Indamisibilitate cerere de revizuire. Atacarea unei hotărâri pronuntate de o instantă de recurs cu revizuire doar atunci când a fost evocat fondul.

Decizie 524/CA din 15.05.2014


Art.326 alin.1 şi alin.3 Cod pr. civilă prevede că „cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază”.

Dispoziţiile art.322 alin 1 Cod pr.civ. consacră revizuirii caracterul unei căi de atac de retractare deoarece se adresează aceleiaşi instanţe care a soluţionat pricina în fond, cerându-i-se să revină asupra hotărârii atacate, în baza noilor împrejurări invocate, care de regulă s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.

Din această perspectivă, dispoziţiile menţionate limitează obiectul revizuirii la acele hotărâri prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei deduse judecăţii, în acest caz, pentru ca o decizie pronunţată de instanţa de recurs să facă obiectul unei cereri de revizuire este necesar a fi dată ca urmare a rejudecării fondului, după casarea cu reţinere, deoarece pot fi administrate probe noi şi pot fi reapreciate probele administrate de instanţele de fond sau, în mod excepţional, hotărârea dată să se fi întemeiat pe înscrisuri noi, depuse în faţa instanţei de recurs.

Art.322 alin 1 Cod procedură Civilă

Art.326 alin.1 şi alin.3 Cod procedură Civilă

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Tulcea sub nr. 4053/88 din 04.11.2010, reclamanta APIA - CENTRUL JUDEŢEAN TULCEA, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească, în contradictoriu cu pârâta S.C. [...] S.A. SIREASA să se dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de 122.700 lei, cu titlu de creanţă (plată nedatorată), actualizată cu indicele de inflaţie la data efectuării plăţii şi a cheltuielilor de judecată pe care le va face în proces.

Prin Sentinţa civilă nr. 4864/29.11.2011 Tribunalul Tulcea – a respins acţiunea ca nefondată, respingând totodată cererea pârâtei de acordarea cheltuielilor de judecată, ca nefondate, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs - intimata APIA - CENTRUL JUDEŢEAN TULCEA criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. 4053/88/27.02.2010.

Prin Decizia civilă nr. 2468/CA/29.11.2012 Curtea de Apel Constanţa admite recursul dispunând modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii acţiunii, cu consecinţa obligării pârâtei către reclamantă la plata sumei de 1.227.000 lei, cu motivaţia în esenţă că prin cererea nr.123/14.09.2007 pârâta SC [...] SA SIREASA a solicitat acordarea de sprijin financiar pentru bonuri valorice pentru o suprafaţă agricolă realizată în toamna anului 2007 de 4.222 ha, din care grâu 2113 ha, rapiţă 1845 ha şi altele 264 ha, prin Procesul verbal nr.399/13.06.2008 menţionându-se că beneficiarul şi reprezentantul APIA au procedat la verificarea suprafeţelor înfiinţate de beneficiar în toamna anului 2007.

S-a mai arătat că prin cererea nr.431/02.11.2007 pârâta SC [...] SA SIREASA solicită acordarea de sprijin financiar prin bonuri valorice pentru suprafaţa agricolă realizată în toamna anului 2007, de 4711 ha, exclusiv grâu, prin Procesul verbal nr.398/13.06.2008 menţionându-se că beneficiarul şi reprezentantul APIA au procedat la verificarea suprafeţelor înfiinţate de beneficiar în toamna anului 2007, conform angajamentului formulat în cerere şi deoarece acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art.15 alin.1 şi alin.3 din ordinul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr.687/2007, instanţa a apreciat acţiunea ca fiind întemeiată.

Împotriva sus-menţionatei decizii SC [...] SIREASA SA a înţeles a formula contestaţie în anulare, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr.13/36/14.01.2013, ce a fost respinsă, ca nefondată prin Decizia civilă nr. 739/CA/30.04.2013 a Curţii de Apel Constanţa.

Împotriva aceleiaşi hotărâri, SC [...] SIREASA SA a formulat cerere de revizuire, la data de 05.11.2013, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr.938/36/2013, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 322 alin.2 şi alin.9 Cod.pr.civ. cu următoarea motivaţie, în esenţă:

Susţine revizuenta că „Greşit instanţa nu a ţinut seama de aspectele de regularizare şi de ordine publică cu privire la competenţa de soluţionare eludând dispoziţiile legale pronunţând o decizie pe fondul cauzei în calea de atac a recursului, luând astfel posibilitatea părţilor de a se putea apăra printr-o eventuală cale de atac şi  retractarea deciziei pronunţate”.

Nu în ultimul rând susţine că aplicarea dispoziţiilor privitoare la necompetenţa instanţei şi arătarea pe cale excepţională a acestora, sunt practic apanajul unei cereri în contestarea în anulare a deciziei irevocabile ce ar duce în mod practic şi eficient la regularizarea cadrului procesual al cauzei, cât şi la îndreptarea erorilor judiciare astfel produse.

În aplicarea dispoziţiilor art.322 alin.2 şi alin.3 Cod. Pr.civ. solicită anularea dispoziţiilor luate cu încălcarea dreptului de a formula cereri de retractare a deciziei pe căile extraordinare de atac urmând  să se  dispună în apărarea şi repararea drepturilor procesuale astfel pierdute de părţile procesuale.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 12.12.2013 instanţa din oficiu a invocat excepţiile  tardivităţii promovării căii de atac - revizuire - cu temei de drept aplicabil art.322 pct.2 şi pct.3 Cod pr.civ. şi excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, prin raportare la dispoziţiile art. 324 Cod.pr.civ.

Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 137 alin.1 C.pr.civ., excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, Curtea constată că aceasta este fondată, urmând a fi admisă, deoarece:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile şi condiţiile expres stabilite de lege, între care şi cazul prevăzut de art.322 pct.2 şi pct.3 Cod pr. civilă, indicate de revizuentă, aceasta în condiţiile în care, hotărârea atacată prin intermediul revizuirii, nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţă, la data pronunţării.

Reţine Curtea că în cadrul revizuirii nu se pune problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăţi, pe temeiul unor elemente ce nu au format obiectul judecăţii, finalizată cu pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se solicită.

Cu alte cuvinte, reţine Curtea că motivele caracteristice de revizuire presupun că hotărârea a fost justă în raport de actele dosarului existente la data pronunţării hotărârii, însă, ulterior, s-au descoperit materiale noi, sau se constată că probele care au fundamentat-o au fost false, astfel încât situaţia de fapt reţinută de instanţă, văzută prin prisma noilor elemente, nu mai corespunde realităţii, impunându-se retractarea hotărârii respective.

Art.326 alin.1 şi alin.3 Cod pr. civilă prevede că „cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază”.

Astfel, dispoziţiile art.322 alin 1 Cod pr.civ. consacră revizuirii caracterul unei căi de atac de retractare deoarece se adresează aceleiaşi instanţe care a soluţionat pricina în fond, cerându-i-se să revină asupra hotărârii atacate, în baza noilor împrejurări invocate, care de regulă s-au ivit ulterior pronunţării hotărârii.

Potrivit acestor dispoziţii hotărârile unei instanţe de recurs pot fi atacate cu revizuire doar atunci când s-a evocat fondul.

Din această perspectivă, reţine Curtea că dispoziţiile menţionate limitează obiectul revizuirii la acele hotărâri prin care s-a rezolvat fondul pretenţiei deduse judecăţii, în acest caz, pentru ca o decizie pronunţată de instanţa de recurs să facă obiectul unei cereri de revizuire este necesar a fi dată ca urmare a rejudecării fondului, după casarea cu reţinere, deoarece pot fi administrate probe noi şi pot fi reapreciate probele administrate de instanţele de fond sau, în mod excepţional, hotărârea dată să se fi întemeiat pe înscrisuri noi, depuse în faţa instanţei de recurs.

„Per a contrario”, reţine Curtea că nu pot forma obiect al revizuirii hotărârile pronunţate de instanţa de recurs, prin care recursul a fost respins fără a se evoca fondul, menţinându-se situaţia de fapt stabilită de instanţa a cărei hotărâre a fost recurată.

Având în vedere că decizia ce trebuia atacată în cauză este Decizia nr. 2468/29.10.2012, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în recurs, prin care s-a evocat fondul, iar în cauză s-a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 739/CA/30.04.2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa prin care instanţa s-a pronunţat într-o contestaţie în anulare, Curtea apreciază în sensul admiterii excepţiei inadmisibilităţii formulării cererii şi respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

În atare condiţii, odată ce niciunul dintre temeiurile indicate în cerere, respectiv art.322 pct.2 şi pct.3 Cod pr.civilă, nu se încadrează în condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, nefiind îndeplinită condiţia impusă de legiuitor în ceea ce priveşte hotărârile instanţei de recurs ce pot face obiectul revizuirii, în temeiul art.322 alin.1 Cod pr. Civilă, cererea de revizuire va fi respinsă ca fiind inadmisibilă, sub toate aspectele.