Conducerea unui vehicul fără permis de conducere

Prin  rechizitoriul nr. 234 /P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal  s-a pus  în  mişcare acţiunea penală  şi s-a  dispus  trimiterea  în  judecată în stare de libertate a inculpatului T. A. D., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără permis de conducere şi conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, fapte prevăzut şi pedepsite  de art. 335 alin. 1 C.p. şi art.336 alin.1 cp, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal şi art.38 alin.1 Cp.

În actul de sesizare s-a reţinut că în noaptea de 25/26.12.2013, după orele 24.00, inculpatul T. A. D. a condus autoturismul marca Ford Escort cu nr. de înmatriculare BP-…….-BB pe ruta Rotunda - Vlădila, fără a poseda permis de conducere şi având o alcoolemie de 0,73 g/l alcool pur în aerul expirat.

Astfel, inculpatul în jurul orei 01,35 în timp ce circula pe DN.54 pe raza localităţii Vlădila a fost orbit de farurile unui alt autovehicul (ambulanţă) care circula din sens opus, împrejurare în care a pierdut controlul direcţiei de deplasare, a părăsit partea carosabilă a şoselei şi a intrat cu autoturismul în coliziune cu un pom situat pe marginea drumului public, autoaccidentându-se uşor.

La scurt timp după producerea accidentului, un echipaj al poliţiei rutiere s-a prezentat la Spitalul Municipal Caracal, ocazie cu care inculpatul a fost testat cu aparatul Dragger, rezultând o alcoolemie de 0,73 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Ulterior, inculpatului i-au fost recoltate două probe biologice rezultând o alcoolemie de 1,45 gr.%0 la prim aprobă, iar la cea de-a două probă recoltată la ora 03,45 o alcoolemie de 1,30 gr.%0, conform  buletinului de analiză toxicologică – alcoolemie nr.62/63/2014 emis de SML Olt.

Din adresa nr.616 din 17.02.2015, emisă de IPJ OLT – Serviciul Public Comunicat Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Olt, a rezultat că inculpatul nu figurează cu permis de conducere în evidenţa informatizată,  aspect ce rezultă din actul de constatare cât şi din declaraţiile martorilor oculari  B. V. C. şi V. I..

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul T. A. D. a recunoscut faptul că în seara zilei de 25.12.2015 în intervalul de la ora 20.00 – 21.30 a consumat băuturi alcoolice (bere), după care în aceeaşi noapte , deşi nu poseda permis de conducere şi se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, a circulat cu autoturismul marca Ford Escort cu numărul de înmatriculare BP-…….-BB, pe ruta comuna Rotunda – comuna Vlădila.

Situaţia de fapt mai sus menţionată a fost reţinută de Procuror în urma administrării următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de  cercetare la faţa locului, buletin alcooltest, examen clinic şi proces verbal de recoltare mostre biologice,  buletin de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 62/63/2014; adresa SPCRPCIV – Olt; declaraţiile inculpatului; declaraţiile martorilor B. V. C., V. I..

Pe rolul Judecătoriei Caracal dosarul  ……/207/2016 a fost înregistrat la data de 29.07.2016.

În şedinţa publică din data de 28.11.2016, audiat fiind, inculpatul T. A. D. a declarat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei şi solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. 

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, conform art. 375 din Codul de procedură penală, în baza art.103 din Codul de procedură penală, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :

În noaptea de 25/26.12.2013, după orele 24.00, inculpatul T. A. D. a condus autoturismul marca Ford Escort cu nr. de înmatriculare BP-…..-BB pe  ruta Rotunda - Vlădila, fără a poseda permis de conducere şi având o alcoolemie de 0,73 g/l alcool pur în aerul expirat.

Astfel, inculpatul în jurul orei 01,35 în timp ce circula pe DN.54 pe raza localităţii Vlădila a fost orbit de farurile unui alt autovehicul (ambulanţă) care circula din sens opus, împrejurare în care a pierdut controlul direcţiei de deplasare, a părăsit partea carosabilă a şoselei şi a intrat cu autoturismul în coliziune cu un pom situat pe marginea drumului public, autoaccidentându-se uşor.

La scurt timp după producerea accidentului, un echipaj al poliţiei rutiere s-a prezentat la Spitalul Municipal Caracal, ocazie cu care inculpatul a fost testat cu aparatul Dragger, rezultînd o alcoolemie de 0,73 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Ulterior inculpatul a fost transportat la Spitalul Municipiului Caracal, fiindu-i recoltate două probe biologice de sânge, prima la ora 02,45 5 iar cea de-a doua la orele 03,45. Potrivit buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 62/63/2014 emis de SML Olt (fila 21 d.u.p), întocmit în urma testării inculpatului, reiese că inculpatul a prezentat la prima probă recoltată o alcoolemie de 1,45 gr.%0 iar la cea de-a doua probă recoltată a avut o alcoolemie de 1,30 gr.%0,.

De asemenea instanţa reţine că în ceea ce îl priveşte pe inculpatul T. A. D. acesta a circulat fără a poseda permis de conducere.

În drept, fapta inculpatului care la data de 25/26.12.2013, având o concentraţie de 1.45% mg/l alcool pur în aerul expirat,  s-a aflat la volanul autoturismului marca Ford Escort cu nr. de înmatriculare BP-……-BB, circulând pe raza localităţii Vlădila, Judeţul Olt, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de prevăzută de art.87 alin. 1 din OUG 195/2002 potrivit căruia conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru c are legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care la momentul prelevării probelor biologice  are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau amendă.

Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, elementul material al faptei constă în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul, cerinţa esenţială impusă de norma de incriminare fiind aceea ca inculpatul să aibă o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În cauză, din coroborarea probelor analizate rezultă că fapta săvârșită de inculpat se circumscrie cerinţei cuprinse în verbum regens, acesta aflându-se la volanul autoturismului  marca Ford Escort cu nr. de înmatriculare BP-…..-BB ce rula pe raza comunei Vlădila,  Judeţul Olt,  drum public prin natura sa (fiind totdeauna accesibil publicului) deşi avea o concentraţie de cca. 1,45 g/l alcool pur în sânge.

Urmarea imediată a realizării elementului material al acestei fapte constă în crearea unei stări de pericol pentru toţi participanţii la trafic  prin posibilitatea producerii de accidente rutiere iar legătura de cauzalitate rezultă, în cazul acestei infracţiuni, care este o infracţiune de pericol, ex re.

Instanţa apreciază că cerinţele textului incriminator sunt întrunite şi sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, atitudinea psihică a inculpatului îmbrăcând forma intenţiei indirecte prevăzute de art.19 alin.2 Cod penal.  Astfel, deşi inculpatul nu a urmărit producerea vreunui rezultat socialmente periculos, împrejurarea că s-a urcat la volanul autoturismului după ce a consumat băuturi alcoolice atestă prevederea şi acceptarea posibilităţii producerii acestuia.

În aceste condiţii, constatând că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, prezentând pericol social, fiind săvârşită cu vinovăţie şi fiind prevăzută de legea penală – art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, şi ţinând cont şi de dispoziţiile art. 17 alin. 2 C.p. potrivit căruia infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale, instanţa apreciază că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului, fapta fiind pedepsită de cu închisoarea de la 8 luni la 3 ani şi 4 luni prin aplicarea dispoziţiilor art.396 alin.10.

La stabilirea si aplicarea pedepsei, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 alin. 1 C.p., respectiv dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă speciale, pericolul social concret al faptei săvârşite, determinat atât de modul de producere, cât şi de importanţa valorilor sociale încălcate, persoana inculpatului şi  împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, se va avea în vedere că infracţiunea de conducere a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică peste limita legală este o infracţiune de pericol a cărei urmare imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru toţi participanţii la trafic, indiferent că s-a produs sau nu un incident rutier, dar şi de faptul că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii, iar după acest moment a avut o comportare sinceră, recunoscând şi regretând  săvârşirea faptei şi prezentându-se în faţa autorităţilor judiciare.

De asemenea instanţa reţine că inculpatul  are antecedente penale fapt ce reiese din fişa de cazier judiciar depusă la dosarul cauzei(fila 14) fiindu-i aplicate două amenzi administrative pentru săvârşirea infracţiunilor de furt şi violare de domiciliu.

Instanţa are în vedere că potrivit art. 52 Cod penal pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. Instanţa apreciază totodată  că scopul pedepsei astfel cum este reglementa de art. 52 din Codul penal este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, iar acest scop se poate realiza nu numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate respectiv închisoarea într-un cuantum ridicat ci şi prin aplicarea acestei pedepse prin orientarea spre minimul special.

Având în vedere circumstanţele reale şi personale ale cauzei şi limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanţa apreciază că în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei închisorii se impune aplicarea pedepsei  de 1 an şi 8 luni închisoare.

Instanţa apreciază că aplicarea unei astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare eficient al inculaptului.

Astfel  instanţa a constatat pe de o parte că infracţiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală reglementate de dispoziţiile art.87 alin.1 din O.U.G.195/2002 au căpătat amploare deosebită, aspect ce generează o rezonanta sociala majora in rândul destinatarilor legii penale care se conformează raporturilor de putere impuse de aceasta, aspect ce implica o reacţie ferma din partea organelor judiciare.

Mai mult instanţa reţine că inculpatul a fost depistat având o concentraţie de 1,45 gr‰ alcool pur în sânge, alcoolemie ce depăşeşte destul de mult limita legală admisă de 0,80 g/l alcool pur în sânge. Instanţa observă că nu prezintă importanţă susţinerile conform cărora  starea fizică şi psihică a inculpatului nu au fost alterate ca urmare a consumului de alcool, aspectul alterării capacităţii fizico-psihice fiind prezumat în mod absolut de către legiuitor, această împrejurare stând la baza edictării normei amintite.

Deşi inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii instanţa apreciază că această împrejurare nu constituie per se o cauză ce ar impune reţinerea unor circumstanţe atenuante judiciare, fiind avută în vedere de către instanţă la individualizarea pedepsei şi fiindu-i acordată importanţa cuvenită. Mai mult instanţa observă că inculpatul a fost surprins în flagrant fiind testat deopotrivă cu aparatul alcooltest şi fiindu-i recoltate probe biologice motiv pentru care apreciază că acesta a fost motivul principal pentru care inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei.

Totodată instanţa va face aplicarea art. 64 lit. a, teza II şi lit. b Cod penal, pe durata prev. de art. 71 Cod penal.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa retine ca natura faptei săvârşite, conduce la concluzia inexistentei unei nedemnităţi in exercitarea drepturilor de natura electorala, prevăzute de art. 64 lit. a) ultima teză, b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau in funcţii elective publice si dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.

Astfel deşi dispoziţiile art 71 alin.2 impun interzicerea automată a drepturilor prevazute in art.64 lit. a)-c) in cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, instanţa are in vedere ca prin Legea 30/1994 de ratificare a Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre Romania, potrivit art 11 alin 2 Constitutie dispoziţiile Cedo au devenit obligatorii pentru organele judiciare de stat romane. Pe de alta parte, prevederile Conventiei împreună cu jurisprudenţa Curtii  formează un bloc de convenţionalitate, care este direct aplicabil in sistemul de drept romanesc, având forţa constituţională si supralegislativă, conform art.20 Constitutia revizuita, si prin urmare intreaga jurisprudenta Cedo a devenit obligatorie pentru Romania si nu numai hotararile pronuntate împotriva statului roman. In acest context instanţa va avea in vedere cauza Hirst c Marii Britanii in materia drepturilor electorale si cauza Sabou si Parcalab c Romaniei prin care  Curtea statuează ca interzicerea ope legis a unor drepturi nu e conforma exigenţelor Convenţiei.

Totodată instanţa are în vedere şi Decizia nr. LXXIV(74)/2007 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că: Dispoziţiile art.71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că , interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 lita) teza I-c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de critreiile stabilite în art.71.alin.3 din Codul Penal 

De asemenea instanţa reţine că în ceea ce îl priveşte pe inculpatul T. A. D. acesta din urmă a circulat fără a poseda permis de conducere.

In drept fapta inculpatului care la data de 25/26.12.2013,  s-a aflat la volanul autoturismului marca Ford Escort cu nr. de înmatriculare BP-…….-BB, circulând pe raza localităţii Vlădila, Judeţul Olt, fără a poseda permis de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art.86 alin.1 din OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, faptă pedepsită cu închisoarea de la 8 luni la 3 ani şi 4 luni prin aplicarea dispoziţiilor art.396 alin.10 Cod pr.pen.

La individualizarea pedepsei pentru această infracţiune instanţa se va raporta la aspectele anterior învederate relative la comporatmentul sincer al inculpatului pe durata procesului penal,  motiv pentru care potrivit art.86 alin.1 din OUG 195/2002  privind circulaţia pe drumurile publice coroborat cu art.33 lit. a Cod penal de la 1969 şi art.5 Noul Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod pr.pen condamnă pe inculpatul T. A. D. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C.p. de la 1969, va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-teza a II a şi lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei.

Observând că cele două infracţiuni sunt săvârşite în concurs real în baza art.33 lit.a şi art.34 lit b Cod penal contopeşte cele 2 pedepse: de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. art.86 alin.1 din OUG 195/2002  privind circulaţia pe drumurile publice  cu pedeapsa închisorii de 1 an şi 8 luni pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. art.87 alin.1 din OUG 195/2002  privind circulaţia pe drumurile publice, inculpatul T. A. D., urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate instanţa apreciază, în contextul celor deja menţionate, că scopul preventiv, educativ coercitiv al pedepsei nu implică în mod indispensabil privarea de libertate a inculpatului. Instanţa consideră raportat la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, circumstanţele personale ale acestuia, inculpatul fiind la primul conflict cu legea penală, că scopul pedepsei astfel cum a fost anterior expus poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţiei a pedepsei aplicate. Astfel instanţa apreciază că mediul penitenciar ar avea consecinţe nefaste asupra personalităţii inculpatului, vieţii de familie a acestuia, motiv pentru care nu se impune executarea în regim de detenţie a pedepsei. În concret inculpatul nu este o persoană care să prezinte pericol pentru societate simpla aplicare a pedepsei reprezentând un avertisment suficient de natură să atragă atenţia inculpatului şi să-l conştientizeze pe acesta din urmă de valoarea socială a normelor penale încălcate prin săvârşirea faptei.

Faţă de cele expuse instanţa urmează a suspenda condiţionat executarea pedepsei, condiţiile prevăzute de art. 81 C.p. fiind îndeplinite. Astfel, pedeapsa aplicată este închisoarea de  1 an  şi 8 luni, sub pragul de 2 ani, instituit de art. 81 alin. 2 Cod. penal., iar potrivit fişei de cazier judiciar, inculpatul nu mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, îndeplinind, pe cale de consecinţă, şi cerinţa impusă de lit. b a aceluiaşi text legal.

În aceste condiţii, în temeiul art. 82 alin. 1 C.p., instanţa va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 8 luni închisoare pe un termen de încercare de 3 ani şi 8 luni .

Având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exerciţiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, şi că instanţa urmează a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale, în baza art. 71 alin. 5 din Codul Penal, instanţa va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

Îi va fi atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C.p., privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate, în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

Având în vedere însă că modalitatea de executare a pedepsei este suspendarea condiţionată, devin incidente dispoziţiile art. 71 alin. 4 C.p., în temeiul cărora pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauză, instanţa a avut  in vedere ca potrivit art. 5 Noul Cod Penal, în cazul in care de la săvârşirea infracţiunii pana la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea penală mai favorabila.

Totodată instanţa a făcut aplicarea  Deciziei 265 din 6 mai 2014 a Curtii Constitutionale a Romaniei care a concluzionat ca, in ceea ce priveşte determinarea concreta a legii penale mai favorabile, "aceasta vizeaza aplicarea legii si nu a dispoziţiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea si noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, in pofida dispozitiilor art.61 din Constitutie, ar permite judecătorului sa legifereze"

Instanţa observă ca in ceea ce priveşte conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu exista  diferenţe de reglementare în ceea ce priveşte urmarea imediată a infracţiunii între dispoziţiile Codului Penal şi cele ale OUG 195/2002..

În ceea ce priveşte sediul materiei si limitele de pedeapsa prevăzute de lege instanţa constată ca infracţiunile sunt reglementate în ambele legislaţii infracţiuni contra siguranţei pe drumurile publice, fiind pedepsite cu închisoarea. 

 În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa  apreciază ca fiind mai favorabile dispoziţiile Codului penal de la 1969,  instanţa având în vedere totodată şi prevederile art.16 alin.2 din Legea  187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii 286/2009 privind Codul Penal potrivit cărora pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea executării pedepsei conform art.5 din Codul Penal, instanţa va avea în vedere sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate faţă de durata termenului de încercare sub supraveghere.

De asemenea instanţa are în vedere că cele două infracţiuni au fost săvârşite în concurs real, tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni sub imperiul Codului Penal de la 1969 fiind mai favorabil inculpatului, deoarece sporul de pedeapsă este facultativ.

Având în vedere ansamblul acestor considerente instanţa apreciază că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului în ansamblul său  este Vechiul  Codul Penal.

Având în vedere considerentele anterior expuse instanţa în temeiul art.386 alin.l Noul Cod de Pr.Pen. coroborat cu art.13 Noul Cod de procedură penală a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de reprezentantul Ministerului Public.

În temeiul art.386 alin.l Cod de pr. pen. coroborat cu art.13 Cod de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul T. A. D., din infracţiunea de conducere a unui vehicul pe drumurile publice fără permis de conducere  prevăzută de art.335 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal  în infracţiunea prevăzută de art.86 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice cu aplicarea art.33 lit a Cod penal şi art.5 Noul Cod penal.

Potrivit art.386 alin.l Cod de pr.pen. coroborat cu art.13 Cod de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul T. A. D., din infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe  prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal  cu aplicarea art.5 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art.87 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice cu aplicarea art.33 lit a Cod penal şi art.5 Noul Cod penal.

În baza art. 274 alin.l Cod. pr. pen., obligă inculpatul la plata sumei de 650 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 lei reprezentând cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale.

Postat 29.12.2016

Domenii speta

Spete similare