Hotărâre care să ţină loc de act autentic

Asupra cauzei de faţă,  constată următoarele :

Prin cererea înregistrată  sub nr. -----la data de 26.08.2014, reclamantul  D.I. a chemat în judecată pe pârâtul M.V.pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc  de contract de vânzare-cumpărare teren.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esenţă că a convenit cu pârâtul să-i vândă terenul în suprafaţă de 10 prăjini, identificat în T12 P496/2, situat în comuna Parava, jud. Bacău, prin act autentificat la notar, după data primirii titlului de proprietate, înţelegerea fiind consemnată în înscrisul numit „chitanţă” din data de 06.05.1992 , preţul stabilit de comun acord de părţi fiind de cincizeci mii lei, pe care reclamantul  în calitate de cumpărător l-a plătit pârâtului în calitate de vânzător.

A mai arătat reclamantul că, deşi pârâtul a primit titlul de proprietate nu s-a putut perfecta contractul deoarece pârâtul i-a cerut alţi bani, încercând să modifice preţul convenit şi că  din data de 06.05.1992  a stăpânit terenul cumpărat,  pe care a construit şi l-a cultivat.

Reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.1179, art.1669 din Noul Cod  civil.

Cererea a fost legal timbrată cu 89 lei taxă de timbru cu chitanţa  seria BC PRV nr.3731 din 02.10.2014, aflată la fl.23.

În susţinerea cererii, reclamantul a depus  în copie înscrisuri: proces verbal de punere în posesie, titlu de proprietate, înscrisul numit „chitanţă”, încheierea OCPI nr.xxx/2014, extras carte funciară cu schiţă anexă – fl.3-5, fl.24-33 şi a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtului şi proba cu martori.

În termen legal, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a  arătat că contestă atât conţinutul înscrisului denumit „chitanţă”, cît şi semnătura de pe acest act  deoarece nu-i aparţine  şi că reclamantul i-a ocupat abuziv  terenul şi a construit pe el deoarece pârâtul este o persoană în vârstă şi bolnavă şi nu îl poate administra.

Tot prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia prematurităţi cererii, iar în susţinerea întâmpinării a depus în copie înscrisuri: adresa I.P.J. Bacău, chitanţa de plată a impozitului, adeverinţe emise de Primăria com. Parava, certificat de atestare fiscală, certificat de încadrare în grad de handicap – fl.39-44 şi a solicitat administrarea probei cu verificarea de scripte şi proba cu martori.

La data de 26.08.2014, reclamantul  D.I. formulat cerere prin care  a chemat în judecată pe pârâtul M. V. pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc  de contract de vânzare-cumpărare teren.

În fapt, la data de 06.05.1992, reclamantul, în calitate de cumpărător a încheiat cu pârâtul în calitate de vânzător, o înţelegere privind vânzarea cumpărarea unei suprafeţe de teren de 10 prăjini, situată în spatele locuinţei reclamantului Diaconu Gh.  Ion, având ca vecini pe Bucă Ion şi Dimitriu Alecu.

Convenţia a fost semnată de vânzător, pârâtul M. V., de cumpărător, reclamantul D. I.şi martorii B. L.şi M. S..

Deşi pârâtul a contestat că a semnat înscrisul denumit „chitanţă”, arătând că nu ştie să scrie, în urma administrării de către instanţă a probei cu verificarea de scripte dar şi a solicitării unor înscrisuri de la alte instituiţii, cereri formulate  în faţa acestora, semnate de pârât, s-a dovedit că semnătura de pe înscrisul sub semnătură privată din dreptul numelui pârâtului aparţine acestuia. Astfel, se poate lesne observa că în acelaşi fel a semnat pârâtul înscrisul care consemnează înţelegerea părţilor asupra căreia se poartă judecata, mostrele de comparaţie dar şi cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Lg. 18/1991, aflată la fila 91 dosar. De altfel, această din urmă cerere a fost semnată aproximativ în aceeaşi perioadă cu convenţia încheiată de părţi. Mai mult, chiar pârâtul, în şedinţa din 19 februarie 2015 a recunoscut că semna acte când era mai tânăr, însă în prezent nu mai semnează pentru că nu aude şi este bolnav.

În instanţă au fost audiaţi martorii C.R., B. R. şi C.R.

Martora B. R. este soţia numitului B. L. martor care a semnat convenţia privitoare la teren, decedat ulterior. Aceasta a confirmat faptul că soţul său a fost chemat pentru a fi de faţă la întocmirea convenţiei, că de la el ştie că părţile s-au înţeles asupra vânzării cumpărării terenului, şi că între părţi, până în urmă cu aproximativ un an nu au existat discuţii cu privire la teren.

Martorul C. R. a declarat că lucrează terenul în litigiu la cererea reclamantului de aproximativ 15 ani, că pârâtul nu a pretins niciodată că terenul îi aparţine. Acest martor a mai relatat faptul că pe teren este plantată vie de către reclamant, existenţa culturii fiind confirmată şi de către expertul topo care a inspectat terenul. 

Din declaraţia martorei C. R., instanţa reţine că interesul pârâtului pentru terenul ce a făcut obiectul convenţiei încheiate cu reclamantul, a fost stârnit chiar de către această martoră, care îl îngrijeşte pe reclamant şi doreşte să cumpere terenul. Instanţa reţine că declaraţia acestei martore este nesinceră, martora declarând fie că nu a văzut un gard ce împrejmuieşte terenul, fie că pe teren nu se află cultivat  nimic (deşi martorul C. R.a declarat că a lucrat terenul pe care este plantată vie, fapt confirmat şi de către expert), dar şi că cel care a semnat convenţia în calitatea de martor (B.) i-a spus că nu îi aparţine această semnătură. De altfel, martora a revenit asupra acestei afirmaţii şi a declarat apoi că soţia lui B. i-a spus că soţul său nu a semnat fapt infirmat de aceasta, audiată în calitate de martor.

În ceea ce priveşte validitatea  înscrisului, invocată de pârât prin întâmpinare  privind lipsa semnăturilor celorlalţi vânzători care apar în cuprinsul înscrisului, instanţa reţine că titlul de proprietate 141332/07.06.1994 (fila 5), în care reclamantul pretinde că este cuprins terenul în litigiu este eliberat doar pe numele pârâtului M. V..

Cu privire la înscrisul intitulat „chitanţă”, instanţa reţine că acesta reprezintă un antecontract de vânzare-cumpărare, convenţie bilaterală ce naşte în sarcina ambelor părţi o obligaţie de a face, respectiv de a încheia în viitor o vânzare-cumpărare valabilă, prin autentificarea acesteia, precum şi dreptul oricăreia dintre părţi, ce are calitatea de creditor, de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, conform art. 1164 Cod civil.

În speţă, întrucât obligaţia născută în sarcina părţilor este intuitu personae, singura posibilitate pentru reclamant de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei este promovarea unei acţiuni în justiţie, neputând a o aduce ei la îndeplinire pe cheltuiala  debitorului, potrivit art. 1528 Cod civil.

În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică judiciară de către expert

M. C. M.l,  cu obiectivele: identificarea cu schiţă şi vecinătăţi a terenului înscris în actul sub  semnătură privată denumit „chitanţă” (aflat la fila 3 ds), încheiat la 06.05.1992; să se precizeze dacă terenul din înscris este cuprins în T.P. nr. 141332/7.06.1994 (aflat la fl.5 ds.), indicându-se numărul cadastral şi categoria de folosinţă a acesteia; să se precizeze dacă terenul  indicat la pct.1 se suprapune  cu terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.xxxx şi peste terenul cuprins în Extrasul de carte funciară 54031/2004 – aflat la fl.25 ds., şi în caz afirmativ să se figureze pe schiţă suprapunerea, indicându-se  lungimile laturilor perimetrului; să se precizeze dacă pe suprafaţa de la pct.1 există edificate construcţii şi să se figureze pe schiţă; să se precizeze dacă pe terenul în litigiu există înfiinţate culturi ori construcţii şi dacă se poate, să se aprecieze asupra vechimii acestora şi să se precizeze dacă terenul de la pct.1 este îngrădit şi să dacă este posibil se aprecieze asupra vechimii acesteia.

Din concluziile raportului de expertiză, instanţa reţine că terenul care a făcut obiectul convenţiei între părţi din 06.05.1992 este cuprins în TP 141332/07.06.1994, emis pe numele pârâtului şi este inclus în suprafaţa de 2072 mp arabil înscris în T 12 P 496/2. Terenul vândut se află între punctele de contur 44-45-46-47-48-40-41-42-43-44, identificate în schiţa de la fila 150, anexă la raportul de expertiză.

Din terenul ce a făcut obiectul convenţiei şi înscris în T 12 P 496/2, pârâtul a înstrăinat către martora Chiriac Rodica prin act autentic, contractul de vânzare cumpărare 3145/12.09.2014 (filele 66 -72) o suprafaţa de 320 m, ce se suprapune parţial pe terenul vândut în punctele de contur 46-47-48.

În speţă, s-a făcut dovada elementelor esenţiale ale vânzării, respectiv plata preţului, predarea bunului vândut şi calitatea de proprietar a promitentului-vânzător. De asemenea, pe parcursul administrării probelor, din întreaga atitudine procesuală a pârâtului a rezultat refuzul acestuia de a-şi îndeplini obligaţiile contractuale asumate.

Instanţa are in vedere că pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare şi prin care instanţa să suplinească acordul uneia din părţi la încheierea în formă autentică a unui înscris sub semnătură privată este, în principiu, admisibilă, în condiţiile art. 1669 din Noul Cod Civil. Astfel, pentru admiterea acţiunii in perfectare vânzare cumpărare, instanţa trebuie să verifice la data pronunţării hotărârii îndeplinirea cumulativă a tuturor condiţiilor de valabilitate ale contractului de vânzare cumpărare enumerate in art. 1179 Noul Cod Civil: capacitatea de a contracta, consimţământul, obiectul determinat şi licit şi cauza licită şi morală.

Din probele administrate rezultă că părţile au avut capacitatea de a contracta şi şi-au exprimat consimţământul in ceea ce priveşte încheierea vânzării cumpărării; de asemenea cauza convenţiei este una licită.

Cat priveşte obiectul contractului, acesta cuprinde pe de o parte, preţul care trebuie să fie sincer şi serios şi bunul vândut care trebuie să se afle in proprietatea vânzătorului.

Având în vedere situaţia de fapt şi de drept expusă, instanţa va admite în parte cererea reclamantului şi va dispune perfectarea convenţiei pentru terenul ce a făcut obiectul convenţiei cuprinse în înscrisul numit „chitanţă” din 06.05.1992, doar pentru terenul care se mai află în patrimoniul pârâtului.

Constatând culpa procesuală a pârâtului care a refuzat să încheie actul în formă autentică provocând astfel derularea procedurii judiciare, instanţa, în temeiul art. 453 C.pr.civ, va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 2286 lei, cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru, onorariu de expert şi avocat.

Domenii speta

Spete similare