Constatare nulitate absolută parţială titlu de proprietate

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 09.11.2015 şi înregistrată sub nr.1205/179/2015, reclamanţii V.I., B.P., E.M., au chemat în judecată pe pârâţii G.Ş., I.E., COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR TULCEA, COMISIA COMUNALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CEAMURLIA DE JOS,  judeţul Tulcea, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constatate nulitatea absolută parţială a titlurilor de proprietate nr.10882/05.05.1993 si nr.80091/30.01.2002 emise pe numele G.M.si emiterea unor noi titluri de proprietate pe numele tuturor moştenitorilor potrivit dispoziţiilor legale.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că au formulat intampinare si cerere reconventionala prin care au aratat că G.Şt.Gh.M.(bunicul ) a cumparat de la Statul Roman- Oficiul National al Colonizărilor, potrivit contractului de vanzare-cumparare din data de 20.03.1948, act transcris sub nr.2718/20.03.1948 la Grefa Tribunalului jud.Tulcea, suprafaţa de teren de 11,08 ha situata in comuna Ceamurlia de Jos, jud.Tulcea, dar si un imobil constructie compus din doua camere, sala si dependinţe si terenul aferent in suprafaţa de 4800 mp situat in comuna Ceamurlia de Jos, jud.Tulcea (intreaga masa succesorala de pe urma defunctului).

S-a susţinut că moştenitorii defunctului G.Şt.Gh.M.sunt: G.M.(fiu), V.I.(fiica), G.I.(fiu), C.A.(fiica), in prezent toti fiind decedaţi, astfel ca, potrivit reprezentării succesorale vin la moştenirea defunctului G.Şt.Gh.M.: G.Ş. si I.E. ( moştenitorii defunctului G.M.); B.P., V.I. si E.M. (moştenitorii defunctei V.I.); B.E. si B.I.(moştenitoarele defunctului G.I.), insa deoarece aceste moştenitoare sunt decedate, vin la moştenire C.M.(moştenitoarea defunctei B.E.), B.I.si B.P.M.(moştenitorii defunctei B.I.); L.Şt., J.E.si C.P.(moştenitorii defunctei C.A.), insa deoarece si aceşti moştenitori sunt decedaţi, vin la moştenire B.E.M.(moştenitoarea defunctului L.Şt.), J.N.M.(moştenitorul defunctei J.E.), C.E.si A.M.(moştenitoarele defunctei C.P.).

Astfel au aflat că, in baza Legii nr. 18/1991, a fost reconstituit dreptul de proprietate de pe urma defunctului G.Şt.Gh.M., fiind emise mai multe titluri de proprietate.

Cu toate ca se stia inca de la inceput care sunt moştenitorii defunctului G.Şt.Gh.M.titlurile de proprietate nr.46456/01.02.1995 si nr. 80123 / 01.02.2002 au fost emise pe numele a trei dintre moştenitori, in timp ce titlurile de proprietate nr. 10882/05.05.1993 si nr.80091/30.01.2002 au fost emise numai pe numele unuia dintre moştenitori, si anume G.M., desi beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor, a fost acordat tuturor moştenitorilor autorului de drept, fiecare dintre parti avand egala indreptatire la reconstituirea dreptului de proprietate.

Potrivit art.13 alin.3 din Legea nr.18/1991 „titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinata pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei sa procedeze potrivit dreptului comun”. In caz contrar, s-au gasit intr-o situatie de neechitate si nelegalitate, in care, pentru o parte din bunurile aceleiaşi moşteniri au avut vocaţie mai mulţi moştenitori, iar pentru cealalta parte, a avut vocaţie un singur moştenitor. Acest fapt este de neconceput si contrar dispoziţiilor codului civil.

Doctrina de specialitate este unanima in a considera ca odata ce a fost stabilit dreptul de proprietate si declansata procedura de reconstituire, se realizeaza completarea universalitatii masei succesorale (completarea sub aspect cantitativ a masei succesorale nefiind influentata de numărul cererilor de restituire).

Avand in vedere aceste aspecte, solicită reclamanţii constatarea nulitatii absolute parţiale a titlurilor de proprietate nr.10882/05.05.1993 si nr.80091/30.01.2002 emise numai pe numele unuia dintre moştenitori, si anume G.M.si emiterea unor noi titluri de proprietate pe numele tuturor moştenitorilor potrivit dispoziţiilor legale.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 194 si urm.cod procedura civila, legea 18/1991 şi celelalte acte normative incidente în cauză.

In susţinere inteleg reclamanţii sa se folosească de proba cu inscrisuri, interogatoriul paraţilor si de orice alta proba a cărei necesitate ar reieşi din dezbateri. Au fost depuse, în copie,  în susţinerea acţiunii următoarele înscrisuri: titlurile de proprietate nr.10882/05.05.1993 si nr.80091/30.01.2002 emise de Comisia Judeţeană de Fond Funciar Tulcea, contract de vânzare-cumpărare.

De asemenea, au solicitat paratei Comisia Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea sa depună documentaţia care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate.

 Prin întâmpinare, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii fie pe cale de excepţie, fie ca nefondată. În prealabil, s-a solicitat ca reclamanţii să precizeze în concret care este temeiul de drept al nulităţii invocate prin cererea de chemare în judecată,  întrucât pentru a motiva întâmpinarea şi a face apărările este necesar să se cunoască încadrarea juridică a acţiunii principale, respectiv care este temeiul nulităţii.

S-a susţinut că reclamanţii motivează în drept acţiunea invocând :dispoziţiile „art. 194 şi urm. cod de procedură civilă", Legea 18/1991" şi celelalte acte normative incidente în cauză".

Analizând pe rând fiecare „temei de drept", constată reclamanţii că art. 194 şi urm. cod procedură civilă sunt cuprinse în titlul I, secţiunea 2 şi se referă la CEREREA DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ. Legea 18/1991 nu poate constitui temeiul nulităţii ci eventual doar anumite articole din lege la care nu se face nicio referire. Cât priveşte celelalte acte normative incidente în cauză, nu se arată care sunt acestea. Or în aceste condiţii, faţă de lipsa temeiului de drept, în primul rând nu pot verifica dacă se află în faţa unei nulităţi relative sau absolute, context în care solicită emiterea unei adrese către reclamanţi pentru a încadra în drept acţiunea în vederea fixării cadrului procesual circumscris cauzei de fată cu precizarea temeiului de drept al nulităţii absolute, astfel încât să-şi facă apărările în cunoştinţă de cauză. Solicită totodată reclamanţii a se pune în vedere reclamanţilor dacă înţeleg să lărgească cadrul procesual circumscris acestei cauze şi cu alţi moştenitori, întrucât din partea unor eventuali sau potenţiali moştenitori, menţionaţi în acţiune, nu există o cerere expresă în nume personal.

Invocă pârâţii lipsa calităţii procesuale active, pentru că nu există cerere de reconstituire din partea reclamanţilor şi lipsa de interes pentru că nu există un drept al reclamanţilor care să justifice un interes legitim şi totodată inadmisibilitatea acţiunii.

S-a mai susţinut că reclamanţii au solicitat nulitatea absolută a celor două titluri de proprietate cu motivarea că mai sunt şi alţi moştenitori care ar fi avut dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate, împrejurarea că defunctul bunic, autor comun, G.Şt.Gh.M.a mai avut un fiu în persoana defunctului G.I., care la rândul său a mai avut două fiice în persoana defunctelor B.E.şi B.I., care la rândul lor au mai avut o fiică C.M.şi respectiv, doi fii B.I. şi B.P., motiv ce nu prezintă nici o relevanţă pentru cauza dedusă judecăţii.

Potrivit dispoziţiilor legii speciale (lega 18/1991 cu modificările ulterioare), dreptul de proprietate asupra terenurilor se reconstituie sau se constituie la cerere. Or reclamanţii (sau autorii lor), defunctul G.I. (sau moştenitorii acestuia) nu apar menţionaţi pe aceste titluri, ceea ce înseamnă că aceştia nu au depus cerere pentru reconstituire în termenul prevăzut de legea specială.

Conform art. 8 alin. 3 şi art. 11 al. 3 din legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere. Art.9 al.3 din lege prevede că ,,cererile” formulate de persoanele îndreptăţite se depun la Primăria localităţii unde se află terenul , fie personal fie prin poştă cu confirmare de primire , în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii , termen care s-a prelungit până la 4.11.1998. în conformitate cu art. 9 al. 4 şi 5 din Legea 18/1991 rep. cererea trebuie să cuprindă numele şi prenumele persoanei solicitante, domiciliul său calitatea de titular sau moştenitor , suprafaţa de teren solicitată , cerere la care va ataşa documentele doveditoare ale dreptului pretins şi calităţii solicitantului. lată deci că pentru a beneficia de prevederile legii fondului funciar, persoana îndreptăţită este necesar să fi formulat cerere scrisă adresată Comisiei Locale însoţită de actele doveditoare, ori reclamanţii sau autorii lor nu au făcut acest lucru.

Se mai arătă că persoanelor îndreptăţite li s-a oferit posibilitatea de a depune cereri şi ulterior prin legea 169/1997 şi Legea 1/2000 şi legea nr. 247/2007, astfel încât se mai puteau depune cereri până în luna noiembrie 2005.

Prin urmare putea fi pusă în discuţie o eventuală nulitate a titlurilor numai dacă reclamanţii ar fi făcut dovada că autorul lor sau ei personal au depus cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate. De altfel art. 13 alin. 2 din legea nr. 18/1991 prevede că moştenitorii sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei, ceea ce nu este cazul.

Învederează pârâţii că nu pot fi de acord cu acţiunea reclamanţilor întrucât la aceste terenuri au vocaţie numai pârâţii, titlurile de proprietate  fiind emise pe numele tatălui lor, astfel încât reclamanţii sau alţi moştenitori nu pot emite pretenţii justificate la acest teren.

Având în vedere cele menţionate solicită pe cale de excepţie respingerea acţiunii sau respingerea acţiunii ca nefondată.

În susţinere s-a solicitat, ca probe: interogatorii, înscrisuri, martori şi orice alte probe a căror necesitate de a fi administrate se va ivi pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Prin răspunsul la întâmpinare arată reclamanţii că au solicitat să se constate nulitatea absoluta parţiala a titlurilor de proprietate nr. 10882 din 05.05.1993 si nr. 80091 din 30.01.2002 si obligarea paratelor comisii sa emită alte titluri de proprietate pentru aceleaşi suprafeţe si amplasamente in care sa fie inclusa si V.I.alături de G.M., in calitate de moştenitoare a defunctului autor G.Şt.Gh.M., întrucât si V.I.(mama subsemnaţilor) are calitatea de moştenitoare a defunctului autor, G.Şt.Gh.M., cele doua parate comisii au incalcat dispoziţiile art. 13 alin. (3) din Legea 18/1991 care prevedeau expres ca in cazul in care sunt mai mulţi moştenitori, titlul se va emite pe numele tuturor, urmând ca ei sa procedeze potrivit dispoziţiilor dreptului comun.

In calitate de moştenitori ai defunctei V.I., fara discuţie, justifică un interes legitim de a solicita anularea parţiala a titlurilor atacate, emise cu incalcarea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 numai in favoarea lui G.M., modalitate in care mama lor (V.I.) si implicit subsemnaţii, au fost prejudiciaţi.

Legea nr. 169/1997 a prevăzut exemplificativ iar nu limitativ, cazurile de nulitate absoluta a actelor emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar, la data intocmirii lor, in art. III, lit. a-h, iar prin eliberarea titlurilor numai in beneficiul lui G.M., vătămarea intereselor lui V.I.si, implicit ale subsemnaţilor, este pe deplin dovedita.

Normele de procedura prevăzute de Legea 18/1991 sunt imperative, incalcarea lor atragand nulitatea absoluta. Astfel, atat timp cat titlurile de proprietate au fost emise numai pe numele lui G.M., in calitate de succesor al defunctului G.Şt.Gh.M., au fost eludate prevederile imperative inscrise sub art. 13 alin. (2) al Legii nr. 18 /1991 care statueaza ca “in cazul in care sunt mai mulţi moştenitori, titlul se va emite pe numele tuturor moştenitorilor”.

La solicitarea instanţei de judecată de a înainta la dosar actele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate a căror nulitate se solicită a se constata, Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea a comunicat H.C.J. nr.687/24.07.1991, H.C.J. nr.171/10.06.1998 şi copia cererii nr.101/04.03.1991 depusă în temeiul legii nr.18/1991 la Comisia Comunală Ceamurlia de Jos de numitul G.M., iar OCPI Tulcea a înaintat extrasul de carte funciară pentru informare privind  descrierea imobilelor şi înscrisurile privitoare la dreptul de proprietate şi alte drepturi reale.

 Instanţa, raportat la dispoziţiile art.22 cod procedură civilă, faţă de situaţia de fapt invocată în acţiune a pus în dezbatere necesitatea precizării cadrului procesual pasiv, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.

Avocatul reclamanţilor, a arătat că nu  înţelege să cheme în judecată şi ceilalţi moştenitori ai defunctului G.Şt.Gh.M.despre care a făcut referire în motivarea situaţiei de fapt, arătând că nu înţelege a întregi cadrul procesual pasiv cu aceştia.

Instanţa, faţă de excepţiile invocate de către pârâţi prin întâmpinare, a apreciat raportat la natura şi efectele pe care le produc, prioritare în soluţionare excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamanţilor, susţinerile privind excepţia inadmisibilităţii acţiunii apreciindu-le ca apărări de fond .

Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de pârâţi prin întâmpinare, instanţa constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele de mai jos:

Prin titlul de proprietate nr. 10882 din 05.05.1993 emis de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea s-a reconstituit numitului G.M. dreptul de proprietate asupra suprafeţei de  3,9062 mp teren situat în extravilanul comunei Ceamurlia de Jos, judeţ Tulcea, iar prin titlul de proprietate nr. 80091 din 30.01.2002 s-a reconstituit aceluiaşi  titular G.M. dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1070 mp teren situat în extravilanul aceleiaşi localităţi.

Reclamanţii au solicitat să se constate nulitatea absoluta parţiala a titlurilor de proprietate nr. 10882 din 05.05.1993 si nr. 80091 din 30.01.2002 si  emiterea de alte titluri de proprietate pentru aceleaşi suprafeţe si amplasamente in care sa fie inclusa si V.I. alaturi de G.M., in calitate de moştenitoare a defunctului autor G.Şt.Gh.M., întrucât si V.I.(mama reclamanţilor) are calitatea de moştenitoare a defunctului autor, G.Şt.Gh.M., apreciind că cele doua parate comisii au incalcat dispoziţiile art. 13 alin. (3) din Legea 18/1991 care prevedeau expres ca in cazul in care sunt mai mulţi moştenitori, titlul se va emite pe numele tuturor.

Sesizată cu cererea de constatare a nulităţii absolute a titlului de proprietate emis exclusiv în beneficiul pârâtului G.M.persoană fizică, instanţa reţine în fapt că, reclamanţii şi pârâtii au calitatea de moştenitori ai autorului G.Şt.Gh.M..

După defunctul G.Şt.Gh.M. decedat anterior apariţiei Legii nr.18/1991 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate  pentru suprafaţa în speţă doar numitul G.M., soluţionată favorabil în sensul validării acesteia.

Prin acţiunea formulată reclamanţii solicita constatarea nulităţii absolute parţiale a titlurilor de proprietate emise în favoarea autorului pârâţilor, apreciindu-le a fi emise cu nesocotirea drepturilor reclamanţilor, de moştenitori ai autorului comun.

În drept, fiind ţinută a se pronunţa cu precădere asupra excepţiei lipsei calităţii procesual active derivată din lipsa de interes, invocată de pârâţi instanţa reţine că potrivit doctrinei şi practicii judiciare condiţiile de exerciţiu a acţiunii sunt calitatea procesuală, afirmarea unui drept, justificarea unui interes şi capacitatea procesuală, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, lipa uneia dintre acestea ducând la respingerea demersului în justiţie ca urmare a admiterii excepţiei corespunzătoare, excepţie de fond absolută şi peremptorie.

Calitatea procesuală activă se traduce prin îndreptăţirea unei persoane de a sta în proces în calitate de reclamant, îndreptăţire care se identifică prin identitatea între persoana reclamantului şi cel care are dreptul invocat în raportul juridic dedus judecăţii.

Potrivit art.III alin.2 din Legea 169/1997 nulitatea (titlurilor de proprietate) poate fi invocata de primar, prefect, Autoritatea Naţionala pentru reconstituirea proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor de drept comun.

Din textul legal, rezultă că în afara  subiectelor de sezina calificate, legal determinate - primar, prefect -  în materia cererilor privind constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate beneficiază de calitate procesuală activa orice persoana care justifică un interes juridiceşte ocrotit.

În materia legii speciale de reparaţie condiţia de exerciţiu a acţiunii, referitoare la interes, este circumscrisă conţinutului noţiunii de calitate procesuală, legea condiţionând imperativ legitimarea procesuală de justificarea interesului procesual.

Justifică un astfel de interes, şi deci calitatea procesuală, acele persoane ale căror drepturi sau interese legitime şi proprii, au fost prejudiciate  urmare a actelor de reconstituire emise în beneficiul altor persoane.

În genere, nulitatea absolută actelor juridice, chiar atunci când norma juridică protejată şi pretins nesocotită la emiterea sau încheierea actului este de ordine publică, nu poate fi cerută de orice persoană ci de orice persoană care justifică un interes, din acest punct de vedere legea specială nederogând practic de la regimul juridic de drept comun al nulităţii actelor juridice civile.

Potrivit regulilor procesuale, revenea reclamanţilor, sarcina probei existenţei unui interes personal, născut, actual, legitim care să le confere calitatea pentru a solicita constatarea nulităţii absolute parţiale a titlurilor de proprietate emise pe numele autorului pârâţilor.

Instanţa reţine că reclamanţii nu justifică calitatea de a solicita  desfiinţarea titlurilor de proprietate emise în beneficiul autorului pârâţilor.

Pentru a ajunge la această concluzie instanţa are în vedere faptul că astfel cum rezultă din analiza înscrisurilor depuse, reclamanţii nu au formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul comun, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren în cauză fiind cerută doar de autorul pârâţilor. In cererile ce au stat la baza emiterii celelalte titluri, în care sunt titulari şi autorii reclamanţilor se constată că aceştia au precizat in mod expres suprafaţa de teren pentru care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.

Or, în lipsa unei astfel de cereri de reconstituire a dreptului, vocaţia pe care aceştia o aveau eventual cu privire la dreptul ce a aparţinut autorului lor s-a stins prin neexercitarea dreptului recunoscut de lege.

Procedura de reconstituire în baza legilor reparatorii nu se declanşează din oficiu. Autorităţile cu atribuţii în analizarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nu aveau obligaţia de a cerceta şi stabili din oficiu persoanele îndreptăţite după foştii proprietari .

Legea nr.18/1991 are caracter reparatoriu însă scopul său poate fi atins numai în cazul în care este urmată procedura administrativă obligatorie, prevăzută în cuprinsul acesteia, procedură care se declanşează prin formularea unei cereri.

Potrivit art.8 alineat 3 din Legea nr.18/1991 (forma în vigoare la data formulării cererii) ”Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau construirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativa şi alte persoane anume stabilite.

 Conform art.13 din H.G. nr.131/1991 (în vigoare la data formulării cererii)  ”Potrivit prevederilor legii, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoana îndreptăţită. Când sânt mai mulţi moştenitori, cererea se poate face şi în comun, fiecare dintre ei semnând-o. În cerere se vor mentiona următoarele date şi elemente: numele şi prenumele solicitantului şi ale părinţilor, calitatea, gradul de rudenie, suprafata de teren la care se socoteşte îndreptăţit, precum şi orice alte date necesare pentru stabilirea dreptului de proprietate potrivit legii.”

Iar conform art.15 din acelaşi regulament „Stabilirea dreptului de proprietate pentru cooperatorii în viata se face pe numele persoanelor îndreptãţite, iar pentru cooperatorii decedati, pe numele moştenitorilor.

Din analiza coroborată a acestor texte legale rezultă faptul că pentru drepturile ce au aparţinut cooperatorilor decedaţi, legea a prevăzut posibilitatea moştenitorilor de a se adresa Comisiei Locale cu o cerere de reconstituire chiar în lipsa certificatului doveditor al calitatii lor, că prin chiar această cerere ei urmau a fi socotiţi de drept repuşi în termenul de acceptare a succesiunii. Deci în ceea ce priveşte stabilirea dreptului de proprietate ce a aparţinut cooperatorilor decedaţi la data apariţiei legii, emiterea actelor de reconstituire  a dreptului pe numele tuturor moştenitorilor nu reprezintă o obligaţie din oficiu a comisiilor, câtă vreme moştenitorii înşişi nu au investit aceste autorităţi cu cererile lor.

Or, reclamanţii nu au formulat o astfel de cerere fapt pe care l-au recunoscut .

În acest context instanţa va reţine că lipsa oricărei cereri de reconstituire a reclamanţilor pentru dreptul de proprietate ce ar fi aparţinut autorului  ( atât în nume propriu cât şi printr-un eventual mandat tacit ) se detaşează cu certitudine din probele administrate.

În promovarea acţiunii reclamantii îşi justifică legitimarea procesuala activă exclusiv pe calitatea acestora de moştenitori după defuncta mamă, fiica defunctului G.Şt.Gh.M.. Or, aşa cum s-a arătat mai sus calitatea de moştenitor, este numai una dintre condiţiile dreptului la reconstituire.

 Vocaţia la reconstituirea unui vechi drept de proprietate care a aparţinut antecesorului reclamanţilor rămâne totuşi fără efect în lipsa unei cereri de valorificare a dreptului, aceasta stingându-se practic ca urmare a pasivităţii reclamanţilor.

Pentru acest motiv constatarea nulităţii titlului de proprietate al autorului pârâţilor chemati în judecată nu ar fi de natură să conducă, aşa cum s-a solicitat, la obligarea comisiilor pârâte la reconstituirea dreptului în beneficiul reclamanţilor, demers în care reclamanţii nu vădesc vreun interes.

 Având în vedere toate aceste considerente urmează a admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor V.I., B.P., E.M. şi a respinge acţiunea formulată de reclamanţi, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

În baza art.453 alin.1 cod pr.civilă va obliga reclamanţii la 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâţii G.Ş. şi I.E..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor V.I., B.P., E.M..

 Respinge acţiunea formulată de reclamanţii V.I., B.P., E.M., având ca obiect - constatarea nulităţii absolute parţiale a titlurilor de proprietate nr.10882 din 05.05.1993 şi nr.80091 din 30.01.2002 emise de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea, în contradictoriu cu pârâţii G.ŞT., I.E., Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tulcea, Comisia Comunală Ceamurlia de Jos, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

În baza art.453 alin.1 cod pr.civilă obligă reclamanţii la 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâţii G.Şt. şi I.E..

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Babadag.

 Pronunţată în şedinţă publică azi 25 februarie 2016.

Domenii speta

Spete similare