Decizie debit, pensie specială fost grefier, aplicabilitate amnistie fiscală parţială

ASIGURĂRI SOCIALE

Decizie debit, pensie specială fost grefier, aplicabilitate amnistie fiscală parţială

- Legea nr. 125/2014

- Ordinul nr. 2073/2014

- Legea nr. 214/2013

- Legea nr. 567/2004

- Legea nr. 130/2015

- Legea nr. 119/2010

- Legea nr. 263/2010

Contestaţia împotriva deciziei prin care s-a recalculat pensia specială în baza Legii nr. 119/2010, a fost soluţionată irevocabil la data de 07 05 2014, în sensul respingerii acesteia, dată după care până la intrarea în vigoare a Legii nr. 130/2015, s-a încasat o pensie într-un cuantum mai mare decât cel cuvenit, sens în care s-a emis o decizie de înfiinţare debit. Legea nr. 125/2014 a intrat în vigoare la data de 01 10 2014, ori doar pentru debitele constituite sau în curs de constituire, anterioare acestei date operează amnistia fiscală nu şi pentru cele ulterioare, decizia de debit s-a impus astfel a fi anulată doar pentru perioada 07.05.2014 – 01.10.2014.

Decizia civilă nr. 818/06.10.2016

Dosar nr. 1212/83/2016

Prin sentinţa civilă nr. 392/LMA din 6.07.2016, Tribunalul Satu Mare a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea ... , CNP ... ,  domiciliată în ... , în contradictoriu cu intimata ... , cod fiscal ... , cu sediul în ...  şi, în consecinţă a anulat  formele de executare silită din dosarul execuţional nr. ... /21.04.2016 efectuate în baza titlului executoriu nr. ... /25.03.2016 emis de intimată.

A obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că, contestatoarea s-a pensionat din activitatea de grefier în anul 1999 şi a beneficiat de pensia de serviciu. Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, cuantumul pensiei a fost semnificativ diminuat prin recalculare ca urmare a trecerii în sistemul public de pensii.

În urma unor litigii generate de reducerea pensiei prin aplicarea acestei legi, contestatoarea a obţinut, pe calea ordonanţei preşedinţiale, continuarea plăţii pensiei în cuantumul stabilit iniţial, până la soluţionarea definitivă a cauzei în fond. Contestaţia la recalcularea pensiei s-a soluţionat irevocabil prin respingerea contestaţiei.

În consecinţă, s-a opinat că la data intrării în vigoare a Legii nr.125/2014, aceasta ar fi avut de restituit o sumă de 14636 lei încasată în perioada 7 mai 2014 – 31 decembrie 2015, pârâta emiţând în acest sens o decizie care are caracter executoriu conform legii.

Prin art. 1 şi art. 3 din Legea nr. 125/ 2014 se prevede expres că:

„Prin derogare de la prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina pensionarilor aflaţi în evidenţa sistemului public de pensii la data intrării în vigoare a prezentei legi, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizaţie socială pentru pensionari şi indemnizaţie pentru însoţitor, nu se recuperează.”

„Scutirea de la plată a debitelor, precum şi restituirea prevăzută la art. 1 alin. (2), conform prevederilor prezentei legi, se aplică indiferent de categoria de pensie de care beneficiază sau a beneficiat pensionarul, la momentul constatării existenţei debitelor.”

S-a reţinut de prima instanţă că apărările intimatei, în sensul că nu ar putea beneficia de prevederile legii decât cei aflaţi în evidenţa sistemului public de pensii la data intrării sale în vigoare, nu sunt întemeiate, dimpotrivă, tocmai acesta a fost scopul Legii nr.119/2010, sub incidenţa căreia a intrat şi raportul juridic de asigurări sociale al contestatoarei, aceasta fiind deja în evidenţa sistemului public de pensii.

În ceea ce priveşte culpa contestatoarei, aceea de a fi pierdut procesul având ca obiect recalcularea pensiei în baza Legii nr.119/2010, care în opinia intimatei ar atrage aplicarea art.2 din Legea nr.125/2014, de asemenea nu poate fi acceptată ca o apărare pertinentă.

Partea care cade în pretenţii într-un proces este considerată în culpă procesuală în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, dar în niciun caz nu poate fi extinsă culpa procesuală pentru a descuraja o persoană să apeleze la justiţie sau şi mai grav, pentru a o sancţiona în viitor.

Situaţiile la care se referă art. 2 din Legea nr. 125/2014, chiar dacă nu sunt exhaustiv enumerate, nu pot fi asimilate cazului în care partea care s-a adresat justiţiei a pierdut un proces, acesta fiind în sine un demers legitim, garantat constituţional şi nu o încercare de fraudare a celeilalte părţi a raportului juridic dedus judecăţii.

Drept urmare, s-a apreciat că  contestatoarea este îndreptăţită la beneficiul Legii nr.125/2014 şi astfel decizia de recuperare a debitului devine ineficace, creditorul renunţând la datorie şi de altfel, în ce o priveşte pe contestatoare, aceasta a beneficiat de amnistia fiscală şi în temeiul dispoziţiilor legii nr. 214/2013 care, în art. IX dispune că  „1) Pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor ale cărui pensii au fost revizuite potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, aprobată prin Legea nr. 109/2012, sumele încasate în temeiul unor hotărâri judecătoreşti de acordare a pensiilor de serviciu în cuantumul anterior Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011, desfiinţate în căile de atac, nu se mai recuperează.

(2) Sumele deja recuperate până la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă nu se restituie.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile şi în cazul sumelor încasate în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de admitere a cererii de ordonanţă preşedinţială prin care s-a dispus suspendarea executării deciziei de revizuire emise conform dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 şi menţinerea în plată a pensiei de serviciu până la soluţionarea contestaţiei introduse împotriva deciziei de revizuire.

(4) Dispoziţiile alin. (3) sunt aplicabile şi în cazul prevăzut la art. XXII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.”

În consecinţă, instanţa de fond a admis contestaţia şi a anulat executarea silită efectuată în dosarul execuţional nr. ... /21.04.2016, dispunând restituirea sumelor de bani eventual executate.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel intimata ... , solicitând admiterea acestuia, schimbarea sentinţei, respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată.

Prin motivele de apel s-a invocat faptul că pensiile de serviciu stabilite conform Legii nr. 567/2004, în temeiul art. 1 din Legea 119/2010, au devenit pensii în înţelesul Legii nr. 19/2000, pensia intimatei fiind recalculată în baza Legii nr. 119/2010 potrivit metodologiei prevăzute de HG nr. 737/2010, revizuită în baza O.U.G. nr. 59/2011, sens în care a emis decizia nr. ... /19. 07. 2011, suspendată prin sentinţa civilă nr. 909/07. 10. 2011 a Tribunalului Satu Mare până la soluţionarea pe fond a contestaţiei, respinse prin sentinţa civilă nr. 1244/21. 12. 2011 a Tribunalului Satu Mare, recursul împotriva acesteia fiind respins prin decizia civilă nr. 927/07.05.2014 a Curţii de Ape Piteşti, astfel că a emis decizia de privind reluarea în plată a pensiei stabilite şi pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit, fiind stabilit un debit în valoare de 14.636 lei aferent perioadei 07.05.2014-31. 12, 2015, s-a format dosar execuţional dar nu s-au întocmit acte de executare.

Începând cu data de 01. 08. 2015 a acordat contestatoarei o pensie de serviciu în baza art. II din Legea nr. 130/2015. Caracterul cuvenit sau necuvenit al sumelor încasate în perioada 07.05.2014 - 31.12.2015 trebuie raportat la efectele juridice ale sentinţei civile nr. 909/07.10. 2011 şi sentinţa civilă nr. 1244/21. 12. 2011. Norma în baza căreia s-a pronunţat ordonanţa preşedinţială – art. 581 alin. 4 din Vechiul Cod de procedură civilă, prevedea că este vremelnică şi executorie, efectele încetând de drept la data soluţionării irevocabile a fondului cauzei, ori, acesta a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 1244/2011 a Tribunalului Satu Mare, menţinută prin decizia civilă nr. 927/07.05.2014 a Curţii de Apel Piteşti, astfel că, sumele încasate în baza ordonanţei preşedinţiale au fost necuvenite şi impunea recuperarea lor, astfel că a emis decizia nr.... /25. 03. 2016.

Caracterul necuvenit al sumelor încasate în perioada 07.05.2014-31. 12. 2015 este evident, fără just titlu argumente asupra cărora instanţa de fond nu s-a pronunţat. Legiuitorul prin art. 179 din Legea nr. 263/2010 i-a permis a recupera sumele încasate necuvenit fără a fi nevoie de obţinerea unei hotărâri judecătoreşti în acest sens, caracterul executoriu al deciziei fiind evident şi acceptat de instanţa de fond câtă vreme a admis că la data intrării în vigoare a Legii nr. 125/2014 contestatoarea avea de restituit 14.636 lei încasată în perioada 07.05.2014 - 31.12.2015, nu s-au adus critici actelor de executare prin prisma Codului de procedură fiscală şi nu s-a reţinut de instanţa de fond o încălcare a acestora.

Deşi nu a invocat o culpă a debitoarei, instanţa de fond a considerat neincidente prevederile art. 2 din Legea nr. 125/2014, s-a omis analiza incidenţei sau nu a art. 7 din Ordinul nr. 2073/29. 10. 2014. A intrat în vigoare la data de 1 iulie 2013 Legea nr. 214/2013, prin art. 4 litera d), Legea nr. 125/2014 a abrogat art. IX din OUG nr.4/2013 de modificare a Legii nr. 76/2012, legalitatea deciziei emise la data de 19. 07. 2011 s-a tranşat irevocabil la data de 07.05.2014, la punerea în executare a sentinţei civile nr. 1244/2011 a Tribunalului Satu Mare a ţinut cont de prevederile Legii nr. 214/2013 referitoare la amnistia fiscală reglementată de legiuitor în favoarea categoriei profesionale din care a făcut parte contestatoarea, ţinând cont de articolul unic punctul 5.

Sumele încasate în perioada 07.05.2014 - 31.12.2015 nu au putut face obiectul Legii nr. 214/2013 deoarece ordonanţa preşedinţială are caracter vremelnic, îşi încetează efectele la data soluţionării cauzei pe fond, aspecte ce nu au fost avute în vedere de instanţa de fond ce s-a limitat la a arăta că este incidentă Legea nr. 214/2013. Contestatoarea a apreciat că debitul nu s-ar impune a fi recuperat raportat la Legea nr. 125/2014, ori, art. 1 alin. 1 face referire la debite constituite sau ce urmează a se constitui, debitul se constituie prin emiterea unei decizii de recuperare a sumelor încasate necuvenit, caracterul executoriu al deciziei derivă din art.179 alin. 4 din Legea nr. 263/2010.

Art.5 din Ordinul nr. 2073/2014 emis în aplicarea Legii nr. 125/2014 a precizat că sunt scutite de la plată debitele constatate ulterior datei intrării în vigoare a legii, corespunzător perioadei anterioare datei de 1 octombrie 2014, ori, cel puţin partea de debit corespunzătoare perioadei ulterioare acestei date 01. 10. 2014-31. 12. 2015 nu face obiectul scutirii, o soluţie contrară ar însemna ca toţi pensionarii aflaţi în plată la 1 octombrie 2014 să beneficieze de scutirea de la plata debitelor iar pensionarii ale căror drepturi s-au deschis după 1 octombrie 2014 să nu beneficieze de măsura amnistiei fiscale pentru debitele ce s-ar constitui ulterior în sarcina lor

În speţă este vorba de sume încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale în cuantumul avut anterior Legii nr. 119/2010, încasate cu titlu de plată nedatorată în cuantumul stabilit în baza unei hotărâri judecătoreşti vremelnice de admitere a unei ordonanţe de suspendare a deciziei de pensionare din 30. 08. 2010 până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 7008/83/2011 al Tribunalului Satu Mare. Debitul nu reprezintă pensii stabilite în condiţiile Legii nr. 263/2010, recalculate în baza Legii nr. 119/2010, nici pensii de serviciu, art. 7 litera a) din Ordinul nr. 2073/2014 nefiind aplicabil. Potrivit legislaţiei în vigoare la 01. 10. 2014 când a intrat în vigoare Legea nr. 125/2014 personalul auxiliar nu se regăsea printre beneficiarii pensiilor de serviciu, astfel că, debitul nu face obiectul scutirii nici din această perspectivă, aspecte neanalizate de instanţa de fond.

S-a invocat în drept art. 466, art. 471 alin. 1 Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinarea, depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată, motivele de apel sunt aberante, reluându-se argumentele de la fond, se sugerează că ar fi repusă în plată fraudulos, că sumele nu i s-ar fi cuvenit. I-a fost revizuită pensia la data de 09. 07. 2011 în baza O.U.G. nr. 59/2011 cuantumul pensiei speciale fiindu-i diminuat cu 80%, a formulat contestaţie şi separat cerere de ordonanţă preşedinţială de suspendare a deciziei de pensie, admisă până la soluţionarea contestaţiei, fiind repusă în drepturi până la aceea dată, dosarul de fond fiind soluţionat irevocabil la 07.05.2014 prin respingerea recursului ei, fiind reluată plata pensiei stabilite prin decizia contestată. S-a emis şi decizie de debit pentru perioada 07.05.2014 - 31.12.2015, ori, punerea în plată a pensiei de serviciu s-a făcut în baza unei hotărâri judecătoreşti iar apelanta nu a solicitat repunerea în situaţia anterioară, decizia emisă nu are astfel temei legal.

A fost suportată pensia sa până la revizuire de la bugetul de stat nu de la cel al Casei Naţionale de Pensii, nu poate apelanta solicita suma constituită ca debit, nu a avut loc o desfiinţare cu efecte retroactive a unui act juridic pentru a fi incident principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară, pensia sa nu a fost încasată necuvenit ci în baza unei sentinţe judecătoreşti, nu este aplicabil art. 179 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, nu exista temei pentru emiterea deciziei de debit, la aceea dată era în vigoare Legea nr. 214/2013 privind amnistia fiscală, culpa fiind a funcţionarilor apelantei, nu este incident art. 2 din Legea nr. 125/2014

Voinţa legiuitorului a fost clară, nu face legea referire la perioada pentru care se reglementează scutirea de la plata debitelor, a interpreta altfel ar determina discriminarea sa, încălcarea art. 14 din CEDO, a Legii nr. 125/2014, nr. 214/2013, nr.2/2013, a Constituţiei.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel cât şi din oficiu, instanţa de apel a constatat următoarele:

Intimatei i-au fost stabilite drepturi la o pensie de serviciu, în virtutea calităţii sale de fost grefier, personal auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, în baza Legii nr. 567/2004, pensie devenită una în înţelesul Legii nr. 19/2000 în baza art. 1 din Legea nr. 119/2010, astfel că aceasta a fost recalculată potrivit acestor dispoziţii, revizuită conform O.U.G. nr. 59/2011 prin emiterea deciziei în acest sens la data de 19. 07. 2011, decizie ce a fost contestată în dosar nr. 7008/83/2011 al Tribunalului Satu Mare. După promovarea contestaţiei, aceasta a formulat şi o cerere de suspendare a executării deciziei contestate, pe cale de ordonanţă preşedinţială, sens în care s-a format dosarul cu nr. 7012/83/2011 la Tribunalul Satu Mare, soluţionat în sensul admiterii cererii până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei, prin sentinţa civilă nr. 909/07. 10. 2011, menţinută prin decizia civilă nr. 2593/03. 11. 2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.

Contestaţia formulată împotriva deciziei de recalculare a pensiei din data de 19. 07. 2011, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, din dosar nr. 7008/83/2011 al Tribunalului Satu Mare, a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1244/21. 12. 2011 în sensul respingerii acesteia, soluţie menţinută prin decizia civilă nr. 927/07.05.2014 pronunţată de către Curtea de Apel Piteşti, astfel că, ulterior s-a dispus de către ... emiterea deciziei de reluare în plată a pensiei stabilite prin decizia contestată emisă la data de 19. 07. 2011, potrivit deciziei din data de 10. 06. 2014, respectiv decizia din data de 25. 03. 2016 pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale, suma stabilită fiind în valoare de 14636 lei, aferentă perioadei 07.05.2014 - 31.12.2015 şi care face obiectul prezentei cauze deduse judecăţii.

Aşadar, din cele expuse Curtea a reţinut faptul că apelanta a emis decizie de debit pentru recuperarea sumelor ce s-ar fi încasat necuvenit de către intimata contestatoare ulterior datei la care s-a soluţionat irevocabil contestaţia formulată împotriva deciziei de recalculare a pensiei 07.05.2014 când s-a pronunţat de Curtea de Apel Piteşti Decizia Civilă nr. 927/07.05.2014, efectele hotărârii judecătoreşti prin care s-a soluţionat cererea de ordonanţă preşedinţială s-au întins într-adevăr, potrivit celor expuse mai sus, doar până la data la care litigiul pe fond, contestaţia formulată împotriva deciziei de revizuire a drepturilor de pensie ale intimatei, a fost soluţionat irevocabil. După data de 07.05.2014, apelanta avea dreptul şi obligaţia totodată de-a proceda la reluarea plăţii drepturilor de pensie ale intimatei în cuantumul stabilit prin decizia contestată emisă la data de 19. 07. 2011, până la data la care au intrat în vigoare dispoziţiile Legii nr. 130/2015 pentru completarea Legii nr. 567/2014 potrivit căreia au fost restabilite drepturile celor din categoria profesională din care face parte intimata.

Prin Legea nr. 214/2013, în vigoare din data de 01. 07. 2013, art. IX a prevăzut la alin. 3 că fac obiectul amnistiei fiscale sumele încasate în temeiul unei hotărâri judecătoreşti de admitere a unei cereri de ordonanţă preşedinţială prin care s-a dispus suspendarea executării deciziei de revizuire emise conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 59/2011 şi menţinerea în plată a pensiei de serviciu, până la soluţionarea contestaţiei introduse împotriva deciziei de revizuire, deci în speţă a operat amnistia fiscală pentru perioada începând cu data pronunţării sentinţei civile nr. 909/07. 10. 2011 până la data la care s-a soluţionat irevocabil contestaţia - 07.05.2014 - prin pronunţarea de către Curtea de Apel Piteşti a deciziei nr. 927/07.05.2014.

Curtea a reţinut însă din cele expuse, că, nu a dispus apelanta emiterea unei decizii de înfiinţare de debit pentru această perioadă - 07. 10. 2011 - 07.05.2014, ci, pentru cea ulterioară, potrivit celor arătate mai sus, respectiv pentru sumele încasate după data de 07.05.2014 până la data de 31.12.2015 când s-a pus în aplicare din nou dreptul la pensie specială, potrivit Legii nr. 130/2015 de modificare a Legii nr. 537/2004, instanţa de fond însă nu a reţinut contrariul ci doar a arătat că a beneficiat intimata şi de dispoziţiile acestui act normativ.

La data de 01.10.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 125/23.09.2014 privind scutirea de la plată a unor debite provenite din pensii, care la art. 1 alin. 1 a stabilit faptul că, prin derogare de la prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, debitele constituite sau care urmează a fi constituite în sarcina pensionarilor aflaţi în evidenţa sistemului public de pensii la data intrării în vigoare a acestei legi, reprezentând sume încasate necuvenit cu titlu de pensie, indemnizaţie socială pentru pensionari şi indemnizaţie de însoţitor, nu se recuperează.

Astfel cum s-a arătat mai sus, intimata, urmare a soluţionării irevocabile a contestaţiei formulate împotriva deciziei de revizuire a drepturilor la pensie, la data de 07.05.2014, ulterior acestei date şi până la data la care s-a revenit asupra dispoziţiilor ce reglementau dreptul la pensie specială instituit prin Legea nr. 56/2004, potrivit Legii nr. 130/2015 - a beneficiat de plata pensiei în acelaşi cuantum ca şi anterior emiterii deciziei contestate, fără a exista un temei legal în acest sens, încasând necuvenit suma de 14.636 lei, ori, din cele expuse singura concluzie corectă ce poate fi reţinută este aceea că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 125/2014 - 01 10 2014 -, în sarcina intimatei exista un debit pentru perioada 07.05. - 01.10.2014, chiar în lipsa unei decizii emise în acest sens, deci debitul urma a fi constituit, astfel că, pentru această perioadă dispoziţiile legale instituite de legea amnistiei fiscale îi erau într-adevăr aplicabile.

Cât priveşte însă perioada ulterioară datei intrării în vigoare a Legii nr. 125/2014 – 01.10.2014 până la data de 31.12.2015 când a intrat în vigoare Legea nr. 130/2015 ce reglementează din nou dreptul la pensie de serviciu a categoriei profesionale din care face parte şi intimata, aceasta nu cade sub incidenţa legii amnistiei fiscale câtă vreme art. 1 alin. 1 se referă doar la debitele constituite sau în curs de constituire în sarcina pensionarilor aflaţi în evidenţă la data intrării în vigoare a acestei legi, deci, nu şi pentru debitele ce urmau a se naşte ulterior intrării în vigoare a actului normativ, sens în care de altfel este şi art. 5 din Ordinul nr. 2073/2014 emis în aplicarea Legii nr. 125/2014 - sunt scutite de asemenea de la plată, conform legii, debitele constatate ulterior datei intrării în vigoare a legii în sarcina pensionarilor aflaţi în evidenţa sistemului public de pensii la această dată, corespunzător perioadei anterioare datei de 1 octombrie 2014 -, aspecte asupra cărora într-adevăr instanţa de fond nu s-a pronunţat, criticile apelantei fiind fondate.

Potrivit art. 179 alin 1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, legiuitorul a instituit în competenţa Caselor Judeţene de Pensii dreptul de-a recupera de la beneficiari sumele încasate necuvenit, fără a se face diferenţiere între cele provenite din bugetul de stat sau cel al Casei Naţionale de Pensii Publice, sens în care, potrivit alin. 4 se emite o decizie ce constituie titlul executoriu, astfel că, din acest punct de vedere apărările intimatei în sensul că în lipsa unei hotărâri judecătoreşti de restabilire a situaţiei anterioare, nu ar exista temei legal al reţinerii sumelor încasate necuvenit, apar ca nefondate.

Nu a contestat instanţa de fond şi nici apelanta faptul că pentru perioada anterioară soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de revizuire,intimata a beneficiat de legea amnistiei fiscale nr. 214/2013, însă câtă vreme noul act normativ în materie, aplicabil situaţiei intimatei Legea nr. 125/2014 se referă doar la debitele constituite sau în curs de constituire, pentru o perioadă anterioară datei de 1 octombrie 2014, nu se poate vorbi de o discriminare a acesteia în raport cu persoanele care au beneficiat de actul normativ anterior în materia amnistiei fiscale, şi ea la rândul său a beneficiat conform celor expuse de aceasta.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 125/2014, pentru sumele achitate intimatei peste ceea ce i se cuvenea urmare a respingerii contestaţiei împotriva deciziei de recalculare a pensiei, nu mai există în acest moment temei legal care să determine o scutire de la restituirea acestora, neexistând astfel o dispoziţie discriminatorie câtă vreme acesta act normativ se aplică tuturor categoriilor de pensionari, nefiind astfel vorba de o încălcare a art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a dispoziţiilor constituţionale în materie, apărările intimatei fiind neîntemeiate.

Practica judiciară la care se referă intimata, soluţiile pronunţate în dosarele nr.634/83/2015, nr. 461/83/2016, soluţionate definitiv de Curtea de Apel Oradea, nu se impun a fi avute în vedere decât parţial, potrivit celor expuse. Din analiza Sentinţelor civile nr. 285/25. 04. 2016, nr. 205/23. 03. 2016 pronunţate de Tribunalul Satu Mare, deciziile pronunţate în apel nefiind redactate la acest moment, se reţine faptul că litigiile deduse judecăţii s-au referit la debite constituite pe perioada 25.10.2010 - 01.08.2011, deci anterioare intrării în vigoare ale Legii nr. 125/2014, ori, în speţă debitele au fost constituite doar pentru o perioadă scurtă anterioară acestei date de 01.10.2014 -07.05.2014 – 01.10.2014 -, cel constituit pentru perioada ulterioară intrării în vigoare a acestei legi, neputând astfel beneficia de dispoziţiile acesteia, situaţiile fiind astfel diferite, neimpunându-se a fi avute în vedere decât astfel cum s-a arătat, pentru perioada anterioară intrării în vigoare a acestui act normativ.

Raportat la toate considerentele expuse, în baza art. 480 alin.2 din Noul cod de procedură civilă, instanţa de apel a admis ca fondat apelul, a schimbat în parte sentinţa în sensul că a admis doar în parte contestaţia, a anula doar în parte formele de executare silită din dosar execuţional nr. ... /21. 04. 2016 efectuate în baza titlului executoriu nr. ... /25. 03. 2016 emis de intimată, doar cu privire la pensia încasată de către contestatoare necuvenit în perioada 07.05.2014 - 01.10.2014.

Ca urmare, câtă vreme contestaţia se impunea a fi admisă doar în parte, sunt incidente dispoziţiile cuprinse în art. 453 alin. 2 din Noul cod de procedură civilă în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, astfel că, dispoziţia în acest sens va fi schimbată în sensul diminuării acestora de la 1000 lei la 300 lei, reprezentând o parte din onorariul avocaţial achitat de către intimată cu ocazia soluţionării cauzei în fond.

Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, ca fiind legale şi temeinice, faţă de cele arătate mai sus, iar, întrucât apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel, nu i-au fost acordate, raportat şi la dispoziţiile cuprinse în art. 453 alin. 1 din Noul cod de procedură civilă, cele cerute de către intimată nefiind fondate faţă de soluţia adoptată.

Domenii speta

Spete similare