Contestaţie împotriva deciziei de impunere a măsurilor asiguratorii

Dosar nr. …/318/2013   Cod operator 2445

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU JIU

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 9149/2013

Şedinţa publică de la 12 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE: OTILIA CEZARINA POPESCU

Grefier: ELENA LILIANA PANAIT

Pe rol fiind judecarea contestaţiei formulată de contestatoarea S.C. K. S. S.R.L., împotriva deciziei de instituie a măsurilor asigurătorii nr. 112461 din data de 13.9.2013,  în contradictoriu cu intimata A.J.F.P.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns pentru contestatoare, administrator D.V., lipsind reprezentantul intimatei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Instanţa procedează la legitimarea administratorului societăţii contestatoare, respectiv D.V., care se legitimează cu C.I. seria …., nr. …….., având C.N.P. ……….

Instanţa a procedat la verificarea competenţei generale, materiale şi teritoriale şi constată că, în conformitate cu prevederile  art. 94 C. pr. civ. raportat la art. 713 C. pr. civ., este competentă în soluţionarea contestaţiei la executare.

Reprezentantul contestatoarei depune la dosar un exemplar de pe rezoluţia şi de pe referatul de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorul D.V..

Instanţa, în temeiul art.  237 alin. 2 raportat la art. 258 C. pr. civ. încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la dosar şi, nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat, în temeiul art. 244 C. pr. civ. declară cercetarea procesului terminată, în temeiul art. 392 C. pr. civ. deschide dezbaterile în fond şi acordă cuvântul părţilor.

Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestaţiei la executare  şi anularea deciziei de instruire a măsurilor asiguratorii nr. 112461/13.09.2013.

INSTANŢA

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Jiu la data de 02.10.2013, sub nr. …/318/2013, contestatoarea S.C. K. S. S.R.L.  a contestat decizia de instituire  a măsurilor asigurătorii nr. 112461/13.09.2013 şi  a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, în contradictoriu cu intimata A.J.F.P, să se dispună anularea acesteia,cu consecinţa desfiinţării măsurilor asiguratorii dispuse de intimată.

În motivarea contestaţiei s-a arătat că, în urma inspecţiei fiscale generale efectuate în perioada 25.06.2013-29.08.2013 ,de către reprezentanţii intimatei, prin Raportul de inspecţie fiscala nr. 628/13.09.2013, s-au stabilit în sarcina contestatoarei obligaţii de plata în suma 152.938 lei reprezentând impozit pe profit, majorări si penalităţi impozit pe profit, TVA, majorări si penalităţi de întârziere TVA.

Că, este în termenul de a formula contestaţie împotriva Deciziei nr. 16 din 13.09.2013 si a Raportului de inspecţie fiscala nr. 628/13.09.2013, termen legal de contestaţie fiind de 30 de zile de la comunicare ,respectiv de la 16.09.2013(art. 207 pct. 1 din O.G. nr. 92/2003).

S-a mai susţinut că, deşi ultima zi de a formula contestaţie este 16.10.2013, intimata a emis la data de 13.09.2013 - data finalizării Raportului de inspecţie fiscala - Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. 112461, decizie pe care a transmis-o în data de 17.09.2013 unităţilor bancare unde contestatoarea are deschise conturi, în vederea indisponibilizării sumelor de bani pana la concurenta sumei de 152.938 lei.

Că, pentru a lua aceasta măsura asiguratorie , intimata a motivat decizia atacată prin faptul ca s-a constatat existenta pericolului ca debitorul sa se sustragă de la urmărire sau să -şi ascundă ori să-şi risipească patrimoniul.

A mai precizat contestatoarea faptul ca decizia de instituire a masurilor asigurătorii nu este în nici un fel motivată deşi, potrivit art. 129 pct. 5 din O.G. 92/2003 „Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată şi semnată de către conducătorul organului fiscal competent." Şi, nefiind motivată, deşi textul de lege menţionat este imperativ, aceasta decizie trebuie anulata fiind una nelegala.

Că, decizia abuziva creează contestatoarei numeroase probleme în desfăşurarea activităţii societăţii întrucât aceasta are contracte în derulare pe care nu le poate onora având conturile blocate.

A mai arătat că intimata, în cadrul deciziei ,nu precizează în ce consta pericolul ca debitorul să se  sustragă urmării şi daca a făcut operaţiuni de natura a risipi averea, în ce constau aceste operaţiuni, având în vedere că la data efectuării controlului contestatoarea nu figura cu datorii de nici un fel la bugetul de stat, aşa cum rezultă din înştiinţarea privind stingerea creanţelor fiscale nr. 12976/16.09.2013 emisa de intimată şi situaţia clienţilor la data de 31.08.2013 din care rezulta că reclamanta avea de încasat suma totala de 1.093.592,48 lei, suma din care intimata ar putea sa se îndestuleze în cazul în care Raportul de inspecţie fiscala si decizia prin care i s-au stabilit obligaţii de plata în cuantum de 152.938 lei nu ar fi desfiinţate prin căile de atac pe care le are la dispoziţie.

A mai arătat că, din momentul finalizării inspecţiei fiscale şi prezentării raportului şi a deciziei privind obligaţiile de plata, contestatoarea nu a întreprins nici-o măsura de natura a se sustrage de la urmărire ori de a ascunde sau a risipi patrimoniul în sensul ca nu a efectuat plaţi fictive şi nu a înstrăinat activele societăţii.

Că, la data controlului avea datorii zero către bugetul de stat iar interesul este de a rezista şi de a-şi consolida poziţia pe segmentul de piaţa ce constituie obiectul său de activitate.

În drept contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 129 pct. 1 coroborat cu art. 172 şi art. 173 din O.G. nr. 92/2003.

În dovedire, contestatoarea a depus la dosar în xerocopie următoarele înscrisuri: decizia de instituire  a măsurilor asigurătorii nr. 112461/13.09.2013, dovada de comunicare,  extras, adresa nr. 341061/15.05.2009, decizia de impunere, decizia privind nemodificarea bazei de impunere, raportul de inspecţie fiscală nr. 628/13.09.2013, situaţia clienţilor la data de 31.08.2013, înştiinţare privind stingerea creanţelor fiscale, adresa nr. GJ 13240/17.09.2013, adrese, balanţa de verificare şi extras de cont.

Contestaţia a fost legal timbrată, cu taxă de timbru în cuantum de 1000lei.

La data de 25.10.2013 intimata a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

S-a susţinut că prezenta contestaţie este neîntemeiată întrucât  contestatoarea nu face dovada anulării, revocării sau suspendării deciziei nr. 16/13.09.2013 si a Raportului a inspecţie fiscala nr.628/13.09.2013 (actele administrative generatoare de creanţe) în temeiul căruia s-a instituit măsura asigurătorie dispusă prin decizia contestată, coroborat cu faptul că debitoarea nu şi-a îndeplinit de bună voie obligaţiile fiscale,astfel că în mod corect organele fiscale au procedat la întocmirea actelor de executare silită şi de instituire de măsuri asigurătorii în conformitate cu dispoziţiilor legale în vigoare.

Că, instituirea măsurii asigurătorii contestate este justificata şi de dispoziţiile art. 11 din Legea nr.241/2005, pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.

Că, împotriva administratorului D.V. s-a formulat plângerea penala nr. GJ 112451/13.09.2013.

Că, în ceea ce priveşte susţinerea reclamantei în sensul ca decizia nu este motivata, precizează că pe prima pagina a deciziei, alin. Ultim, se face menţiunea că s-a constatat existenta pericolului ca debitorul sa se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă sau  risipească averea.

S-a mai susţinut că instituirea de masuri asigurătorii este un drept al organului fiscal conferit de dispoziţiile legale, drept de care AJFP Gorj a uzat.

Intimata a solicitat în baza art. 411 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ. judecarea cauzei în lipsă.

Intimata a depus la dosar plângerea penală formulată împotriva administratorului contestatoarei  şi delegaţie de reprezentare.

La data de 07.11.2013 contestatoarea a răspuns susţinerilor intimatei, reiterând motivele invocate în contestaţia la executare şi învederând, totodată, că formularea unei plângeri penale nu este suficientă pentru  a se justifica luarea măsurii contestate.

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarea stare de fapt.

Activitatea contestatoarei a făcut obiectul controlului efectuat de inspectorii DGFP Gorj pentru perioada 2009-2013, potrivit raportului de inspecţie fiscală F-GJ nr. 628/13.9.2013.

În urma controlului fiscal s-au stabilit obligaţii suplimentare de plată datorate bugetului general consolidat în sumă de 152.938 lei, reprezentând TVA şi impozit pe profit , majorări, penalităţi, fiind emisă decizia de impunere privind obligaţiile suplimentare. 

La data de 13.9.2013 intimata  emite decizia de instituire  a măsurilor asigurătorii nr. 112461, prin care se dispun măsuri asigurătorii în temeiul art.129alin.2 C.p.f, arătându-se că debitele nu au fost încasate în timpul controlului  şi există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă ori să-şi risipească averea.

S-a luat măsura asigurătorie a popririi asupra conturilor deschise la B.T.,B. R., T. TG JIU.

La data de 16.09.2013 se comunică contestatoarei decizia de instituire a măsurilor asigurătorii potrivit dovezii depusă a fila 9..

Prin contestaţia înregistrată la data de 2.10.2013 contestatoarea  solicită judecătoriei Tg-Jiu anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.

Cu privire la Decizia de instituire  a măsurilor asigurătorii instanţa reţine că, potrivit art.126C.p.f.,, Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietatea debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să-şi ascundă ori să-şi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, precum şi în cazul suspendării executării actului administrativ prevăzute la art. 185.

Aceste măsuri pot fi luate şi în cazul în care creanţa nu a fost încă individualizată şi nu a devenit scadentă. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi. Odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.

Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.

 Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată şi semnată de către conducătorul organului fiscal competent.

 Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum şi cele dispuse de instanţele judecătoreşti sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.

 Împotriva actelor prin care se dispun şi se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestaţie în conformitate cu prevederile art. 169.

Potrivit art.169C.p.f Termenul de contestare este de 15 zile de la data la care contestatorul a luat la cunoştinţă de existenţa măsurii dispuse.

În speţă se constată că, sub aspect formal, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii cuprinde menţiunile prevăzute la art. 126C.p.f. şi  a fost comunicată potrivit dovezii depusă la fila 9 din dosar.

În ceea ce priveşte legalitatea  deciziei de instituire  a măsurii asigurătorii instanţa reţine că, în urma controlului efectuat de inspectorii intimatei s-a emis raportul de inspecţie fiscală F – GJ – nr. 628 pentru suma totală de 152.938 lei, sumă pe care contestatoarea nu a achitat-o în timpul controlului şi a contestat-o.

Constatându-se că  agentul economic a cărui activitate a fost supusă controlului înregistrează dificultăţi financiare şi există pericolul ca acesta să se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă ori să-şi risipească averea, s-a dispus măsura asigurătorie a popririi,fiind indisponibilizate conturile dechise la B.T., B.R., şi T. Tg-Jiu, urmând ca, în cazul începerii procedurii de executare silită, poprirea asigurătorie să devină executorie.

Contestatoarea susţine că sumele stabilite prin raportul de inspecţie fiscală nu sunt datorate şi nici nu există pericolul să se sustragă, să îşi ascundă ori să-şi risipească patrimoniul.

Susţinerile contestatoarei sunt neîntemeiate. Poprirea asigurătorie şi sechestrul asigurător sunt măsuri de siguranţă, premergătoare executării silite, dispuse în scopul garantării executării creanţei stabilită prin titlul de creanţă, ca urmare a faptului că agentul economic nu a oferit garanţii cu privire la recuperarea creanţei.

Măsurile asigurătorii, spre deosebire de măsurile executorii, nu presupun existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, măsura putând fi dispusă chiar şi atunci când  creanţa nu a fost încă individualizată şi nu a devenit scadentă, în luarea acestei măsuri avându-se în vedere numai pericolul ca, în viitor, sumele stabilite prin actul admistrativ fiscal să nu poată fi încasate.

Cum, contestatoarea nu a făcut dovada că în prezent au încetat motivele pentru care au fost dispuse măsurile asigurătorii şi nici nu a oferit alte garanţii, instanţa va dispune respingerea contestaţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea S.C. K. S. S.R.L., cu sediul în ………, în contradictoriu cu intimata A.J.F.P, cu sediul în ………..

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 12 Decembrie 2013.

Preşedinte,

OTILIA CEZARINA POPESCU

Grefier,

ELENA LILIANA PANAIT

Red. O.P./Tehnored EP/4EX/8.1.2014

Domenii speta

Spete similare