Şantaj

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, reţine următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit în data de 30.10.2014 în dosarul penal nr.XXXX Parchetul de pe lângă Judecătoria XXXX a dispus trimiterea în judecată a inculpatei DM pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, faptă prevăzută şi pedepsită de art.207 alin.(1), (2) Cod pen. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub număr dosar XXXX.

În fapt, s-a reţinut că în cursul lunii noiembrie XXXX, inculpata DM l-a ameninţat în repetate rânduri pe numitul ŞAL, medic în cadrul cabinetului de stomatologie aparţinând SC XXXX SRL, că va da publicităţii prin intermediul mass – media, un presupus caz de malpraxis imputabil acestuia, pretinzând în schimbul tăcerii sale suma de 10.000 euro, precum şi tratament medical gratuit.

Persoana vătămată ŞAL s-a constituit parte civilă în cursul judecăţii cu suma de 20.000 lei daune morale.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt au fost administrate următoarele mijloace de probă în cursul urmăririi penale: plângere penală formulată la data de XXXX de p.văt ŞAL (f. 8 - 9), declaraţii persoană vătămată ŞAL (f. 10 – 12, 37 – 41), declaraţii martor CE (f. 42 – 46), declaraţii  martor PIA  (f. 47 – 49, 50 - 51), declaraţii  martor MRD (f. 52 – 53), declaraţii martor USP (f.54 – 57), declaraţii martor URM (f. 58 - 59), declaraţii inculpată DM (f. 62 – 64; 65, 66), proces-verbal de constare a infracţiunii flagrante (f. 14 – 21), procese-verbale de predare primire a unui număr de 20 de bancnote cu cupiura de 100 euro de la p.văt. ŞAL (f.24 – 26); fişa pacientului DM + acord de tratament + chitanţe eliberate de SC XXXX SRL (f. 30 – 32, 33 - 36); proces – verbal de confruntare între inculpata DM şi p.vat. ŞAL (f. 67 – 70); manuscris al inc. DM depus la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria XXXX (f.71); procese-verbale de redare în formă scrisă ale înregistrărilor ambientale realizate de inc. DM (f. 72 – 97; 98 – 129; 130 – 135; 136 – 167; 168 – 191); proces - verbal de redare în formă scrisă a înregistrării ambientale realizate de p. văt. ŞAL (f. 203 - 205); proces - verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate (f. 206, 232 - 237); proces – verbal de redare a înregistrării audio – video în mediul ambiental în ziua de XXXX, în incinta cabinetului medical aparţinând SC XXXX SRL (f. 207 – 231), listing-ul convorbirilor telefonice purtate de pe cartela SIM cu nr. 0755.80.47.80 (f. 244 – 247); raport de expertiză medico- legală nr. XXXX/of. din XXXX (f. 253 – 289), contract prestări servicii medicale stomatologice XXXX – (f. 294 – 296), înscrisuri medicale DM (f.306 – 308, 313 - 343), Anexa I – plic conţinând 7 suporturi optice, Anexa II – plic conţinând 2 radiografii pacientă DM, Anexă III – plic conţinând manuscris redactat de inc. DM la data de 21.11.2012, în incinta cabinetului medical aparţinând SC XXXX SRL.

Prin Încheierea pronunţată în şedinţa din camera de consiliu din data de XXXX, în dosarul penal nr.XXXX judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr.XXXX din XXXX al Parchetului de pe lângă Tribunalul XXXX prin care a fost trimisă în judecată inculpata DM pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj prev. şi de art.207 alin.(1), (2) Cod pen., a administrării probelo şi a efectuării actelor de urmărire penală.

La termenul de judecată din data de XXXX instanţa a procedat la audierea petentei care s-a prevalat de dreptul de a nu da nicio declaraţie şi a dispus readministrarea probelor din cursul urmăririi penale.

În şedinţa publică din data de XXXX instanţa a procedat la audierea martorilor MRD şi CE şi a constatat imposibilitatea administării probei cu audierea martorului PI, fapt pentru care a dat citire declaraţiei sale date în cursul urmăririi penale, urmând să fie avută în vedere la soluţionarea pe fond a cauzei.

În şedinţa publică din data de XXXX s-a procedat la audierea martorilor USP şi URM şi s-a acordat termen de judecată în vederea eliberării unei copii de pe CD aflat la dosar inculpatei, prin apărător.

La termenul de judecată din data de XXXX instanţa a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de şantaj, faptă prevăzută de art.207 alin.(1), (2) Cod pen. în infracţiunea de şantaj, faptă prevăzută de art.194 alin.(2) Cod penal de la 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal, a acordat cuvântul pe fondul cauzei şi a rămas în pronunţare.

Analizând situaţia de fapt rezultată din administrarea în cursul procesului a ansamblului probatoriu, prin raportare la dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt reţinută prin rechizitoriul întocmit în cauză:

Astfel, din cuprinsul declaraţiei persoanei vătămate ŞAL dată în cursul urmăririi penale instanţa reţine că acesta din urmă, în calitate de medic stomatolog din cadrul S.C. XXXX S.R.L.a cunoscut-o pe inculpată în în luna mai a anului XXXX, atunci când i-a realizat 6 implanturi dentare, în schimbul cărora aceasta a achitat suma de 2500 euro. La începutul lunii noiembrie 2012, inculpata s-a prezentat din nou la cabinetul său în vederea continuării intervenţiilor începute în luna mai, respectiv montarea dinţilor pe implanturile efectuate şi efectuare de noi implanturi. Astfel, în perioada 7.11 - 14.11.2012, a efectuat mai multe extracţii şi a montat alte opt implanturi aferente extracţiilor.

Persoana vătămată a precizat că a fost nevoită să extragă două dintre implanturile montate în cadranul III, din cauza neintegrării osoase. După finalizarea procedurilor, inculpata s-a prezentat la cabinet prezentând o umflătură în zona obrazului stâng şi acuzând dureri, cu privire la care persoana vătămată a susţinut că neplăcerile acuzate de pacientă începând cu data de 15.11.2012, sunt inerente intervenţiilor chirurgicale efectuate la nivelul maxilarului.

Medicul ŞAL arată că inculpata a început să manifeste o atitudine ostilă faţă de recomandările sale medicale şi a pretins să i se realizeze alte trei implanturi şi să îi fie montate coroanele dentare, gratuit. De asemenea, aceasta ar mai fi pretins suma de 10.000 euro, ameninţând că în cazul refuzului, îi va distruge reputaţia profesională prin intermediul presei scrise şi audiovizuale.

Persoana vătămată declară că, având convingerea că nu a greşit, a refuzat să satisfacă pretenţiile pacientei DM, îndrumând-o pe aceasta să se adreseze XXXX

Propunerile persoanei vătămate nu au fost acceptate de inculpată, care ar fi continuat să solicite suma de 10.000 euro şi să ameninţe cu darea în vileag a presupusului caz de malpraxis.

Persoana vătămată ŞAL relatează că, în ziua de XXXX, DM s-a prezentat la cabinetul său într-o stare vizibil ameliorată. Aceasta a fost supusă unei consultaţii, după care medicul CE i-a plombat o măsea. După finalizarea procedurilor, a reluat din nou discuţia legată de plata sumei de 10.000 euro, ameninţând că se va adresa presei şi va face greva foamei în faţa cabinetului medical.

Tot la aceeaşi dată, persoana vătămată precizează că a luat legătura cu colega sa, doctorul MR, căreia i-a relatat cele întâmplat şi pe care a consultat-o în sensul verificării existenţei unei culpe medicale comisă de către persoana vătămată.

În cele din urmă persoana vătămată a acceptat propunerea inculpatei de a achita în avans suma de 2000 de euro, în numerar, şi de a vira ulterior restul banilor  într-un cont bancar.

Cu privire la cele declarate de către persoana vătămată, inculpata DM  a confirmat în cursul urmăririi penale, la data de XXXX, că,  în cursul lunii mai XXXX,  a solicitat  efectuarea unor intervenţii chirurgicale  stomatologice numitului ŞAL, iar în schimbul  tratamentului  stomatologic a plătit medicului suma de 2500  euro  convenind  cu  medicul  să  finalizeze  lucrarea  în vara anului XXXX.

În continuare, inculpata a aratat  că,  întrucât  în  decursul  lunii septembrie a anului XXXX,  a resimţit neplăceri  provocate de lucrarea  dentară,  a  luat legătura cu persoana vătămată şi au convenit ca aceasta să  revină de  urgenţă  în  ţară,  pentru a fi tratată de medicul ŞAL.

Inculpata  susţine că a suportat mai multe  extracţii  după care i s-au efectuat  o  serie  de  implanturi, intervenţii  în urma  cărora  a  resimţit neplăceri, acuzând dureri în locul în care se efectuaseră implanturile şi o inflamaţie. Arată că s-a adresat medicului, care speriat fiind de gravitatea situaţiei sale medicale, şi-a recunoscut iniţial culpa, admiţând că în timpul uneia dintre intervenţii, i-a atins un nerv mandibular.

Inculpata a precizat că i-a spus medicului că face cunoscut detaliile lucrării efectuate de medicul stomatolog şi toate consecinţele implicate de aceasta, prin intermediul unui mijloc de informare mass-media în cazul în care acesta din urmă nu îi va da banii sau înscrisurile medicale, iar persoana vătămată s-a declarat de acord să îi remită acesteia o sumă de bani în tranşe.

Inculpata a fost de acord să primească suma de 2000 euro în avans, urmând ca restul sumei de 8.000 euro să îi fie virată într-un cont în mai multe tranşe.

La data de XXXX inculpata s-a întâlnit cu medicul stomatolog, acesta din urmă i-a remis suma de 2000 euro în bancnote de 100 euro, spunând că restul sumei de bani îi va primi în februarie XXXX şi i-a solicitat inculpatei să consemneze în scris cele stabilite de comun acord.

În final, inculpata a precizat că nu a ştiut că fapta săvârşită este prevăzută de legea penală şi procedurile care ar fi trebuit urmate pentru a obţine despăgubiri pe calea legală.

Declaraţia dată de către petentă este menţinută şi cu ocazia efectuării confruntării între inculpată şi persoana vătămată, DM precizând că a solicitat medicului ŞAL suma de 10.000 euro reprezentând contravaloarea daunei pentru suferinţa cauzată a implanturilor scoase şi efectelor negative asupra cavităţii bucale implicate de lucrarea efectuată întrucât a interpretat atitudinea medicului ca o recunoaştere a culpei sale medicale.

Martorii CE şi PI, colegi cu persoana vătămată ŞAL, au arătat că au cunoscut-o personal pe inculpata DM, martora CE tratându-i inculpatei o carie. Aceştia au arătat că persoana vătămată le-a spus că inculpata i-a cerut o sumă de bani pe motiv că a efectuat o lucrare medicală în mod necorespunzător şi din acest motiv acuză dureri, iar în schimbul  acestei sume inculpata va păstra tăcerea. De asemenea, ambii martorii au precizat că în timpul unei întrevederi dintre inculpată şi persoană vătămată, au auzit-o pe aceasta din urmă ţipând la persoana vătămată.

Martorele USP în calitate de pacientă a medicului Ştefănescu Andrei Lucian susţine că a cunoscut-o pe inculpata DM în sala de aşteptare a cabinetului stomatologic când a avut ocazia să converseze cu aceasta, schimbând impresii despre intervenţiile stomatologice suferite de fiecare.

Martora USP susţine că, la momentul în care a avut loc această conversaţie, inculpata nu prezenta niciun fel de problemă medicală şi se declara mulţumită de serviciile medicale oferite de medicul ŞAL.

Acelaşi martor precum şi sora sa URM au mai susţinut că, la o dată ulterioară, în timp ce se aflau în sala de aşteptare a cabinetului medicului stomatolog, au asistat la o discuţie aprinsă pe care medicul o purta cu o persoană de sex feminin, în spatele uşilor închise ale unuia dintre cabinete, persoana de sex feminin răstindu-se la medicul ŞAL, care nu riposta, iar după terminarea disputei, pe uşa cabinetului a ieşit chiar femeia cu care se întreţinuse câteva zile mai devreme, şi care se declarase mulţumită de serviciile medicale pe care le primise.

Din cuprinsul procesului verbal întocmit în data de XXXX şi procesul verbal de redare a înregistrărilor realizate în mediul ambiental rezultă că inculpata DM a solicitat persoanei vătămate ŞAL ca, pe lângă  avansul de 2000 de euro, să-i mai fie virate în cont, în lunile XXXX, alte două rate, însumând 8000 euro şi să îi fie finalizată lucrarea stomatologică, declarându-se dispusă să contribuie la costurile finale cu suma de 1000 de euro, iar în momentul în care persoana vătămată îşi exprimă nelămurirea în legătură cu motivul pentru care trebuie să remită suma de bani, inculpata DM reacţionează şi ridicand tonul vocii, lansează o nouă ameninţare voalată, respectiv confirmă existenţa unor discuţii anterioare legate de mediatizarea cazului prin intermediul unei televiziuni şi îi pune în vedere medicului ŞAL că subiectul poate fi oricând actualizat, în cazul în care acesta nu îşi respectă angajamentele.

Conversaţia dintre cei doi continuă cu momentul în care persoana vătămată remite suma de 2000 de euro,  după care inculpata redactează înscrisul găsit ulterior asupra sa. În conţinutul documentului, DM consemnează la insistenţa persoanei vătămate, faptul că a primit un avans de 2000 de euro “cu condiţia să nu mă duc la televiziune şi să nu îl distrug” şi adaugă din proprie iniţiativă următoarea formulare: “…pentru că tocându-mi nervul madibular am rămas cu gura strâmbă – amorţită şi două măsele scoase pe infecţie.” 

În ultimul paragraf, inculpata face referire la obligaţiile pe care persoana vătămată trebuie să le mai îmdeplinească, adică, să achite restul de 8000 de euro în două rate (în lunile mai şi iunie 2013), să îi mai monteze două implanturi şi toţi dinţii. 

La dosarul de urmărire penală se mai regăsesc şi o serie de înregistrări ambientale realizate de către inculpata DM şi depusă de către aceasta după momentul surprinderii în flagrant, din care reiese evoluţia raporturilor dintre medicul ŞALşi pacienta DM, ulterior datei de XXXX.

Relevanţă asupra laturii penale din prezenta cauză are fişierul cu denumirea XXXX, cu o durată de 50:54 minute şi înregistrarea realizată în data de XXXX.

 Astfel, primul fişier audio suprinde o conversaţie între inculpată şi persoana vătămată care debutează cu un schimb de replici în contextul consultaţiei medicale, însă la minutul 06:30 al înregistrării discuţia se reia într-un alt registru. Inculpata adresează primele reproşuri persoanei vătămate, imputându-i acestuia faptul că a efectuat două extracţii şi a montat două implanturi deşi examenul radiologic releva existenţa unei infecţii.

Medicul admite existenţa unei culpe, recunoaşte că a făcut o manevră greşită şi îi cere iertate pacientei. Totodată, îi cere inculpatei să rămână sub observaţia sa până la vindecare, îi promite acesteia că va suporta costul biletului de avion spre Italia şi îi garantează că va finaliza lucrarea în bune condiţii fără a-i mai cere vreun ban.

Încurajată de atitudinea defensivă a persoanei vătămate, inculpata aduce în discuţie efectele pe care le-ar putea avea  mediatizarea acestui caz şi, în cele din urmă, la insistenţele medicului ŞAL, inculpata DM acceptă să îşi continuie tratamentul sub supravegherea acestuia, convenind să revină pentru un control în ziua următoare.

Înregistrarea realizată în data de XXXX surprinde în debutul acestei secvenţe, nedumerirea exprimată de medicul ŞAL în legătură cu pretenţiile de natură pecuniară ale inculpatei. Fiind pusă în faţa refuzului persoanei vătămate de a-i satisface dolenaţele, inculpata începe să i se adreseze acesteia în crescendo de la o voce calmă, la un ton ridicat, care exprimă starea de surescitare nervoasă.

În tot acest timp, medicul ŞAL răspunde sporadic acuzaţiilor, îi oferă acesteia documentele medicale şi îi pune în vedere să se adreseze Colegiului Medicilor Dentişti, în situaţia în doreşte să formuleze o reclamaţie, însă persoana vătămată continuă să facă referire, printre altele, la posibilitatea sancţionării medicului pe cale legală, punând accent pe impactul pe care mediatizarea procedurilor judiciare l-ar avea asupra carierei persoanei vătămate: “Lasă c-o să te ajungă mult mai mult, cheltuielile de judecată… Că-n ziar, doar… poate să fie toată lumea acolo. O să …expandeze ziarele şi cu domnu’ Andrei Ştefănescu.” 

În momentul în care persoana vătămată îi pune la dispoziţie numărul de telefon al Colegiului Medicilor Dentişti, inculpata sugerează că nu doreşte să acceseze această cale, preferând alte mijloace prin care să obţină satisfacţie: “…am trecut…”da, că facem o hârtie scrisă la mână…” Acuma m-am mai dus la aceea mi-o gângâit un dinte şi “las’ că ne vedem la vară”… da chiar de jucăm de-a ping – pong… Şi ăsta, nu-mi trebuie numărul ăsta, că găsesc eu numere…” 

Înregistrarea este întreruptă de inculpată în timpul conversaţiei, în mod intempestiv, chiar în momentul în care persoana vătămată îi explica faptul că neplăcerile pe care le resimţise, fuseseră cauzate de neintegrarea osoasă a celor două implanturi.

Activitatea infracţională desfăşurată de inculpată care, în cursul lunii noiembrie 2012, l-a ameninţat în repetate rânduri pe numitul ŞAL, medic în cadrul cabinetului de stomatologie aparţinând SC XXXX SRL, că va da publicităţii prin intermediul mass – media, un presupus caz de malpraxis imputabil acestuia, pretinzând în schimbul tăcerii sale suma de 10.000 euro, precum şi tratament medical gratuit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj faptă prevăzută şi pedepsită de art. 207 alin.1, 2 C.p.

Latura obiectivă - elementul material- al infracţiunii de şantaj constă în ameninţarea de către inculpata DM cu darea în vileag a presupusei culpe medicale, imputabile medicului ŞAL, prin intermediul presei scrise şi audiovizuale şi provocarea de scandal la sediul profesional al persoanei vătămate cu scopul de a defăima activitatea profesională a acesteia, în schimbul tăcerii solicitând remiterea de către medic a sumei de 10.000 euro.

 În ceea ce priveşte afirmaţia inculpatei potrivit căreia persoana vătămată a recunoscut că efectuat o lucrare medicală în mod necorespunzător şi acesta s-ar fi oferit să execute gratis lucrarea stomatologică, să îi cumpere biletul de avion şi să îi dea bani, instanţa constată că afirmaţia petentei a fost dovedită doar parţial. Astfel, din înregistrările realizate în mediul ambiental reiese că persoana vătămată ŞAL şi-a recunoscut culpa medicală şi s-a arătat dispus să finalizeze implanturile fără a mai încasa bani de la pacientă precum şi să-i cumpere acesteia biletul de avion spre Italia însă nu şi să-i ofere în schimb suma de 10.000 euro.

În plus, faptul că medicul ŞAL ar fi comis sau nu o culpă medicală nu are relevanţă asupra existenţei infracţiunii de şantaj, întrucât elementele acestei infracţiuni sunt întrunite şi atunci când persoana vătămată este ameninţată şi cu darea în vileag a unei fapte reale, compromiţătoare pentru persoana vătămată. Deci indiferent de existenţa unei culpe medicale ori a unui drept la despăgubiri, ceea ce plasează acţiunile inculpatei în sfera ilicitului penal este tocmai modul injust prin care aceasta încearcă să obţină satisfacţie întrucât legiuitorul a înţeles să incrimineze modul injust prin care se urmăreşte obţine¬rea folosului, chiar dacă folosul este just.

Urmarea imediată a infracţiunii de şantaj constă într-o încălcare a libertăţii persoanei. În speţă, inculpata a exercitat în mod repetat şi sistematic presiuni asupra persoanei vătămate, insuflându-i acesteia o temere serioasă şi lezându-i libertatea psihică, în scopul de a o determina să urmeze o conduită contrar propriei sale voinţe.

Raportul de cauzalitate dintre acţiunile inculpatei şi urmările acestora rezultă din materialitatea faptelor.

Latura subiectivă – este caracterizată de forma de vinovăţie a intenţiei directe calificate prin scop, deoarece inculpata săvâr¬şeşte fapta în scopul de a dobândi în mod injust un folos.

Cu titlu prealabil, în ceea ce priveşte legea penală aplicabilă în cauză, instanţa constată că în conformitate cu art. 104 din Legea nr. 255/2013 privind Legea de punere în aplicare a Codului de Procedură penală, la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală. Conform art. 246 din Legea nr. 187/2012, de la aceeaşi dată a intrat în vigoare şi Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal.

Prin urmare, instanţa constată că devin incidente dispoziţiile legale ale art.5 din Codul penal, potrivit cărora ,,în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea defintiviă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea mai favorabilă.”

Astfel, având în vedere că potrivit Noului Cod penal, singura modalitate neprivativă de libertate de executare a pedepsei stabilite de către instanţă este suspendarea sub supraveghere care presupune respectarea de către persoana condamnată a unor măsuri de supraveghere şi obligaţii pe durata unui termen de supraveghere care, prin natura lor, presupun o restrângere a libertăţii de mişcare, instanţa apreciază că, în acest caz, legea penală mai favorabilă este Vechiul Cod penal, care prevedea ca modalitate neprivativă de libertate de executare a pedepsei stabilite şi suspendarea condiţionată, întrucât pe durata termenului de încercare nu se impuneau persoanei condamnate niciun fel de interdicţii.

 Totodată, instanţa arată că, deşi potrivit Noului Cod penal, există şi posibilitatea dispunerii amânării aplicării pedepsei, în acest caz nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.83 alin.(2) Cod penal, respectiv maximul special al pedepsei prevăzută de art.207 alin.(1), (2), (3) Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în sensul art.187 Cod penal ,,pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau majorare a pedepsei” fiind de 7 ani.

Prin urmare , în temeiul art.386 alin.(1) Cod proc. pen., instanţa va proceda la schimbarea încadrării juridice reţinută în sarcina inculpatei DM din infracţiunea de şantaj, faptă prevăzută de art.207 alin.(1), (2) Cod pen. în infracţiunea de şantaj, faptă prevăzută de art.194 alin.(2) Cod penal de la 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal.

La individualizarea pedepsei instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. de la 1969, respectiv faptul că inculpata se află la primul contact cu legea penală şi că a cooperat cu organele de urmărire penală, relatând în detaliu modul în care a comis infracţiunile. De asemenea, instanţa va aplica în privinţa inculpatei prevederile art. 396 alin. 10 C. proc. pen., având în vedere că acesta a recunoscut săvârşirea infracţiunilor în cursul judecăţii, urmând ca limitele de pedeapsă prevăzute de lege să fie reduse cu o treime în cazul pedepsei închisorii şi cu un sfert în cazul amenzii.

Prin raportare la cele prezentate, respectiv pericolul social concret al infracţiunii, poziţia procesuală adoptată, circumstanţele reale şi personale reţinute, instanţa se va orienta către o pedeapsă îndreptată către minimul special şi va aplica inculpatei pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvâşirea infracţiunii de şantaj, prev. de art.194 alin.(2) Cod penal de la 1969 cu aplicarea art.5 Cod penal.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a, teza a II a şi lit. b C. pen. de la 1969, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. de la 1969.

În opinia instanţei, condamnarea inculpatei este de natură să îi atragă acesteia atenţia asupra importanţei respectării legii penale şi, prin urmare, ca modalitate de executare a pedepsei, se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, astfel încât, în baza art. 81 C.P. de la 1969 va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe o perioadă de 4 ani ce va constitui  termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C.P. de la 1969.

 Perspectiva executării pedepsei închisorii în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni (care ar atrage incidenţa art. 83 de la 1969 în sensul revocării beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei) constituie un veritabil impediment în săvârşirea de noi infracţiuni de către acesta, asigurându-se astfel eficienţa şi efectivitatea rolului preventiv şi educativ al pedepsei.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 12, alin. 1 din Legea nr. 187/2012, suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Persoana vătămată ŞAL s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei reprezentând daune morale.

Răspunderea civilă a inculpatului este întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 alin. 1 şi 2 şi art.1357 Cod civil  potrivit cărora orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Exercitarea acţiunii civile în cadrul procesului este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: a) infracţiunea să fi cauzat un prejudiciu material sau moral; b) între infracţiunea săvârşită şi prejudiciul cerut a fi acoperit să existe o legătură de cauzalitate; c) prejudiciul trebuie să fie cert; d) prejudiciul să nu fi fost reparat; e) în cazul persoanelor  fizice cu capacitate deplină de exerciţiu să existe cererea de constituire ca parte civilă în cadrul procesului penal.

Prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv şi potrivit principiului (restitutio in integrum), cel vinovat de producerea faptului prejudiciabil, trebuie obligat la înlăturarea tuturor consecinţelor dăunătoare ale faptului ilicit şi culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situaţia anterioară a victimei. 

În ceea ce priveşte proba prejudiciului moral, jurisprudenţa CEDO este în sensul că proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul şi raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanţele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existenţă a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu, soluţia fiind determinată de caracterul subiectiv intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă.

În legătură cu natura daunelor morale, aşa cum se desprinde din literatura juridică şi din practica judiciară, acestea, în principiu, nu se concretizează într-o stare de fapt, ci se mențin la nivelul trăirilor psihice, iar evaluarea acestora, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, dauna morală fiind extranee realităților materiale și întinderea ei nu poate fi determinată decât prin aprecieri, desigur nu arbitrar și nu prin operare cu criterii precise, ci doar pe baza unor aprecieri subiective în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea de orientare a instanței în cunoașterea sufletului uman și a reacțiilor sale.

Tot sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.

Ulterior începerii cercetărilor penale în prezenta cauză faţă de inculpata DM în presa locală difuzată în scris dar şi în mediul online au apărut mai multe articole referitoare la şantajarea unui medic stomatolog de către o pacientă, iar într-unul din aceste articole apare scris şi numele inculpatei. Persoana vătămată a arătat că în urma apariţiei acestor articole în ziar, dar şi pentru faptul că a fost supusă unor presiuni psihice intense din partea inculpatei, i-a fost adusă atingere imaginei profesionale şi, totodată, indusă o stare de temere care dezechilibrat-o la nivel psihic, şi a determinat-o să plece înafara teritoriului ţării pentru a-şi câştiga veniturile.

Faţă de acestea, instanţa constată că în cuprinsul articolelor mai sus menţionate mai sus nu este menţionat numele persoanei vătămate iar articolele nu fac referiri negative la prestaţiile medicale ale medicului stomatolog ci, dimpotrivă, este criticată acţiunea inculpatei şi, prin urmare,  apreciază că acestea nu sunt suficiente temeiuri pentru a afirma că şantajul exercitat asupra sa a fost de natură să aducă atingere renumelui câştigat în rândul medicilor stomatologi. Totodată, din înscrisurile depuse la termenul de judecată din data de XXXX reiese că acesta profesează în continuare ca medic dentist şi, prin urmare, apreciază că plecarea persoanei vătămate înafara teritoriului ţării a fost strict alegerea sa profesională şi nu determinată în totalitate de temerea insuflată în urma acţiunii de constrângere realizată de către inculpată, din moment ce acesta încă profesează ca medic stomatolog.

Totuşi, instanţa nu poate omite că infracţiunea de şantaj se realizează printr-o acţiune de constrângere exercitată asupra unei persoane, căreia i se impune să facă ceva, împotriva voinţei sale. Faţă de esenţa infracţiunii constând în încălcarea libertăţii morale a persoanei, constrângerea presupune o stare de temere, deoarece numai în felul acesta fapta aducând atingere libertăţii morale a persoanei.

Din analiza interceptărilor în mediul ambiental mai sus menţionate, a rezultat că iniţial, medicul stomatolog a fost cel care i-a propus inculpatei să-i efectueze lucrarea dentară gratis întrucât îi era teamă să nu fie dată publicităţii o eventuală culpă medicală. Prin urmare, până la momentul în care inculpata începe să abuzeze de atitudinea defensivă a medicului şi îi solicită şi suma de 10.000 euro, temerea persoanei vătămată a fost insuflată doar de aceasta din urmă şi nu acţiunea inculpatei.

Ulterior, când inculpata pune în practică şi decizia acesteia de a solicita şi suma de 10.000 euro ameninţând persoana vătămată că, în cazul neremiterii sumei solicitate, va provoca scandal la locul de muncă şi va da publicităţii o eventuală culpă a medicului, se poate susţine că acestuia i-a fost încălcată libertatea morală. Din acest moment instanţa reţine că persoanei vătămate i-a fost determinată o temere provocată de acţiunile repetate ale inculpatei, fiindu-i indusă ideea că, în urma unor eventuale relatări ale inculpatei în mijloacele de informare mass-media, imaginea sa ca medic stomatolog va fi asociată unei persoanei care comite grave erori medicale şi că ar putea fi pus chiar în situaţia de a nu mai putea exercita profesia sa.

Prin urmare, în temeiul art. 397 alin.(1) raportat la art. 25 alin.(3) C. proc. pen. cu referire la art. 1349, art. 1357 Cod civil, instanţa urmează să admită parţial acţiunea civilă exercitată de către persoana vătămată ŞAL şi să oblige pe inculpata DM la plata către acesta a sumei de 5.000 lei daune morale, apreciind că aceasta reprezintă o reparare justă a prejudiciului moral suferit de aceasta.

În continuare, va obliga inculpata DM la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat avansate în timpul urmăririi penale şi suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat avansate în timpul judecăţii.

Va lua act că inculpata şi persoana vătămată constituită parte civilă au fost asistate de apărător ales.

Domenii speta

Spete similare