Recurs. Procedura insolvenţei. Contestaţie raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi plan de distribuire. Conţinutul raportului asupra fondurilor şi planului de distribuire, în situaţia concretă în care s-au obţinut venituri atât din vânzarea bun

Recurs. Procedura insolvenţei. Contestaţie raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi plan de distribuire. Conţinutul raportului asupra fondurilor şi planului de distribuire, în situaţia concretă în care s-au obţinut venituri atât din vânzarea bunurilor garantate, cât şi din vânzarea bunurilor libere de sarcini.

- art. 122 alineatele 1, 11 şi 12 din Legea nr. 85/2006

Decizia nr. 80/C/2016 – R din 10.05.2016

Dosar nr. 6397/111/C/2009/a11-R

Prin Sentinţa nr.1692/F/15.12.2015, pronunţată de Tribunalul B. a fost respinsă contestaţia formulată de contestatoarea D.G.R.F.P - C. - prin A.J.F.P B., împotriva planului de distribuire între creditori nr. xxxx/06.10.2015 şi raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare nr. xxxx/06.10.2015 întocmite de C.I.T.R. Filiala B. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC L. SRL, având ca obiect contestaţie raport şi plan de distribuire sume.

Pentru a pronunţa astfel, judecătorul sindic a reţinut că, prin adresa nr.xxxx/07.10.2015 înregistrată la contestatoare sub nr.xxxxxx/ din 09.10.2015 lichidatorul judiciar Casa de Insolvenţă T. SPRL a comunicat contestatoarei în calitate de creditoare Planul de distribuire între creditori nr.xxxx din 06.10.2015 şi Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare nr.xxxx/06.10.2015 privind pe debitoarea SC L. SRL.

Din cuprinsul acestora rezultă că, «la data de 30.09.2015 în contul unic al procedurii există un disponibil de 1.010.385,24 lei, respectiv în casieria societăţii există un sold de 2.419,92 lei şi în consecinţă, lichidatorul judiciar, propune în conformitate cu dispoziţiile art.122 din Legea nr.85/2006, efectuarea distribuirii parţiale a sumei de 1.010385,24 lei astfel: suma de 74.764,96 lei va fi provizionată pentru acoperirea taxe, timbre şi retribuţiei procentuale cuvenite lichidatorului judiciar; suma de 935.620,28 lei se va distribui creditorilor bancari B.-G. SA, U. B. SA, B. SA; suma existentă în casieria societăţii va fi provizionată pentru acoperirea costurilor de procedură.

Potrivit raportului asupra fondurilor obţinute din lichidarea bunurilor debitoarei şi încasare de creanţa rezultă următoarele: în perioada 31.03.2015-30.09.2015, lichidatorul judiciar obţine lichidităţi în valoare totală de 1.614.678 lei ponderea acestor lichidităţi fiind realizată prin încasarea de avans aferentă valorificării de active, valorificare realizată cu plata în rate aşa cum este prezentat la alin.1 din pag. 2 a planului de distribuire. Totodată s-a arătat că, suma obţinută din aceasta tranzacţie reprezintă 43.51% din total casări, în suma de 702.707 lei.

Judecătorul sindic a apreciat că în cauză planul de distribuire a sumelor obţinute din vânzarea bunurilor debitoarei nr. xxxx/06.10.2015 şi Raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare nr. xxxx/06.10.2015 întocmite de lichidatorul judiciar, comunicat contestatoarei, au fost întocmite în conformitate cu dispoziţiile art. 121 şi art. 123 din L.85/2006 texte de lege care prevede că ,,1) Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:

 1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate in condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 şi 24 ….”.

Potrivit art. 123 din acelaşi act normativ ,,Creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine: 1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 şi ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4);….”.

În cauză, sumele pretinse de către contestatoare cu titlu de TVA aferent vânzărilor cât şi contribuţiile la salarii, sunt cheltuieli curente şi trebuie achitate în raport de valorificarea bunurilor debitoarei nesupuse vreunei garanţii în favoarea creditorilor.

În acest sens sunt şi prevederile art. 64 alin.6 din Legea 85/2006 în ce priveşte prioritatea plaţii obligaţiilor curente născute în procedura de faliment". Creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanţele născute în procedura de faliment”.

Ori, în speţă, lichidatorul judiciar a respectat aceste dispoziţii şi a făcut plăţi parţiale din suma solicitată respectiv din veniturile realizate din valorificarea bunurilor nesupuse garanţiei, respectiv plata sumei de 100.000 lei, cu titlu de TVA, aspect recunoscut şi de către contestatore.

Mai mult, TVA-ul în cuantum de 193.273 lei, redus acum prin plata din 16.10.2015 la 93.273 lei reprezintă în fapt TVA-ul aferent altor vânzări decât cel aferent valorificărilor ce fac obiectul planului de distribuire contestat.

Aşa cum a recunoscut şi contestatoarea TVA-ul este aferent vânzărilor din perioada 01.09.2015 respectiv data de 24.09.2015. Ori, în baza licitaţiilor ţinute în data de 8.08.2015, respectiv 24.09.2015 a fost declarată câştigătoare societatea L. S. M., cu care conform Strategiei aprobate de către creditorii societăţii s-au încheiat Contracte de vânzare-cumpărare cu plata pe măsura vânzării, sens în care TVA-ul aferent acestora vânzări se va achita pe măsura vânzării şi facturării acestor bunuri aspect corect reţinut şi de către lichidatorul judiciar.

În ceea ce priveşte contribuţiile din salarii, aşa cum a arătat şi lichidatorul judiciar, acestea nu sunt taxe aferente bunurilor valorificate şi a căror fonduri fac obiectul planului contestat, reprezentând contribuţiile aferente disponibilizărilor realizate de data deschiderii procedurii de faliment a debitoarei, sume care urmează de asemenea să fie achitate din vânzarea de bunuri libere de sarcini şi din alte venituri obţinute în procedura de lichidare, negrevate de sarcini.

De asemenea, judecătorul sindic a reţinut că nici critica adusă actelor contestate cu privire la existenţa unor sume în contul debitorului care ar fi putut acoperi creanţele solicitate de contestatoare, nu poate fi reţinută de către instanţă întrucât, păstrarea sumelor în contul de lichidare s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr.85/2006.

Faţă de cele reţinute, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatoarea D.G.R.F.P- C. - prin A.J.F.P B., menţinând ca temeinice şi legale planul de distribuire între creditori şi raportul privind sumele obţinute din valorificarea patrimoniului debitoarei.

Împotriva hotărârii pronunţate de judecătorul sindic a formulat apel, recalificat în recurs, creditoarea D. G. R. F. P. C. N. – prin A. J. F. P. B., solicitând instanţei admiterea recursului şi schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestaţiei formulate împotriva planului de distribuire între creditori nr. xxxx/06.10.2015 şi a raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare nr. xxxx/06.10.2015.

În motivarea recursului, creditoarea consideră sentinţa atacată ca netemeinică şi nelegală pentru următoarele aspecte:

În speţă, cu adresa nr.xxxx/07.10.2015 înregistrată la recurentă sub nr. xxxxxx/09.10.2015 lichidatorul judiciar C.I.T.R. SPRL a comunicat creditoarei recurente, Planul de distribuire între creditori nr.xxxx/06.10.2015 şi Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare nr.xxxx/06.10.2015 privind pe debitoarea SC L. SRL. Din cuprinsul acestora rezulta că, la data de 30.09.2015 în contul unic al procedurii există un disponibil de 1.010.385,24 lei, respectiv în casieria societăţii există un sold de 2.419,92 lei şi în consecinţă, lichidatorul judiciar, propune în conformitate cu dispoziţiile art.122 din Legea nr.85/2006, efectuarea distribuirii parţiale a sumei de 1.010.385,24 lei astfel: - suma de 74.764,96 lei va fi provizionată pentru acoperirea taxe, timbre şi retribuţiei procentuale cuvenite lichidatorului judiciar ; suma de 935.620, 28 lei se va distribui creditorilor bancari B.-G. SA, U. B. SA, B. SA ; suma existentă în casieria societăţii va fi provizionată pentru acoperirea costurilor de procedură. Potrivit raportului asupra fondurilor obţinute din lichidarea bunurilor debitoarei şi încasare de creanţă rezultă următoarele:

- în perioada 31.03.2015-30.09.2015, lichidatorul judiciar obţine lichidităţi în valoare totală de 1.614.678 lei (pag. 2 din raport) ponderea acestor lichidităţi fiind realizată prin încasarea de avans aferentă valorificării de active, valorificare realizată cu plata în rate aşa cum este prezentat la alin.1 din pag. 2 a planului de distribuire. Suma obţinută din această tranzacţie reprezintă 43.51% din total încasări, în sumă de 702.707 lei. Pentru obţinerea acestor venituri în perioada 31.01.2015-30.09.2015 au fost efectuate cheltuieli în valoare totală de 604.293,74 lei (pag.6 din raport) în cadrul cărora ponderea este reprezentată de retribuţia restantă administrator judiciar - în valoare de 185.000 lei şi salarii în valoare de 162.060 lei.

Conform evidenţei fiscale, după deschiderea procedurii falimentului, pe perioada 31.03.2015-30.09.2015 societatea debitoare declară obligaţii la organul fiscal în valoare totală de 760.765 lei din care obligaţii cu reţinere la sursa aferente salariilor achitate în valoare totală de 298.067 lei şi TVA în valoare totală de 193.273 lei.

În mod nelegal lichidatorul judiciar întocmeşte un Plan de distribuire între creditori nr. xxxx/06.10.2015, cu încălcarea prevederilor art.121 alin.1 lit.1 din Legea 85/2006 conform cărora fondurile obţinute din vânzare bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobilare ori drepturi de retenţie de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine: - taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art.10, art.19 alin.2, art.23 şi 24; fără a distribui creditorului D.G.R.F.P. C. - A.J.F.P. B., conform prevederilor legale menţionate anterior taxele şi anume TVA-ul aferent vânzărilor de stocuri efectuate în sumă 193.273 lei şi nici contribuţiile la salarii în suma de 298.067 lei. De altfel şi prevederile art. 64 alin.6 din Legea 85/2006 sunt exprese în ce priveşte prioritatea plăţii obligaţiilor curente născute în procedura de faliment. "Creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanţele născute în procedura de faliment".

Ori, sumele constând în impozite, taxe şi contribuţii în valoare totală de 760.765 lei - reprezintă obligaţii curente, în accepţiune prevederilor art.64 alin.6 Legea nr.85/2006 fiind declarate de către lichidatorul judiciar al debitoarei. Astfel, consideră că, acestea trebuiau să fie incluse în cheltuielile aferente derulării procedurii, ba mai mult, să fie chiar achitate cu prioritate în măsura existenţei disponibilului la termenele la care acestea au fost scadente. De altfel, din conţinutul raportului rezultă că, au fost achitate sume în valoare totală de 185.000 lei reprezentând retribuţie restantă a administratorului judiciar (aferentă perioadei de reorganizare), deci existenţa de lichidităţi la data achitării drepturilor salariale nu poate fi pusă sub semnul întrebării.

Mai mult, lichidatorul judiciar întocmeşte Planul de distribuire între creditori înaintea declarării şi a TVA-ului către bugetul de stat, rezultat chiar şi din ultimele vânzări de stocuri ce au avut loc la data de (01.09.2015 respectiv data de 24.09.2015) tocmai pentru a exclude creditoarea de la distribuirea acestor sume cu titlul de TVA. De remarcat este totuşi că, după afişare respectiv comunicare a Planului de distribuire între creditori nr.xxxx/06.10.2015 şi a Raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare nr.xxxx/06.10.2015, lichidatorul judiciar a efectuat o plată doar parţială de 100.000 lei în contul TVA cu OP-ul nr.xxx/16.10.2015. Astfel, prin sentinţa atacată, instanţa de fond reţine că, în speţă sumele pretinse de către contestatoare cu titlul de TVA aferent vânzărilor cât şi contribuţiilor la salarii sunt cheltuieli curente şi trebuie achitate în raport de valorificarea bunurilor debitoarei nesupuse vreunei garanţii în favoarea creditorilor. Cu toate acestea, instanţa de fond respinge contestaţia, fără a ţine cont că, diferenţa sumei de 93.273 lei cu titlul de TVA provine din valorificări deja de bunuri respectiv stocuri de marfă nesupuse garanţiei, care au avut loc anterior valorificării din 01.09.2015 şi 24.09.2015.

Mai mult, retine că « TVA-ul în cuantum de 193.273 lei, redus acum prin plata din 16.10.2015 la 93.273 lei reprezintă de fapt TVA-ul aferent altor vânzări decât cel aferent valorificărilor ce fac obiectul planului de distribuire contestat», fără a constata că, în urma vânzărilor anterioare la care face referire, nu s-au efectuat distribuiri de sume până la data prezentei distribuiri ce face obiectul contestaţiei. De altfel, şi obligaţiile curente constând în reţinere la sursă aferente salariilor achitate în valoare totală de 298.067 lei, sunt obligaţii scadente declarate încă din martie 2015 şi nu sunt achitate până în prezent şi nici cuprinse la distribuire.

Prin urmare, în prezenta speţă cu toate că, sumele pretinse de creditoare sunt obligaţii curente, şi trebuiau achitate în raport de valorificările de bunuri ale debitoarei ce au avut deja loc, după cum însăşi instanţa reţine, acestea nu au fost achitate până în prezent conform prevederilor legale, în raport de aceste valorificări de bunuri nesupuse vreunei garanţii în favoarea creditorilor.

Faţă de cele mai sus menţionate, solicită admiterea recursului şi schimbarea hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii contestaţiei şi refacerea Planului de distribuire în sensul cuprinderii creditoarei la distribuire cu suma de 93.273 lei reprezentând TVA şi cu suma de 298.067 lei reprezentând venituri cu reţinere la sursă.

B. - G. SA, prin întâmpinarea depusă la dosar solicită instanţei respingerea căii de atac declarate de recurenta creditoare, ca neîntemeiată.

În esenţă arată că, criticile recurentei sunt neîntemeiate, distribuirea fiind realizată cu respectarea dispoziţiilor art. 121 din Legea nr. 85/2006. În speţă recurenta în mod neîntemeiat susţine că, creanţa deţinută s-ar încadra în categoria de taxe aferente vânzării bunurilor, în condiţiile în care TVA-ul de 93.273 lei nu este aferentă vânzării stocurilor ale căror preţ se distribuie. Totodată contribuţiile salariate în mod cert nu reprezintă taxe aferente vânzării stocurilor aflate în garanţia B. Obligaţiile faţă de bugetul de stat în mod neechivoc reprezintă creanţe bugetare. În acest sens arată că şi prin art. 3 pct. 11 din Legea nr. 85/2006 se prevede că, creanţele bugetare sunt impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare.

Nu în ultimul rând, potrivit ordinii de distribuire prevăzute la art.123 se diferenţiază între cheltuielile aferente procedurii, care sunt prevăzute la primul punct şi creanţele bugetare - prevăzute la pct. 4, printre care aparţin şi taxele. Raportat la aceste dispoziţii legale este evident că recurenta deţine o creanţă bugetară, care nu se încadrează în categoria cheltuielilor aferente vânzării bunurilor garantate în favoarea B. Susţinerea recurentei în sensul că, creanţa sa ar trebui achitată prioritar faţă de creanţele garantate, în temeiul art. 64 alin 6, întrucât acestea constituie plăţi curente, sunt nefondate. Faptul că se pot achita în temeiul art. 64 alin. 6 plăţi curente nu înseamnă că nu trebuie respectate dispoziţiile imperative ale art. 121 din Legea insolvenţei, care impune ordinea de distribuire a sumelor încasate în urma vânzării unor bunuri grevate de sarcini.

C.I.T.R. Filiala B., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC ”L.” SRL, prin întâmpinarea depusă la dosar solicită instanţei respingerea recursului ca parţial rămas fără obiect ca urmare a plăţii parţiale a TVA-ului solicitat la plată şi respectiv neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Astfel cum recunoaşte şi creditoarea recurentă, atât în faţa primei instanţe, cât şi în faţa instanţei de recurs, sumele cu privire la care se solicită modificarea actelor atacate, respectiv se solicită cuprinderea cu suma de 93.273 lei şi cu suma de 298.067 lei reprezentând venituri cu reţinere la sursă, nu reprezintă sume aferente vânzărilor realizate îi în baza cărora s-a efectuat distribuirea către creditorii garantaţi prin Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare nr. xxxx/06.10.2015.

Atâta timp cât distribuirea prin Planul de distribuire între creditori nr. xxxx/6.10.2015 contestat s-a realizat în baza art. 121, din sumele distribuire prin acest plan nu se puteau realiza distribuiri pentru acoperirea altor cheltuieli decât cele aferente vânzării bunurilor a căror contravaloare s-a distribuit, textul art. 121 alin.1 pct. 1 din Legea nr.85/2006 fiind clar şi expres în acest sens şi anume se referă doar la cheltuielile aferente vânzării respective. De altfel, de la data introducerii contestaţiei debitoarea a achitat o mare parte din TVA-ul de 193.273 lei solicitat la plată şi anume suma de 100.000 lei, astfel cum reiese din Ordinul de plată nr. xxx/16.10.2015 depus în primă instanţă, precum şi suma de 75.008 lei din Ordinul de plată nr.398/09.02.2016, anexat prezentei. Sub acest aspect contestaţia formulată nu mai poate fi susţinută cu privire la plata contravalorii TVA.

În ceea ce priveşte contribuţiile din salarii, acestea nu sunt taxe aferente bunurilor valorificate şi a căror fonduri fac obiectul planului contestat, reprezentând contribuţiile aferente disponibilizărilor realizate de data deschiderii procedurii de faliment a debitoarei, sume care urmează de asemenea să fie achitate din vânzarea de bunuri libere de sarcini şi din alte venituri obţinute în procedura de lichidare, negrevate de sarcini.

Pe de altă parte chiar contestatoarea recunoaşte că sumele pretinse cu titlu de TVA aferent vânzărilor, cât şi contribuţiile la salarii se achită în raport de valorificarea bunurilor debitoarei nesupuse vreunei garanţii în favoarea creditorilor. Or din sumele obţinute ca urmare a valorificării unor bunuri libere s-au realizat plăţi ale creanţelor curente, inclusiv plata TVA-ului ce face obiectul contestaţiei, urmând a se realiza şi plata obligaţiilor fiscale cu reţinere la sursă. Aşa cum prevăd dispoziţiile art. 122 din Legea nr. 85/2006 raportul asupra fondurilor şi planul de distribuire trebuie întocmite regulat, cele contestate în prezentul dosar nefiind întocmite cu scopul de a exclude creditoarea de la plata TVA aferent vânzărilor din data de 01.09.2015, respectiv 24.09.2015. În baza licitaţiilor ţinute în data de 28.08.2015, respectiv 24.09.2015 a fost declarată câştigătoare societatea L. S. M., cu care conform strategiei aprobate de către creditorii societăţii s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare cu plata pe măsura vânzării, sens în care TVA-ul aferent acestora vânzări se va achita pe măsura vânzării şi facturării acestor bunuri.

În drept au fost invocate prevederile art. 121 şi art. 122 din Legea nr. 85/2006.

U. B. SA, prin concluziile scrise depuse în şedinţa publică din 10 mai 2016, solicită instanţei respingerea recursului ca nefondat şi ca urmare, menţinerea în totalitate a dispoziţiilor hotărârii atacate, arătând în esenţă că, având în vedere faptul că TVA de plată către recurenta creditoare este aferent altor vânzări decât cele în discuţie, apreciază că în mod legal a fost întocmit de către lichidatorul judiciar Planul de distribuire între creditori, precum şi Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare, sens în care şi instanţa de fiind a pronunţat hotărârea atacată.

De asemenea, nici contribuţiile aferente salariilor nu reprezintă taxe aferente bunurilor valorificate, urmând ca aceste sume să fie achitate ulterior, în urma vânzării unor bunuri din averea debitoarei, libere de sarcini.

Curtea de Apel, analizând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, a reţinut că este fondat urmând ca, în baza prevederilor art.304 pct.9, 312 Cod procedură civilă şi art.8 din Legea nr.85/2006 să dispună admiterea lui şi modificarea în totalitate a sentinţei atacate pentru următoarele considerente:

La data de 7 octombrie 2015, lichidatorul judiciar al debitoarei falite a depus la dosarul cauzei, Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare nr.xxxx/06.10.2015 şi Planul de distribuire între creditori nr.xxxx/06.10.2015.

Acestea au fost contestate de către creditoarea recurentă pe considerentul că nu au fost respectate dispoziţiile art.64 alin.6, respectiv 121 alin.1 pct.1 din Legea nr.85/2006, nefiind achitate cu prioritate creanţele curente născute în timpul procedurii şi taxele aferente bunurilor valorificate în perioada cuprinsă în raport, respectiv 31.03.2015 – 30.09.2015.

Confirm prevederilor art.122 alin.1 din Legea nr.85/2006, la fiecare trei luni calculate de la data începerii lichidării, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, precum şi un plan de distribuire între creditori, raport care va prevedea şi plata remuneraţiei sale şi a celorlalte cheltuieli prevăzute la art.123 pct.1.

În cuprinsul dispoziţiilor art.122 alin.11 şi 12 din Legea insolvenţei, legiuitorul a prevăzut doar elementele minimale pe care trebuie să le cuprindă raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi planul de distribuire, elemente minimale care se completează cu necesitatea prezentării în cuprinsul raportului întocmit şi a elementelor specifice procedurii fiecărui debitor în vederea respectării principiilor de transparenţă şi tratament egal între toţi participanţii la procedură.

Astfel, în situaţia în care în averea debitoarei există bunuri garantate în favoarea unor creditori şi bunuri libere de sarcini, în cuprinsul raportului întocmit de practician, este necesar a se specifica în cazul valorificării acestor bunuri, categoria din care fac acestea parte, precum şi cheltuielile de procedură generate cu conservarea, administrarea şi valorificarea acestora separat, defalcat pe categorii de bunuri, câtă vreme legiuitorul a prevăzut o ordine de distribuire distinctă în cazul bunurilor garantate la art.121 din Legea nr.85/2006, separat de ordinea de distribuire prevăzută cu caracter general la art.123 din lege.

Prin urmare, în cazul în care în averea debitoarei există bunuri garantate, în cuprinsul raportului întocmit de lichidator este necesar a se preciza şi specifica separat toate cheltuielile de procedură aferente acestor bunuri prevăzute la art.121 pct.1 din Legea nr.85/2006, deoarece din valoarea obţinută în urma valorificării lor, se pot deduce doar cheltuielile de procedură aferente acestor bunuri, respectiv doar taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente vânzării lor, inclusiv cele de administrare şi conservare, precum şi plata remuneraţiilor angajate în condiţiile art.10,19,23 şi 24 legate de aceste bunuri. Din valoarea obţinută în urma valorificării acestor bunuri se mai pot deduce eventualele creanţe curente născute în timpul procedurii legate de bunurile garantate, însă nu se pot deduce alte cheltuieli de procedură legate de conservarea şi administrarea altor bunuri din averea debitoarei negrevate de sarcini ori a altor cheltuieli generate în timpul procedurii care se includ în cuprinsul prevederilor art.123 pct.1 din lege.

Centralizarea tuturor veniturilor obţinute şi a cheltuielilor de procedură efectuate într-o singură categorie, fără specificarea separată a acestora pe categorii de venituri obţinute prin raportare la cele două ordini de prioritate şi distribuire prevăzute la art.121 şi 123 din lege, în cazul în care există cele două categorii de bunuri, duce la încălcarea prevederilor legale, la lipsa de transparenţă în privinţa modului în care se realizează valorificarea averii debitorului şi se efectuează cheltuielile de procedură, participanţii la procedură fiind în imposibilitatea obiectivă de a verifica şi analiza modul în care acestea au fost efectuate raportat la prevederile legale şi bunurile aflate în averea debitoarei.

În speţă, în cuprinsul raportului asupra fondurilor contestat de recurentă, s-a realizat o asemenea centralizare a tuturor veniturilor ce au intrat în conturile debitoarei şi a cheltuielilor de procedură efectuate, deşi în averea debitoarei există atât bunuri garantate, cât şi bunuri libere de sarcini, propunându-se distribuirea sumelor rămase după deducerea tuturor cheltuielilor de procedură din suma totală a veniturilor şi provizionarea pe viitor a sumelor necesare acoperirii remuneraţiei practicianului în insolvenţă şi a altor cheltuieli de procedură, către creditorii garantaţi în conformitate cu prevederile art.121 din Legea nr.85/2006.

Din raportul întocmit de practician rezultă că în perioada vizată, în conturile debitoarei au intrat venituri din recuperări de creanţe şi sume de la C.A.S., valorificări de stocuri de marfă şi deşeuri, chirii lunare, refacturări costuri, garanţii reţinute, dobânzi şi vânzare magazin. Toate aceste venituri au fost centralizate în comun, fără se face o prezentare şi analiză a veniturilor obţinute în urma valorificării bunurilor garantate, a bunurilor negarantate şi a veniturilor din alte surse pentru a se putea stabili cu exactitate care sunt sumele care se includ în ordinea de distribuire prevăzută la art.121 din lege şi care la art.123 din legea insolvenţei. O asemenea defalcare pe categorii de venituri s-ar putea deduce din analiza modului în care practicianul şi-a calculat retribuţia cuvenită la pct.4 în raport, însă acest fapt nu poate acoperi necesitatea prezentării detailate şi separate a acestora în cuprinsul raportului în vederea respectării prevederilor legale, a principiilor transparenţei şi tratamentului egal al creditorilor.

În mod similar s-a procedat şi în privinţa cheltuielilor de procedură efectuate şi care s-au centralizat în comun şi s-au dedus în bloc din suma totală a veniturilor, fără a se face o defalcare a acestora pe categorii de bunuri care le-au generat, neputându-se stabili cheltuielile de procedură aferente fiecărei categorii de bunuri. Din raport nu rezultă care a fost procentul de cheltuieli de procedură efectuate pentru recuperările de creanţe, pentru conservarea, administrarea şi valorificarea bunurilor garantate, a celor negarantate, ori a altor cheltuieli efectuate în vederea valorificării viitoare a altor bunuri aflate în patrimoniul debitoarei. De exemplu, se arată că s-a efectuat plata unui onorariu avocaţial în cadrul unui proces penal legat de sechestrarea unor bunuri din averea debitoarei, însă nu se specifică care bunuri, dacă sunt garantate sau nu, ori dacă sunt printre cele ce s-au valorificat în perioada respectivă sau dacă au mai rămas în averea debitoarei. Se arată efectuarea plaţii unor salarii în sumă de 162.060,31 lei necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitoarei, fără a se specifica care categorie de bunuri a generat aceste cheltuieli, ori dacă pentru aceste cheltuieli de procedură s-au achitat taxele şi impozitele aferente către bugetul de stat ori cel al asigurărilor sociale. În mod similar, se procedează şi în privinţa restului cheltuielilor de procedură efectuate, fără a se specifica categoria de bunuri la care se raportează şi pentru obţinerea căror venituri a fost necesară efectuarea lor.

Prin contestaţia formulată, creditoarea recurentă susţine că contribuţiile şi taxele aferente salariilor plătite în perioada vizată de raport nu au fost achitate, deşi acestea sunt creanţe curente în sensul vizat de art.64 din Legea nr.85/2006, care se plătesc înainte de orice distribuiri. Pe de altă parte, practicianul a arătat că suma indicată de creditor cu titlu de creanţă curentă reprezentând obligaţii fiscale aferente salariilor nu ar reprezenta obligaţii aferente sumei cu titlu de salarii plătită în perioada vizată în raport, ci ar reprezenta contribuţii aferente disponibilizărilor efectuate la data deschiderii procedurii falimentului.

Analiza şi verificarea susţinerilor distincte ale celor două părţi nu se poate realiza câtă vreme raportul întocmit de practician este deficitar întocmit sub aceste aspecte, din cuprinsul acestuia nerezultând dacă au fost achitate sau nu cu prioritate obligaţiile fiscale aferente salariilor plătite, ori dacă mai există şi alte obligaţii fiscale de aceeaşi natură aferente altor categorii de plăţi care au rămas neachitate din perioada anterioară ori generate ca efect al trecerii pe faliment.

În situaţia în care, procedura falimentului intervine după ce anterior debitoarea s-a aflat în procedura de reorganizare în care şi-a continuat activitatea, este necesar ca în primul raport periodic de activitate întocmit după începerea falimentului în care se prezintă veniturile obţinute şi cheltuielile efectuate, cum este şi cel din cauză, să se specifice dacă au rămas cheltuieli de procedură neacoperite din perioada reorganizării ori alte creanţe curente, natura şi categoria de venituri la care acestea se raportează, deoarece creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului au un rang prioritar la plată în cuprinsul art.123 din lege, după cele de procedură şi cele izvorâte din raporturi de muncă.

În cazul în care, ca efect al trecerii în procedura falimentului se optează pentru păstrarea unei părţi a salariaţilor, în vederea administrării şi conservării unor bunuri aflate în averea debitorului şi care urmează a fi lichidate şi disponibilizarea restului de salariaţi, este necesar a se specifica care sunt cheltuielile de procedură generate pentru fiecare din cele două grupe de personal şi dacă s-au achitat sau nu taxele şi contribuţiile aferente acestora pentru a se putea verifica în mod transparent modul în care se desfăşoară procedura, iar creditorul bugetar care trebuie să încaseze prioritar aceste impozite şi contribuţii să fie clar şi corect informat asupra plăţilor efectuate ori a modului în care creanţele respective vor fi stinse.

În situaţia în care se generează cheltuieli de procedură comune tuturor operaţiunilor de lichidare efectuate, este necesar a se stabili proporţional ponderea în care acestea se vor deduce din veniturile intrate în conturile debitoarei, fiind inechitabil ca acestea să fie suportate doar din anumite venituri intrate în conturile debitoarei, mai ales în situaţia în care se pune problema efectuării unor distribuiri de sume, atât prin prisma art.121, cât şi a art.123 din lege.

În ce priveşte suma reprezentând TVA-ul aferent bunurilor valorificate, invocat în cadrul contestaţiei ca fiind neachitat, Curtea a reţinut că acesta reprezintă o taxă aferentă bunurilor valorificate în cadrul procedurii ce se deduce cu prioritate din valoarea obţinută, fiind o cheltuială de procedură vizată de art.121 pct.1, respectiv art.123 pct.1 din lege, care se achită prioritar înaintea oricăror altor cheltuieli de procedură legate de conservarea şi administrarea bunurilor respective. Această taxă trebuie specificată separat pe categorii de bunuri garantate ori libere de sarcini şi achitată prioritar anterior distribuirii sumelor către creditori.

În speţă, în raportul întocmit de practician nu specifică care este TVA-ul aferent bunurilor valorificate şi nu precizează care este suma aferentă fiecărei categorii de bunuri valorificate, nu se precizează dacă mai există şi alte sume cu titlu de TVA – care trebuie a fi virate către bugetul de stat şi cărei categorii de venituri ar fi acestea aferente.

În cadrul întâmpinării formulate, lichidatorul judiciar a arătat că suma de 193.273 lei invocată de contestatoarea creditoare ca fiind TVA aferent vânzării stocului de mărfuri, ar reprezenta de fapt TVA aferent altor vânzări decât cele cuprinse în raport, respectiv ar rezulta din stornări de facturi ca urmare a restituirii unor bunuri achiziţionate de debitoare sub rezerva proprietăţii, susţineri care însă nu îşi găsesc acoperire în cadrul raportului, câtă vreme în acesta nu se face nici un fel de referire în privinţa TVA-ului aferent bunurilor vândute ori a existenţei altor obligaţii bugetare cu titlu de TVA aferente altor operaţiuni întreprinse în cadrul procedurii şi care ar trebui virat şi achitat la buget.

În aceste condiţii, nu se poate reţine că raportul întocmit de lichidator îndeplineşte cerinţele de legalitate, câtă vreme acesta nu prezintă toate informaţiile relevante referitoare la cheltuielile de procedură ori creanţele curente rămase de achitat ori generate în perioada cuprinsă în raport şi fac imposibilă verificarea corespunzătoare a modului de gestionare a averii debitoarei şi a cheltuielilor efectuate ori generate de operaţiunile întreprinse în cadrul procedurii.

Concluzionând, Curtea a constatat, în urma analizării raportului întocmit de lichidator şi contestat în prezenta cauză că, acesta este incomplet şi deficitar întocmit în raport de aspectele arătate mai sus în considerentele deciziei, impunându-se refacerea acestuia în totalitate cu respectarea tuturor prevederilor legale incidente, prezentarea detailată şi pe categorii separate a veniturilor ce au intrat în contul debitoarei, a cheltuielilor separate generate de obţinerea acestor sume, a eventualelor cheltuieli de procedură comune şi modului de repartizare proporţională a acestora pe categorii de venituri, a prezentării cheltuielilor de procedură generate în perioada anterioară intrării în faliment rămase neacoperite, a eventualelor creanţe curente născute în cadrul procedurii… etc., în vederea prezentării către participanţii la procedură a unei situaţii complete, reale şi transparente asupra veniturilor obţinute şi cheltuielilor efectuate.

Datorită deficienţelor majore pe care raportul întocmit le prezintă, nici planul de distribuire întocmit nu poate fi menţinut, câtă vreme acesta este un act subsecvent raportului şi care are ca suport conţinutul raportului asupra veniturilor obţinute şi cheltuielilor efectuate, distribuirea sumelor potrivit art.121 din Legea nr.85/2006 propusă prin planul de distribuire neputând fi efectuată în lipsa prezentării separate a tuturor cheltuielilor de procedură efectuate şi generate cu administrarea, conservarea şi valorificarea bunurilor garantate, inclusiv plata remuneraţiei persoanelor arătate la art.121 pct.1 din lege.

În consecinţă, Curtea a apreciat fondate motivele de recurs invocate de recurentă, urmând să dispună admiterea recursului şi modificarea în totalitate a sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei, anulării Raportului asupra fondurilor nr.xxxx/06.10.2015 şi Planului de distribuire nr.xxxx/06.10.2015 cu obligarea lichidatorului la refacerea acestora, ţinând seama de considerentele deciziei.

Domenii speta

Spete similare