Calitatea de redactor prezentator tv. Solicitare plată ore suplimentare. Imposibilitatea modificării cererii de chemare în judecată în apel. Inexistenţa legăturii de cauzalitate între prod.unui prejudiciu apelantei sub aspectul agrav. starii de sanatate.

În contextul în care nu există dovezi că transmisiunile din mediul extern ar fi înregistrat o frecvenţă care să conducă la concluzia că apelanta ar fi fost expusă la factori externi în mod prelungit, ţinând cont şi de propria afirmaţie în sensul că a continuat să „dea live-uri” „atâta timp cât corespondenţele nu s-au întins pe mai multe ore”, nu se poate reţine că transmisiunile de ştiri din mediul extern ar fi produs apelantei un prejudiciu sub aspectul agravării stării sale de sănătate.

În sistemul noului Cod de procedură civilă, cererea prin care reclamantul măreşte sau micşorează cuantumul obiectului cererii constituie o modificare a cererii de chemare în judecată, astfel că aceasta poate fi făcută numai în condiţiile art. 204 alin. 1 C. proc. civ., cu rezerva aplicării alin. 3, adică numai până la primul termen la care reclamantul este legal citat, iar ulterior acestui moment numai cu acordul expres al tuturor părţilor.

În plus, art. 478 alin. 1 Cod procedură civilă limitează judecata în apel la cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe, instituind imposibilitatea schimbării obiectului cererii de chemare în judecată. De asemenea, art. 477 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că judecata în apel are loc în limitele stabilite de către apelant, ceea ce-l împiedică pe acesta să-şi modifice cererea de apel, adică inclusiv pretenţiile deduse judecăţii la care apelul se referă.

Art. 272 Codul Muncii

Art. 204 alin. 1 Cod procedură civilă

Art. 477 alin. 1, art. 478 alin. 1 Cod procedură civilă

I. Sentinţa apelată:

Prin sentinţa civilă nr. 145/28.01.2015, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a respins ca nefondată cererea formulată la 03.03.2014 de reclamanta [...] în contradictoriu cu pârâta SC [...] SA, prin care a solicitat obligarea acesteia la plata sumelor de 5000 euro cu titlu de daune morale şi de 23.625 lei cu titlu de spor pentru ore suplimentare (acest capăt de cerere fiind precizat prin răspunsul la întâmpinare în sensul solicitării sumei de 3.342,50 lei). Totodată, tribunalul a respins ca nefondată cererea reconvenţională prin care pârâta reconvenientă SC [...] SA a solicitat obligarea reclamantei pârâte la restituirea sumei de 823,53 lei cu titlu de salariu net achitat necuvenit acesteia, ca urmare a lipsei de la program.

În motivarea sentinţei, tribunalul a reţinut următoarele:

Reclamanta-pârâta [...]  a avut calitatea de salariată a pârâtei reclamante SC [...] SA conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 3136/31.10.2012 contract încheiat pe perioadă determinată de 6 luni, reclamanta ocupând funcţia de redactor prezentator de televiziune. Durata contractului a fost prelungită succesiv cu câte 6 luni prin acte adiţionale până la data de 01.05.2014.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 5000 de euro cu titlu de daune morale, instanţa a reţinut că această sumă se solicită pentru prestarea de activităţi de serviciu în condiţii meteo adesea defavorabile realizate în mediu extern în alt loc de muncă decât cel convenit prin contractul individual de muncă în condiţii improprii tării sale de sănătate.

Potrivit actelor medicale depuse la dosarul cauzei odată cu cererea de chemare în judecată reclamanta suferă de [...]. Reclamanta nu face dovada aducerii la cunoştinţa angajatorului a acestor acte medicale cu prilejul angajării sale. Într-adevăr la dosar a fost depus un email din 11 decembrie 2013 prin care aceasta susţine că a trimis dosarul său medical însă susţinerea sa nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.

Conform contractului individual de muncă activitatea reclamantei pârâte se desfăşoară la punctul de lucru, însă potrivit fişei postului care detaliază atribuţiile postului, funcţia pe care este încadrată reclamanta presupune deplasări frecvente, iar la capitolul mediu de muncă se precizează că munca se desfăşoară atât în mediu intern cât şi în mediu extern.

Prin semnarea fişei postului la data de 23.10.2012 atât reclamanta pârâtă, cât şi pârâta reclamantă şi-au asumat fără rezerve obligaţiile descrise în aceasta.

Mai mult, reclamanta pârâta a recunoscut cu prilejul răspunsului la interogatoriu că la interviul de angajare i s-a spus că excepţional va presta activitatea în mediul extern. Totodată susţinerile reclamantei potrivit cărora postul de reporter presupune muncă în teren şi nu cea de redactor prezentator urmează a fi înlăturate de către instanţă deoarece din examinarea ambelor fişe de post rezultă că ambele posturi presupun deplasări frecvente şi desfăşurarea muncii atât în mediu intern cât şi în mediu extern. Aşadar, tribunalul a constatat caracterul nefondat al solicitării reclamantei pârâte.

În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtei reclamante la plata orelor suplimentare, instanţa a reţinut următoarele:

Conform contractului individual de muncă durata timpului de lucru este de 8 ore pe zi 40 de ore pe săptămână. Totodată se stipulează că nu se vor efectua ore suplimentare, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente sau înlăturării consecinţelor acestora. În cauză au fost depuse listinguri cu apariţiile live ale reclamantei care însă nu pot face dovada prestării de ore suplimentare. Astfel, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că nu era prevăzută o oră de începere şi o oră de terminare a programului, de unde rezultă că programul de lucru era flexibil cu condiţia realizării celor 8 ore zilnic. Din listingurile se face dovada spre exemplu al realizării unei transmisiuni live la ora 15:15 si ultima la 19:20 în ziua de 30.11.2012. Este adevărat că există zile, cum ar fi cea de 11 noiembrie, unde ora primei transmisii a fost 14:00 şi cea a ultimei transmisii ora 23:00, care ar depăşi durata de 8 ore, însă nu se face dovada că perioada dintre apariţii a fost dedicată de către reclamanta pârâtă exclusiv activităţii profesionale sau prezenţei la locul de muncă.

Raportat la aceste considerente instanţa a reţinut caracterul nefondat şi al acestei solicitări.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională prin care pârâta reclamantă solicită obligarea reclamantei pârâte la plata sumei de 823,53 lei reprezentând contravaloarea celor 56 de ore plătite, dar neprestate de reclamantă, susţinută probator de condica de prezenţă, instanţa a reţinut ca relevant răspunsul la interogatoriul reclamantei care a susţinut că semna condica la momentul ajungerii la sediu care nu coincidea cu începerea zilei de lucru în cazul realizării de transmisiuni live din afara sediului.

Totodată, caracterul nefondat al solicitării angajatorului rezultă şi din adeverinţa nr. 13928/14.05.2014 din care societatea atestă că în perioada lucrată reclamanta pârâtă nu a avut zile de învoiri, concedii fără plată şi/sau absenţe nemotivate. 

II. Apelul:

1. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta [...], solicitând schimbarea acesteia în parte, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, respectiv al obligării pârâtei la plata sumelor de 5000 euro cu titlu de daune morale şi de 3342,50 lei cu titlu de spor pentru ore suplimentare.

În motivarea cererii de apel, apelanta reclamantă a arătat că prima instanţă a reţinut corect că a făcut dovada cu acte medicale a stării sale de sănătate, respectiv că suferă de [...], recomandarea medicală fiind de a evita expunerea la condiţii meteo nefavorabile. Totuşi, a făcut dovada că a adus la cunoştinţă angajatorului acte medicale, depunând la dosar un e-mail adresat conducerii pârâtei la 17.05.2013, în care face trimitere la alt e-mail din decembrie 2012, în care a trimis conducerii dosarul său medical. Atâta timp cât pârâta nu a contestat acest mesaj, nu era necesar să fie completat cu alte probe pentru a fi luat în considerare.

Apelanta a mai arătat că a comunicat de mai multe ori directorului [...] situaţia sa medicală, fapt ce poate fi constatat din înregistrările a două convorbiri din anul 2013 între acesta şi soţul apelantei, care îl roagă pe directorul general să nu o mai programeze pentru live-uri în condiţii meteo nefavorabile, peste program sau în weekend.

Prima instanţă nu contestă că apelanta a prestat activitate în condiţii meteo nefavorabile în mod constant, însă acesteia i s-a spus la angajare că va lucra în mediul extern doar în mod excepţional. În acest fel a apreciat menţiunea cu caracter general din fişa postului unde se menţionează deplasări frecvente, respectiv mediul de muncă, respectiv că „munca se desfăşoară atât în mediul intern cât şi extern”. Aceste menţiuni se regăsesc nediferenţiat în toate fişele de post pentru a acoperi orice situaţii posibile, însă în aprecierea condiţiilor de muncă se impune raportarea la atribuţiile specifice postului. Or atribuţiile postului de redactor prezentator nu presupun deplasări sau transmisiuni din mediul extern. Prezentatorii TV îşi desfăşoară activitatea în studio. Spre deosebire de aceştia, reporterii prestează muncă de teren, în exterior, fapt care rezultă din studierea comparativă a celor două fişe de post. Este ilogică afirmaţia primei instanţe în sensul că cele două posturi sunt similare.

Instanţa nu a analizat fişa de identificare a factorilor de risc profesional, completată cu ocazia controlului medical la angajarea pentru funcţia de prezentator de ştiri, în care se menţionează că salariatul desfăşoară activitate în poziţie aşezat, într-o încăpere cu microclimat controlat. Iniţial i s-a prezentat apelantei activitatea pe care urma să o desfăşoare la birou, cu caracter excepţional implicând munca în exterior.Din decembrie 2012, când a constatat că solicitările privind transmisiunile din exterior devin curente, apelanta a anunţat că nu poate continua să lucreze în aceste condiţii, corespondenţă care a fost ignorată de către intimată.

Instanţa a reţinut ca probe listingurile apariţiilor live ale apelantei, dar a apreciat că nu a dovedit că perioada dintre apariţii a fost dedicată exclusiv activităţii profesionale sau prezenţei la locul de muncă. Munca desfăşurată de apelantă presupunea însă prezenţa sa permanentă la locul de muncă, aceasta transmiţând ştiri de mai multe ori pe zi, pregătind materiale pentru jurnal, editând jurnalul, pregătirea materialului pentru prompter şi banda de informaţii TV. Transmisiile live reprezentau activităţi suplimentare, pe care le făcea la solicitarea directorului fie în timpul programului, fie în afara acestuia, dar între aceste transmisii continua activitatea de bază la studio. Pârâta nu a pus la îndoială caracterul continuu al muncii sale, iar din listinguri rezultă că transmisiunile live erau la intervale de 30 - 60 de minute. Instanţa nu a arătat de ce nu a luat în considerare orele prestate în week-end, care în mod cert sunt ore suplimentare

2. Prin precizări scrise, depuse după expirarea termenului de depunere a întâmpinării (ceea ce însă nu împiedică formularea de apărări de fond), intimata pârâtă a arătat că nu are obligaţia de a stoca înregistrările emisiunilor şi nici de a avea evidenţe cu privire la emisiunile la care apelanta a participat. Apelanta şi-a desfăşurat activitatea în proporţie covârşitoare în incinta postului de televiziune. Faptul că apelanta şi-a ascuns posibilele afecţiuni medicale, necomunicându-le societăţii specializate în medicina muncii şi nedovedind că acestea ar fi incompatibile cu condiţiile de exercitare a atribuţiilor, nu ar fi avut decât consecinţa neselectării acesteia pentru postul respectiv şi eventual încetarea contractului său de muncă pentru motive medicale. Este falsă susţinerea apelantei că a comunicat condiţia sa medicală încă de la început, aceasta dovedind doar comunicarea stării de graviditate la 02.12.2013, moment de la care angajatorul a respectat prevederile OUG nr. 96/2003.

3. În cadrul judecăţii în apel a fost ataşat dosarul de fond şi au fost depuse la dosar transcrieri ale convorbirilor telefonice invocate prin cererea de apel, un înscris medical întocmit de medicul [...], fotografii ale unor mesaje scrise telefonice, pontaje. De asemenea, a fost efectuată o expertiză contabilă.

III. Analiza apelului:

1. Între părţi s-au stabilit raporturi de muncă prin contractul individual de muncă nr. …/31.10.2012, apelanta fiind angajată în calitate de redactor prezentator de televiziune, durata timpului de lucru fiind de 8 ore pe zi, 40 de ore pe săptămână. La punctul J.3 s-a prevăzut că orele suplimentare prestate în afara programului normal de lucru sau în zilele în care nu se lucrează ori în zilele de sărbători legale se compensează cu ore libere plătite sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Codului muncii.

Potrivit fişei postului, munca presupune deplasări frecvente şi se desfăşoară atât în mediu intern, cât şi extern.

Este necontestat că apelanta a lucrat atât în studio, cât şi în exterior, efectuând transmisiuni de ştiri în direct, precum şi activităţi legate de pregătirea emisiunilor.

2. Ponderea transmisiunilor în direct din mediul extern, raportat la celelalte activităţi, nu a fost însă dovedită. Apelanta a susţinut că aceasta a fost mai redusă la începutul raporturilor de muncă şi s-a amplificat pe parcurs. Intimata s-a apărat susţinând că aceste activităţi au fost prestate doar excepţional.

În dovedirea acestui aspect, precum şi a muncii suplimentare, apelanta a depus la dosarul primei instanţei o serie de liste de emisiuni şi activităţi la care a participat, denumite de aceasta „listinguri”. Intimata a contestat veridicitatea conţinutului acestor înscrisuri, numindu-le „ciorne (…) fabricate în mod evident de către aceasta în mod unilateral”, dar a refuzat comunicarea către instanţa de apel a emisiunilor şi activităţilor la care apelanta a participat, susţinând că nu are obligaţia de a ţine o astfel de evidenţă.

Potrivit art. 272 Codul Muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.

În condiţiile în care salariatul a făcut afirmaţii concrete, prin depunerea listelor respective, cu privire la emisiunile şi activităţile la care a participat, revine angajatorului sarcina de a dovedi contrariul, potrivit textului legal citat. Prin urmare, nu prezintă relevanţă că listele nu sunt semnate de un reprezentant al intimatei, ele nefiind valorificate ca probe directe, ci ca o modalitate de detaliere a afirmaţiilor apelantei privind activităţile prestate, afirmaţii în raport cu care se activează regula specială în materie de probaţiune prevăzută de art. 272 Codul Muncii.

Principiul inversării sarcinii probei nu se interpretează într-un mod absurd, astfel încât probaţiunea să ajungă să fie imposibilă pentru una dintre părţi. Cu toate acestea, intimata nu a dovedit contrariul celor afirmate de apelantă, prin depunerea listelor de emisiuni şi activităţi, măcar cu privire la una sau la unele dintre aceste emisiuni şi activităţi. Nu se poate accepta că intimata ar fi fost în imposibilitatea de a contesta fie şi doar una dintre transmisiunile pe care apelanta a susţinut că le-a efectuat, dacă conţinutul listelor nu ar fi fost real, după cum nu se poate crede că angajatorul care operează un post de televiziune nu ar mai fi în măsură să cunoască structura programelor şi dacă apelanta a participat sau nu la unele emisiuni.

Nefiind dovedit nimic de către angajator în contra menţiunilor din listele depuse de apelantă, participarea sa la emisiunile şi activităţile acolo detaliate va fi considerată prin urmare dovedită.

3. Aceste liste nu acoperă însă decât parţial perioada de referinţă (noiembrie 2012 – noiembrie 2013), pentru care au fost formulate pretenţii, astfel că, pentru perioadele care exced zilelor pentru care apelanta a fost în măsură să facă afirmaţii complete prin depunerea acestor liste cu privire la activităţile desfăşurate, nu va fi aplicabil art. 272 Codul Muncii. Această prevedere legală se aplică numai în măsura formulării de către salariat a unor afirmaţii concrete, angajatorul neputând fi ţinut să dovedească contrariul a ceea ce nu s-a susţinut într-o manieră concretă. În consecinţă, se vor lua în considerare numai activităţile care rezultă din listele depuse la dosarul primei instanţe, pentru restul perioadelor nefiind dovedite activităţile prestate în concret, în afara fotografiilor care atestă doar câteva transmisiuni efectuate din mediul extern, care vor fi analizate în continuare la punctul III.5 al prezentei hotărâri. Munca prestată în întreaga perioadă de referinţă va fi analizată şi prin prisma pontajelor şi a condicii de prezenţă, care au stat la baza întocmirii raportului de expertiză contabilă efectuat în faza apelului.

În ceea ce priveşte însă ponderea activităţilor prestate în mediul extern, în raport cu cele din mediul intern, trebuie reţinut că aceasta nu rezultă cu certitudine nici din susţinerile părţilor, nici din probele administrate. Nu s-au dovedit frecvenţa muncii prestate în mediul extern, raportul dintre timpul lucrat în mediul intern şi cel extern şi nici o anumită dinamică în timp a acestui raport. Sub acest aspect nu se poate aplica art. 272 Codul Muncii câtă vreme apelanta însăşi nu a făcut susţineri concrete.

A fost deja reţinut că listele de emisiuni şi activităţi depuse la dosarul primei instanţe dovedesc, în lipsa probei contrare revenind angajatorului, că apelanta a participat la realizarea lor. Cu toate acestea, listele, chiar şi necombătute cu probe de către angajator, nu dovedesc şi dacă activităţile respective au fost prestate în mediul extern sau intern. Termenul „live” desemnează doar transmisiunea în direct, nu şi mediul intern sau extern din care a fost efectuată şi nu s-ar putea reţine, în lipsa oricărui indiciu contrar, că toate transmisiunile în direct s-au efectuat din exterior.

În consecinţă, este cert că apelanta a efectuat şi unele transmisiuni de ştiri din mediul extern, însă nu s-a dovedit că această situaţie ar fi avut o frecvenţă ridicată şi nici că aceste transmisiuni ar fi fost făcute în condiţii de vreme extremă. În acest sens, martorul [...] a declarat în faţa primei instanţe că, din 5 zile lucrătoare, cu siguranţă se efectuau transmisiuni în direct din afara studioului în 3 zile, ceea ce înseamnă că nu erau zilnice, dar nu înseamnă că apelanta participa la realizarea tuturor acestor transmisiuni, intimata având şi alţi angajaţi. Acelaşi martor a declarat că nu îşi aminteşte cu exactitate, referitor la reclamantă, dacă au existat transmisiuni în condiţii meteo extreme. Martorul [...] a declarat că apreciază că nu a existat nicio transmisiune în direct realizată în condiţii extreme în Constanţa.

4. Curtea este în principiu de acord cu susţinerea apelantei că interpretarea prevederilor fişei postului trebuie făcută în corelaţie cu specificul atribuţiilor de serviciu, nu însă şi cu modul în care aceasta a expus criteriul de diferenţiere a postului ocupat de aceasta, de redactor prezentator, faţă de postul de reporter, în sensul că acest criteriu ar fi reprezentat de munca în mediul intern, respectiv extern. Dimpotrivă, criteriul de diferenţiere este reprezentat de specificul activităţii, indiferent de mediul intern sau extern în care este desfăşurată.

Potrivit fişei postului de reporter, acesta se ocupă cu cercetarea, investigarea, interpretarea şi comunicarea ştirilor şi informaţiilor publice. De asemenea, potrivit fişei postului, redactorul prezentator de televiziune supraveghează şi controlează aspectele tehnice ale producţiilor de televiziune. Este necontestat că în concret acest din urmă post presupunea şi prezentarea de ştiri, fapt care rezultă de altfel şi din fişa postului cuprinzând atribuţii în sensul menţinerii unui nivel ridicat al calităţii dicţiei şi frazării, respectiv al pregătirii materialelor pentru emisiunile pe care urmează să le prezinte. Şi postul de reporter presupune în ultimă instanţă prezentarea de ştiri, dar esenţială este activitatea de identificare a acestora fie prin urmărirea desfăşurării unui eveniment, fie prin documentare, ceea ce de regulă impune deplasarea la faţa locului nu atât pentru a efectua o transmisiune în direct, ci în primul rând pentru a culege informaţiile necesare în acest sens.

5. Din examinarea fotografiilor depuse de apelantă la dosarul primei instanţe, înfăţişând imaginea de început a unor fişiere video cuprinzând intervenţii televizate ale acesteia din mediul extern, se poate constata că aceste materiale corespund pe deplin noţiunii de ştiri. Conţinutul acestora, prefigurat prin titlu, nu evocă realizarea şi transmiterea unor reportaje ori a unor informaţii aflate la faţa locului, ci doar prezentarea unor situaţii de fapt care fie nu au nicio legătură cu mediul extern de unde s-a efectuat transmisiunea, fie se află într-o legătură generică neesenţială.

Curtea reţine că ceea ce a prezentat apelanta din mediul extern au fost ştiri, adică materiale informative cuprinzând diverse situaţii de fapt. Identificarea şi editarea conţinutului acestor ştiri sunt străine de faptul prezenţei prezentatorului în mediul extern de unde ele au fost transmise. De exemplu, transmisiunile privind performanţele notabile ale învăţământului constănţean, privind turismul şi cele cinci etnii din judeţul Constanţa ori privind bebeluşul ars nu au rezultat în urma documentării efectuate în zona Muzeului de Artă din Constanţa, de unde această ştire a fost transmisă, după cum rezultă din imaginile depuse la dosar. Ştirea referitoare la actele necesare pentru căsătoria civilă este transmisă din interior, or apelanta a criticat doar obligarea sa la prestarea muncii în exterior; de asemenea, nu s-ar putea prezuma că această ştire este rezultatul unei documentări la faţa locului, în condiţiile în care informaţiile respective sunt publice şi uşor disponibile.

6. Nu există prin urmare niciun indiciu că aceste materiale ar fi rezultat în urma prestării de către apelantă a unei activităţi de investigaţie sau documentare specifică postului de reporter, respectiv că aceasta ar fi transmis de la faţa locului desfăşurarea unui eveniment, ar fi luat interviuri, ar fi prezentat conţinutul unor declaraţii date de diverse persoane implicate în acel eveniment, ar fi efectuat investigaţii jurnalistice în mediul extern ori alte asemenea activităţi care ar fi putut conduce la concluzia că apelantei i s-ar fi impus exercitarea unor atribuţii corespunzătoare postului de reporter.

Dimpotrivă, curtea reţine că apelanta nu a făcut altceva decât să prezinte ştiri, fie din mediul intern, fie din cel extern, astfel cum i s-a solicitat de către angajator în limitele atribuţiilor acesteia.

Alegerea ca anumite ştiri să fie transmise din studio sau din mediul extern ţine de preferinţa editorială a postului de televiziune, care urmăreşte o cât mai bună valorizare a respectivului material, sub aspect comercial. Această alegere nu poate fi cenzurată de instanţele de judecată, atâta vreme cât fişa postului de redactor prezentator prevede expres deplasări frecvente şi transmisiuni nu numai din mediul intern, ci şi din cel extern.

Aceste menţiuni din fişa postului nu sunt în contradicţie cu atribuţiile postului de redactor prezentator de televiziune, întrucât angajatorul poate stabili ca unele ştiri să fie transmise din mediul extern, ceea ce s-a şi întâmplat. Susţinerea apelantei în sensul că i s-a spus la angajare că va lucra în mediul extern doar în mod excepţional este infirmată de prevederile menţionate ale fişei postului.

Faptul că prin documentaţia întocmită cu ocazia angajării apelantei, respectiv fişa de identificare a factorilor de risc profesional, nu s-a relevat că munca se desfăşoară şi în mediul extern, fiind menţionat doar cel intern, nu este de natură să modifice atribuţiile apelantei şi condiţiile de muncă rezultând din fişa postului şi nici să dovedească contrariul a ceea ce este înscris expres în această fişă, respectiv că munca presupune deplasări frecvente şi se desfăşoară în mediul intern şi în cel extern.

7. În privinţa stării de sănătate, curtea reţine că apelanta nu a făcut cunoscut angajatorului sau medicului de medicina muncii, cu ocazia angajării, că suferă de [...]. Discuţiile ulterioare dintre producătorul general [...] şi soţul apelantei conţin aprecieri din partea acestuia din urmă la starea precară de sănătate a apelantei, care nu sunt suficient de concrete pentru a se putea reţine că angajatorul a luat la cunoştinţă că apelanta suferă de o anumită boală care ar împiedica-o să prezinte ştiri din mediul extern, conform fişei postului.

Aceste discuţii, a căror transcriere a fost depusă la dosarul de apel, prezintă mai degrabă caracterul unor intervenţii bazate pe relaţia de prietenie dintre cei doi interlocutori (admisă chiar de apelantă în cadrul transcrierii din dosar), soţul apelantei solicitând ca aceasta să fie menajată, precum şi angajată pe durată nedeterminată

Producătorul general a arătat că „s-a uitat” în dosarul medical, dar că acesta conţine termeni medicali. Nu există însă nicio dovadă că apelanta a comunicat angajatorului un anume înscris medical, cuprinzând un anume diagnostic, referirea la „dosarul medical” fiind generică.

8. Discuţia confirmă în schimb că apelanta nu a relevat angajatorului că suferă de o anumită boală, cu ocazia angajării, în acest sens fiind afirmaţia soţului acesteia (pe care apelanta nu a contrazis-o, după ce a depus la dosar transcrierea discuţiei cu producătorul general): „Cu riscul de a afla colegii ei, nu trebuia să se afle din dosar că ea este bolnavă, ca să o şicaneze şi să i se spună: Băi du-te, mă, că alea sunt falsuri, alea sunt rahaturi”. De altfel, chiar prin concluziile orale, avocatul apelantei a admis că aceasta, la momentul angajării, nu a spus că suferă de anumite boli, întrucât nu era necesar.

Or cu ocazia efectuării controlului medical de către medicul de medicina muncii, salariatul este obligat să facă cunoscut acestuia orice diagnostic care i-a fost pus în trecut, respectiv bolile de care suferă, urmând ca medicul să fie cel care apreciază aptitudinea sa de a desfăşura munca respectivă. Salariatul nu poate alege ce anume să comunice şi ce anume să ascundă medicului, în considerarea unei percepţii subiective asupra felului muncii pe care urmează să o desfăşoare.

De asemenea, pe parcursul executării contractului individual de muncă, salariatul trebuie să îşi anunţe angajatorul cu privire la intervenţia unei schimbări a stării sale de sănătate, când aceasta afectează aptitudinea de a continua munca în aceleaşi condiţii, ceea ce presupune o nouă evaluare a acestei aptitudini de către medicul specialist de medicina muncii.

Apelanta nu a semnalat însă angajatorului necesitatea, în funcţie de boala de care suferă şi pe care iniţial nu a adus-o la cunoştinţă, a unei astfel de evaluări şi a evitat să comunice cu acesta în mod formal în legătură cu starea sa de sănătate, aşa cum a procedat în schimb când i-a adus la cunoştinţă că este însărcinată, prin adresa înregistrată sub nr. 3920/3.12.2013.

În acest sens, la dosar a fost depus e-mailul menţionat în cererea de apel, adresat lui [...] şi [...], prin care apelanta a adus la cunoştinţă că suferă de [...], ale cărei complicaţii pot fi, printre altele, tulburări de ritm cardiac, urticarie cronică sau recurentă, dermatite, fotosensibilizare, dureri articulare, reacţii alergice la soare, frig, praf şi anumiţi alergeni din aer, intoleranţă la efort susţinut, probleme renale, cu menţiunea că este vorba despre expunerea prelungită la anumiţi factori externi. În continuare, apelanta a arătat că în mai multe circumstanţe a „dat live-uri pentru a nu compromite credibilitatea postului [...], însă cu prejudicii pentru sănătate”, respectiv „până în ziua de astăzi am continuat să dau live-uri, atâta timp cât corespondenţele nu s-au întins pe mai multe ore”.

Din conţinutul acestei comunicări se reţine că apelanta a adus la cunoştinţa unor salariaţi ai intimatei că suferă de boala menţionată, enumerând „complicaţiile” acesteia, fără a rezulta că şi suferă în concret de toate acestea, ceea ce rezultă din formula, cu caracter de generalitate, „complicaţiile afecţiunii mele pot fi, printre altele”. Enumerarea urmărilor posibile ale bolii este urmată de precizarea că „este vorba despre expunerea prelungită la anumiţi factori externi”. Situaţia de fapt înfăţişată de apelantă cu ocazia respectivă constă în aceea că până în ziua respectivă a continuat să „dea live-uri” „atâta timp cât corespondenţele nu s-au întins pe mai multe ore”. Or aceasta înseamnă că transmisiunile în direct efectuate de apelantă nu au necesitat „expunerea prelungită la anumiţi factori externi”. Reiese că prin e-mailul respectiv apelanta a dorit să justifice atitudinea sa de a nu se expune în mod prelungit la factori externi. Nu reiese însă din probele administrate că, în ciuda acestei situaţii înfăţişate de apelantă şi ulterior e-mailului respectiv, intimata ar fi obligat-o la o astfel de expunere prelungită.

În contextul în care nu există dovezi că transmisiunile din mediul extern ar fi înregistrat o frecvenţă care să conducă la concluzia că apelanta ar fi fost expusă la factori externi în mod prelungit, ţinând cont şi de propria afirmaţie din cuprinsul e-mailului analizat că a continuat să „dea live-uri” „atâta timp cât corespondenţele nu s-au întins pe mai multe ore”, nu se poate reţine că transmisiunile de ştiri din mediul extern ar fi produs apelantei un prejudiciu sub aspectul agravării stării sale de sănătate.

9. Sub aspectul pretinsului prejudiciu, aceasta a depus la dosarul primei instanţe un înscris emis de medicul [...] privind diagnosticul de [...], care însă nu a fost datat. La dosarul de apel a fost depus acelaşi înscris, pe care de această dată a fost înscrisă data de 24.09.2015. Oricum, potrivit menţiunilor apelantei din cuprinsul e-mailului menţionat la punctul III.8 rezultă că această boală a fost diagnosticată în anul 2007, anterior angajării la societatea intimată. Prin urmare, această boală nu poate fi o consecinţă a muncii prestate în folosul intimatei.

Scrisoarea medicală din primul volum al dosarul de fond nu dovedeşte agravarea acestei boli pe parcursul executării contractului individual de muncă, iar cea de la fila 17 priveşte alt diagnostic.

În consecinţă, Curtea constată că nu s-a dovedit niciuna dintre condiţiile de angajare a răspunderii patrimoniale a angajatorului, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea şi vinovăţia angajatorului, în legătură cu îmbolnăvirea apelantei de … ori agravarea acestei boli. De asemenea, observând diagnosticul de [...] la care se face referire în scrisoarea medicală din 21.12.2012, nu s-a dovedit existenţa vreunei legături de cauzalitate între munca desfăşurată şi această infecţie, precum şi nici vinovăţia angajatorului în legătură cu aceasta.

Aceste considerente conduc la concluzia că soluţia primei instanţe de respingere a cererii de obligare a intimatei la plata daunelor morale este legală şi temeinică.

10. Analizând separat capătul de cerere referitor la orele suplimentare, Curtea a reţinut deja la punctul III.1 că apelanta a fost angajată în calitate de redactor prezentator de televiziune, durata timpului de lucru fiind de 8 ore pe zi, 40 de ore pe săptămână, iar la punctul J.3 din contractul individual de muncă s-a prevăzut că orele suplimentare prestate în afara programului normal de lucru sau în zilele în care nu se lucrează ori în zilele de sărbători legale se compensează cu ore libere plătite sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Codului muncii.

În cursul judecăţii în apel a fost efectuată o expertiză contabilă prin care au fost verificate durata muncii efectiv prestate, raportat la programul de lucru, respectiv a fost calculată contravaloarea muncii suplimentare. Pentru stabilirea duratei muncii prestate au fost avute în vedere listele de emisiuni şi activităţi despre care s-a reţinut la punctul III.2 că, nefiind dovedit nimic de către angajator în contra acestor liste, participarea apelantei la emisiunile şi activităţile acolo detaliate se consideră dovedită, potrivit art. 272 Codul Muncii. De asemenea, au fost avute în vedere şi pontajele lunare, precum şi condica de prezenţă, cu precizarea că aceasta din urmă a fost prezentată de către angajator expertului începând cu luna iulie 2013.

Aprecierea listelor de emisiuni şi activităţi a fost făcută în sensul includerii în programul de lucru a unei ore înaintea primei emisiuni, necesară machiajului, precum şi a unei ore ulterioare începerii ultimei emisiuni, corespunzând duratei acesteia. Intimata nu a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză sub aceste aspecte, respectiv nu a dovedit că ultimele emisiuni ar fi avut o durată mai mică, respectiv că o oră anterioară primei emisiuni nu ar fi fost necesară machiajului specific transmisiunilor în direct (în condiţiile în care este de notorietate că în aceste împrejurări este necesar un machiaj specific producţiilor de televiziune, diferit de cel aplicat în mod uzual).

La aprecierea muncii suplimentare se ţine cont şi de soluţia de respingere de către prima instanţă a cererii reconvenţionale privind restituirea sumei de 823,53 lei reprezentând contravaloarea orelor plătite, dar neprestate de reclamantă, soluţie împotriva căreia nu a fost formulat apel şi care nu mai poate fi prin urmare repusă în discuţie. Soluţia neapelată, pe cale principală sau incidentă, dată cererii reconvenţionale impune înlăturarea argumentelor intimatei din cuprinsul acestei din urmă cereri în sensul că din condica de prezenţă ar rezulta absenţa apelantei de la locul de muncă.

11. Prin răspunsurile la obiecţiuni din 19.04.2016 şi 09.09.2016, ultimul rectificat la 12.09.2016, faţă de care intimata nu a formulat obiecţiuni, a fost determinată contravaloarea muncii suplimentare prestate de apelantă în perioada noiembrie 2012 – noiembrie 2013, în sume nete.

Apelanta a calculat greşit suma de 4.447 lei în concluziile scrise, luând în considerare, pentru luna decembrie 2012, suma de 1.266 lei, în loc de 398 lei (suma de 1.266 lei corespunde împreună lunii decembrie 2012 – 398 lei şi lunii noiembrie 2013 – 868 lei).

La ultimul termen, apelanta a arătat că modifică suma solicitată pentru orele suplimentare la 4.447 lei.

12. Curtea constată că, faţă de prevederile art. 204 C. proc. civ., o asemenea modificare nu este posibilă în apel. Spre deosebire de vechiul Cod de procedură civilă, care prevedea la art. 132 alin. 2 pct. 2 că cererea nu se socoteşte modificată când reclamantul măreşte sau micşorează câtimea obiectului cererii, art. 204 alin. 2 pct. 2 C. proc. civ. păstrează această operaţiune în sfera noţiunii de modificare a cererii de chemare în judecată.

Art. 204 alin. 1 prevede termenul până care se poate modifica cererea de chemare în judecată fără acordul celorlalte părţi, respectiv până la primul termen la care reclamantul este legal citat, caz în care instanţa amână judecata şi dispune comunicarea cererii modificate pârâtului. Potrivit alin. 2, „cu toate acestea, nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă când: (…) 2. reclamantul măreşte sau micşorează cuantumul obiectului cererii”.

Din analiza acestor prevederi legale se constată că alin. 2 derogă de la alin. 1 al art. 204 C. proc. civ. numai în ceea ce priveşte necesitatea comunicării către pârât a cererii modificatoare şi a amânării judecăţii în acest scop, nu însă şi în ceea ce priveşte calificarea operaţiunii de mărire sau micşorare a cuantumului obiectului cererii ca fiind o modificare a acesteia.

Aşadar, în sistemul noului Cod de procedură civilă, cererea prin care reclamantul măreşte sau micşorează cuantumul obiectului cererii constituie o modificare a cererii de chemare în judecată, astfel că aceasta poate fi făcută numai în condiţiile art. 204 alin. 1 C. proc. civ., cu rezerva aplicării alin. 3, adică numai până la primul termen la care reclamantul este legal citat, iar ulterior acestui moment numai cu acordul expres al tuturor părţilor. În plus, art. 478 alin. 1 C. proc. civ. limitează judecata în apel la cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe, instituind imposibilitatea schimbării obiectului cererii de chemare în judecată. De asemenea, art. 477 alin. 1 C. proc. civ. prevede că judecata în apel are loc în limitele stabilite de către apelant, ceea ce-l împiedică pe acesta să-şi modifice cererea de apel, adică inclusiv pretenţiile deduse judecăţii la care apelul se referă.

În speţă, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată prin răspunsul la întâmpinare, precum şi prin cererea de apel, apelanta a stabilit cuantumul obiectului cererii referitoare la orele suplimentare la 3.342,50 lei. Fiecare dintre prevederile legale citate în cadrul paragrafului precedent se opune modificării cererii de chemare în judecată în apel, fie şi sub aspectul măririi cuantumului obiectului acesteia, astfel încât instanţa rămâne învestită în limita sumei solicitate iniţial.

Fiind dovedite prin raportul de expertiză contabilă atât prestarea muncii suplimentare, cât şi cuantumul sumelor cuvenite pentru aceasta, în baza art. 123 şi 138 Codul Muncii, curtea constată că apelanta este îndreptăţită să fie remunerată cu suma netă de 3.342,50 lei, cu titlu de contravaloare a orelor suplimentare prestate în perioada noiembrie 2012 – noiembrie 2013.

În consecinţă, în baza art. 480 alin. 2 C. proc. civ., Curtea va admite apelul formulat în cauză şi va schimba în parte sentinţa apelată în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 3.342,50 lei, reprezentând contravaloarea orelor suplimentare prestate în perioada noiembrie 2012 – noiembrie 2013. Totodată, vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În baza art. 453 alin. 2 C. proc. civ., ţinând cont de soluţia de admitere a apelului şi a capătului de cerere în dovedirea căruia a fost administrată proba cu expertiză contabilă, curtea va obliga intimata să plătească apelantei suma de 1.600 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de expert).

Domenii speta

Spete similare