Pretenţii

Hotărâre 6273 din 05.11.2015


Asupra cauzei de faţă, constată următoarele

Prin cererea înregistrată la data de 18.11.2014, sub nr. xx  pe rolul Judecătoriei Bacău, reclamanta A.M. a chemat în judecată  pârâta O.V. pentru a fi obligată la plata sumei de  22.650 lei, derivată din poliţa de asigurare seria G nr.822358, având ca obiect asigurare răspundere civilă a unităţilor de service auto. încheiată pentru perioada 04.02.2013-03.02.2014, respectiv  poliţa seria G nr.822359, încheiată pentru perioada 04.02.2014 – 03.02.2015 (dosar daună  20617837); precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În esenţă, reclamanta a arătat că  a încheiat cu pârâta poliţa de asigurare seria G nr.822358, având a obiect asigurare răspundere civilă a unităţilor de service auto, încheiată pentru perioada 04.02.2013-03.02.2014, respectiv  poliţa seria G nr.822359, încheiată pentru perioada 04.02.2014 – 03.02.2015, conform art.3 din contract, obiectul asigurării îl constituie acoperirea daunelor cauzate terţilor în timpul perioadei de asigurare de fapta comisă din culpă de către asigurat, iar pentru riscurile acoperite au fost prevăzute şi daunele materiale prevăzute de  evenimentele asigurate.

A mai arătat reclamanta  că la data de 14.10.2013 a încheiat contractul de service nr.13005830/14/14.10.2013  cu  D. L. pentru efectuarea lucrărilor de reparaţii la autovehiculul marca Volvo, lucrarea fiind realizată la 09.01.2014, însă la data de 11-02-2014 autovehiculul a revenit în service  şi s-a încheiat contractul nr.vvv/1/11.02.2014, ocazie  cu care s-a constatat că avariile au fost determinate din culpa reclamantei, în acest sens întocmindu-se ds. de daună nr.20617837, în cadrul căruia la data de 14.02.2014, asiguratorul şi-a manifestat acordul pentru intrarea autovehiculului în reparaţie, fiind emisă nota de calculaţie pentru suma de 22.650 lei pe care pârâta refuză să o plătească.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art.1270 şi urm. Cod civil.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 1257 lei cu chitanţele seria BC nr.1789352/09.09.2014, nr.1847738/25.11.2014 aflate la fl.58 şi 118.

În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus în copie poliţele de asigurare, contractele de service, proces-verbal de predare în vederea reparaţiei, proces verbal auto înainte de intrarea în lucru în service, facturi şi calculul reparaţiei, declaraţii ale mecanicilor auto care au efectuat reparaţiile - fl.6-57.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii motivat de faptul că nu datorează despăgubiri având în vedere că de la data primei reparaţii în service până la  11.02.2014 autovehiculul a mai parcurs 5230 km, faţă de momentul octombrie 2013, astfel că evenimentul nu se încadrează în prevederile poliţei de asigurare aşa cum prevede art.4.1 din Condiţiile de asigurare de răspundere civilă a unităţilor Service Auto.

În drept, pârâta şi-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile art.205 şi urm. Cod procedură civilă, art.4.1 alin. XII din Condiţiile de asigurare.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine :

Reclamanta A.M. în calitate de asigurat a  încheiat cu pârâta O.V.  în calitate de asigurator poliţa de asigurare seria G nr.822358, valabilă în perioada 04.02.2013 – 03.02.2014, având a obiect asigurare răspundere civilă a unităţilor de service auto, şi  poliţa seria G nr.822359, încheiată pentru perioada 04.02.2014 – 03.02.2015, conform art.3 din contract, obiectul asigurării îl constituie acoperirea daunelor cauzate terţilor în timpul perioadei de asigurare de fapta comisă din culpă de către asigurat, iar pentru riscurile acoperite au fost prevăzute şi daunele materiale prevăzute de  evenimentele asigurate.

La data de 14.10.2013 reclamanta în calitate de prestator servicii a încheiat contractul de service nr.13005830/14.10.2013  cu  D.L.  pentru efectuarea lucrărilor de reparaţii la autovehiculul marca Volvo. Autovehiculul a fost prezentat cu următoarele defecţiuni: cureaua de la alternator a sărit după pornirea motorului, nu funcţionează servodirecţia şi pedala de frână este tare. La atelier s-a constatat: fulie alternator blocate, suport motor rupt, furtun intercooler spart, curea accesorii + curea ac uzate.

Pentru remedierea defectelor au fost realizate următoarele reparaţii: înlocuit tampon motor., înlocuit fulie alternator, pompă servodorecţie, montat demontat casetă direcţie, înlocuit ulei servodirecţie, înlocuit furtun intercooler, înlocuit curea accesorii şi aer condiţionat.

La data de 28.10.2013 s-a efectuat proba de drum, aşa cum rezultă din contractul  xxx/14/14.10.2013, ataşat la fila 42 dosar. La data de 09.01.2014, autoturismul a fost predat clientului D. L.

La data de 11-02-2014 autovehiculul a revenit în service  şi s-a încheiat contractul nr. xxxx0/1/11.02.2014, clientul D.L. reclamând că motorul nu mai porneşte. La atelier s-a constatat cureaua de transmisie ruptă, şuruburi alternator slăbite, bucăţi de curea transmisie găsite pe pinionul de la arborele cotit, distribuţie sărită 11 dinţi, ghiduri chiuloasă tacheţi hidraulici rupţi.

Potrivit contractului de la fila 47 dosar, în baza contractului xxx/1/11.02.2014 s-au efectuat următoarele reparaţii: verificat curea transmisie, verificat punere la punct, demontat capac, demontat chiuloasă.

La prima intervenţie, contractul din 14.10.2013,  s-a consemnat în contract că autovehiculul a fost tractat, însă în cel de-al doilea contract din 11.02.2014 nu s-a consemnat dacă autovehiculul s-a deplasat la service unde s-a constat defecţiunea ori a fost tractat.  În declaraţia completată de client cu ocazia instrumentării dosarului de daună acesta a declarat că maşina  a fost dusă la service cu platforma.

Între prima şi cea de a doua intervenţie autovehiculul reparat a parcurs 5230 km.

Potrivit contractului de asigurare încheiat între părţile litigante, obiectul asigurării îl constituie acoperirea daunelor cauzate terţilor în timpul perioadei  de asigurare, de fapta comisă din culpă de către Asigurat, pentru care acesta răspunde civil conform legii, daune în legătură cu care Asiguratul a primit o plângere /cerere scrisă de despăgubire în timpul perioadei de asigurare  sau ulterior acesteia, dar înainte de a fi operat prescripţia.

La constatarea întocmită înainte de intrarea în reparaţii de către inspectorul societăţii pârâte din 14.02.2014, de la fila 49 dosar, s-a constat cureaua de la alternator ruptă, chiulasa motor  ruptă în zona suporţilor tacheţilor hidraulici.

Pârâta a refuzat să despăgubească pe reclamanta asigurată, invocând prevederile art. 4.1 din contractul de asigurare, care exclude de la despăgubire daunele cauzate de sau în legătură cu folosinţa unei piese sau mecanism care face parte sau care este ataşat sau care are legătură cu orice vehicul cu motor sau remorcă.

În cauză a fost efectuată o expertiză cu următoarele obiective: să se precizeze dacă reparaţiile efectuate la autovehiculul marca Volvo  înmatriculat sub nr.ccc, efectuate în perioada 11-20 febr.2014 sunt o consecinţă a efectuării defectuoase a reparaţiilor  efectuate la data de 14.10.2013;2. să se precizeze dacă cea de a doua reparaţie este o consecinţă a reparaţiei defectuoase efectuată la data de 14.10.2013 – 9.01.2014, autovehiculul ar fi putut rula între cele două reparaţii aprox. 5000 km.; să se precizeze care sunt reparaţiile necesare  la autovehiculul marca Volvo ca urmare a unei presupuse reparaţii defectuoase din perioada 14.10.2013 – 9.01.2014 şi care este costul acestor reparaţii; să se arate explicit ce anume s-a greşit la reparaţia din data de 14.10.2013 – 9.01.2014, greşeală care să fi constituit cauza celei de-a doua defecţiuni remediate de reclamantă în perioada 11-20 febr.2014.

În cauă s-au solicitat expertului lămuriri prin care să precizeze dacă cureaua de antrenare a alternatorului putea devia de la liniaritate, sări sau rupe şi din alte cauze decât strângerea necorespunzătoare a şuruburilor, aşa cum s-a precizat în raportul de expertiză, şi  dacă era posibil să existe alte defecţiuni care să ducă la defecţiunile prezentate în februarie 2014 cum ar fi defecţiuni de fabricaţie ale curelei, motorului ş.a., având în vedere  că la defecţiunile remediate iniţial  la 04.10.2013, s-a constatat că la autovehicul a sărit cureaua de la alternator.

Din concluziile raportului de expertiză instanţa reţine că expertul a arătat că strângerea necorespunzătoare a şuruburilor de fixare a alternatorului cu ocazia intervenţiei din 14.10.2013, ar putea duce la deplasarea acestuia şi implicit la deplasarea de la liniaritate şi  ruperea  curelei de antrenare a alternatorului, bucăţi din curea pătrunzând în mecanismul de distribuţie şi avarierea componentelor acestuia.

Concluziile expertului nu au înlăturat însă alte posibile cauze care ar fi dus la sărirea şi ruperea curelei, cu atât mai mult cu cât la prima intervenţie s-a reclamat de către client şi s-a constatat de către reclamantă că sărise cureaua de la alternator.  La cea de a doua intervenţie, pentru care reclamanta pretinde că este efectul primei reparaţii efectuate în mod defectuos, tot cureaua este cea care a cauzat defectarea autovehiculului.

Deşi în declaraţiile date de angajaţii reclamantei  (consilier service  şi mecanic auto) şi ataşate la dosar la filele 53 – 54 şi 56 aceştia au arătat că la constarea  vizuală  au observat că şuruburile de fixare alternator sunt slăbite, acest fapt ar fi putut fi observat şi de către prepusul pârâtei şi consemnat în nota de constatare întocmită de pârâtă cu ocazia intrării autovehiculului în reparaţii (fila 49, constatarea întocmită înainte de intrarea în reparaţii de către inspectorul societăţii pârâte).

Reclamanta nu a probat că strângerea necorespunzătoare a şuruburilor alternatorului este singura cauză care a fi dus la sărirea curelei. Pentru această expertul a confirmat că sărirea curelei poate duce la avariile pretinse este singura.

De altfel, este de necrezut că strângerea şuruburilor se face manual de către angajaţii reclamantei şi nu cu o cheie dinamometrică, care indică cuplul la care trebuie strânse acele şuruburi, pentru că strângere insuficientă poate duce la desfacerea şuruburilor iar strângerea prea puternică poate duce la ruperea sau forfecarea şuruburilor. 

Cheie dinamometrică este instrumentul necesar strângerilor la o tensiune indicata cunoscuta (recomandată pentru fiecare reper ce se trebuie înşurubat). Pe mânerul unei astfel de chei dinamometrice este prezent un indicator de tensiune care poate fi potrivit la o anumita tensionare a strângerii şi care de asemenea indică printr-un ceas tensiunea de strângere în timp real.

Este însă posibil ca şuruburile să fi fost strânse la tensiunea corectă şi acestea să se fi  slăbit  din cauze neprobate de către reclamantă, având în vedere că reclamanta a parcurs între cele două reparaţii 5230 km.

De altfel, nerespectarea tensiunii  de strângere a şuruburilor alternatorului  ar echivala cu nerespectarea conformităţii de către reclamantă, care constituie o altă clauză care exclude de la despăgubiri, potrivit punctului 4 al  contractelor de asigurare încheiate de părţile litigante.

Analizând defecţiunea produsă la 14.02.2014 la autoturismul marca Volvo aparţinând clientului D.L. de sărirea curelei alternatorului, despre care reclamanta pretinde că este efectul încălcării de către aceasta al procedurilor şi standardelor de reparaţii efectuate de reclamantă la acelaşi autoturism în perioada 14.10.2013 – 09.01.2014, instanţa reţine că dauna produsă nu se încadrează în riscurile şi cheltuielile acoperite de contractele de asigurare  încheiate de părţile din cauza pendinte.

Având în vedere clauzele contractuale, instanţa reţine că reclamanta nu a primit o cererea de despăgubire din partea clientului D.L. (aşa cum se prevede la art. 3.1 din contract), iar defecţiunea pentru care reclamanta pretinde că datorează despăgubiri (ruperea curelei şi antrenarea bucăţilor din aceasta în mecanismul de distribuţie) se încadrează în capitolul excluderi din contract 4.1 (daunele cauzate de sau în legătură cu folosinţa unei piese sau mecanism care face parte sau care este ataşat sau care are legătură cu orice vehicul cu motor sau remorcă).

Mai mult, reclamanta nu a făcut dovada că clientul său,  D.L. a formulat vreo plângere  cu privire la serviciile de service efectuate de  reclamantă în perioada de 14.10.2013 – 09.01.2014, care să fi fost cauza defectelor pentru care clientul s-a prezentat a doua oară în service, la data de 14.02.2014.

Or, potrivit  punctului 3 din contractele de asigurare încheiate de părţi, obiectul asigurării îl constituie acoperirea daunelor cauzate terţilor în timpul perioadei  de asigurare, de fapta comisă din culpă de către Asigurat, pentru care acesta răspunde civil conform legii, daune în legătură cu care Asiguratul a primit o plângere /cerere scrisă de despăgubire în timpul perioadei de asigurare  sau ulterior acesteia, dar înainte de a fi operat prescripţia.

Având în vedere situaţia de fapt expusă precum şi prevederile art. 1270 Cod civil privind obligativitatea contractelor, instanţa urmează a respinge acţiunea, considerând-o nefondată.