Contestaţie la executare

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de  + sub nr. 00 , contestatoarea L S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu D.G.R.F.P. - A.J.F.P. şi DGAF –, contestație împotriva deciziei nr. 00 , a dispoziţiilor de poprire şi a proceselor verbale de sechestru mobiliar solicitând instanţei anularea deciziei şi a actelor administrative care au succedat-o şi ridicarea măsurilor dispuse prin acestea, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. 

În fapt, contestatorul a arătat că  a fost supusă unui control tematic având ca obiect stabilirea realităţii operaţiunilor economice desfăşurate, respectiv legalitatea si temeinicia înregistrării unor cheltuieli privind diurna acordata salariaţilor angajaţi cu contract de muncă pe perioadă determinată, in scopul prestării temporare a unor servicii in favoarea unor utilizatori externi, eferente perioadei 2012- 2014. Mai arata ca in urma controlului inspectorii au estimat un prejudiciu de 1.238.569 lei după cum rezultă din procesul-verbal nr. X din Y, in aceeaşi data procedăndu-se la întocmirea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, fiind înştiinţaţi despre aceste masuri la data de 2014. Se precizează ca in acesta situaţie a fosta dusă în imposibilitatea de a mai derula activitatea economică, cu consecinţe dezastruoase constând in falimentarea societăţii şi disponibilizarea celor 33 de angajaţi, justificarea legiuitorului fiind aceea ca acesta măsură se instituie doar când există pericolul ca debitorul sa se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând in mod considerabil colectarea.

Contestatoarea invocă nelegalitatea acestei decizii de instituire a măsurilor asiguratorii motivat de faptul că suma pentru care s-a dispus măsura asiguratorie este o estimare pur subiectivă a inspectorilor antifraudă, nefiind vorba de un titlu de creanţă care sa fie titlul executoriu.

În drept, contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile din OG 92/3003. Contestatoarea a depus la dosar, în copie, documentele care atestă actele de executare contestate.

Cererea a fost timbrata cu 100 lei taxa de timbru. 

Intimata ANAF a formulat întâmpinare  prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată şi nefondată a contestaţiei, având în vedere obiectul de activitate al contestatoarei , că  organul de control a apreciat că societatea controlata a prejudiciat bugetele statului ca urmare a înregistrării contabile eronate care s-au bazat pe interpretarea eronată a legislaţiei care reglementează munca prin agent de muncă, şi faţă de cuantumul mare al obligaţiilor fiscale stabilite prind decizia contestată raportat la metoda frauduloasă şi dolosivă de sustragere de la plata obligaţiilor, perioada îndelungata de sustragere, se creează pericolul ca suma de 1.238.569 lei să nu poată fi recuperata in viitor.

S-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei ANAF în ceea ce priveşte contestaţia privind actele administrative ulterioare emiterii Deciziei nr. A, respectiv a Procesului verbal nr. B şi a adresei de înfiinţare a popririi asiguratorie asupra disponibilităţilor băneşti iar prin Încheierea de sedinţă din 2015 a fost admisă acesa excepţie şi respinsă contestaţia privind actele administrative ulterioare emiterii Deciziei nr. D formulată de contestatoarea L SRL în contradictoriu cu intimata ANAF ca fiind formulată faţă de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Intimata D.G.R.F.P.– AJFP nu a formulat întâmpinare.

În drept intimata şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile din OG 92/2003 şi din Codul fiscal.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei,  instanța reține următoarele:

La data de 29.09.2014 contestatoarea a primit înştiinţarea că s-a pus poprire asupra conturilor sale şi decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. A emisă de către intimata AGAF –

 În urma unui control tematic s-a concluzionat că,  contestatoarea nu şi-a îndeplinit obligaţiile fiscale de plată către bugetul consolidat al statului, respectiv  suma de 1.238.569 calculată potrivit procesului-verbal întocmit in urma controlului nr. 00 şi la aceeaşi data intimata a emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii (fila 11 ds. )iar în baza acesteia AFP a  emis adresa de înfiinţare a popririi asigurătorii asupra conturilor bancare ale contestatoarei .

Potrivit art.129 alin.2 din OG 92/2003 ( Codul de Procedură Fiscală), se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietatea debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

În conformitate cu alin.5 al aceluiaşi articol, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată şi semnată de către conducătorul organului fiscal competent, iar potrivit alin.11, împotriva actelor prin care se dispun şi se aduc la îndeplinire măsurile asigurătorii , cel interesat poate formula contestaţie în conformitate cu art.172.

Aplicând dispoziţiile legale enunţate mai sus la situaţia de fapt reţinută în speţă, instanţa apreciază că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii  emisă de către intimată este nelegală pentru următoarele considerente:

Inspectorii fiscali au motivat necesitatea luării acestei măsuri, prin aceea că suma sustrasă de la plată în perioada 2012-2014 este foarte mare, de 1.238.569 lei, după ce anterior, în cuprinsul aceleaşi decizii au justificat din ce se compune suma stabilită.

Textul de lege prevăzut la  art. 129 alin.2 din OG 92/2003 face referire la faptul că se impune instituirea unei asemenea măsuri când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

În scopul înlesnirii executării creanţelor şi pentru a elimina eventualele posibilităţi de sustragere de la executare, legea prin reglementările prevăzute in art. 129 Cod procedură fiscală permite luarea unor măsuri menite să asigure eficacitatea până la capăt a acţiunii judiciare. Măsura popririi are ca efect indisponibilizarea averii debitorului astfel încât trebuie analizat dacă este proporţională cu scopul urmărit, acela de asigurare a executării creanţelor fiscale şi dacă este menţinut justul echilibru între cerinţele creditorului fiscal şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

Instanţa reţine de asemenea faptul că potrivit art.129 alin.5 din OG nr.92/2003, „decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată şi semnată de către conducătorul organului fiscal competent”.

Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. VV din W  reproduce o parte din  formularea textului de lege, în sensul că se indică faptul că s-a sustras o sumă de la plata, fără a se explica în concret care sunt elementele care au determinat o astfel de apreciere.

Mai mult decât atât, instanţa observă că textul de lege are in vedere situaţia in care debitorul se sustrage de la plata sumei care a fost stabilită de organul de control ca fiind  prejudiciul cauzat statului şi nu faptul că s-ar fi sustras de la plata unor obligaţii fiscale care au condus la stabilirea prejudiciului. Astfel, mai întâi se constata eventualul prejudiciu, după care daca se constat ca sunt îndeplinite condiţiile de la art. 129 alin. 2 Cod procedură fiscală.

Totodată, potrivit art. potrivit art.2.1 din Ordinul nr.CC emis de ANAF privind Procedura de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, invocat de intimata, punctul 5.1.1., în situaţia în care organul de control, în timpul acţiunii de control, efectuată după procedurile prealabile de documentare pentru control, şi în urma analizei dosarului fiscal, situaţiilor financiare, declaraţiilor fiscale sau a altor documente şi a informaţiilor pe care le deţine, constată că există suficiente informaţii că debitorul nu şi-a declarat materia impozabilă şi totodată apreciază că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligaţiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea măsurilor asigurătorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii împreună cu organul de control.

Aprecierea acestui pericol nu este însă subiectivă, ci trebuie justificată prin raportare la conţinutul declaraţiilor fiscale şi a situaţiei financiare a debitorului de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanţilor legali şi al asociaţilor/acţionarilor majoritari (mod de declarare şi plată, situaţii de atragere a răspunderii solidare, situaţii de insolvenţă sau de insolvabilitate etc) astfel cum rezultă din prevederile punctului 5.1.1 şi 5.6 litera f din Ordinul nr. 2605/2010 emis de A.N.A.F.

Mai mult cele 2 condiţii enumerate de punctul 5.1.1., respectiv când organul de control constată că există suficiente informaţii că debitorul nu şi-a declarat materia impozabilă şi totodată apreciază că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligaţiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, trebuie îndeplinite in mod cumulativ , aspect care nu este îndeplinit in cazul de faţă.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că nu există  proporţionalităţii intre ingerinţa în dreptul de proprietate garantat de către Constituţie şi Codul Civil, dar şi de art.1 Protocol 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care la rândul său face parte din dreptul intern, şi legitimitatea luării acestei măsuri de către un organ al statului, nefiind expuse motivele care o justifică.

Faţă de cele expuse anterior, instanţa urmează să admită  cererea  şi să anuleze decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. WW emisă de către intimata Direcţia Generală Antifraudă Fiscală – DGAF1 şi pe cale de consecinţă va dispune anularea adreselor de  înfiinţare a popririi asigurătorii asupra disponibilităţilor băneşti din conturile contestatoarei nr. XX şi nr.  YY depuse la de către  intimată.

Instanţa va respinge cerere privind anularea proceselor verbale de sechestru ca fiind fără obiect motivat de faptul că din actele emise de intimată nu rezultă că s-ar fi întocmit astfel de procese-verbale.

Instanţa va lua act de faptul că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare