Contestatie la executare

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Balş la data de 14.10.2015 sub nr. 2042/184/2015, contestatorul U I C a solicitat, în contradictoriu cu S.C. Secapital S.a.R.L. – prin reprezentant Kruk Romania S.R.L., anularea actelor de executare silită întreprinse de BEJ în dosarul de executare nr. xxxxxxx/xxxxxxxxxx, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei, contestatorul a arătat că în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie.

Contestaţia nu a fost motivată în drept.

În dovedirea contestaţiei, contestatorul a depus la dosar, în copie, încheierea pronunţată în data de 16.09.2015 de Judecătoria Balş în dosarul nr. 1770/184/2015, încheierea de încuviinţare a executării silite date de BEJ în data de 21.09.2015 şi înştiinţarea privind deschiderea procedurii executării silite primite de la executorul judecătoresc.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a invocat excepţia netimbrării contestaţiei la executare pe motiv că nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru. A invocat şi excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei la executare solicitând instanţei să o admită în măsura în care va constata depăşirea termenului în care putea fi introdusă contestaţia la executare. De asemenea, a invocat excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată pe motiv că aceasta nu cuprinde elementele prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii, cererea nefiind motivată, fiind invocate, în scop şicanator, doar motive ce ţin de aprecierea sau conduita pe care contestatorul o doreşte de la creditoare,

Pe fondul cauzei, intimata a menţionat că în data de 04.10.2010 a preluat prin cesiune de la BCR S.A. creanţa împotriva contestatorului decurgând din contractul de credit nr. xxxxxxxxxxxx, cesiunea fiindu-i notificată contestatorului şi înregistrată la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

A mai arătat intimata, în esenţă, că din momentul înscrierii cesiunii în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare aceasta îndeplineşte condiţia de publicitate, că odată cu cesiunea a operat transferul din patrimoniul cedentului în patrimoniul său a creanţei însoţite de toate accesoriile acesteia, inclusiv dreptul de a urmări bunurile şi veniturile împrumutatului pentru recuperarea datoriei. A mai menţionat că în speţă s-a cesionat o creanţă, nu contractul de credit, care este unul încheiat intuitu personae, cesionarul beneficiind de caracterul de titlu executoriu al contractului de credit încheiat între debitor şi cedent.

În ceea ce priveşte somaţia transmisă debitorului, intimata a arătat că aceasta cuprinde toate elementele esenţiale prevăzute de legislaţia în vigoare, iar prin contestaţia la executare se poate solicita şi obţine desfiinţarea măsurilor nelegale de executare silită.

A menţionat intimata, în esenţă, că prescripţia poate fi invocată pe cale de excepţie, de apărare, de cel în folosul căruia curge termenul de prescripţie, iar excepţia prescripţiei constituie o excepţie de drept material substanţial, nu de procedură. A arătat, de asemenea, că prescripţia nu poate fi invocată prin intermediul contestaţiei la executare, care are natura unei veritabile cereri de chemare în judecată, pentru că situaţia ar contraveni art. 2513 C.civ. care prevede că prescripţia poate fi opusă numai prin întâmpinare.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, contestatorul a dezvoltat motivele contestaţiei la executare, arătând că prin contractul de cesiune a fost transmisă o creanţă trecută de termen la data contractului de cesiune, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile decretului nr. 167/1958 referitor la prescripţia extinctivă care obligă instanţa să cerceteze din oficiu dacă dreptul la acţiune sau la executare silită este prescris.

A mai arătat contestatorul că executarea silită s-a început în mod abuziv, executorul judecătoresc procedând la executarea unui procent de 50% din suma care a intrat în cont, deşi i-a comunicat acestuia că veniturile sale dinspre angajator sunt compuse şi din alte sume care sunt necesare bunei desfăşurări a activităţii sale în cadrul angajatorului. A arătat, de asemenea, că în contractul de credit este menţionat comisionul de risc care a fost declarat nelegal şi care creşte substanţial datoria.

Referitor la excepţia netimbrării, contestatorul a arătat că a achitat taxa judiciară de timbru, iar referitor la excepţia tardivităţii contestaţiei la executare a arătat că a formulat contestaţia în termenul de 15 zile prevăzut de lege.

Contestatorul a menţionat că nu contestă calitatea dobândită de intimată prin cesiunea de creanţă, deşi s-ar putea discuta de traseul pe care îl urma un contract bancar sub directa autoritate a reglementărilor BNR şi traseul pe care îl urmează acelaşi contract în mâinile cesionarului care nu este abilitat să desfăşoare activităţi de creditare ca şi instituţie financiară bancară.

Totodată, a solicitat, în plus faţă de solicitarea iniţială, întoarcerea executării în sensul obligării intimatei la restituirea sumelor încasate din contul său.

Contestatorul a ataşat la răspunsul la întâmpinare, în copie, un fluturaş de salariu, două extrase de cont şi un articol de presă.

În data de 15.01.2016 contestatorul şi-a precizat acţiunea în sensul menţionării sumelor pentru care a solicitat întoarcerea executării.

Contestaţia la executare a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 941 lei, iar cererea de întoarcere a executării a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 50 lei. Totodată, contestatorul a achitat către executorul judecătoresc suma de 170 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de transmiterea de copii certificate din dosarul de executare.

În cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri. A fost ataşat dosarul de executare nr. 7005/1665/21.09.2015 al BEJ . Pe parcursul procesului contestatorul a mai depus la dosar o nouă precizare referitoare la sumele cu privire la care solicită întoarcerea executării şi adeverinţa nr. xxxxxxxxxxxxx eliberată de I.S.U. „Matei Basarab” jud. Olt; la rândul său, intimata a depus la dosar un înscris intitulat „Cerere” prin care a comunicat instanţei că din momentul cesiunii de creanţă din data de 04.10.2010 contestatorul nu a efectuat nicio plată..

Excepţiile netimbrării contestaţiei la executare, a tardivităţii formulării contestaţiei la executare şi a nulităţii contestaţiei la executare au fost puse în discuţie şi soluţionate de instanţă în şedinţa publică din data de 11.12.2015, motivarea instanţei regăsindu-se în încheierea de şedinţă din acea dată (fila 152).

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În data de 04.05.2007 între contestator şi BCR S.A. a fost încheiat contractul de credit nr. 665 (filele 74-76) prin care contestatorul a fost creditat cu suma de 12.000 lei. Ulterior, în data de 08.10.2010, datoria contestatorului decurgând din contractul de credit menţionat a fost cesionată către intimată.

După cum reiese din înscrisul depus la dosar de intimată (fila 163), din momentul cesiunii de creanţă contestatorul nu a efectuat nicio plată. Cum de la momentul încheierea cesiunii de creanţă (08.10.2010) şi până la sesizarea executorului judecătoresc cu cererea de executare silită (21.09.2015) au trecut mai mult de 3 ani, instanţa reţine că în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită prevăzut de art. 706 alin. 1 C.proc.civ. Instanţa reţine, de asemenea, că din niciuna dintre probele aflate la dosar nu reiese că în perioada menţionată ar fi intervenit vreo cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei.

Nu pot primi relevanţă susţinerilor intimatei din întâmpinare potrivit cărora contestatorul nu poate invoca prescripţia prin cererea introductivă, în condiţiile în care art. 2513 C.civ. invocat de reclamantă se referă la prescripţia dreptului material la acţiune, nu la prescripţia dreptului de a obţine executarea silită. În speţă, aşa cum s-a arătat, operează această a doua instituţie menţionată.

Potrivit art. 707 alin. 2 C.proc.civ., prescripţia stinge dreptul de a obţine executarea silită şi orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie. Astfel, cu toate că dreptul constatat prin titlul executoriu nu este afectat în substanţa sa, după împlinirea termenului de prescripţie creditorul nu va mai putea obţine executarea silită a acestuia cu concursul forţei coercitive a statului.

În speţă, contractului de credit în baza căruia intimata a solicitat executarea silită lipsindu-i puterea executorie, nu pot fi justificate actele de executare întreprinse în dosarul de executare mai sus indicat şi nici încuviinţarea executării silite împotriva contestatorului în temeiul respectivului act.

Cu privire la capătul de cerere referitor la întoarcerea executării, din adeverinţa nr. 3023607/18.02.2016 eliberată de I.S.U. „Matei Basarab” jud. Olt (fila 170) instanţa reţine că, în baza popririi înfiinţate în dosarul de executare menţionat mai sus, contestatorului i-a fost reţinută din salariu şi virată în contul executorului judecătoresc suma totală de 3400 lei pentru contractele de credit cu numerele 3015 şi 665. Astfel, instanţa va înjumătăţi respectiva sumă, rezultând că în urma executării silite pornite în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. xxxxxxxxxxx contestatorului i-a fost reţinută din salariu suma de 1700 lei. Sub acest aspect, în cauză devin aplicabile dispoziţiile art. 723 alin. 1 C.proc.civ., în conformitate cu care în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămânând în sarcina creditorului.

Pe aceste considerente, instanţa urmează să admită contestaţia la executare şi să dispună anularea actelor de executare întreprinse în dosarul de executare nr. DDG 7005/1665/21.09.2015 al BEJ , constatând prescris dreptul de a obţine executarea silită. Va dispune întoarcerea executării silite şi va obliga intimata la restituirea către contestator a sumei de 1700 lei, sumă reţinută din salariu în cadrul executării silite contestate.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, faţă de dispoziţiile art. 453 alin. 1 C.proc.civ. în conformitate cu care partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată, instanţa va obliga intimata la plata către contestator a suma de 1155,84 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, onorariu de avocat şi cheltuieli achitate către executor pentru xerocopierea şi transmiterea actelor din dosarul de executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite contestaţia la executare formulată de contestatorul U I C, domiciliat în comuna O, jud. O, împotriva actelor de executare întreprinse în dosarul de executare nr. xxxxx/xxxxxxxxxx al BEJ , în contradictoriu cu intimata S.C. Secapital S.a.R.L. – prin reprezentant Kruk Romania S.R.L., cu sediul în mun. Bucureşti, sector 4, Intrarea Nestorei, nr. 1, subsol, parter, et. 9-11.

Dispune anularea actelor de executare din dosarul menţionat, constatând prescris dreptul de a obţine executarea silită.

Dispune întoarcere executării silite şi obligă intimata la restituirea către contestator a sumei de 1700 lei, sumă reţinută din salariu în dosarul de executare menţionat.

Obligă intimata la plata sumei de 1155,84 lei către contestator, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care va fi depus la Judecătoria Balş.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 04 martie 2016

Domenii speta

Spete similare