Soluţionarea cauzei cu depăşirea limitelor învestirii. Consecinţe

Soluţionarea cauzei cu depăşirea limitelor învestirii. Consecinţe

- art. 397 alin. 1 Cod de procedură civilă

Art. 397 alin. 1 Cod de procedură civilă obligă instanţa ca în soluţionarea cauzei să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii.

Ea nu poate acorda mai mult altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.

Secţia I-a civilă 

Decizia civilă nr. 260/09.03.2016 – A; dosar nr. 312/111/2014*

Prin sentinţa civilă nr. .../C din 8 iulie 2015 pronunţată de Tribunalul ... în dosar nr. .../2014*, s-a respins acţiunea formulată de  reclamantul ..., în contradictoriu cu  pârâţii ....

Pentru a pronunţa în acest mod, instanţa de fond a reţinut următoarele aspecte:

Prin notificările .../N/15.10.2001 şi .../13.11.2001, reclamantul ..., în calitate de fost proprietar şi moştenitor al foştilor proprietari tabulari a revendicat imobilul situat în ... înscris în CF ....

Acest imobil a trecut în proprietatea statului în baza decretului de expropriere nr. 39/1989.

Potrivit procesului verbal de evaluare a imobilului notificat – comunicat de către SC ... SA – prin adresa nr.... din 8.11.2006 precum şi a adresei nr..../24.10.2001 – pentru imobilul notificat – construcţii şi teren în suprafaţă de 299 mp situat în ... s-au acordat despăgubiri în sumă de 22910,71 lei.

Din această sumă, suma de 4295,75 lei a fost acordată notificatorului ... fiindu-i virată acestuia.

Din fişa de calcul a despăgubirii actualizate  rezultă că valoarea actualizată a sumei de 4.295,75 lei era la data de 16.05.2008 de 2491 Ron.

Conform adresei .../11.04.2008  a fostei Direcţii de Control Dezvoltare Urbană actuala Instituţie a Arhitectului Şef din cadrul Primăriei Municipiului  ..., se comunică că, terenul situat în ..., înscris în CF  ...  ..., top.  ... nu poate fi restituit în natură fiind afectat de lucrări de utilitate publică – astfel cum sunt definite acestea de normele de aplicare a Legea nr. 10/2001.

Ca urmare notificatorul a solicitat acordarea în compensare a imobilului în care locuieşte în calitate de chiriaş situat în  ...  ... – acesta fiind proprietatea Statului Român înscris în CF  ...  ... top.  ...,  ....

Conform rapoartelor de evaluare imobilul – casa şi teren situat în  ...  ... este de 291.500 lei iar valoarea ap.1 situat în  ...  ... este de 126.400 lei.

Prin dispoziţia Primarului Municipiului  ... nr.  ... din 30.05.2008 s-a dispus acordarea în compensare a apartamentului 1 situat în  ...  ...  ... înscris în CF  ...  ... top  ...,  ... notificatorului.

Ulterior valoarea imobilului atribuit prin compensare a fost modificată la suma de 107.440 lei, ca urmare a constatării că nu este construit exclusiv din cărămidă.

Prin Dispoziţia Primarului  .../01.08.2011 s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile Legii nr. 247/2005 pentru valoarea rezultată ca urmare a diferenţei dintre valoarea imobilului ce a constituit proprietatea notificatorului şi a antecesorilor acestuia şi imobilul atribuit în compensare.

Dosarul administrativ  .../2002 conexat cu dosarul  .../2003 a fost înaintat C.N.C.I. – în vederea stabilirii măsurilor reparatorii prevăzute de lege.

Tribunalul a reţinut că, în conformitate cu prevederile Legii nr.165/2013, în situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă – măsurile reparatorii care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea investită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Conform art. 4 din lege dispoziţiile acesteia se aplică şi cererilor formulate şi depuse - în termen legal, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

Conform art. 16 din lege cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte.

Totodată, deşi conform art.11 alin.8 din Legea nr.10/2001 prevede că se pot acorda măsuri reparatorii prin acordarea de bunuri şi servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluţionarea notificării din modul de redactare a textului rezultă în mod clar că, doar unitatea deţinătoare poate formula o astfel de ofertă – iar Primăria  ... a arătat că, nu deţine bunuri imobile care să poată face obiectul compensării.

În acest sens s-au depus la dosar anunţurile .../8.01.2014 şi .../7.02.2014.

Faţă de cele de mai sus s-a constatat că acţiunea formulată de reclamant este neîntemeiată, în mod corect fiind aplicate - până la stadiul în care se află soluţionarea dosarului acestuia, dispoziţiile legale.

S-a reţinut că, potrivit art. 21 – 26 din Legea nr.165/2013 urmează să se valideze ori să se invalideze de către C.N.C.I. a deciziei entităţii investită de lege – prin care s-a propus acordarea de despăgubiri urmând a se emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv.

Sumele cuprinse în titlu de plată urmează a fi plătite de A.N.R.P. în termen de cel mult 180 zile de la emitere.

Având în vedere că în prezent reclamantul nu este titularul unei decizii de compensare potrivit art. 21 alin. 8 din Legea nr.165/2013, s-a apreciat că acţiunea apare ca fiind prematură.

Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale a A.N.R.P. dat fiind că aceasta este cea care efectuează plata – instanţa a constatat că aceasta este neîntemeiată.

Neîntemeiate s-au reţinut a fi şi excepţiile lipsei calităţii şi capacităţii procesuale a Primăriei  ... dat fiind că, aceasta este emitenta deciziilor atacate în baza cărora a fost formulată acţiunea, în temeiul cărora se solicită despăgubiri.

Cât priveşte Consiliul Local al Municipiului  ... - acesta fiind organ deliberativ al administraţiei locale, excepţia lipsei calităţii procesuale s-a reţinut a fi întemeiată.

Faţă de cele de mai sus, constatându-se că acţiunea este prematur formulată în ceea ce priveşte plata despăgubirilor şi neîntemeiată în ceea ce priveşte conţinutul deciziei de restituire, aceasta a fost respinsă în întregime.

Împotriva sentinţei civile nr. .../C/2015 a Tribunalului ... a declarat apel reclamantul ... solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata în favoarea acestuia a sumei de 45.013,35 Euro, echivalentul sumei de 165.100 lei la data de 14.05.2008, reprezentând despăgubiri – diferenţă stabilită potrivit prevederilor speciale ale plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv şi neretrocedate în natură, sumă prevăzută prin referatul nr. .../14.05.2008 emis de Primăria Municipiului  ...- Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea acţiunii şi obligarea pârâţilor la despăgubiri pentru diferenţa de sumă de 45.013,35 Euro echivalentul sumei de 165.100 lei la data de 14.05.2008, stabilită prin Referatul nr. .../14.05.2008 emis de Primăria Municipiului  ...- Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 prin echivalent – atribuirea în natură către acesta a apartamentelor nr. 2 şi 3, situate în imobilul din  ..., ... înscrise în CF nr.  ...  ..., topo  ... şi ..., apartamente ce sunt situate în continuarea apartamentului nr. 1 deţinut de acesta în acelaşi imobil, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de apel a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând, în primul rând că, este neîntemeiată dispoziţia instanţei cu privire la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local a Municipiului  ..., raportat la prevederile art. 36-37 din Legea nr. 215/2001.

Subliniază că, Consiliul Local al Municipiului  ... este într-adevăr un organ deliberativ, însă are şi rol decizional, hotărând în privinţa tuturor problemelor de interes local.

Una din atribuţiile consiliului local este şi în ce priveşte administrarea domeniului public şi privat al oraşului, din acest domeniu făcând parte şi obiectul cererii sale subsidiare legat de despăgubirea prin echivalent în natură.

Consideră că, calitatea procesuală a Consiliului Local  ... există cel puţin pentru opozabilitatea hotărârii, legiuitorul prin normele de aplicare a Legii nr. 10/2001 sugerând că, deşi nu este necesară o aprobare prealabilă sau ulterioară a restituirii de către Consiliul Local, responsabilitatea aplicării legii aparţinând în totalitate primarului, se recomandă ca deciziile de restituire să fie prezentate spre informare Consiliului Local în vedere asigurării transparenţei actului decizional.

Printr-o altă critică invocă lipsa de motivare în privinţa capătului subsidiar legat de obligarea pârâtelor la despăgubirea sa prin echivalent, în natură, pentru apartamentele 2 şi 3, situate în  ..., ... pentru care a fost făcută dovada solicitărilor.

Astfel, subliniază că prin motivarea sentinţei aceasta a apreciat doar că pârâta Primăria  ... a arătat că nu deţine bunuri imobile care să facă obiectul compensării, instanţa neobservând însă că pentru imobilele indicate de aceasta pârâta nu a făcut nici un fel de dovadă pentru justificarea refuzului cererii sale şi nici nu a făcut dovada ofertării altor bunuri sau servicii de natură să compenseze despăgubirea datorată acestuia.

În acest sens arată că, pârâta nu a respectat prevederile art. 25-27 din Legea nr. 10/2001 şi art. 20.4; art. 21 şi art. 26 din HG nr. 250/2007 completată şi modificată de HG nr. 923/2010, privitoare la Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, iar instanţa în mod eronat nu a avut în vedere aceste prevederi la momentul soluţionării acţiunii.

Printr-o a treia critică arată că, excepţia de prematuritate, admisă de instanţa de fond, este rezultatul interpretării şi aplicării eronate a legii.

Precizează că Legea nr. 165/2013 reglementează procedura de despăgubire în bani a persoanei îndreptăţite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 şi a altor prevederi speciale, despăgubirea în bani fiind ultima formă de acordare a despăgubirii, ea succedând despăgubirii în natură cu imobilul revendicat, ori cu un alt imobil stabilit prin echivalent, respectiv situaţiei în care persoana îndreptăţită refuză oferta de despăgubire în natură ofertată de autoritate.

Ori, acesta nu a refuzat nici un fel de despăgubire în natură, mai mult, a fost cel care a indicat pârâtei imobilele ce pot face obiectul despăgubirii în natură, pârâta fiind astfel în culpă, şi cea care nu a procedat conform prevederilor art. 25-27 din Legea nr. 10/2001, pentru astfel de situaţii.

Cât priveşte fondul litigiului arată că după apariţia Legii nr. 10/2001, a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în  ..., ... imobil ce a fost preluat abuziv în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989 prin efectul Decretului de expropriere nr. 39/1989.

Cererea sa a făcut obiectul dosarelor nr.  .../2002 şi  .../2003, înregistrate la Primăria Municipiului  ....

După verificările şi demersurile întreprinse s-a stabilit că imobilul situat în  ..., ... nu se mai poate restitui în natură, motiv pentru care despăgubirea urma să se facă prin echivalent.

A optat şi pentru despăgubirea prin echivalent, cererea sa vizând imobilul în care locuia cu chirie de la stat, situat în  ..., ... imobilul fiindu-i atribuit în proprietate, diferenţa fiind cuantificată în bani.

Pentru diferenţă a solicitat entităţii juridice să-l despăgubească cu apartamentul 2 şi 3 din imobilul de pe ... fiind efectuată şi o evaluare de specialitate la data de 12.01.2009, înregistrată la Administraţia Imobiliară  ..., valoarea celor două apartamente fiind aproximativ egală cu diferenţa stabilită ca despăgubire în favoarea acestuia în baza Legii nr. 10/2001.

Arată că, încă din anul 2008, după ce notificarea sa a fost soluţionată favorabil, a optat pentru ca despăgubirea diferenţei să se facă prin atribuirea în natură a apartamentelor 2 şi 3, confirmându-i-se faptul că cele două apartamente nu sunt revendicate, fiind libere şi posibil de atribuit în contextul Legii nr. 10/2001.

În cele din urmă, apelantul face trimitere la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectiv la Hotărârea pilot în cauza Maria Atanasiu împotriva României.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 466 şi următoarele Cod procedură civilă, Legea nr. 10/2001, Normele de aplicare a HG nr. 250/2007, completată şi modificată prin HG nr. 923/2010.

La dosarul cauzei a depus întâmpinare intimata Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Primarul Municipiului  ..., ambii intimaţi solicitând respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei apelate.

Intimata A.N.R.P. arată că, nu are calitate procesuală pasivă în cauză, A.N.R.P. şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, fiind două instituţii diferite, atribuţiile ce revin fiecăreia dintre acestea fiind reglementate prin acte normative distincte, în acest sens fiind art. 2 din HG nr. 572/2013.

În privinţa aplicării Legii nr. 10/2001, A.N.R.P. acordă sprijin şi îndrumare metodologică autorităţilor administraţiei publice locale şi centrale, precum şi celorlalte persoane juridice deţinătoare de imobile, care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată.

Mai mult, în cadrul procedurilor administrative de soluţionare a dosarelor de retrocedare, A.N.R.P. nu are atribuţii pe Legea nr. 10/2001, respectiv de emitere a deciziei de stabilire a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv.

Arată că, potrivit Legii nr. 165/2013 s-a înfiinţat Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Astfel, potrivit art. 17 alin.1, lit. a) şi b), precum şi art. 21-26 din lege, procedura de soluţionare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei entităţii investite de lege. Numai în situaţia în care dosarul este validat de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, acesta emite o decizie de compensare a imobilului preluat abuziv.

În concluzie, arată că, în cadrul procedurii administrative reglementată de Legea nr. 165/2013, A.N.R.P. nu este investită cu emiterea deciziei de compensare, acesta fiind atributul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, ca şi entitate distinctă.

Cât priveşte fondul cererii arată că reclamantul nu este titularul unei decizii de compensare potrivit prevederilor art. 21 alin. 8 din Legea nr. 165/2013, astfel că este prematură cererea care să vizeze obligarea A.N.R.P. la plata despăgubirilor şi implicit la emiterea titlului de plată cuvenit pentru imobilul notificat.

Dosarul aferent Dispoziţiei nr.  .../2011, prin care s-au propus măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul notificat, a fost transmis şi înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând a fi soluţionat în termenele şi condiţiile prevăzute de Legea nr. 165/2013.

Primarul Municipiului  ..., prin întâmpinarea depusă la dosar arată că, dosarul administrativ nr.  .../2002, conexat cu dosarul nr.  .../2003, a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti, în vederea stabilirii acordării măsurilor reparatorii în condiţiile stabilite de legea specială.

Examinând apelul formulat prin prisma criticilor invocate s-au constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul ... la data de 21 ianuarie 2014, reclamantul ... a chemat în judecată pârâţii Primăria  ... prin Primar; Consiliul Local al Municipiului  ..., A.N.R.P. solicitând obligarea acestora, în solidar la plata în favoarea sa a sumei de 45.013,35 Euro, echivalentul sumei de 165.100 lei la data de 14.05.2008, reprezentând despăgubiri-diferenţă stabilite potrivit prevederilor speciale a plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv şi neretrocedate în natură, sumă prevăzută în Referatul nr. .../14.05.2008 emis de Primăria Municipiului  ...- Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001.

În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 45.013,35 Euro, echivalentul sumei de 165.100 lei la data de 14.05.2008, prin echivalent – respectiv atribuirea în natură a apartamentelor 2 şi 3 situate în  ..., ... înscrise în CF nr.  ...- ..., cu nr.top.  ... şi ..., apartamente situate în vecinătatea apartamentului nr. 1, deţinut de acesta în imobil, cu cheltuieli de judecată.

În şedinţa publică din 16 iunie 2014, Tribunalul ... a disjuns capătul de cerere principal având ca obiect cererea de obligare a pârâţilor la plata sumei de 45.013,35 Euro, echivalent a sumei de 165.100 lei la data de 14.05.2008, de capătul subsidiar prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor la despăgubirea prin echivalent, respectiv prin atribuirea în natură către reclamant a apartamentelor 2 şi 3, înscrise în CF nr.  ...- ..., cu nr. top.  ... şi ..., cu formarea unui dosar nou în privinţa capătului subsidiar.

În ceea ce priveşte dosarul nou, instanţa a dispus suspendarea în baza art. 413 al. 1 Cod procedură civilă, în cadrul dosarului nr. .../2014, instanţa rămânând, prin urmare, investită doar cu soluţionarea capătului principal.

Tribunalul ... prin sentinţa civilă nr. .../C/08.07.2015, cu depăşirea limitelor investirii, a soluţionat însă atât capătul de cerere formulat în principal, cât şi capătul de cerere formulat în subsidiar, care în prezent este suspendat, respingând în întregime acţiunea, hotărârea fiind din această perspectivă nelegală, urmare a încălcării dispoziţiilor art. 397 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, care obligă instanţa să se pronunţe doar asupra capetelor de cerere cu care a fost investită.

Supunând analizei hotărârea apelată sub aspectul soluţiei date în privinţa capătului principal, soluţia instanţei s-a constatat a fi legală şi temeinică, criticile apelantului fiind nefondate.

Astfel, corect instanţa a reţinut în acest sens faptul că, prin Dispoziţia nr.  ... din 01.08.2011 a Primarului Municipiului  ..., s-a constatat calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile Legii nr. 247/2005, pentru valoarea rezultată ca urmare a diferenţei dintre valoarea imobilului situat în  ..., ... înscris în CF nr.  ...  ..., cu nr. top.  ... şi imobilul atribuit în compensare, respectiv apartamentul nr. 1 situat în  ..., ... înscris în CF nr.  ...- ..., având nr. top.  ..., .../I, dosarul administrativ nr.  .../2002 conexat la dosarul nr.  .../2003 fiind înaintat C.N.C.I.

După cum corect a reţinut prima instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 21-26 din Legea nr. 165/2013, procedura de soluţionare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei emise de entitatea investită, iar în situaţia validării deciziei, potrivit art. 21 alin. 9 din lege, Comisia Naţională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv.

Art. 27-29 din lege reglementează următoarea etapă a procedurii administrative, dispoziţii potrivit cărora titularul deciziei de compensare îşi poate valorifica punctele stabilite printr-o astfel de decizie, prin achiziţionarea de imobile din Fondul Naţional la licitaţia naţională, începând cu data de 01.01.2016, iar potrivit art. 31, titularul deciziei poate opta şi pentru valorificarea punctelor în numerar, în termen de trei ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017.

S-a constatat că, reclamantul nu este titularul unei decizii de compensare emise potrivit art. 21 alin. 8 din Legea nr. 165/2013, situaţie în care cu temei prima instanţă a reţinut prematuritatea cererii având ca obiect obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri în favoarea acestuia.

Mai mult, tot în acelaşi sens se impune a se preciza şi faptul că potrivit art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, s-a stabilit un termen prohibitiv de 60 de luni de la data intrării în vigoare a actului normativ în care dosarele înregistrate la secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor urmează a fi soluţionate, iar în situaţia în care în interiorul acestui termen nu se emite decizia, potrivit art. 35 alin. 2, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege, excepţia de prematuritate impunându-se şi din această perspectivă.

În ceea ce priveşte critica referitoare la calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local a Municipiului  ..., în cadrul acestei cereri, criticile apelantului nu au putut fi primite, neputându-se reţine existenţa unei identităţi între acest pârât şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii, acesta fiind chemat, de altfel, în judecată sub aspectul capătului de cerere formulat în subsidiar, care nu face obiectul cauzei.

Nu a fost primită nici apărarea invocată de A.N.R.P., prin care susţine excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, în condiţiile în care instanţa de fond a supus analizei calitatea sa procesuală, respingând excepţia, dispoziţia devenind definitivă, intrând în puterea lucrului judecat, prin neapelarea hotărârii sub acest aspect.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă a fost admis apelul, schimbată în parte sentinţa atacată, în sensul înlăturării dispoziţiei privind respingerea capătului de cerere formulat de reclamant în subsidiar, având ca obiect obligarea pârâţilor la acordarea măsurilor reparatorii prin compensarea cu alte bunuri, capăt de cerere ce formează obiectul dosarului nr. .../111/2014 al Tribunalului ..., urmând a fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Faţă de soluţia pronunţată, neputându-se reţine culpa procesuală a intimaţilor, cheltuielile de judecată solicitate nu s-au acordat.

Domenii speta

Spete similare