Procedura insolvenței. Conversia reorganizării judiciare în faliment. Calitate procesuală activă.

Rezumat:

 Potrivit art. 36 C.pr.civ. „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății” ceea ce duce la concluzia că, de regulă, calitatea procesuală activă  presupune existența unei identități între reclamant și cel ce este titularul dreptului subiectiv afirmat.

În materia insolvenței legea conferă calitate procesuală activă pentru formularea cererii de conversie a reorganizării în faliment doar creditorilor care au capacitatea de a participa la procedură și a lua decizii prin care se poate influența cursul procedurii. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 105 alin.(1) din Legea nr.85/2006 ”Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfășurarea activității aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum și administratorul special pot solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment, în condițiile art. 107 și următoarele”.

Petenții au împotriva debitoarei o creanță născută în timpul procedurii de insolvență care, potrivit dispozițiilor art. 64 alin.6 din LPI, se plătește conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală, așa încât aceștia nu se circumscriu noțiunii de creditor în sensul art. 3 pct.7 sau pct. 8 din LPI, neavând astfel calitate procesuală activă de formulare a cererii de intrare în faliment.

Hotărârea:

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secţia civilă la data de 19 iunie 2013 şi înregistrată sub nr. 7003/86/2013, debitorul S.C. A.B.C. S.R.L.a solicitat deschiderea procedurii reglementată de Legea privind procedura insolvenţei, motivat de faptul că se află în stare de insolvenţă,  înregistrând datorii către terţi.

Prin încheierea nr. 1046/25.06.2013, Tribunalul Suceava a admis cererea, cu consecinţa deschiderii procedurii generale de insolvenţă faţă de debitor şi a desemnării în calitate de administratori judiciari a practicienilor în insolvenţă E.F.G. SPRL şi H.I.J. .

Prin sentinţa civilă nr. 233/25.02.2014, judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare a activităţii debitorului, ţinând cont de votul creditorilor exprimat cu prilejul Adunării creditorilor din data de 17 februarie 2014, iar prin sentinţa civilă nr. 229/27.10.2015, a confirmat planul modificat nr. 982/24.08.2015, de reorganizare a activităţii debitorului, ţinând cont de votul creditorilor exprimat cu prilejul Adunării creditorilor din data de 23 septembrie 2015.

Prin cererea adresată aceleiaşi instanţe la data de 4 martie 2016, petenţii K.L.N şi K.L.O au solicitat deschiderea procedurii de faliment a debitoarei.

Prin sentinţa nr. 334 din 24 mai 2016, Tribunalul Suceava – Secţia a II-a civilă a admis cererea formulată de petenţii K.L.N şi K.L.O şi, în temeiul dispoziţiilor art. 107 alin. 1 lit. C din Legea nr. 85/2006, a dispus intrarea în faliment a debitoarei S.C. A.B.C. S.R.L., iar în temeiul art. 107 alin. 2 din lege a desemnat în calitate de lichidatori judiciari provizorii pe practicienii în insolvenţă E.F.G. SPRL şi H.I.J. , care urmează a îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 25 din lege, cu un onorariu provizoriu în cuantum de câte 3.000 de lei, punându-le în vedere ca la prima adunare generală a creditorilor să supună spre aprobare confirmarea lor şi comisionul de administrare şi de asemenea, a dispus dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare a acesteia, făcând totodată aplicarea disp. art. 113 din Legea privind procedura insolvenţei şi fixând termen pentru continuarea procedurii la data de 13 septembrie 2016, ora 900.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că între K.L.N., în calitate de proprietar şi M.N.O.au fost încheiate contractele de leasing nr. 9100564/169406, 9100564/169407, 9100564/169408, 9100564/169409, 9100564/169410, 9100564/169412, având ca obiect dreptul de folosinţă asupra a şase autovehicule, iar ulterior, au fost încheiate contracte de novaţie la contractele de leasing, prin care M.N.O.a cedat către A.B.C. toate drepturile şi obligaţiile prevăzute în contractele de leasing, cu acordul proprietarului, în urma acestei cesiuni utilizator fiind debitoarea în cauză.

 Făcând aplicarea disp. art. 49 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a apreciat că societatea-debitoare se află în perioada de observaţie, a depus un plan de reorganizare şi nu i s-a ridicat dreptul de administrare şi prin urmare, prin administratorul special poate efectua plăţi în această perioadă, plăţi care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, sub supravegherea administratorului judiciar, dar cu toate acestea, nu a efectuat nicio plată conform contractelor de leasing, respectiv plata ratelor de leasing şi a ratelor primei de asigurare casco, emise după data deschiderii procedurii insolvenţei, considerate a fi curente, aferente folosinţei bunurilor utilizate în sistem leasing.

A constatat instanţa că, potrivit dispoziţiilor art. 6 pct. 6.4 din contractele de leasing pe care debitorul le-a semnat, ratele de leasing şi primele de asigurare trebuie să fie plătite cel mai târziu în a 15-a zi calendaristică de la data facturării şi deşi debitorul a primit lunar facturile emise în conformitate cu clauzele contractuale, nu s-au mai efectuat plăţi din luna mai 2013.

Prin raportul de activitate, administratorul judiciar a arătat că este de acord cu cererea petenţilor, având în vedere faptul că nu au fost achitate la zi ratele de leasing, iar obligaţiile de plată şi celelalte sarcini stipulate în planul de reorganizare modificat nu pot fi îndeplinite  şi deşi în cadrul adunării creditorilor s-a susţinut că K.L.N nu are calitate procesuală activă, acest aspect poate fi raportat la creanţa anterioară, faţă de care s-a dispus respingerea ca tardivă.

Cum însă debitorul nu a făcut dovada că a solicitat încetarea contractelor de leasing, fiind vorba despre facturi emise ulterior deschiderii procedurii, s-a apreciat că acestea au caracterul unor plăţi curente, astfel că petenta are calitatea procesuală activă de creditor, iar faţă de valoarea creanţelor, cât şi lipsa unor cauze care să justifice neîndeplinirea obligaţiilor asumate, judecătorul sindic a constatat îndeplinite condiţiile deschiderii procedurii falimentului prev. de art. 107 alin. 1 lit. C din Legea nr.85/2006, ca unică soluţie pentru satisfacerea creanţelor creditorilor.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel creditoareaP.R.S., prin administrator M.O.F.,, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a arătat, în esenţă, că din conţinutul sentinţei atacate nu se poate stabili cine are calitatea de titular al cererii de deschidere a procedurii falimentului debitoarei, întrucât prezintă neconcordanţe grave între partea introductivă, considerente şi dispozitiv cu privire la petenta sau petenţii care au introdus această cerere.

Susţine apelanta că, prin acceptarea de către judecătorul sindic a calităţii procesuale active a petentei/petenţilor în ceea ce priveşte formularea cererii de deschidere a procedurii falimentului,  s-au încălcat prev. art. 105 raportate la cele ale art. 3 pct. 7 din Legea nr. 85/2006, întrucât niciuna dintre cele două societăţi nu se regăsesc în tabelul definitiv de creanţe nr. 284/7003/31.03.2016, astfel cum a fost publicat în BPI nr. 7130/11.04.2016, motiv pentru care nu au această calitate în prezenta cauză.

Apreciază apelanta că motivarea şi soluţia dată prin sentinţa apelată sunt rezultatul  unei analize superficiale a înscrisurilor aflate la dosar, judecătorul sindic făcând referire la o presupusă valoare a creanţelor, fără a preciza care este cuantumul acestora şi fără a cerceta dacă respectivele creanţe sunt certe, lichide şi exigibile şi mai mult, din conţinutul hotărârii nu reiese titularul creanţelor. De asemenea, s-a afirmat că sunt îndeplinite condiţiile deschiderii procedurii falimentului prev. de art. 107 alin. 1 lit. C din Legea nr. 85/2006, fără a se preciza efectiv care obligaţie de plată sau sarcină din planul confirmat nu a fost îndeplinită.

A mai arătat apelanta că nici planul iniţial de reorganizare şi nici planul de reorganizare modificat nu fac referire la petentă/petenţi, astfel că, raportat la motivarea soluţiei instanţei de fond, nu se poate reţine vreo încălcare a planului în ceea ce priveşte aceste societăţi şi prin urmare, judecătorul sindic a apreciat în mod eronat faptul că planul de reorganizare nu ar fi fost respectat şi că nici nu ar exista elemente concrete pentru a-l considera viabil pe viitor, în condiţiile în care pe parcursul celor doi ani de reorganizare debitoarea a reuşit achitarea parţială a datoriilor.

Tot prin memoriul de apel, apelanta a solicitat suspendarea executării sentinţei atacate, în temeiul art. 8 alin. 4 lit. c) din Legea nr. 85/2006, cerere care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin încheierea din 2 august 2016.

Prin întâmpinare, intimatele K.L.N şi K.L.O au solicitat respingerea apelului şi a cererii de suspendare executare, ca nefondate şi menţinerea sentinţei atacate, ca fiind legală şi temeinică.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma criticilor invocate, Curtea constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

 Analizând cu prioritate critica vizând modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active Curtea reține, cu titlu preliminar, că potrivit art. 36 C.pr.civ. „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății” ceea ce duce la concluzia că, de regulă, calitatea procesuală activă  presupune existența unei identități între reclamant și cel ce este titularul dreptului subiectiv afirmat.

În materia insolvenței există însă situații în care persoana care are calitate procesuală activă este prevăzută chiar de lege.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 105 alin.(1) din Legea nr.85/2006 ”Dacă debitorul nu se conformează planului sau desfășurarea activității aduce pierderi averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum și administratorul special pot solicita oricând judecătorului-sindic să aprobe intrarea în faliment, în condițiile art. 107 și următoarele”.

 Dacă în ceea ce privește administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau administratorul special nu pot apărea  dubii cu privire la persoana sau creditorii care au această calitate,  având în vedere că legea reglementează expres modul lor de desemnare, în ceea ce privește sintagma ”oricare dintre creditori” se impun câteva precizări.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 7 din Legea nr.85/2006 ”prin creditor se înţelege persoana fizică sau juridică ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului şi care a solicitat, în mod expres, instanţei să îi fie înregistrată creanţa în tabelul definitiv de creanţe sau în tabelul definitiv consolidat de creanţe şi care poate face dovada creanţei sale faţă de patrimoniul debitorului, în condiţiile prezentei legi. Au calitatea de creditor, fără a depune personal declaraţiile de creanţă, salariaţii debitorului” iar potrivit art.3 pct.8 ”creditorul îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei este acel creditor care a formulat şi căruia i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanţei sale pe tabelele de creanţe contra debitorului întocmite în procedură şi care are dreptul de a participa şi de a vota în adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciară admis de judecătorul-sindic, de a fi desemnat în calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa la distribuţiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciară a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la desfăşurarea procedurii şi de a participa la orice altă procedură reglementată de prezenta lege. Au calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei, fără a depune personal declaraţiile de creanţă, salariaţii debitorului”.

Ca urmare, legea conferă calitate procesuală activă pentru formularea cererii de conversie a reorganizării în faliment doar creditorilor care au capacitatea de a participa la procedură și a lua decizii prin care se poate influența cursul procedurii.

Petenții au împotriva debitoarei o creanță născută în timpul procedurii de insolvență care, potrivit dispozițiilor art. 64 alin.6 din LPI, se plătește conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală, așa încât aceștia nu se circumscriu noțiunii de creditor în sensul art. 3 pct.7 sau pct. 8 din LPI, neavând astfel calitate procesuală activă de formulare a cererii de intrare în faliment.

 Ca urmare Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin.(2) C.pr.civ. va admite apelul și va schimba în totalitate sentința, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a petenţilor și respingerii cererii de intrare în faliment a debitoarei ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.

Domenii speta

Spete similare