Furt calificat

Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău înregistrat sub dosar nr. X s-a dispus trimiterea în judecată a următorilor inculpaţi:

- MV, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i C. pen. (faptă săvârşită la data de 16/17.03.2013, persoană vătămată IV şi denunţare calomnioasă, prev. de art.  259 alin. 1 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.

- EI, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i C. pen. (faptă săvârşită la data de 16/17.03.2013, persoană vătămată IV).

- SN, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i C. pen. (faptă săvârşită la data de 16/17.03.2013, persoană vătămată IV).

- DG, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c C. pen. (faptă săvârşită la data de 03/04.04.2013, persoană vătămată TT).

- BM, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. 3 C. pen. (faptă săvârşită la data de 03/04.04.2013, persoană vătămată TT).

- GA, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c C. pen. (faptă săvârşită la data de 03/04.04.2013, persoană vătămată TT).

Prin încheierea nr. 78/24.07.2013 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 11015/180/2013 a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău şi s-a dispus arestarea inculpatului MV, fiind emis mandatul de arestare nr. 90/24.07.2013 pentru 29 de zile, acesta fiind anterior reţinut 24 de ore.

Prin încheierea nr. 86/05.08.2013 pronunţată în dosarul nr. 11079/180/2013 Judecătoria Bacău a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău de arestare preventivă a inculpatului GA, fiind emis pe numele acestuia mandatul de arestare nr. 100/05.08.2013 pentru 30 de zile. Mandatul de arestare a fost pus în executare în aceeaşi zi,inculpatul fiind prezent la judecată.

Întrucât în urma cercetărilor efectuate s-a constatat că inculpatul MV a comis infracţiunea de furt calificat reţinută în sarcina sa, împreună cu inculpatul EI, şi nu cu inculpatul GA, prin referatul din data de 07.08.2013 procurorul de caz a propus arestarea inculpatului EI revocarea măsurii arestării preventive luate faţă inculpatul GA.

Astfel, prin încheierea nr. 88/07.08.2013 din dosarul nr. 11717/180/2013 Judecătoria Bacău a admis propunerea parchetului, a dispus arestarea inculpatului Elisei Ionuţ pentru o perioadă de 29 de zile, acesta fiind anterior reţinut 24 de ore, şi a dispus revocarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul GA care a fost pus în libertate la data de 08.08.2013.

Prin Sentinţa penală nr. 1691/03.10.2013 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 12119/180/2013, definitivă prin neapelare la data de 15.10.2013, s-a dispus disjungerea acţiunii penale în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii SN, DG, BN şi GA şi a acţiunii civile în integralitatea ei, întrucât inculpaţii Mioc Vasile şi Elisei Ionuţ s-au prevalat de procedura recunoaşterii vinovăţiei, formându-se prezentul dosar.

Astfel, inculpatul MV a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C. pen. 1969, cu aplicarea art. 320 indice 1 alin. 7 C. proc. pen., şi la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin. 1 cu aplicarea art. 320 indice 1 alin. 7 C. proc. pen., aplicându-i-se pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere.

Inculpatul EI a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiţionată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C. pen. 1969, cu aplicarea art. 320 indice 1 alin. 7 C. proc. pen.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25.02.2014, în temeiul art. 6 alin. 2 din Legea nr. 255/2013, s-a dispus trimiterea cauzei la Judecătorul de cameră preliminară, în condiţiile în care nu a fost începută cercetarea judecătorească până la intrarea în vigoare a NCPP.

Prin Încheierea din data de 04.04.2015 a judecătorului de cameră preliminară, s-a constatat competenţa Judecătoriei Bacău de a soluţiona cauza, legalitatea actului de sesizare a instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecării cauzei privind pe inculpaţii MV, EI, SN, DG, BM şi GA, pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate anterior.

La termenul de judecată din data de 13.05.2014 partea civilă IV a majorat cuantumul despăgubirilor solicitate, de la suma de 3.000 lei la suma de 10.000 lei.

La data de 15.03.2014 Serviciul de Probaţiune Bacău a depus prin Serviciul Registratură al Judecătoriei Bacău Referatul de evaluare cu privire la inculpatul BM.

La termenul de judecată din data de 30.03.2015, inculpatul DG solicitat judecarea sa în baza procedurii recunoaşterii învinuirii prevăzută de art. 375 alin. 1 C. proc. pen., recunoscând săvârşirea faptei de care a fost acuzat şi solicitând ca judecarea sa să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor depuse la dosar.

La termenul de judecată din data de 27.04.2015, inculpatul GA a solicitat judecarea sa în baza procedurii recunoaşterii învinuirii prevăzută de art. 375 alin. 1 C. proc. pen., recunoscând săvârşirea faptei de care a fost acuzat şi solicitând ca judecarea sa să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor depuse la dosar. 

Au fost administrate proba cu înscrisurile depuse de inculpaţi, proba testimonială pentru inculpatul SN, iar inculpaţii BM şi SN au dat declaraţii.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa reţine următoarele:

I. Situaţia inculpaţilor MV,  EI şi SN

În fapt, se reţine că inculpaţii MV şi EI, sunt în relaţii de prietenie.

 Conform declaraţiilor acestora date în faţa organelor de urmărire penală (f. 44-48, 57-59, 60-61 dos. u.p.) inculpatul MV i-a propus inculpatului EI să facă rost de bani prin sustragerea a două bovine de la persoana vătămată IV, domiciliată în aceeaşi localitate (imobilul nt. 146), aceasta adăpostindu-şi animalele într-o anexă situată în apropierea locuinţei sale (imobilul nr. 147). Deşi inculpatul MV i-a propus acest lucru şi martorului LC, acesta a refuzat să participe la săvârşirea activităţii infracţionale.

Înainte cu câteva zile de comiterea faptei, inculpaţii MV şi EI s-au deplasat, cu microbuzul, la domiciliul inculpatului SN. Alegerea posibilului cumpărător i-a aparţinut inculpatului MV, întrucât doar acesta îl cunoştea pe inculpatul SN. În aceste condiţii, inculpatul MV  l-a întrebat pe acesta dacă doreşte să cumpere două bovine, pe care urmează să le fure, în schimbul preţului de 2.500 lei.

Inculpatul SN a susţinut că inculpatul MV a venit la domiciliul său, însoţit de o persoană de sex masculin pe care nu o cunoştea, pentru a-i propune să îi dea două bovine în schimbul unui cal, întrucât urma să se despartă de soţia sa. Inculpatul susţine că i-a propus inculpatului MV să îi plătească bovinele, întrucât nu avea niciun cal pe care să îl dea la schimb, propunere acceptată de inculpat, fără a fi stabilită o sumă în prealabil (f. 75-76, 77-78, 79 dos u.p., f. 242-243 dos. jud).

Inculpaţii MV şi EI susţin că inculpatul SN a fost de acord să cumpere bovinele, însă nu în schimbul preţului solicitat, acest din urmă inculpat precizând că va stabili contravaloarea animalelor după ce îi vor fi aduse.

În acest context inculpatul SN le-a solicitat să fie atenţi atunci când vor sustrage bovinele şi a specificat ca, în cazul în care vor vorbi la telefon despre furtul vacilor, inculpatul MV să precizeze că “Am rezolvat treaba cu via.” (f. 46, f. 57 verso dos. u.p.)

După ce inculpaţii MV şi EI au mai stat aproximativ 60 de minute la domiciliul inculpatului SN, acesta din urmă le-a dat suma de 10 lei pentru a putea să se întoarcă la locuinţele lor.

În urma acestei înţelegeri, în seara de 16.03.2013, ora 21.00, inculpaţii MV i EI, după ce au stat la pândă circa 15 minute pentru a se asigura că nu sunt văzuţi, au reuşit să intre în curtea imobilului nr. 147 proprietatea părţii civile IV desfăcând sârma cu care era asigurată poarta din spatele grajdului, dinspre câmp.

Inculpatul MV a încercat să deschidă cu o ţeavă de fier, găsită în curte, uşa grajdului, care era asigurată cu un lacăt, însă întrucât nu a reuşit, acesta a tras împreună cu inculpatul EI de uşă, reuşind astfel să o deschidă.

Urmele efracţiei sunt dovedite cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului (f. 19-20 dos. u.p.) şi cu planşa fotografică realizată cu această ocazie (f. 21-24 dos. u.p.).

După ce au pătruns în grajd, inculpaţii MV şi EI au sustras două bovine, una în vârstă de 4 ani, cântărind circa 350 kg, şi una în vârstă de 2 ani, cântărind circa 350 kg-400 kg.

Conform declaraţiei părţii civile IV (f. 28-30 dos. u.p.) bovina în vârstă de 4 ani era bălţată alb cu negru, cu o ţintă albă în frunte, o şuviţă albă, cu picioarele de la genunchi în jos albe, iar în rest neagră. În ceea ce priveşte bovina în vârstă de 2 ani partea civilă a declarat că aceasta era gestantă în luna a cincea şi avea culoarea neagră.

Inculpaţii MV şi EI au scos bovinele din curte pe poarta pe care au intrat şi le-au dus pe câmp, până la locuinţa inculpatului MV, unde au ajuns în jurul orei 04.00 – 05.00, afară fiind întuneric.

Inculpatul SN i-a primit în curte, a luat bovinele şi le-a dus în grajd, după care le-a dat inculpţilor suma de 100 lei, urmând ca diferenţa de bani să le fie dată în câteva zile.

După câteva zile, inculpaţii MV şi EI s-au întors la domiciliul inculpatului SN unde au primit diferenţa, respectiv suma de 1.000 de lei, pe care au împărţit-o în mod egal, şi un porc de 50 de kg (100 kg conform declaraţiei inculpatului SN.

Porcul a fost transportat cu căruţa de fiul inculpatului SN, martorul SI, la domiciliul martorei SM, sora inculpatului MV, unde inculpaţii l-au sacrificat şi împărţit.

Inculpatul SN a vândut una dintre bovine, cu suma de 1.500 lei (conform declaraţiei sale), unei persoane neidentificate, cealaltă bovină fiind predată organelor de poliţie, şi ulterior restituită părţii civile.

Inculpatul SN a negat că ar fi cunoscut provenienţa bovinelor în cauză, susţinând că nu a avut niciun motiv pentru care să fie suspicios cu privire la faptul că animalele i-au fost aduse la ora 06.00, în condiţiile în care în acea dimineaţă era organizat un târg de animale  , iar inculpatul MV dorea să dea bovinele pentru că urma să se despartă de soţia sa.

Cu ocazia confruntărilor dintre inculpatul SN şi inculpaţii MV şi EI, toţi trei coinculpaţii şi-au menţinut poziţiile procesuale adoptate până la acest moment (f. 95-98, 99-102 dos. u.p.). 

Deşi inculpatul MV a minţit cu privire la implicarea inculpatului GA în ceea ce priveşte furtul celor două vaci de la partea civilă IV, motiv pentru care a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, instanţa constată că acesta a avut o poziţie procesuală constantă în ceea ce priveşte implicarea inculpatului SN în acest sens.

Inculpatul MV a justificat săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă, atât prin raportare la relaţia de prietenie pe care o are cu inculpatul EI, pe care a dorit să îl protejeze, cât şi prin faptul că inculpatul GA era plecat, neputând fi tras la răspundere (f. 44-48 dos. u.p.)

Instanţa constată că declaraţiile inculpaţilor MVşi EI îl incriminează pe inculpatul SN, făcând dovada existenţei înţelegerii prealabile dintre aceştia. În acest sens, instanţa reţine că toţi trei inculpaţii au susţinut că între ei nu există relaţii de duşmănie, condiţii în care poziţia procesuală a inculpaţilor MV şi EI nu poate da naştere niciunei suspiciuni rezonabile cu privire la realitatea celor susţinute.

Mai mult, deşi inculpatul SN a precizat că nu se ocupă de comercializarea de animale, instanţa are convingerea că acesta cunoaşte valoarea de circulaţie a unui animal, având în vedere faptul că locuieşte în mediul rural, are o gospodărie şi cumpără animale, chiar dacă nu în mod frecvent.

Astfel, valoarea mică pe care a plătit-o inculpatul SN în raport cu contravaloarea a două bovine de circa 350 kg fiecare, respectiv suma de 1.100 lei şi un porc, chiar şi cu o greutate de 100 kg, nu poate justifica existenţa unei tranzacţii licite.

De asemenea, momentul la care i-au fost aduse inculpatului SN cele două bovine la domiciliu, respectiv în intervalul orar 04.00 - 05.00, atestă caracterul ascuns al tranzacţiei ilicite în cauză şi încercarea acestora de a împiedica orice persoană de a lua cunoştinţă despre aceasta. Instanţa apreciază că organizarea unui târg de animale în acea dimineaţă, nu este de natură să justifice ora la care i-au fost aduse inculpatului SN animalele în cauză, în condiţiile în care inculpatul MV ar fi avut posibilitatea să vândă bovinele la un preţ corespunzător la acest târg, dacă într-adevăr ar fi fost ale sale.

Situaţia de fapt prezentată mai sus este dovedită prin coroborarea următoarelor mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă (f. 19-20, 21-25); proces-verbal de folosire a câinelui de serviciu pentru prelucrarea urmelor de miros uman (f. 26-27); declaraţii parte civilă IV (f. 28-30, 31-32); dovezi de ridicare şi de predare (f. 33,34); procese-verbale (f. 35, 36); declaraţii inculpat MV (f. 42-43, 44-48, 49-50); declaraţii inculpat EI (f. 55, 57-59, 60-61); declaraţie inculpat GA (f. 66); declaraţii inculpat SN (f. 75-76, 77-78, 79); declaraţii martor SI (f. 80-81, 82); declaraţie martor LC (f. 83-84); declaraţie martoră SM (f. 85-87); declaraţii martor SC(f. 89-90, 91); declaraţie martor LM (f. 92); declaraţie martor LC (f. 93-94); procese-verbale de confruntare (f. 95-98,99-102); proces-verbal de reconstituire din data de 23.07.2013 şi planşa foto aferentă (f. 103-105, 106-109); declaraţie martor MP (f. 110); declaraţie martor AV (f. 111); proces-verbal de reconstituire din data de 06.08.2013 şi planşa foto aferentă (f. 112-113, 114-116); declaraţie martor CV (f. 117); procese-verbale de prezentare pentru recunoaştere şi planşele foto aferente (f. 118-119, 120-122, 125-126, 127-129, 130-131, 132-134, 135-136, 137-139, 140-141, 142-144); declaraţie martor CIA (f. 123-124); rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică privind detecţia comprtamentului simulat (f. 145-147, 155-157); procese-verbale de redare convorbiri (f. 181-202).

Raportat la mijloacele de probă administrate în cauză, instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită cu vinovăţie de inculpatul SN  dincolo de orice îndoială rezonabilă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 396 alin. 2 C. proc. pen.

Instanţa urmează să analizeze latura penală a cauzei exclusiv cu privire la inculpatul SN, având în vedere că acţiunea penală cu privire la inculpaţii MV şi EI a fost soluţionată prin Sentinţa penală nr. 1691/03.10.2013 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 12119/180/2013, definitivă prin neapelare la data de 15.10.2013.

Având în vedere faptul că infracţiunea analizată a fost săvârşită de inculpaţii MV şi EI în calitate de coautori, în noaptea de 16/17.03.2013, dată anterioară intrării în vigoare a NCP, se impune analizarea legii penale mai favorabile, la stabilirea acestui aspect important având relevanţă data la care autorul a săvârşit activitatea infracţională.

Art. 3 din C. pen. consacră principiul activităţii legii penale stabilind că legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare. Art. 5 alin. 1 al aceluiaşi act normativ prevede o excepţie de la principiul activităţii legii penale, stabilind că „în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penala, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă (Decizia nr. 1470/08.11.2011 a Curţii Constituţionale a României). De asemenea, instanţa va avea în vedere şi Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale a României, care impune analizarea globală a aplicării legii penale mai favorabile.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul SN, instanţa apreciază că legea penală mai favorabilă este cea anterioară intrării în vigoare a NCP, în raport de următoarele argumente.

Astfel, sub aspectul conţinutului constitutiv al infracţiunii, reglementarea anterioară (art. art. 26 C. pen. rap la 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C. pen. 1969) este similară cu cea actuală (art. 48 C. pen. art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d C. pen.), incriminând fapta de furt săvârşită în împrejurări agravante.

Pe noua reglementare nu s-ar mai reţine circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77 lit. a C. pen., respectiv săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, în condiţiile în care aceasta implică participarea concomitentă a trei sau mai multe persoane în calitate de autori, coautori sau complici concomitenţi la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, iar în prezenta cauză fapta a fost săvârşită de inculpaţii MV şi EI în calitate de coautori, iar inculpatul SN a participat în calitate de complice anterior.

Rezultă că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de furt calificat prevăzută atât de vechea reglementare, cât şi de noua reglementare.

Sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de cele două reglementări, instanţa constată că noua reglementare prevede un regim sancţionator mai blând, respectiv pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, spre deosebire de C. pen. 1969, care sancţionează infracţiunea în cauză cu închisoare de la 3 la 5 ani.

Trecând mai departe şi analizând comparativ modalităţile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de cele două legi succesive, pare a fi mai favorabilă cea prevăzută de C. pen. 1969 întrucât este posibilă aplicarea art. 81 C. pen. 1969 în cazul aplicării unei pedepse de până la 3 ani închisoare, iar la împlinirea termenului de încercare al suspendării condiţionate, dacă nu se dispune anularea sau revocarea acesteia, inculpatul este reabilitat de drept.

NCP nu mai reglementează instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei şi nu mai prevede beneficiul reabilitării de drept în cazul condamnării la o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, iar obligaţiile impuse condamnatului pe perioada termenului de supraveghere sunt mai numeroase, fiind impuse pe lângă măsurile de supraveghere, şi respectarea a cel puţin uneia dintre obligaţiile prevăzute de art. 93 alin. 2 C. pen., dar şi cea a prestării unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

Este adevărat că NCP reglementează două noi modalităţi de individualizare care sunt mai favorabile decât suspendarea condiţionată a executării pedepsei reglementate de C. pen. 1969, respectiv renunţarea la aplicarea pedepsei şi amânarea aplicării pedepsei, care exclud pronunţarea unei soluţii de condamnare, însă instanţa consideră că aceste modalităţi de individualizare a răspunderii penale sunt mult prea blânde în raport cu gradul de pericol social al infracţiunii analizate.

Aşa fiind, instanţa reţine că, în drept, fapta inculpatului SN care le-a promis inculpaţilor MV şi EI că va cumpăra bovinele pe care aceştia intenţionau să le sustragă de la partea civilă IV, promisiune dusă la îndeplinire ulterior, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de furt calificat, prevăzute de art. 26 C.pen. 1969 rap. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Privitor la latura obiectivă, elementul material al infracțiunii de furt calificat constă promisiunea inculpatului făcută inculpaţilor MV EI de a cumpăra bovinele care urmau să fie sustrase.

Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate, respectiv prejudiciul evaluat în raport de valoarea celor două bovine sustrase. Trebuie menţionat faptul că valoarea prejudiciului s-a diminuat ca urmare a restituirii uneia dintre bovine părţii civile.

Între acțiunile ilicite ale inculpatului și prejudiciul patrimonial, se constată existența unei legături de cauzalitate.

În privința laturii subiective a infracțiunii de furt calificat se reține forma de vinovăție a intenției directe justificate prin urmărirea unui scop special, constând în cumpărarea animalelor sustrase la un preţ inferior celui de piaţă.

În ceea ce priveşte împrejurările care califică complicitatea la infracţiunea de furt calificat, instanţa constată că sustragerea bovinelor a fost săvârşită în timpul nopţii, respectiv în noaptea 16/17.04.2013, inculpatul prevăzând acest aspect, în condiţiile în care cel mai oportun moment de a desfăşura activitatea infracţională era când afara întunericul era instalat. De asemenea, fapta a fost săvârșită prin efracție, inculpatul prevăzând că ceilalţi doi inculpaţi vor face ce este necesar pentru a pătrunde în curtea aparţinând persoanei de la care urmau să sustragă animalele.

O altă împrejurare care califică faptă constă în săvârşirea acesteia de către mai multe persoane (art. 209 alin. 1 lit. a C. pen. 1969), respectiv de inculpaţii MVşi EI, inculpatul având reprezentarea că aceştia vor săvârşi activitatea infracţională împreună.

La individualizarea pedepsei, instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. 1 C. pen. 1969, respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cu privire la gradul de pericol social concret al faptei săvârşite de inculpat, instanţa apreciază că aceasta prezintă periculozitate având în vedere modul în care a fost săvârșită. Faptul că inculpatul SV a promis inculpaţilor MV şi EI că va cumpăra bovinele sustrase, a întărit hotărârea infracţională a acestora din urmă, hotărâre care a fost concretizată la câteva zile după înţelegerea stabilită în acest sens.

De asemenea, inculpatul a avut reprezentarea că inculpaţii MV şi EI vor săvârşi infracţiunea pe timp de noapte şi prin efracţie.

Astfel, întunericul creează un context obiectiv în care se creează o stare de vulnerabilitate în ceea ce priveşte protecţia bunurilor persoanelor.

În ceea ce privește persoana inculpatului, instanţa constată că acesta are 10 clase, nu are ocupaţie, loc de muncă şi că este căsătorit.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta nu are antecedente penale, acesta aflându-se la primul contact cu legea penală.

Cu toate acestea că inculpatul a avut o conduită bună anterior săvârşirii infracţiunii, aspect atestat şi de declaraţia martorului MMI (f. 241 dos. jud.), instanţa apreciază că această împrejurare nu este susceptibilă să atenueze răspunderea sa penală, în condiţiile în care adoptarea unui comportament licit constituie o obligaţie civică.

Referitor la atitudinea procesuală a inculpatului, instanța constată că acesta a negat pe tot parcursul procesului penal implicarea sa în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de furt calificat în cauză.

Instanţa reţine faptul că inculpatul nu s-a sustras de la judecată şi că, prin negarea săvârşirii faptei de care este acuzat, şi-a exercitat dreptul la apărare, drept garantat de legea procesual penală.

Potrivit dispoziţiilor legale în cauză infracţiunea de furt calificat este pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani.

De asemenea, art. 27 teza I C. pen. 1969 prevede că „Instigatorul şi complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.”

Astfel, în temeiul art. 26 C.pen. 1969 rap. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., instanţa îl va condamna pe inculpatul SN la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de furt calificat.

Scopul pedepsei constă în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, scop care se realizează atât cu privire la persoanele cărora li se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea şi reeducarea, cât şi cu privire la ceilalţi destinatari ai legii penale care vor adopta o conduită conformă cu exigenţele acestei legi în vederea evitării apariţiei unui raport de conflict cu statul.

Apreciind că scopul pedepsei se poate realiza şi fără privare de libertate, instanţa, având în vedere că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen. 1969, va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, iar, în baza art. 82 C. pen. 1969, va stabili un termen de încercare de 5 ani ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Cu privire la această modalitate de individualizare judiciară de executare a pedepsei, instanţa o apreciază ca fiind cea mai potrivită pentru inculpat, acesta îndeplinind condiţiile cumulative, strict şi limitativ prevăzute de lege: pedeapsa aplicată nu este mai mare de 3 ani închisoare, inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia în regim de detenţie.

Instanța are în vedere la stabilirea pedepsei accesorii Decizia în interesul legii nr. 74/2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și justiție, dar și jurisprudența CEDO incidentă (Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord), care stabilește că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Astfel, în temeiul art. 71 C. pen. 1969 urmează a aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor  prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C. pen. 1969.

În baza art. 71 alin. 5 C. pen. 1969 pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei instanţa are în vedere faptul că persoana vătămată IV s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, iniţial, cu suma de 3.000 lei, reprezentând contravaloarea bovinei nerecuperate, după care la termenul de judecată din data de 13.05.2014 a majorat cuantumul despăgubirilor solicitate la suma de 10.000 lei.

Angajarea răspunderii inculpaţilor MV, EI şi SN în acest sens este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și producerea prejudiciului și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

Fapta ilicită reprezintă orice manifestare exterioară a unei persoane (acțiune sau inacțiune) prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se cauzează prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. 

În cauză fapta ilicită s-a concretizat sub forma sustragerii din curtea părţii civile Irofte Vasile a două bovine.

În ceea ce privește prejudiciul, acesta poate fi definit ca efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană, despăgubirea care se acordă în cazul răspunderii delictuale având o natură întotdeauna patrimonială.

Prejudiciul constând în daune materiale reprezintă consecințe de natură patrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse patrimoniului sau integrităţii corporale a persoanelor.

Pentru a putea fi acordat de instanţă prejudiciul produs prin săvârşirea faptei ilicite trebuie să fie cert, evaluabil în bani şi nerecuperat.

Caracterul cert al daunelor materiale poate fi reținut doar în condițiile în care persoana care le solicită le dovedește existența prin mijloace de probă corespunzătoare.

Astfel, în cauză s-a dovedit că părţii civile i-au fost sustrase două bovine de către incupaţii MV şi EI. De asemenea, din dovezile întocmite de organele de poliţie din data de 23.07.2013 (f. 33-34 dos.u.p.) reiese că s-a procedat la ridicarea unei bovine de culoare negru cu alb, în vârstă de aproximativ 6 ani şi cu o greutate de aproximativ 500 kg de la inculpatul SN şi la predarea acesteia părţii civile IV.

Raportat la descrierea pe care partea civilă a realizat-o cu privire la bovinele sustrase în cuprinsul declaraţiei date în cursul urmării penale (f. 28-30 dos. u.p.), instanţa observă că acesteia i se cuvine contravaloarea bovinei nerecuperate, care prezintă următoarele caracteristici: vârsta de 2 ani (la data săvârşirii faptei), culoarea neagră, greutate de aproximativ 350-400 kg.

Conform adresei nr. 1019/04.05.2015 emisă de Direcţia pentru Agricultură Bacău (f. 263 dos. jud.) preţul de vânzare pentru o bovină femelă adultă destinată reproducerii, la nivel de an 2013 este de 5,5 – 6,0 lei/kg greutate în viu, iar la nivel de an 2015, preţul de vânzare pentru o astfel de bovină este de 7,0 – 7,5 lei/kg greutate în viu.

Luând în considerare principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită, reglementat de art. 1.385 alin. 1 C. civ., specific răspunderii civile delictuale, instanţa va avea în vedere la calcularea acestuia valoarea indicată de instituţia menţionată anterior pentru anul 2015, valoare care i-ar permite părţii civile, în mod obiectiv, să achiziţioneze, în prezent, o bovină cu caracteristicile pe care le avea cea nerecuperată.

În aceste condiţii, instanţa se va raporta la valorile cuprinse între 2.450 – 2.800 lei (calculată cu preţul de 7,0 lei/kg greutate în viu) şi 2.560 lei – 3.000 lei (calculată cu preţul de 7,5 lei/kg greutate în viu).

În ceea ce privește raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, în cauză, existența acestuia reiese din însăși realizarea elementului material a infracțiunii de furt calificat.

Vinovăția reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul imediat anterior săvârșirii faptei, față de săvârșirea și urmările acesteia.

Referitor la condiția vinovăției, instanța constată că art. 1.357 C. civ. prevede că ,,Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.” 

Forma de vinovăție cu care au acționat inculpaţii MV, EI şi SN este cea a intenției directe, prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen. 1969, aceştia prevăzând rezultatul faptei lor, și urmărind producerea lui.

Având în vedere toate aceste aspecte, în temeiul art. 25 C. proc. pen., art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 1.349 C. civ., art. 1.357 C. civ. şi art. 1.382 C. pen. va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă IV şi va obliga, în solidar, inculpaţii MV, EI şi SN la plata sumei de 3.000 lei, reprezentând contravaloarea bovinei nerecuperate.

În temeiul art. 274 alin. 1 şi alin. 2 C. proc. pen. va obliga pe inculpatul inculpatul SN la plata sumei de 1.600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului (suma de 800 lei aferentă urmăririi penale şi suma de 800 lei aferentă judecăţii), pe inculpatul MV la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului (sumă aferentă judecăţii) şi pe inculpatul Elisei Ionuţ la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului (sumă aferentă judecăţii).

II. Situaţia inculpaţilor DG, BM şi GA

În fapt, se reţine că inculpatul DG,  este în relaţii de prietenie cu inculpaţii BM, minor la data săvârşirii faptei, şi GA.

În ziua de 03.04.2013, cei trei inculpaţi s-au întâlnit la locuinţa inculpatului GA şi, de comun acord, s-au înţeles ca inculpaţii DG şi BM să sustragă oile părţii civile TT din comuna  , iar inculpatul GAlin să asigure transportul ovinelor şi să identifice un cumpărător.

După ce au luat această hotărâre, inculpatul GA l-a sunat pe martorul CM din şi l-a întrebat dacă doreşte să cumpere oi, fără a-i face cunoscută provenienţa, acesta din urmă fiind de acord.

În noaptea de 03/04.04.2013 cei trei inculpaţi s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpatul GA. Acesta a oprit în apropierea locuinţa părţii civile TT şi a rămas în stradă pentru a-i aştepta pe ceilalţi doi inculpaţi cu oile sustrase.

Inculpaţii DG si BM au mers la poarta părţii civile şi s-au uitat peste aceasta, observând unde se aflau oile. Aceştia s-au deplasat în exteriorul curţii până la locul unde se aflau animalele, după care inculpatul DG a smuls două scânduri din gard şi a intrat singur în curte. Din interiorul curţii, el i-a dat inculpatului BM, prin gard, trei oi şi patru miei, pe care le-au dus până la locul în care îi aştepta inculpatul Grigoraş Alin şi le-au încărcat în autotursimul acestuia, marca Opel Astra, de culoare albastră, model break, înmatriculat în Bulgaria.

Toţi trei inculpaţii s-au deplasat la locuinţa martorului CM, căruia inculpatul GA i-a vândut oile cu suma de 600 lei, din care a primit suma de 300 lei pe loc, restul sumei urmând să îl primească după câteva zile.

Din banii primiţi, inculpatul GA i-a dat inculpatului DG suma de 150 lei, iar inculpatului BM suma de 60 lei.

Martorul CM a tăiat o parte din ovinele cumpărate, iar restul le-a vândut, astfel încât acestea nu au mai putut fi recuperate.

La data de 14.08.2013 inculpaţii DG şi BM au arătat şi descris organelor de poliţie modul în care au procedat la comiterea faptei.

Inculpatul GA nu a recunoscut comiterea faptei, susţinând că nu a participat la comiterea infracţiunii şi că oile vândute martorului CM în data de 04.04.2013, în jurul orei 09.40, erau de la stâna tatălui inculpatului DG.

Deşi soţia inculpatului GA, martora GV, a confirmat susţinerile acestuia, instanţa constată că declaraţia sa nu se coroborează cu niciun mijloc de probă.

Apărarea inculpatului GA este combătută atât de declaraţiile coinculpaţilor DG şi BM, cu care a fost şi confruntat, de cea a martorului CM, dar şi de conţinutul convorbirilor purtate în perioada respectivă, interceptate în baza autorizaţiei de interceptare nr. 31/02.04.2013.

Starea de fapt astfel cum a fost descrisă este probată cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului (f. 252-253 dos. u.p.), declaraţie parte civilă TT (f. 254-255, 260 dos. u.p.), declaraţii inculpat DG (f. 262-263, 264, 265, 266-267, 270-271 dos. u.p.), declaraţii inculpat BM (f. 278-279, 280-281 dos. u.p.), declaraţii inculpat GA (f. 284-286, 287 dos. u.p.), declaraţie martor CM (f. 293-294 dos. u.p.), declaraţie TM (f. 297-298 dos. u.p.), declaraţie martor DG (f. 299 dos. u.p.), declaraţie martor GV (f. 300 dos. u.p.), procese-verbale de confruntare (f. 301-302, 303-304 dos. u.p.), procese-verbal de reconstituire (f. 305-306, 310-311 dos. u.p.), planşă fotografică (f. 308-309 dos. u.p.), procese-verbale de redare convorbiri (f. 317-318, 319-320, 321-322, 323-324, 325-326, 327-328, 329-330, 331, 332, 333-334, 335-336, 337-338 dos. u.p.).

Raportat la mijloacele de probă administrate în cauză, instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită cu vinovăţie de inculpaţi dincolo de orice îndoială rezonabilă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 396 alin. 2 C. proc. pen.

Având în vedere faptul că infracţiunea analizată a fost săvârşită de inculpaţi în noaptea de 03/04.04.2013, dată anterioară intrării în vigoare a NCP, se impune analizarea legii penale mai favorabile.

Art. 3 din C. pen. consacră principiul activităţii legii penale stabilind că legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare. Art. 5 alin. 1 al aceluiaşi act normativ prevede o excepţie de la principiul activităţii legii penale, stabilind că „în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penala, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă (Decizia nr. 1470/08.11.2011 a Curţii Constituţionale a României). De asemenea, instanţa va avea în vedere şi Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curţii Constituţionale a României, care impune analizarea globală a aplicării legii penale mai favorabile.

Instanţa urmează să analizeze legea penală mai favorabilă şi să soluţioneze latura penală a cauzei în raport de fiecare inculpat.

1. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul DG, instanţa apreciază că legea penală mai favorabilă este cea anterioară intrării în vigoare a NCP, în raport de următoarele argumente.

Astfel, sub aspectul conţinutului constitutiv al infracţiunii, reglementarea anterioară (art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c C. pen. 1969) este similară cu cea actuală (art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d, cu aplicarea art. 77 lit. a şi d C. pen.), incriminând fapta de furt săvârşită în împrejurări agravante.

Rezultă că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută atât de vechea reglementare, cât şi de noua reglementare.

Sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de cele două reglementări, instanţa constată că noua reglementare prevede un regim sancţionator mai blând, respectiv pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, spre deosebire de C. pen. 1969, care sancţionează infracţiunea în cauză cu închisoare de la 3 la 5 ani.

Trecând mai departe şi analizând comparativ modalităţile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de cele două legi succesive, pare a fi mai favorabilă cea prevăzută de C. pen. 1969 întrucât este posibilă aplicarea art. 81 C. pen. 1969 în cazul aplicării unei pedepse de până la 3 ani închisoare, iar la împlinirea termenului de încercare al suspendării condiţionate, dacă nu se dispune anularea sau revocarea acesteia, inculpatul este reabilitat de drept.

NCP nu mai reglementează instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei şi nu mai prevede beneficiul reabilitării de drept în cazul condamnării la o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, iar obligaţiile impuse condamnatului pe perioada termenului de supraveghere sunt mai numeroase, fiind impuse pe lângă măsurile de supraveghere, şi respectarea a cel puţin uneia dintre obligaţiile prevăzute de art. 93 alin. 2 C. pen., dar şi cea a prestării unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

Este adevărat că NCP reglementează două noi modalităţi de individualizare care sunt mai favorabile decât suspendarea condiţionată a executării pedepsei reglementate de C. pen. 1969, respectiv renunţarea la aplicarea pedepsei şi amânarea aplicării pedepsei, care exclud pronunţarea unei soluţii de condamnare, însă instanţa consideră că aceste modalităţi de individualizare a răspunderii penale sunt mult prea blânde în raport cu gradul de pericol social al infracţiunii analizate.

Având în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi a solicitat ca judecarea sa să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanţa urmează să reducă cu o treime limitele pedepsei închisorii conform art. 396 alin. 10 din C. proc. pen.

În aceste condiţii, în temeiul art. 386 alin. 1 C. proc. pen., instanţa urmează să respingă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei aşa cum a fost reţinută în rechizitoriu (faptă săvârşită în noaptea de 03/04.04.2013, parte civilă TT), formulată de inculpatul DG, prin apărător, din infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c C. pen. 1969, în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d, cu aplicarea art. 77 lit. a şi d C. pen., art. 75 alin. 2 lit. a şi b C. pen. şi art. 5 alin. 1 C. pen.

Aşa fiind, instanţa reţine că, în drept, fapta inculpatului DG care, în noaptea de 03/04.04.2013, a sustras, prin efracţie, împreună cu inculpatul BM (minor la data săvârşirii faptei), trei oi şi patru miei, din curtea părţii civile TT, pe care, în baza unei înţelegeri prealabile, le-au transportat cu autoturismul inculpatului GA, acesta aflat la volan, unde acesta din urmă le-a vândut, fiecare dintre inculpaţi primind o parte din bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzute de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c C. pen. 1969.

Privitor la latura obiectivă, elementul material al infracțiunii de furt calificat, constă în sustragerea a trei oi şi patru miei din curtea părţii civile TT, animale care se aflau în proprietatea acestuia din urmă.

Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate, prejudiciu evaluat la suma de 1.300 lei.

Între acțiunile ilicite ale inculpatului și prejudiciul patrimonial, se constată existența unei legături de cauzalitate.

În privința laturii subiective a infracțiunii de furt calificat se reține forma de vinovăție a intenției directe justificate prin urmărirea unui scop special, constând în însușirea bunurilor menţionate anterior, dar şi prin acţionarea acestuia în baza unui plan infracţional prestabilit.

În ceea ce priveşte împrejurările care califică infracţiunea de furt calificat, instanţa constată că aceasta a fost săvârşită în timpul nopţii, respectiv în noaptea 03/04/04.2013. De asemenea, fapta a fost săvârșită prin efracție, inculpatul smulgând două scânduri din gardul ce împrejmuia locuinţa şi anexele aparţinând părţii civile TT, pentru a putea pătrunde în curte.

Fapta a fost săvârşită de BM (minor la data săvârşirii faptei), în calitate de coautor, şi cu inculpatul GA, care, în calitate de complice concomitent, i-a dus cu autoturismul său pe ceilalţi doi inculpaţi la locuinţa părţii civile şi a dus, cu acest autovehicul, animalele sustrase  , unde le-a vândut martorului CM, coinculpaţii împărţind suma de bani primită de la acesta.

La individualizarea pedepsei, instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. 1 C. pen. 1969, respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cu privire la gradul de pericol social concret al faptei săvârşite de inculpat, instanţa apreciază că aceasta prezintă periculozitate având în vedere modul în care a fost săvârșită. Faptul că inculpatul a acţionat în baza unui plan infracţional prestabilit, procedând la sustragere animalelor, pe timp de noapte, împreună cu încă două persoane, dintre care una a sustras efectiv animalele în cauză, iar cealaltă a ajutat la transportul animalelor cu autoturimul său şi la vinderea acestora unei persoane în aceeaşi noapte, ilustrează sporirea şanselor de reuşită a activităţii infracţionale.

Astfel, întunericul creează un context obiectiv în care se creează o stare de vulnerabilitate în ceea ce priveşte protecţia bunurilor persoanelor. De asemenea, săvârşirea infracţiunii prin efracţie ilustrează determinarea inculpatului de a accede la bunurile aflate în acel spaţiu.

Faptul că una dintre persoanele cu care s-a săvârşit infracţiunea este minoră denotă periculozitatea inculpatului, în condiţiile în care prin implicarea unei persoane în astfel de activităţi ilicite este pusă în pericol dezvoltarea morală şi socială a unei astfel de persoane.

În ceea ce privește persoana inculpatului, instanţa constată că acesta are doar 4 clase, nu are ocupaţie, loc de muncă şi că nu este căsătorit.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta nu are antecedente penale, aplicându-i-se doar amenzi administrative pentru săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală, aspect care denotă că, de fapt, acesta se află la primul contact cu legea penală.

Cu toate acestea, instanţa apreciază că inculpatul nu a avut o conduită bună anterior săvârşirii infracţiunii, având în vedere exact aceste abateri ale inculpatului de la normele legale, pentru care a fost sancţionat administrativ de mai multe ori. Raportat la acest aspect, instanţa consideră că înscrisurile în circumstanţiere depuse de inculpat (f. 149-151 dos. jud.) nu sunt de natură să ateste conduita bună a inculpatului anterior săvârşirii infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte atitudinea inculpatului în timpul procesului penal, instanța constată că acesta a colaborat de la început cu organele de urmărire penală, cu excepţia declaraţiei date la data de 13.08.2013 (f. 265 dos. u.p.), recunoscând săvârșirea faptei și oferind informaţii corecte cu privire la modul în care a operat în acest sens.

Instanţa reţine faptul că inculpatul nu s-a sustras de la judecată şi că nu a încercat ulterior zădărnicirea aflării adevărului.

Instanţa ia în considerare şi faptul că inculpatul a efectuat demersuri în vederea soluţionării amiabile a cauzei, atât cu privire la latura penală, cât şi la cea civilă, prin convocarea părţii civile TT la o şedinţă de informare privind procedura medierii (f. 60-66 dos. jud.), demersuri care au rămas fără rezultat.

Potrivit dispoziţiilor legale în cauză infracţiunea de furt calificat este pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani.

După reducerea limitelor pedepsei închisorii cu o treime, aşa cum impun prevederile art. 396 alin. 10 C. proc. pen., instanţa îl va condamna pe inculpatul DG la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c C. pen. 1969 şi art. 5 alin. 1 C. pen.

Scopul pedepsei constă în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, scop care se realizează atât cu privire la persoanele cărora li se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea şi reeducarea, cât şi cu privire la ceilalţi destinatari ai legii penale care vor adopta o conduită conformă cu exigenţele acestei legi în vederea evitării apariţiei unui raport de conflict cu statul.

Apreciind că scopul pedepsei se poate realiza şi fără privare de libertate, instanţa, având în vedere că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen. 1969, va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, iar, în baza art. 82 C. pen. 1969, va stabili un termen de încercare de 4 ani ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Cu privire la această modalitate de individualizare judiciară de executare a pedepsei, instanţa o apreciază ca fiind cea mai potrivită pentru inculpat, acesta îndeplinind condiţiile cumulative, strict şi limitativ prevăzute de lege: pedeapsa aplicată nu este mai mare de 3 ani închisoare, inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia în regim de detenţie.

Instanța are în vedere la stabilirea pedepsei accesorii Decizia în interesul legii nr. 74/2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și justiție, dar și jurisprudența CEDO incidentă (Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord), care stabilește că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Astfel, în temeiul art. 71 C. pen. 1969 urmează a aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor  prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C. pen. 1969.

În baza art. 71 alin. 5 C. pen. 1969 pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. 1969, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

2. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul BM, minor la data săvârşirii faptei, instanţa apreciază că legea penală mai favorabilă este NCP, în raport de următoarele argumente.

Astfel, sub aspectul conţinutului constitutiv al infracţiunii, reglementarea anterioară (art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i cu aplicarea art. 99 alin. 3 C. pen. 1969) este similară cu cea actuală (art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d, cu aplicarea art. 77 lit. a şi art. 113 alin. 3 C. pen.), incriminând fapta de furt săvârşită în împrejurări agravante.

Rezultă că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută atât de vechea reglementare, cât şi de noua reglementare.

Conform noii reglementări, art. 114 alin. 1 C. pen., instanţa are obligaţia să aplice persoanei care a săvârşit o infracţiune în timpul minorităţii, o măsură educativă neprivativă de libertate, cu excepţia situaţiei în care aceasta are posibilitatea de a aplica o măsură educativă privativă de libertate în cazurile prevăzute de art. 114 alin. 2 C. pen.

 Analizând comparativ măsurile educative neprivative de libertate prevăzute de ambele reglementări, instanţa constată că cele prevăzute de NCP sunt mai blânde decât cele prevăzute de C. pen. 1969, cu excepţia măsurii educative a mustrării, prevăzute de art. 102 C. pen. 1969, care presupune doar dojenirea minorului, arătarea pericolului social al faptei săvârşite, sfătuirea acestuia să se poarte în aşa fel încât să dea dovadă de îndreptare şi atenţionarea sa cu privire la consecinţele reiterării comportamentului infracţional.

Întrucât instanţa consideră că această din urmă măsură educativă, prevăzută de C. pen. 1969 este prea blândă în raport cu gradul de pericol social al infracţiunii, aceasta se va orienta spre aplicarea uneia dintre măsurile educative neprivative de libertate prăvăzute de NCP.

În aceste condiţii, în temeiul art. 386 alin. 1 C. proc. pen., instanţa urmează să admită cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a faptei aşa cum a fost reţinută în rechizitoriu (faptă săvârşită în noaptea de 03/04.04.2013, parte civilă TT), din infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i cu aplicarea art. 99 alin. 3 C. pen. 1969, în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d, cu aplicarea art. 77 lit. a, art. 113 alin. 3 C. pen. şi art. 5 alin. 1 C. pen.

Aşa fiind, instanţa reţine că, în drept, fapta inculpatului BM care, în noaptea de 03/04.04.2013, a sustras, împreună cu inculpatul DG, în calitate de coautor, trei oi şi patru miei, din curtea părţii civile TT, pe care, în baza unei înţelegeri prealabile, le-au transportat cu autoturismul inculpatului GA, acesta aflat la volan,  , unde acesta din urmă le-a vândut, fiecare dintre inculpaţi primind o parte din bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d, cu aplicarea art. 77 lit. a, art. 113 alin. 3 C. pen. şi art. 5 alin. 1 C. pen.

Privitor la latura obiectivă, elementul material al infracțiunii de furt calificat, constă în sustragerea a trei oi şi patru miei din curtea părţii civile TT, animale care se aflau în proprietatea acestuia din urmă.

Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu în patrimoniului persoanei vătămate, prejudiciu evaluat la suma de 1.300 lei.

Între acțiunile ilicite ale inculpatului și prejudiciul patrimonial, se constată existența unei legături de cauzalitate.

În privința laturii subiective a infracțiunii de furt calificat se reține forma de vinovăție a intenției directe justificate prin urmărirea unui scop special, constând în însușirea bunurilor menţionate anterior, dar şi prin acţionarea acestuia în baza unui plan infracţional prestabilit.

În ceea ce priveşte împrejurările care califică infracţiunea de furt calificat, instanţa constată că aceasta a fost săvârşită în timpul nopţii, respectiv în noaptea 03/04.04.2013.

Deşi doar inculpatul DG a smuls cele două scânduri din gardul ce împrejmuia locuinţa şi anexele părţii civile TT, pentru a intra în curte, instanţa consideră că, în mod corect, s-a reţinut circumstanţa agravantă a efracţiei în sarcina inculpatului BM, întrucât este o circumstanţă reală de care acesta din urmă a avut cunoştinţă, fiind săvârşită în prezenţa sa.

Fapta a fost săvârşită de către mai multe persoane, respectiv de inculpat, împreună cu inculpatul BM în calitate de coautor, şi cu inculpatul GA, care în calitate de complice concomitent, i-a dus cu autoturismul său pe ceilalţi doi inculpaţi la locuinţa părţii civile şi a dus, cu acest autovehicul, animalele sustrase  , unde le-a vândut martorului CM, coinculpaţii împărţind suma de bani primită de la acesta.

La alegerea măsurii educative, instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită şi rezultatul infracţiunii comise, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Cu privire la gradul de pericol social concret al faptei săvârşite de inculpat, instanţa apreciază că aceasta prezintă periculozitate având în vedere modul în care a fost săvârșită. Faptul că inculpatul a acţionat în baza unui plan infracţional prestabilit, procedând la sustragere animalelor, pe timp de noapte, împreună cu încă două persoane, dintre care una a sustras efectiv animalele în cauză, iar cealaltă a ajutat la transportul animalelor cu autoturimul său şi la vinderea acestora unei persoane în aceeaşi noapte, ilustrează sporirea şanselor de reuşită a activităţii infracţionale.

Astfel, întunericul reprezintă un context obiectiv în care se creează o stare de vulnerabilitate în ceea ce priveşte protecţia bunurilor persoanelor.

În ceea ce privește persoana inculpatului, instanţa constată că acesta are doar 3 clase, nu are ocupaţie, loc de muncă şi că nu este căsătorit.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta nu are antecedente penale, acesta aflându-se la primul contact cu legea penală.

În ceea ce priveşte atitudinea inculpatului în timpul procesului penal, instanța constată că acesta a colaborat de la început cu organele de urmărire penală, recunoscând săvârșirea faptei și oferind informaţii corecte cu privire la modul în care a operat în acest sens.

Instanţa reţine faptul că inculpatul nu s-a sustras de la judecată şi că nu a încercat ulterior zădărnicirea aflării adevărului.

În referatul de evaluare al inculpatului Bucă Marin întocmit de Serviciul de Probaţiune Bacău (f. 138-141 dos. jud.) se precizează că acesta provine dintr-o relaţie legal constituită şi că locuieşte în continuare cu familia sa. Inculpatul se află într-o relaţie de concubinaj cu numita CDE (17 ani, 8 clase absolvite), cu care are un copil în vârstă de 1 an, la întreţinerea acestora contribuind familia inculpatului. Se mai menţionează că acesta este desconsiderat de familie ca urmare a lipsei unei abilităţi de dezvoltare personală, observându-se capacitatea scăzută de a înţelege întrebările adresate de consilierul de probaţiune şi de a se exprima coerent.

Inculpatul are un frate vitreg, numitul TNC, care, în prezent execută o pedeapsă de 7 ani închisoare, ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni de furt calificat.

În ceea ce priveşte activitatea pe care o desfăşoară, se precizează că inculpatul este implicat în diverse activităţi în cadrul gospodăriei familiei sale şi că, uneori, prestează diverse munci agricole pentru persoane din comunitate în schimbul unor sume modice, această din urmă activitate nefiind o ocupaţie constantă.

Referitor la motivaţia care a stat la baza săvârşirii infracţiunii în cauză, inculpatul a susţinut că activitatea infracţională a fost cauzată de mai mulţi factori, respectiv aflarea sub influenţa băuturilor alcoolice, lipsa posibilităţilor finaciare şi insistenţa celorlalţi doi inculpaţi în acest sens.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 114 alin. 1 C. pen. rap. la art. 115 alin. 1 pct. 1 lit. b C. pen. şi la art. 118 C. pen. instanţa va aplica inculpatului măsura educativă a supravegherii pe o perioadă de 4 luni, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de prevăzută de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d, cu aplicarea art. 77 lit. a, art. 113 alin. 3 C. pen. şi art. 5 alin. 1 C. pen., sub coordonarea Serviciului de Probaţiune Bacău, pentru a se asigura participarea la un curs de formare profesională.

În baza art. 121 alin. 1 lit. e C. pen. va impune inculpatului BM ca pe durata executării măsurii educative a supravegherii să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bacău la datele fixate de acesta.

Supravegherea şi îndrumarea inculpatului BM în executarea măsurii educative a supravegherii va fi realizată de părinţii acestuia, numiţii BM şi BV.

Controlul executării măsurii educative a supravegherii şi controlul îndeplinirii atribuţiilor de către numiţii BM şi BV se realizează de către consilierul de probaţiune.

 Consilierul de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune Bacău va decide, pe baza evaluării iniţiale a inculpatului BM, cursul de formare profesională ce trebuie urmat şi instituţia din comunitate în care urmează să aibă loc.

Va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 123 alin. 1 C. pen. privind prelungirea sau înlocuirea măsurii educative cu o altă măsură neprivativă mai severă ori cu internarea într-un centru educativ, în situaţia nerespectării obligaţiilor impuse ori în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul executării măsurii educative.

3. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul GA, instanţa apreciază că legea penală mai favorabilă este cea anterioară intrării în vigoare a NCP, în raport de următoarele argumente.

Astfel, sub aspectul conţinutului constitutiv al infracţiunii, reglementarea anterioară (art. 26 rap. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c C. pen. 1969) este similară cu cea actuală (art. 48 rap. la art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 1 lit. b, d, cu aplicarea art. 77 lit. a şi d C. pen.), incriminând fapta de furt săvârşită în împrejurări agravante.

Rezultă că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de furt calificat prevăzută atât de vechea reglementare, cât şi de noua reglementare.

Sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de cele două reglementări, instanţa constată că noua reglementare prevede un regim sancţionator mai blând, respectiv pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, spre deosebire de C. pen. 1969, care sancţionează infracţiunea în cauză cu închisoare de la 3 la 5 ani.

Trecând mai departe şi analizând comparativ modalităţile de individualizare a executării pedepsei prevăzute de cele două legi succesive, pare a fi mai favorabilă cea prevăzută de C. pen. 1969 întrucât este posibilă aplicarea art. 86 indice 1 C. pen. 1969 în cazul aplicării unei pedepse de până la 4 ani închisoare, iar la împlinirea termenului de încercare al suspendării sub supraveghere, dacă nu se dispune anularea sau revocarea acesteia, inculpatul este reabilitat de drept.

NCP nu mai prevede beneficiul reabilitării de drept în cazul condamnării la o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, iar obligaţiile impuse condamnatului pe perioada termenului de supraveghere sunt mai numeroase, respectiv respectarea a cel puţin uneia dintre cele prevăzute de art. 93 alin. 2 C. pen. şi cea a prestării unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

În ceea ce priveşte suspendarea condiţionată a executării pedepsei prevăzute de C. pen. 1969 instanţa apreciază că această modalitate de individualizare nu este corespunzătoare având în vedere faptul că, deşi inculpatul a mai beneficiat de două ori de această instituţie juridică, conform fişei de cazier judiciar, acesta nu a înţeles să adopte un compotament situat în cadrul limitelor legale.

Este adevărat că NCP reglementează două noi modalităţi de individualizare care sunt mai favorabile decât suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei reglementate de C. pen. 1969, respectiv renunţarea la aplicarea pedepsei şi amânarea aplicării pedepsei, care exclud pronunţarea unei soluţii de condamnare, însă instanţa consideră că aceste modalităţi de individualizare a răspunderii penale sunt mult prea blânde în raport cu gradul de pericol social al infracţiunii analizate.

Având în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi a solicitat ca judecarea sa să se facă în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor în circumstanţiere, instanţa urmează să reducă cu o treime limitele pedepsei închisorii conform art. 396 alin. 10 din C. proc. pen.

Întrucât inculpatul a achitat prejudiciul produs părţii civile TT, în temeiul art. 386 alin. 1 C. proc. pen., instanţa urmează să admită cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei aşa cum a fost reţinută în rechizitoriu (faptă săvârşită în noaptea de 03/04.04.2013, parte civilă TT), formulată de inculpatul GA, prin apărător, în sensul reţinerii circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. b C. pen. 1969, din complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c C. pen. 1969, în complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c C. pen. 1969, art. 74 alin. 1 lit. b C. pen. 1969 şi art. 5 alin. 1 C. pen.

Aşa fiind, instanţa reţine că, în drept, fapta inculpatului GA care, în noaptea de 03/04.04.2013, în urma unei înţelegeri prealabile, i-a transportat cu autovehiculul său pe inculpaţii DG până în apropierea locuinţei părţii civile TT pentru a sustrage ovine, a transportat apoi oile sustrase , unde le-a vândut martorului CM, contra unei sume pe care au împărţit-o între ei, inculpatul achitând ulterior părţii civile prejudiciul produs, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c C. pen. 1969, art. 74 alin. 1 lit. b C. pen. 1969 şi art. 5 alin. 1 C. pen.

Privitor la latura obiectivă, elementul material al infracțiunii de furt calificat constă în ajutorul acordat inculpaţilor DG şi BM la sustragerea a trei oi şi patru miei din curtea părţii civile TT, prin trasportarea acestora la această locaţie, urmată de transportarea animalelor , unde le-a vândut martorului CM.

Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate, prejudiciu evaluat la suma de 1.300 lei.

Între acțiunile ilicite ale inculpatului și prejudiciul patrimonial, se constată existența unei legături de cauzalitate.

În privința laturii subiective a infracțiunii de furt calificat se reține forma de vinovăție a intenției directe justificate prin urmărirea unui scop special, constând în însușirea bunurilor menţionate anterior, dar şi prin acţionarea acestuia în baza unui plan infracţional prestabilit.

În ceea ce priveşte împrejurările care califică infracţiunea de furt calificat, instanţa constată că aceasta a fost săvârşită în timpul nopţii, respectiv în noaptea 03/04/04.2013. De asemenea, fapta a fost săvârșită prin efracție, inculpatul prevăzând că ceilalţi doi inculpaţi vor face ce este necesar pentru a pătrunde în curtea aparţinând părţii civile TT, în locul în care se aflau animalele.

Fapta a fost săvârşită de către mai multe persoane, respectiv de inculpat, în calitate de complice concomitent, împreună cu inculpaţii BM (minor la data săvârşirii faptei) şi DG, în calitate de coautori.

În ceea ce împrejurările care atenuează gravitatea infracţiunii de furt calificat instanţa are în vedere faptul că inculpatul a achitat singur prejudicial produs părţii civile TT.

La individualizarea pedepsei, instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. 1 C. pen. 1969, respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cu privire la gradul de pericol social concret al faptei săvârşite de inculpat, instanţa apreciază că aceasta prezintă o periculozitate având în vedere modul în care a fost săvârșită. Faptul că inculpatul a acţionat în baza unui plan infracţional prestabilit, asigurând transportul celorlalţi doi coinculpaţi, pe timp de noapte, pentru a sustrage animalele în cauză, după care a ajutat la transportul animalelor cu autoturimul său şi la vinderea acestora unei persoane în aceeaşi noapte, ilustrează sporirea şanselor de reuşită a activităţii infracţionale.

Astfel, întunericul reprezintă un context obiectiv în care se creează o stare de vulnerabilitate în ceea ce priveşte protecţia bunurilor persoanelor. De asemenea, săvârşirea infracţiunii prin efracţie ilustrează determinarea inculpatului de a accede la bunurile aflate în acel spaţiu.

Faptul că una dintre persoanele cu care s-a săvârşit infracţiunea este minoră denotă periculozitatea inculpatului, în condiţiile în care prin implicarea unei persoane în astfel de activităţi ilicite este pusă în pericol dezvoltarea morală şi socială a unei astfel de persoane.

În ceea ce privește persoana inculpatului, instanţa constată că acesta are doar 4 clase, nu are ocupaţie, loc de muncă şi că este căsătorit, având doi copii minori.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 21/15.01.2007 de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. 2620/189/2006, definitivă prin Decizia penală nr. 184/17.05.2007 a Tribunalului Vaslui la pedeapsa de 1 an şi 5 luni închisore, cu suspendare condiţionată, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a C. pen. De asemenea, inculpatul a mai fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 59/29.01.2009 de Judecătoria Tecuci în dosarul nr. 2819/324/2008, definitivă prin nerecurare la data de 20.02.2009 la pedeapsa de 3 luni închisoare cu suspendare condiţionată pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. 2 C. pen.

Deşi pentru aceste condamnări a intervenit reabilitarea de drept, instanţa constată că inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală.

În ceea ce priveşte atitudinea inculpatului în timpul procesului penal, instanța constată că acesta nu a colaborat cu organele de urmărire penală, nerecunoscând săvârșirea faptei reţinute în sarcina sa.

Instanţa reţine faptul că inculpatul nu s-a sustras de la judecată şi că s-a prevalat de producerea recunoaşterii învinuirii.

Instanţa ia în considerare şi faptul că inculpatul a achitat integral, singur, prejudiciul cauzat părţii civile TT.

Potrivit dispoziţiilor legale în cauză infracţiunea de furt calificat este pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani.

După reducerea limitelor pedepsei închisorii cu o treime, aşa cum impun prevederile art. 396 alin. 10 C. proc. pen., şi aplicarea instanţa îl va condamna pe inculpatul GA la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. 1969 rap. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c C. pen. 1969, art. 74 alin. 1 lit. b C. pen. 1969 şi art. 5 alin. 1 C. pen.

Scopul pedepsei constă în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, scop care se realizează atât cu privire la persoanele cărora li se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea şi reeducarea, cât şi cu privire la ceilalţi destinatari ai legii penale care vor adopta o conduită conformă cu exigenţele acestei legi în vederea evitării apariţiei unui raport de conflict cu statul.

Apreciind că scopul pedepsei se poate realiza şi fără privare de libertate, instanţa, având în vedere că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 86 indice 1 C. pen. 1969, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare, iar, în baza art. 86 indice 2 C. pen. 1969, va stabili un termen de încercare de 4 ani ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Cu privire la această modalitate de individualizare judiciară de executare a pedepsei, instanţa o apreciază ca fiind cea mai potrivită pentru inculpat, acesta îndeplinind condiţiile cumulative strict şi limitativ prevăzute de lege: pedeapsa aplicată pentru infracţiune nu depăşeşte 4 ani, inculpatul nu a fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, iar aplicarea pedepsei este suficientă, chiar şi fără executarea acesteia în regim de detenţie. Conduita inculpatului urmează a fi verificată pe durata termenului de încercare, astfel încât se apreciază că există toate premisele ca scopul preventiv şi educativ al pedepsei să fie atins şi prin această modalitate de individualizare a executării.

Deşi inculpatul, prin apărător, şi reprezentantul Ministerului Public au solicitat să i se aplice acestuia instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei, instanţa consideră că aceasta nu este oportună, având în vedere, că, deşi inculpatul a mai beneficiat de două ori de această modalitate de individualizare a pedepsei, acesta şi-a reiterat comportamentul infracţional, asumându-şi, astfel, consecinţele juridice în acest sens.

Instanța are în vedere la stabilirea pedepsei accesorii Decizia în interesul legii nr. 74/2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și justiție, dar și jurisprudența CEDO incidentă (Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord), care stabilește că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia. 

În temeiul art. 71 C. pen. 1969 urmează a aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor  prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C. pen. 1969.

În baza art. 71 alin. 5 C. pen. 1969 pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 86 indice 3 alin. 1 C. pen. 1969, instanţa va obliga inculpatul ca pe durata termenului de încercare să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, preum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacelor lui de existenţă.

Instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86 indice 4 alin. 2 C. pen. 1969, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere sau de neîndeplinire a obligaţiilor impuse.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei instanţa are în vedere faptul că persoana vătămată TT s-a constituit parte civilă cu suma de 1.300 lei, reprezentând contravaloarea ovinelor sustrase (3 oi şi 4 miei).

Angajarea răspunderii inculpaţilor în acest sens este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și producerea prejudiciului și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

Fapta ilicită reprezintă orice manifestare exterioară a unei persoane (acțiune sau inacțiune) prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se cauzează prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. 

În cauză fapta ilicită s-a concretizat sub forma sustragerii din curtea părţii civile TT a trei oi şi patru miei de către inculpaţi.

În ceea ce privește prejudiciul, acesta poate fi definit ca efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană, despăgubirea care se acordă în cazul răspunderii delictuale având o natură întotdeauna patrimonială.

Prejudiciul constând în daune materiale reprezintă consecințe de natură patrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse patrimoniului sau integrităţii corporale a persoanelor.

Pentru a putea fi acordat de instanţă prejudiciul produs prin săvârşirea faptei ilicite trebuie să fie cert, evaluabil în bani şi nerecuperat.

Instanţa constată că inculpatul GA a achitat prejudiciul în cuantum de 1.300 lei, conform chitanţei nr. 6934642/1 din data de 06.03.2015 emisă de CEC Bank (f. 249 dos. jud.) şi a recipisei de consemnare nr. 906918/1 (f. 248 dos. jud.).

Întrucât prejudiciul a fost recuperat, în temeiul art. 25 C. proc. pen., art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 1.349 C. civ  şi art. 1.357 C. civ. va respinge ca rămasă fără obiect acţiunea civilă formulată de partea civilă TT.

Prin încheierea nr. 86/05.08.2013 pronunţată în dosarul nr. 11079/180/2013 Judecătoria Bacău a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău de arestare preventivă a inculpatului GA, fiind emis pe numele acestuia mandatul de arestare nr. 100/05.08.2013 pentru 30 de zile. Mandatul de arestare a fost pus în executare în aceeaşi zi, inculpatul fiind prezent la judecată.

Întrucât în urma cercetărilor efectuate s-a constatat că inculpatul MV a comis infracţiunea de furt calificat reţinută în sarcina sa, împreună cu inculpatul EI, şi nu cu inculpatul GA, prin referatul din data de 07.08.2013 procurorul de caz a propus revocarea măsurii arestării preventive luate faţă de acest din urmă inculpat.

Astfel, prin încheierea nr. 88/07.08.2013 din dosarul nr. 11717/180/2013 Judecătoria Bacău a admis propunerea parchetului şi a dispus revocarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul GA, care a fost pus în libertate la data de 08.08.2013.

În aceste condiţii, instanţa urmează să constate că inculpatul GA a fost arestat preventiv în perioada 05.08.2013 – 08.08.2013.

În temeiul art. 274 alin. 1 şi alin. 2 C. proc. pen. va obliga pe inculpatul DG la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului (suma de 500 lei aferentă urmăririi penale şi suma de 400 lei aferentă judecăţii), pe inculpatul BM la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului (suma de 500 lei aferentă urmăririi penale şi suma de 400 lei aferentă judecăţii) şi pe inculpatul GA la plata sumei de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului (suma de 1.000 lei aferentă urmăririi penale şi suma de 400 lei aferentă judecăţii).

În temeiul art. 274 alin. 1 C. proc. pen. onorariile apărătorilor din oficiu vor fi avansate către Baroul Bacău din fondurile MJ şi vor rămâne în sarcina statului.

Instanţa va constata că inculpaţii SN şi DG au fost asistaţi de apărători aleşi în faza de cameră preliminară şi de judecată, iar inculpatul GA a fost asistat de apărător ales în faza de urmărire penală, în faza de cameră preliminară şi de judecată.

Domenii speta

Spete similare