Pretenţii

Hotărâre 6223 din 04.11.2015


Prin cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 15..2015 sub nr 4775/180/2015 reclamantul MC a chemat în judecată pe pârâtul PF solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate încălcarea dreptului la onoare, demnitate, reputaţie, imagine şi viaţă privată, drepturi nepatrimoniale aparţinând reclamantului prin formularea unor afirmaţii denigratoare, defăimătoare, ironice, batjocoritoare şi mincinoase de către pârât, obligarea pârâtului la prezentarea de scuze publice prin intermediul presei online şi publicarea dispozitivului pe cheltuiala acestuia în Monitorul Oficial  şi într-un ziar de largă circulaţie, obligarea pârâtului la plata sumei de 10000 euro reprezentând daune morale pentru atingerea adusă drepturilor la onoare, demnitate, reputaţie, imagine  şi viaţă privată. Totodată a solicitat şi cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că a fost preşedinte al organizaţiei judeţene a P, filiala Bacău, candidat la alegerile locale din anul 2012, actualmente consilier local al N.

Începând cu anul 2012, a susţinut reclamantul, de la momentul când şi-a depus candidatura pentru a intra în cursa alegerilor locale  pentru funcţia de primar, pârâtul a început împotriva sa o campanie virulentă şi murdară de denigrare şi defăimare prin mijloace de comunicare online, prin care a urmărit atingerea gravă a drepturilor  nepatrimoniale constând în onoare, demnitate, reputaţie, imagine, viaţă privată şi de familie, fiind formulate împotriva sa afirmaţii şi acuzaţii grave fără a fi prezentată nici o bază probatorie, urmărindu-se doar punerea sa într-o lumină negativă în faţa opiniei publice. 

A arătat că pârâtul a formulat o serie de afirmaţii ironice şi batjocoritoare privind aspectul fizic asociindu-l cu maneliştii sau reproducându-i faţa în diferite ipostaze compromiţătoare, atentând în acest fel în mod grav la dreptul la imagine, afirmaţii ce depăşesc limitele libertăţii de exprimare a presei şi nu justifică un interes public.

Astfel, a susţinut reclamantul, pârâtul, în mod continuu, din anul 2012 şi până în prezent, în cadrul presei online utilizează un limbaj batjocoritor şi denigrator, precum "legionarul", "regionalul", "împreună facem rahatul praf", "Manolache Regionalu a dus lupte grele în Legiunea Străină, care i-au afectat urechea internă atât de grav încât nu mai are nici echilibru, nici spirit de orientare", "flescaiala post rigor mortem", "parvenit", "manelele ie viata mea", "soldăţoi plătit" etc ce conturează fapte ilicite săvârşite, de  natură a  aduce grave atingeri dreptului la onoare şi demnitate, iar această modalitate de exprimare depăşeşte limitele admise ale libertăţii de exprimare.

Reclamantul a învederat că aceste denigrări şi defăimări  sunt reluate şi repetate în mod constat de către pârât şi prin prezentarea  imaginii sale folosind decupaje  şi ataşând faţa sa  în diferite ipostaze compromiţătoare, iar aceste informaţii transmise în mod eronat opiniei publice demonstrează şi mai evident reaua credinţă a pârâtului şi intenţia acestuia de denigrare fără un suport probatoriu.

A apreciat că acuzaţiile sunt cu atât mai grave cu cât este o persoană publică, iar acţiunile pârâtului nu se dovedesc a fi un pamflet.  Chiar şi în ipoteza în care se poate vorbi de un pamflet, a arătat reclamantul, iar încercarea de a obţine o anumită legitimare pentru transmiterea acestor informaţii denigratoare şi defăimătoare la adresa  unei persoane publice nu face nimic altceva decât să demonstreze intenţiile neprofesionale şi nedeontologice pentru profesiunea de jurnalist a pârâtului, inducând opiniei publice o imagine negativă, falsă, nefavorabilă şi distorsionată a realităţii.

Reclamantul a opinat că faptele ilicite, modalitatea de exprimare, cuvintele jignitoare şi ironice utilizate, conturează faptul că pârâtul a acţionat cu intenţia directă de a-i aduce grave prejudicii, pârâtul având reprezentarea şi conştientizând efectul afirmaţiilor sale asupra opiniei publice online, aspect ce indică efectul imediat, intens produs şi posibilitatea de a accesa continuu aceste site-uri.

În ceea ce priveşte prejudiciul cauzat, reclamantul a arătat că acesta derivă din natura drepturilor nepatrimoniale încălcate prin invocarea unor acuzaţii lipsite de orice fundament real şi probator, acesta fiind cert şi se raportează la distrugerea reputaţiei, la atingerea adusă onoarei, demnităţii şi imaginii prin prezentarea sa într-o manieră ironică, batjocoritoare, într-o lumină negativă, ceea ce conduce la diminuarea încrederii atât din partea persoanelor din anturaj, cât şi din partea altor persoane  cu care intră în contact şi chiar al electoratului.

În drept a invocat prevederile art 74, art 252, art 253, art 255, art 1349, art 1357, art 1358 C.civ, art 30 si art 31 din Constituţia Romaniei, art 10 CEDO, Codul deontologic al ziaristului.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, martori şi a depus înscrisuri.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 140 lei.

Acţiunea a fost comunicată pârâtului la data de 07.05.2015 conform dovezii de înmânare.

În termen legal, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În apărare, pârâtul a arătat că este deţinătorul unui blog persoanl de opinii şi pamflet: www.aghiuţă.com, un blog (cuvânt artificial, combinat, provenit de la expresia în limba engleză web log=jurnal pe internet) fiind o publicaţie web (un text scris) ce conţine articole periodice sau/şi cu actualizare neîntreruptă, ce au de obicei un caracter personal, de regulă actualizarea constând nu în modificarea directă a textului existent, ci în adăugiri de texte noi, asemenea unui jurnal de bord, toate contribuţiile fiind afişate în ordine cronologică inversă, un blogger putând fi asimilat cu jurnalistul de opinie, specie distinctă în acest domeniu, al presei. A susţinut pârâtul că www.aghiuţă.com conţine părerile sale personale, în calitate de cetăţean al Bacăului, fiind dreptul său să aibă opinii şi să le facă publice, acest drept neputând să îi fie îngrădit conform normelor în vigoare.  Pârâtul a arătat că părerile sale sunt puse în dezbatere în stil pamfletar, fiecare text al său, deci şi cele invocate de reclamant, putând fi comentat, contrazis, contracarat, combătut fără îngrădire de oricine, inclusiv de reclamant,  comentariile fiind postate sub text şi fiind vizibile.

Pârâtul a învederat că libertatea de exprimare, astfel cum este văzută de CEDO în cauza Lingens c Austriei, este una dintre valorile esenţiale într-o societate democratică, impusă de pluralismul politic, iar pe lângă informaţiile neutre, inofensive, trebuie acceptate şi cele care acuză, şochează sau neliniştesc.

Potrivit Codului deontologic al ziaristului, a arătat pârâtul, ziariştii sunt datori să relateze adevărul în informaţiile pe care le prezintă cititorilor (art 1), să dea publicităţii doar  informaţiile de a căror veridicitate sunt siguri (art 2), să nu prezinte opiniile personale drept fapte (art 3), să respecte viaţa privată a cetăţenilor, să evite detaliere unor vicii (art 4), să nu distorsioneze informaţia, să nu aducă acuzaţii nefondate. Cu privire la limbajul batjocoritor şi denigrator la care face referire reclamantul, pârâtul a solicitat a se reţine că în cauza Lingens c Austriei, CEDO  a reţinut că limitele criticii admisibile sunt mai largi în privinţa unui om politic, vizat în această calitate, decât în privinţa unui individ obişnuit, omul politic expunându-se, prin însăşi voinţa lui, în mod inevitabil şi conştient unui control strict al faptelor şi afirmaţiilor sale atât din partea ziariştilor, cât şi a masei cetăţenilor şi trebuie să dea dovadă de mai multă toleranţă, ori reclamantul este om politic, aşa cum recunoaşte în cererea de chemare în judecată, a candidat la funcţia de primar al oraşului în anul 2012, este consilier local şi preşedinte al organizaţiei locale a unui partid politic.

În aceeaşi cauză, a învederat pârâtul, Curtea a mai făcut distincţia între afirmarea unor fapte şi judecăţi de valoare, statuând că existenţa faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit, judecăţile de valoare fiind protejate de art 10 CEDO dacă se bazează pe fapte adevărate  sau sunt susţinute de o argumentare logică  a autorului, în jurisprudenţa curţii  reţinându-se că  sunt judecăţi de valoare toate acele afirmaţii care vizează  modul în care o persoană  îşi exercită atribuţiile  şi este suficientă existenţa unei baze factuale  pentru ca afirmaţie să nu poată fi sancţionată.

Pârâtul a susţinut că deşi reclamantul susţine că termenul "Legionarul" este denigrator şi batjocoritor, aducându-i atingere gravă demnităţii şi onoarei acestuia, el însuşi, pe site-ul propriu se laudă cu faptul că a activat în Legiunea Străină, spunându-şi chiar el "Legionarul".

Cu privire la termenul "Regional" pârâtul a arătat că în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române la "regional" este trecută explicaţia: "care aparţine unei regiuni dintr-o ţară" şi nu vede de ce folosirea acestui cuvânt  cu scopul de a evidenţia că reclamantul este băcăuan şi în această calitate doreşte să devină primar al oraşului i-ar leza demnitatea şi onoarea întrucât a aparţine unei anumite zone nu crede că este o denigrare.

Pârâtul a susţinut că expresia "Împreună facem rahatul praf" a fost folosită în campania electorală şi este practic o opinie a sa cu privire la reuşita reclamantului şi a numitului Nicolae Zaharia în cursa pentru funcţia de primar, expresia încadrându-se în protecţia oferită de art 10 CEDO, în jurisprudenţa Curţii reţinându-se că libertatea jurnalistică cuprinde şi recurgerea la o anumită doză de exagerare, chiar provocare, ori expresia se încadrează în doza de exagerare, având în vedere şi faptul că opiniile sale sunt în stil pamfletar, iar acest lucru apare în partea de sus a fiecărei pagini.

Referitor la expresia "fleşcăială post rigor mortis" pârâtul a arătat că nu îl viza pe reclamant  şi pe defunctul Dumitru Sechelariu, din înscrisul depus la dosar rezultând clar că după decesul acestuia, reclamantul a fost invitat la postul de televiziune  care i-a aparţinut defunctului, iar despre ce a spus nu a comentat întrucât a considerat că nu a spus nimic interesant.

Cuvântul "parvenit" înseamnă (om) îmbogăţit, ajuns, a susţinut pârâtul, iar contextul în care a fost folosit nu reprezintă o insultă şi nu constituie o încălcare a dreptului la demnitate, reclamantul nu a depus la dosar nici o probă din care să rezulte că s-a născut bogat şi nici nu a dovedit cu acte legalitatea averii pe care o are pentru a putea susţine că i s-a denigrat imaginea.

Pârâtul a învederat  că expresia "Manolache Regionalu a dus lupte grele în Legiunea Străină, care i-au afectat urechea internă atât de grav încât nu mai are nici echilibru, nici spirit de orientare" reprezintă o opinie personală  cu privire la un anunţ de publicitate postat de reclamant prin care informează  publicul că pensiunea pe care o deţine în Bacău, pe str Alecu Russo, Vila Royal,  se află la câteva minute de aeroport, accesul este uşor, zona este liniştită, or pensiunea se află pe o stradă cu trafic intens şi-orice băcăuan ştie- departe de aeroport.

Şi expresia"manelele ie viaţa mea", a susţinut pârâtul, este o expresie care se încadrează în limitele prevăzute de art 10 CEDO, neaducând atingere  dreptului la onoare şi demnitate, manelele fiind un gen muzical ascultat de mai toată populaţia din ţară şi chiar de străini.

S-a arătat că "soldăţoi plătit" este o expresie care are o bază factuală şi nu poate fi sancţionată dat fiind că reclamantul a afirmat  singur că a fost înrolat în Legiunea Străină, cunoscându-se că soldaţii sunt plătiţi.

Pârâtul a arătat că s-a susţinut că a formulat o serie de afirmaţii ironice şi batjocoritoare privind aspectul fizic al reclamantului, precum şi că a reprodus faţa în ipostaze compromiţătoare, fără a se exemplifica aceste afirmaţii pentru a putea fi analizate de instanţă prin prisma prevederilor legale; s-a motivat acţiunea pe prevederile art 74 C.civ, dar nu s-a arătat  în ce modalitate a folosit cu rea credinţă numele, imaginea, vocea sau l-a asemănat pe pârât cu o altă persoană,  în ce a constat  atingerea adusă vieţii private în condiţiile în care comentariile au vizat  acţiunile pe care acesta le-a întreprins în calitate  de om politic, candidat la funcţia de primar, consilier, preşedinte sau membru al mai multor partide. A mai arătat că în comentariile şi opiniile personale  nu a făcut nici o referire la viaţa privată a reclamantului, la familia acestuia, nu i-a asociat numele şi vocea cu nici o persoana; expresia "manelele ie viaţa mea" nu poate fi interpretată în sensul arătat de art 74 C.civ deoarece nu a precizat niciun nume de artist care cântă acest gen muzical, preferinţele muzicale nefiind o atingere adusă imaginii unei persoane.

A susţinut pârâtul că reclamantul pretinde că este om politic, iar activităţile sale politice şi publice pot fi comentate de orice cetăţean. A mai arătat pârâtul că postările sale au un stil pamfletar, iar acest lucru apare scris pe blog, pamfletul fiind o specie literară cu caracter satiric.

Împrejurarea că faţa reclamantului a fost ataşată unui soldat, s-a afirmat de pârât  că nu reprezintă o ridiculizare a aspectului fizic şi nu reprezintă o ipostază compromiţătoare, iar opiniile sale nu au fost un atac la persoană.

Pârâtul a învederat că deşi în acţiune s-a arătat că ar fi încălcat codul deontologic al ziaristului, nu este formator de opinie, nu prezinta informaţii și nici nu a prezentat opiniile personale drept fapte, blogul său nu este o emisiune de largă audienţă la o televiziune centrală şi nici un ziar naţional de largă circulaţie.

S-a susţinut că cererea de chemare în judecată a fost formulată de o manieră generală, nu există o motivare în drept pentru fiecare expresie şi nici o dovadă a prejudiciului.

Pârâtul a apreciat că  cererea formulată este o acţiune de intimidare, având în vedere că se apropie alegerile locale, prevederile legale fiind utilizate pentru a limita libertatea de exprimare legitimă.

A considerat pârâtul că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale impuse de art 1349 şi art 1357 C.civ, pretinsul prejudiciu nu poate fi identificat sub aspectul existenţei sau al întinderii, nu poate fi identificată o legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu atât timp cât nu s-a încălcat sau nu s-a adus atingere unui drept sau interes legitim. Cu privire la legătura de cauzalitate, pârâtul a arătat că pretenţiile materiale trebuie analizate conform criteriului general reţinut de CEDO şi anume, instanţa trebuie să aibă în vedere gradul de lezare  a valorilor sociale, intensitatea şi gravitatea adusă acestora, iar despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă reputaţiei (cauza Tolstoy Miloslavsky).

În drept a invocat prevederile art 10 CEDO, art 74 C.civ, Codul deontologic.

În probaţiune a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La termenul din data de 16.09.2015 instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei şi a respins proba cu interogatoriul pârâtului şi proba cu un martor solicitate de reclamant.

La termenul din data de 21.10.2015 reclamantul prin apărător a arătat că situaţiile compromiţătoare sunt determinate de fotografia în care reclamantul apare la bustul gol lângă o maşină şi comentariul „manelele ie viaţa mea”, afirmaţia „câinii francezi se antrenează pe soldaţii români”, precum afirmaţiile din articolul  care se referă la aspecte de natură sexuală, fiind indicate înscrisurile de la filele 21,22, 26 .

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul Manolache Cristinel face parte din categoria persoanelor publice întrucât, aşa cum se precizează în chiar cererea de chemare în judecată, a fost preşedinte al organizaţiei judeţene a Partidului Ecologist Roman, filiala Bacău, candidat la alegerile locale din anul 2012, actualmente consilier local al UNPR. Acesta susţine că începând cu anul 2012 pârâtul Popescu Florin a demarat împotriva sa o campanie virulentă de denigrare şi defăimare, în mediul online, prin postările pe blogul pe care acesta din urmă îl deţine.

Având în vedere cadrul procesual sub aspect obiectiv trasat de reclamant, faţă de principiul disponibilităţii, instanţa este investită a analiza doar aspectele invocate  prin cererea de chemare în judecată şi precizările făcute oral, fără a lua în considerare alte referiri la persoana reclamantului, care se regăsesc în înscrisurile de la dosar, dar care însă nu au fost indicate de parte, întrucât instanţa s-ar pronunţa plus petita, nefiind sesizată în mod legal. Faptul că prin concluziile scrise reclamantul a făcut trimitere şi la alte expresii utilizate de pârât în postările sale, respectiv a motivat, a marcat punctul său de vedere vizavi de articolele de pe blog nu poate genera altă abordare juridică întrucât instanţa nu le poate lua în considerare nefiind invocate in limine litis. Astfel, urmează a fi analizate  în ce măsură expresiile "legionarul", "regionalul", "împreună facem rahatul praf", "Manolache Regionalu a dus lupte grele în Legiunea Străină, care i-au afectat urechea internă atât de grav încât nu mai are nici echilibru, nici spirit de orientare", "flescaiala post rigor mortem", "parvenit", "manelele ie viata mea", "soldăţoi plătit", astfel cum au fost indicate în acţiune, precum şi imaginile aflate la filele 22 şi 26  şi articolul intitulat "Noi sugem, dar în poză sunt alte muiste" reprezint fapte ilicite de natură a încălca dreptul la onoare, demnitate, reputaţie, imagine şi viaţă privată, aparţinând reclamantului.

Conform art 252  "Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, intimitatea vieţii private, libertatea de conştiinţă, creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică."

Această normă trebuie privită în legătură cu alte norme ale noului cod civil care privesc  respectul fiinţei umane şi a drepturilor ei inerente cum ar fi prevederile art 71-dreptul la viaţă privată, art 72-dreptul la deminitate, art 73 -dreptul la imagine, precum si cele care reglementează  cadrul general al răspunderii civile delictuale reglementat de art 1349 şi um C.civ.

Conform art  71 C.civ"(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private.(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reşedinţa sau corespondenţa sa, fără consimţământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75."

Dreptul la demnitate reglementat de art 72 C.civ prevede că  "(1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale. (2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75."

Potrivit art 73 C.civ " (1) Orice persoană are dreptul la propria imagine. (2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispoziţiile art. 75 rămân aplicabile."

Art 253 pune la dispoziţia părţii interesate mijloace de apărare  a drepturilor nepatrimoniale statuând că " (1) Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori ameninţate poate cere oricând instanţei: a) interzicerea săvârşirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă; b) încetarea încălcării şi interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă;c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârşite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă.(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul încălcării drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanţa poate dispune numai măsurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c).(3) Totodată, cel care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanţei să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanţă spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt: a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare; b) orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat. (4) De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acţiune este supus prescripţiei extinctive." Art 255 reglementează măsurile provizorii ce pot fu luate de instanţă  în cazul lezării drepturilor nepatrimoniale.

Conform art 1349 C.civ "(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.(2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral."

Art. 1357 C.civ prevede "(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă."

Potrivit art 1358 C.civ "Pentru aprecierea vinovăţiei se va ţine seama de împrejurările în care s-a produs prejudiciul, străine de persoana autorului faptei, precum şi, dacă este cazul, de faptul că prejudiciul a fost cauzat de un profesionist în exploatarea unei întreprinderi."

Astfel, pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate , vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul.

Art 74 exemplifică împrejurări ce pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii private,  sub rezerva aplicării dispoziţiilor art. 75:

a) intrarea sau rămânerea fără drept în locuinţă sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal;

b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârşită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoştinţă de cauză, a unei asemenea interceptări;

c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia;

d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal;

e) ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege;

f) difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză;

g) difuzarea de materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptăţite;

h) utilizarea, cu rea-credinţă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană;

i) difuzarea sau utilizarea corespondenţei, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reşedinţa, precum şi numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparţin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.

Se apreciază că nu există o încălcare a drepturilor nepatrimoniale conform art 75 alin 1 C.civ  "atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte". Totodată conform alin 2 "exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune".

În cauză drepturile pretins încălcate trebuie privite prin raportare la  dreptul la libera exprimare reglementat de art 70 C.civ care statuează că "(1) Orice persoană are dreptul la libera exprimare.(2) Exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă decât în cazurile şi limitele prevăzute la art. 75."

Art 30 alin 1 din Constituţie stipulează că  libertatea de exprimare a gândurilor , a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel , prin viu grai , prin scris , prin imagini , prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile  Conform alin 6 libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea , onoarea , viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Potrivit alin 8 răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului , autorului , organizatorului manifestării artistice , proprietarul mijlocului de multiplicare , al postului de radio sau de televiziune , în condiţiile legii.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat că libertatea de exprimare constituie unul din  fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice şi una din condiţiile primordiale ale progresului sau şi a dezvoltării fiecărei persoane (cauza Lingens c. Austriei) aplicându-se nu numai "informaţiilor" sau "ideilor" primite favorabil sau considerate ca inofensive sau indiferente, ci şi celor care lovesc, şocheaza sau neliniştesc (cauzele Brasilier c. Frantei; Handyside c. Regatului Unit; Lingens c. Austriei; Jersild c. Danemarcei; Piermont c. Frantei).

Articolul 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului priveşte nu numai conţinutul informaţiilor, ci de asemenea si mijloacele de transmisiune sau de captare a acestora, deoarece orice restricţie adusa acestora atinge dreptul de a primi şi comunica informaţii (cauza Autronic c. Elvetiei). Dincolo de substanţa ideilor şi informaţiilor exprimate, articolul 10 protejează şi modul lor de difuzare (cauza Oberschilck c. Austriei) sau forma de exprimare (cauza Nikula c. Finlandei).  Totodată Curtea a statuat că nu este important ca autorul informaţiilor să fie ziarist profesionist, aceeaşi libertate fiind acordată şi altor persoane care îşi exprimă opinia în mass-media.

Aşa cum precizează articolul 10, exercitarea acestei libertăţi este supusa unor formalităţi, condiţii, restricţii şi sancţiuni care trebuie totuşi sa fie interpretate strict, necesitatea lor trebuind sa fie stabilită în mod convingător ( cauzele Observer si Guardian c. Regatului Unit; Jersild c. Danemarcei; Janowski c. Poloniei; Nielsen si Johnsen c. Norvegiei).

O ingerinţa în exercitarea dreptului la libertatea de exprimare încalcă Convenţia dacă nu îndeplineşte exigenţele alineatului 2 al articolului 10, respectiv să fie "prevazuta de lege", să vizeze unul sau mai multe scopuri legitime mentionate in alineatul 2 şi să fie "necesara intr-o societate democratica" pentru a le atinge (cauza Cumpana si Mazare c. Romaniei).

Notiunea „prevazuta de lege” semnifica mai întâi ca măsură incriminată trebuie sa aibă o baza in dreptul intern, dar implica şi o anumita calitate a legii şi anume accesibilitatea acesteia pentru persoanele vizate precum şi o formulare destul de precisa pentru a le permita sa prevadă, într-un grad rezonabil in circumstanţele cauzei, consecinţele ce pot rezulta dintr-un act determinat ( cauza Maestri c. Italiei).  O norma este „previzibilă” atunci când ofera o anume garanţie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice. Conditia previzibilităţii este îndeplinita atunci cand justitiabilul poate cunoaşte, plecând de la formularea dispozitiei pertinente şi, la nevoie, cu ajutorul interpretarii sale de catre instanţele naţionale, ce acte şi omisiuni angajeaza raspunderea sa (cauza Dammann c. Elvetiei). Intinderea notiunii de „previzibilitate” depinde, intr-o larga masura, de continutul textului respectiv, de domeniul la care se refera ca si de numarul si de calitatea destinatarilor sai. Previzibilitatea legii nu se inseamna insa ca persoana vizata nu se poate adresa unor specialisti pentru a evalua, intr-un grad rezonabil in circumstantele cauzei, consecintele ce ar putea rezulta dintr-un act determinat. Este mai ales cazul profesionistilor, obisnuiti cu obligatia de a face dovada unei mari prudente in exercitarea meseriei lor (cauza Tourancheau si July c. Frantei).

Conditia „necesitatii intr-o societate democratica” obliga a se determina daca ingerinta incriminata corespundea unei „nevoi sociale imperioase”, daca era proportionala cu scopul legitim vizat si daca motivele invocate de autoritatile nationale erau pertinente si suficiente. Pentru a decide asupra existentei unei asemenea nevoi si asupra mijloacelor de actiune ce trebuie adoptate statele contractante se bucura de o anume marja de apreciere, dar aceasta marja este insotita de un control european ce priveste atat legea cat si deciziile care o aplica, chiar si cand acestea provin de la o instanta independenta (cauzele Lehideux et Isorni c. Frantei, Perna c. Italiei).

Atunci cand libertatea de exprimare a presei este in joc, autoritatile nationale nu dispun decat de o marja de apreciere restransa pentru a determina existenta unei „nevoi sociale imperioase” de a lua masura respectiva impotriva celui vizat. (cauza Dammann c. Elvetiei).

Trebuie asigurat un just echilibru între, pe de o parte, protecţia libertăţii de exprimare, consacrata de articolul 10, si, pe de alta parte, cea a dreptului la reputaţie a persoanelor respective, care, ca element al vieţii private, este protejata de articolul 8 al Conventiei. (cauza Chauvy si altii c. Frantei). Aceasta ultima dispoziţie poate necesita adoptarea unor  masuri pozitive apte sa garanteze respectarea efectiva a vietii private chiar si in cadrul relatiilor dintre persoane private (Von Hannover c. Germaniei).

În cauza Lingens c Austriei , Curtea  face distincţia între prezentarea unor fapte, a căror existenta poate fi demonstrată  şi judecăţi de valoare a căror adevar  nu este susceptibil de a fi dovedit , acestea prezentand şi un grad de subiectivism inerent.

În cauza De Haes şi Gijsels c Belgiei , Curtea reţine că pentru a se bucura de protecţia oferită de Convenţie, judecăţile de valoare nu trebuie să se bazeze pe fapte inexacte, însă în ceea ce priveşte afirmaţiile verificabile  Curtea nu ia în considerare numai adevărul obiectiv al acestuia, ci şi atitudinea subiectivă a celui vizat, buna credinţă tinzând să fie un criteriu folosit de Curte pentru a determina dacă exercitarea libertăţii de exprimare se menţine sau nu în limitele stabilite de art 10 din Convenţie .

Potrivit jurisprudenţei CEDO, în ceea ce priveste limitele criticii admisibile, ele sunt mai largi cu privire la un om politic, care actioneaza in calitatea sa de persoana publica, decat cu privire la un simplu cetatean. Un om politic se expune inevitabil si constient unui control atent al faptelor si gesturilor sale din partea ziaristilor, a organizatiilor neguvernamentale ca si a masei de cetateni, si trebuie sa arate o mai mare toleranta in aceasta privinta. El are, desigur, dreptul la protejarea reputatiei sale, chiar in afara cadrului vietii sale private, dar imperativele acestei protectii trebuie sa fie puse in balanta cu interesele liberei discutari a chestiunilor politice, exceptiile la libertatea de exprimare impunand o interpretare restrictiva (cauzele Oberschlick c. Austriei; Vereinigung demokratischer Soldaten Österreichs si Gubi c. Austriei).

În situatii concrete, pentru analizarea limitelor liberatii de  exprimare  trebuia avute în vedere o serie de elemente precum  calitatea specifica pe care o are autorul discursului, tipul discursului (domeniul vizat de acesta), persoana lezata (categoria din care face parte-om politic, functionar, persoana privata), posibilitatea de a folosi alte exprimari, mijlocul prin care a fost difuzat mesajul, publicul tinata (cauzele Castells c Spaniei, Murphy c Irlandei, Constantinescu c Romaniei).

 În speţă, instanţa apreciază că  pârâtul nu  a depăşit limitele criticii acceptabile inerente libertăţii de exprimare, beneficiind totodată de protectia conferită de art 10 . 

Punctul de pornire este determinat de premisa ca atingerea adusă drepturilor nepatrimoniale, precum onoarea, reputatia, demnitatea trebuie să aibă caracter efectiv şi obiectiv, nu să reprezinte doar aprecierea persoanei vătămate .

Astfel, instanţa are în vedere că "articolele" în care au fost folosite expresiile apreciate de reclamant ca fiind vexatorii nu au fost publicate într-un periodic  de largă audienţă, ci au fost postate pe blogul pârâtului, noţiunea de blog provenind din expresia englezească  web  log ce se traduce prin jurnal pe internet. Aşa cum a aratat şi pârâtul, un blog este un jurnal web (un text scris) care conţine articole periodice sau şi actualizate neîntrerupt ce au de obicei un caracter personal. Ca regulă, actualizarea blog-urilor constă în adăugiri de texte noi, asemenea unui jurnal, toate contribuţiile fiind afişate în ordine cronologică inversă (cele mai noi apar imediat, sus, la vedere). Acest gen de publicaţii web sunt în principiu accesibile publicului larg. Desi in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane nu este cuprinsa notiunea de blog, interpretarea nu este data de pârât, ci definitia mentionata anterior  este acceptata ca fiind de notorietate.

Fiecare autor îşi pune amprenta modului de redactarea al articolului, însă pârâtul nu se poate ascunde în spatele  apărării că a postat păreri personale pentru a se exonera de răspundere şi în niciun un caz aceste păreri nu pot reprezenta un mijloc de insultă, denigrare. În orice caz, deşi pârâtul a adoptat un stil incisiv, folosind un limbaj acid, în speţă nu se poate reţine caracterul ilicit al articolelor. Instanţa reţine că mare parte din publicaţiile pârâtului supuse cenzurii în speţă, conţin judecăţi de valoare. Acesta nu încearca să îşi prezinte opiniile ca fiind o realitate incontestabilă, ci revine publicului marja de apreciere asupra celor prezentate.

Utilizarea unor expresii vulgare nu constituie un criteriu decisiv în evaluarea mesajului, în măsura în care recursul la vulgaritate poate servi unor raţiuni stilistice (cauza Tuţalp c Turciei). Este esenţial ca limbajul utilizat să nu fie subordonat unicului scop de a insulta.

 Caracterul satiric, ironic al limbajului folosit de autor nu este de natură, prin el insuşi, să prejudicieze imaginea reclamantului câtă vreme faptele  şi actele sunt cele ce caracterizează imaginea publică a unei persoane. Tonul incisiv al pârâtului se înscrie în cadrul legitim al libertăţii cuvântului fără să constituie o faptă ilicită, văzută ca o încălcare a normelor dreptului obiectiv. Criteriile în baza cărora se apreciază onoarea, deminitatea, reputaţia unei persoane publice, cum este şi reclamantul, sunt altele decât cuvintele exprimate într-o publicaţie de genul celei utilizate de pârât, neputându-se considera că realizările, meritele şi atributele ce i se cuvin ar fi ştirbite ca o consecinţă a articolelor publicate de pârât.

Se are în vedere că o parte din postările pârâtului referitoare la reclamant articolele din 11.06.2013 (fl 10), 17.05.2013 (fl 11), 19.04.2013(fl 16), 13.07.2012 (fl 21), 02.06.2012 (fl 32) au fost făcute  la rubrica pamflet, pamfletul fiind definit conform Dictonarului Explicativ al Limbii Romana  ca specie literară în versuri sau în proză, cu caracter satiric, intr-un limbaj violent şi agresiv; specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepţii politice, aspecte negative ale realităţii sociale, trăsături de caracter ale unei persoane.

Se constată că pârâtul i-a asociat numelui reclamantului atributul  Legionarul în publicaţia din 24.03.2015 (fl 7), fără a se putea contura elementele unei fapte ilicite în acest sens. Este de notorietate că porecla reclamantului este Legionarul, el însuşi recunoscând această împrejurare determinată de faptul că a fost înrolat în Legiunea Franceză, după cum reiese de pe blogul acestuia unde precizează "... Mi se spune Legionarul şi mă mândresc cu asta: opt ani în Legiunea Străină sunt o onoare" (fl 59).  Totodată, se reţine că şi în alte articole de presă publicate de Agerpres, Desteptarea, Contrasens i s-a atribuit reclamantului această titulatură (fl 60-63).

În ceea ce priveşte noţiunea de "Regionalu " (publicaţiile din 11.06.2013, 17.05.2013, 23.04.2013, 19.04.2013, 06.02.2013, 12.12.2012, 01.08.2012, 13.07.2012, 04.07.2012, 09.0.2012, 07.06.2012, 02.06.2012, 20.06.2012, 10.04.2012, 31.03.2012, 24.03.2012, 07.03.2012), reclamantul s-a limitat a  preciza că utilizarea acestui cuvânt este de natură a-i aduce prejudicii fără a indica motivul pentru care a făcut această apreciere. Se reţine că regional se defineşte ca aparţinând unei regiuni, ori nu rezultă din contextul în care pârâtul a folosit această asocierea  ca fiind denigratoare, respectiv o utilizare peiorativă. Totodată cuvântul poate fi interpretat în egală măsură ca o anagramă a cuvântului Legionaru.

Pentru analizarea caracterului expresiei "Impreuna facem rahatul praf"(publicaţia din 24.03.2012, fl 37), trebuie privit contextul în care a fost utilizat acest joc de cuvinte. Astfel, pârâtul a făcut o apreciere persoanală referitoare la succesul în alegeri al reclamantului pornind de la sloganul utilizat de acesta. Împrejurarea că a fost folosit un cuvânt ce ar putea fi apreciat vulgar nu imprimă faptei caracter delictual atât timp cât a fost utilizat în scop stilistic, parte a comunicării  ca formă de expresie. În orice caz, dincolo de orice apreciere, expresia semnifică eşecul unui demers.

În privinţa expresiei "Fleşcăială rigor mortis", din lecturarea articolului din 19.04.2013 (fl 16) reiese în mod evident că pârâtul a făcut referire la persoana reclamantului, ci la fostul primar Dumitru Sechelariu.

Aprecierea pârâtului "MR a dus lupte grele în Legiunea Străină care i-au afectat urechea internă atât de grav încât nu mai are nici echilibru, nici spirit de orientare" de asemenea nu poate fi considerată o atingere a drepturilor nepatrimoniale. Astfel, din circumstanţele  articolului din data de 23.04.2013 (fl 13-14), reiese că pârâtul a folosit fraza menţionată în scop stilistic, drept o replică la reclama pensiunii  Vila Royal, aparţinând reclamantului, prezentată ca fiind aproape de aeroportul Henri Coandă, într-o zonă liniştită, pârâtul subliniind că aeroportul din Bacău se numeşte George Enescu şi cât de liniştită este zona unde este amplasat imobilul. Caracterul ironic al afirmaţiilor face parte din stilul adoptat, iar  în contextul dat, nu se poate reţine o atitudine denigratoare.

Expresia "soldătoi plătit" utilizată în articolul din 09.06.2012 (fl 28) se înscrie în limitele libertatii de exprimare, fiind un fapt dat. Astfel, se reţine că afirmaţia se bazează pe împrejurarea că reclamantul a fost soldat în Legiunea Străină, aspect recunoscut, netăgăduit şi că a fost plătit în această calitate, în acest sens instanţa deducând  din context că a  şi fost prezentată. În publicaţia menţionată pârâtul  a făcut şi alte aserţiuni, pe care instanţă însă nu este chemată a le analiza în prezenta cauză întrucât nu a fost învestită în acest sens, reclamantul limitându-se a indica numai expresia citată ca fiind o încălcare a dreptului obiectiv.

Noţiunea de "parvenit", prin ea însăşi nu poate fi considerată denigratoare, de  natură a afecta drepturile subiective, în contextul utilizat de pârât, în articolul din 19.03.2013 (fl 16). În orice caz, dovada privind starea materială a reclamantul, modul  de dobândire a averii revine acestuia.

În ceea ce priveşte articolul  din 13.07.2012 publicat sub titlul "Noi sugem, dar în poză sunt alte muiste"(fl 21), instanţa nu neagă caracterul vulgar al titlului, dar şi al  unor aspecte din conţinut, însă contextul în care a fost prezentat, fiind publicat la rubrica pamflet, reprezinta o forma de exprimare specifică satirei, ce implică în mod natural să irite şi să provoace. În orice caz, parte din articol se referă la apropiaţi ai reclamantului şi nu la reclamant însuşi.

Referitor la "expresia manelele ie viaţa mea", se constată că aceasta este asociată şi unei imagini în care chipul reclamantului este atribuit unui alt trup amplasat lângă un autoturism pe care este postat acest slogan (fl 20). Instanţa reţine că postarea reprezintă o metamorfoză a realitătii pe care a implică satira şi caricatura, completată cu doza de exagerare. Asocierea cu un gen muzical, cum este maneaua, nu poate fi considerată în sine denigratoare. Aceleaşi considerente sunt avute în vedere de instanţă şi în cazul imaginii (fl 22) în care este prezentat un câine care aleargă după un soldat căruia i s-a transpus faţa reclamantului în timp ce alţi soldaţi privesc de pe margine (articolul din 02.06.2012, fl 32).  Modul distorsionat în care a fost înfătişat reclamantul, corelat cu maniera de portretizare, constituie o caricaturizare prin folosirea satirei şi nu se poate reţine o ingerinţă în dreptul la viaţă privată şi nici nu presupune acordul pârâtului pentru folosirea  imaginii sale.

Faţă de aceste împrejurări, instanţa va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

În baza art 453 rap la art 451 C.proc.civ va obliga reclamantul să achite pârâtului cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul MC în contradictoriu cu pârâtul PF, ca neîntemeiată.

Obligă reclamantul să achite pârâtului cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Bacău.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 04.11.2015.