şi la data încheierii procesului-verbal de recepţie la momentul finalizării acestora. Efectuarea lucrărilor de către petentă este atestată şi de martorii şi de partea civilă.

De asemenea, executarea lucrării în cauză de către petentă este confirmată de către martorul CC, angajat al S.D.F.E.E. Bacău, care a colaborat cu petenta la punerea în funcţiune a lucrării de alimentare cu energie electrică a Fabricii de injecţii mase plastice, a emis fişa de soluţie nr. 1954/17.11.2005 şi a dispus executarea racordării.

Mai mult, din raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expertul FM (f. 161-167 dos. u.p.), reiese că lucrările de instalaţii electrice în beneficiul SC NC SRL Bacău au fost efectuate de către petentă în perioada 2004 – ianuarie 2006 la Fabrica de injecţii mase plastice,  ultima lucrare constând în montarea unui post de transformare cu un transformator de 250 (100) KVA, precum şi a părţii din LEA 20 kv, constând într-un stâlp de 20 kv pe care este montat un separator de 20 kv.

Acest raport de expertiză infirmă susţinerea petentei conform căreia după montarea transformatorului menţionat anterior, respectiv după luna ianuarie a anului 2006, ar mai fi efectuat şi alte lucrări în beneficiul SC NC SRL Bacău (pct. 4 lit. b din raportul de expertiză).

Cu alte cuvinte, executarea obligaţiilor asumate de petentă prin contractul verbal a fost finalizată la această dată.

În aceste condiţii, judecătorul de cameră preliminară constată că contractul înregistrat sub nr. 101/28.03.2006 şi procesul-verbal de recepţie din data de 30.10.2006, sunt încheiate la o dată ulterioară finalizării lucrărilor de instalaţii electrice, deci ulterior fazei de executare a contractului de către petentă.

Or, infracţiunea de înşelăciune presupune inducerea în eroare a unei persoane cu prilejul executării unui contract, acţiune care trebuie săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi executat contractul în condiţiile stipulate.

Întrucât înscrisurile reclamate de petentă ca reprezentând mijlocul fraudulos prin care a fost indusă în eroare au fost încheiate ulterior executării obligaţiei de către SC M SRL, judecătorul de cameră preliminară apreciază că fapta numitul SM nu se circumscrie sferei ilicitului penal.

Deşi anterior s-au desfăşurat raporturi contractuale între petentă şi SC NC SRL Bacău în mod corespunzător, deşi nu a existat un contract înCT), judecătorul de cameră preliminată apreciază că petenta a dat dovadă de lipsă de diligenţă în ceea ce priveşte preconstituirea unui înscris în vederea probării contractului de executări lucrări în faţa instanţei civile.

Raportat la modul în care s-au desfăşurat relaţiile între petentă şi SC NC SRL Bacău, judecătorul de cameră preliminară consideră că acestea au, exclusiv, natură civilă.

Având în vedere toate aceste aspecte, judecătorul de cameră preliminară constată că în mod corect s-a dispus clasarea pentru această infracţiune.

2. Referitor la infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. art. 323 C. pen., judecătorul de cameră preliminară consideră necesar să precizeze că elementul material al acestei infracţiuni presupune folosirea, de către o persoană, a unor înscrisuri false, în ceea ce priveşte scrierea sau subscrierea, având cunoştinţă despre acest aspect, cu intenţia de a produce consecinţe juridice.

Judecătorul de cameră preliminară constată că intimatul a fost cercetat cu privire la această infracţiune prin raportare la contractul înregistrat sub nr. 101/28.03.2006 şi procesul-verbal de recepţie din data de 30.10.2006.

Prin raportul de expertiză nr. 746129/10.05.2012 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Bacău (f. 150-158 dos. u.p.) s-a stabilit că semnătura aferentă beneficiarului SC NC SRL Bacău de pe cele două înscrisuri menţionate anterior aparţine numitului ODN şi că impresiunile de ştampilă aplicate pe aceste înscrisuri aparţin petentei şi SC NC SRL Bacău.

Deci, prin acest mijloc de probă s-a stabilit autenticitatea ştampilei SC NC SRL Bacău şi a semnăturii persoanei care a reprezentat această societate în relaţia cu petenta.

De asemenea, martorul ODNa recunoscut faptul că a semnat contractul în cauză (f. 239-240).

Mai mult, din Sentinţa civilă nr. 1197/11.12.2009 pronunţată în dosarul nr. 3975/110/2009 de Tribunalul Bacău Secţia a II-a a, reiese că însăşi petenta s-a folosit de aceste două înscrisuri pentru a-şi valorifica creanţa pe care o are împotriva SC NC SRL Bacău.

Având în vedere toate aceste aspecte, judecătorul de cameră preliminară constată că în mod corect s-a dispus clasarea pentru această infracţiune.

 3. Referitor la infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare, prevăzută de art. 268 alin. 1 C. pen., judecătorul de cameră preliminară reţine că, la data de 08.12.2009 administratorul SC NC SRL Bacău, numitul SMa formulat plângere faţă de reprezentanţii legali ai petentei, solicitând cercetarea acestora cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură, constând în aceea că ocazionat de formularea unei cereri de chemare în judecată, aceştia ar fi folosit contractul înregistrat sub nr. 101/28.03.2006 şi procesul-verbal de recepţie din data de 30.10.2006, care figurau semnate de un reprezentant al SC NC SRL Bacău şi atestau aspecte nereale, respectiv efectuarea unor lucrări care în realitate nu au existat.

Această infracţiune implică „sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală.”

Judecătorul de cameră preliminară reiterează faptul că prin raportul de expertiză nr. 746129/10.05.2012 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Bacău (f. 150-158 dos. u.p.) s-a stabilit că semnătura aferentă beneficiarului SC NC SRL Bacău de pe cele două înscrisuri menţionate anterior aparţine numitului ODNşi că impresiunile de ştampilă aplicate pe aceste înscrisuri aparţin petentei şi SC NC SRL Bacău.

Din declaraţia părţii civile CT, administratorul societăţii petente (f. 241-243 dos. u.p.) rezultă că numitul SM nu a semnat în faţa sa contractul nr. 101/28.03.2006 întrucât dorea să îi cerceteze cu atenţie conţinutul. Acesta mai arată că numitul SM i-a prezentat la sediul SC M SRL o fotocopie a contractului în cauză, care purta ştampila SC NC SRL Bacău şi semnătura martorului ODN, menţionând cu privire la acesta din urmă că se ocupa şi de producţia de mase plastice la obiectivul „Fabrica de Injecţii Mase Plastice” Orbic,.

Chiar martorul ODN a recunoscut faptul că a semnat contractul în cauză şi că este posibil să fi făcut acest lucru la solicitarea numitului SM, fără ca în prealabil să ia cunoştinţă de conţinutul acestuia (f. 239-240).

Într-o declaraţie dată la data de 22.06.2010 (f. 159 dos. u.p.) acest martor a precizat că întreaga desfăşurare a activităţii societăţii pentru care a lucrat era controlată de numitul SM, martorul neavând atribuţii cu privire la verificarea executării lucrărilor electrice în cauză.

De asemenea, din declaraţiile martorilor TL şi LC (f. 251, f. 258-259, f. 253-254 f. 255-256 dos. u.p.), prezenţi la momentul recepţionării lucrării şi semnatari ai procesul-verbal de recepţie din data de 30.10.2006 în numele societăţii petente, reiese că numitului SM i-a fost înmânat acest înscris în vederea semnării.

Întrucât acesta din urmă a susţinut că nu are asupra sa ştampila societăţii, a luat procesul-verbal în cauză şi a predat, ulterior la sediul SC M SRL o fotocopie de pe acest înscris care avea aplicată ştampila SC NC SRL Bacău şi purta semnătura martorului ODN, aspect atestat de partea civilă CT (f. 241-243 dos. u.p.).

Mai mult, din raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit de expertul FM (f. 161-167 dos. u.p.), reiese că lucrările de instalaţii electrice în beneficiul SC NC SRL Bacău au fost efectuate de către petentă în perioada 2004 – ianuarie 2006 la Fabrica de injecţii mase plastice, ultima lucrare constând în montarea unui post de transformare cu un transformator de 250 (100) KVA, precum şi a părţii din LEA 20 kv, constând într-un stâlp de 20 kv pe care este montat un separator de 20 kv.

Toate aspectele prezentate anterior conduc la concluzia că numitul SM avea cunoştinţă că înscrisurile în cauză nu sunt falsificate de către reprezentanţii SC M SRL şi că nu atestă fapte nereale, motiv pentru care se impune punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa cu privire la infracţiunea de inducere în eroare a organelor judiciare, prevăzută de art. 268 alin. 1 C. pen.

Judecătorul de cameră preliminară consideră necesară efectuarea de cercetări suplimentare cu privire la această infracţiune, în sensul următor:

- reaudierea numitului SM cu privire la aplicarea ştampilei aparţinând SC NC SRL Bacău, pe contractul înregistrat sub nr. 101/28.03.2006 şi procesul-verbal de recepţie din data de 30.10.2006.

- reaudierea martorului ODN cu privire la semnătura sa aplicată pe procesul-verbal de recepţie din data de 30.10.2006, în condiţiile în care nu mai era angajat al SC NC SRL Bacău la acel moment, iar semnătura este autentică.

- confruntarea acestora cu privire la modul în care s-au semnat şi ştampilat cele două înscrisuri menţionate mai sus.

Pentru toate considerentele expuse anterior, în temeiul art. 341 alin. 6 lit. b din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară va admite în parte plângerea petentei împotriva Ordonanţei de clasare din data de X dată în dosarul nr. X al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, va desfiinţa această ordonanţă în ceea ce priveşte soluţia de clasare pentru săvârşirea infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, prevăzută de art. 268 alin. 1 C. pen., şi va dispune restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău în vederea punerii în mişcare a acţiunii penale şi a completării urmăririi penale.

Va menţine celelalte dispoziţii ale Ordonanţei de clasare din data de X dată în dosarul nr. X al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.

În temeiul art. 275 alin. 3 din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare