Lipsa unui interes procesual propriu al unuia dintre inculpați în a invoca, ca aspect de nelegalitate a hotărârii, nepronunţarea instanţei de fond asupra cererii unui coinculpat de schimbare a încadrării juridice

Lipsa unui interes procesual propriu al unuia dintre inculpați în a invoca, ca aspect de nelegalitate a hotărârii, nepronunţarea instanţei de fond asupra cererii unui coinculpat de schimbare a încadrării juridice

- art. 193 alin. 2 Cod penal

- art. 198 alin. 1 Cod penal

- art. 390 și art. 395 Cod de procedură penală

Curtea a constatat lipsa unui interes procesual propriu al inculpatului (I1), în a invoca, ca aspect de nelegalitate a hotărârii, nepronunţarea instanţei de fond asupra cererii coinculpatului (I2), de schimbare a încadrării juridice.

Pe de altă parte, formularea unei astfel de cereri de schimbare a încadrării juridice după încheierea dezbaterilor, nu obligă instanţa la repunerea cauzei pe rol, fiind încheiată etapa procesuală în care astfel de cereri ar putea fi formulate, rolul concluziilor scrise prevăzute de art. 390 Cod de procedură penală, fiind diferit.

După încheierea dezbaterilor, conform art. 395 Cod de procedură penală, numai dacă instanţa apreciază că o anumită împrejurare trebuie lămurită şi este necesară reluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor, repune cauza pe rol.

Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 554/A din 16 octombrie 2020

Prin Sentinţa penală nr. (...)/2020 din data de 11 iunie 2020 pronunţată de Judecătoria (...), în baza art. 198 alin. 1 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare, a fost condamnat inculpatul (I1), fiul lui (...) și (...), născut la (...) în (...), domiciliat în (...), posesor CI (...), CNP (...), cetăţenie română, necăsătorit, stagiu militar satisfăcut, studii 10 clase, șofer, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.400 lei (120 zile - amendă X 20 lei (cuantumul unei zile - amendă).

S-a atras atenţia inculpatului (I1) asupra dispoziţiilor art. 63 Cod penal conform cărora dacă persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

S-a pus în vedere inculpatului că, potrivit art. 559 alin. 1 Cod procedură penală, are obligaţia să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei (...), în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 198 alin. 1 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare, a fost condamnat inculpatul (I2), fiul lui (...) și (...), născut la (...) în (...), domiciliat în (...), cu domiciliul procesual ales în (...), CNP (...), cetăţenie română, necăsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, studii medii, tâmplar, cu antecedente penale, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.400 lei (120 zile - amendă X 20 lei (cuantumul unei zile - amendă).

S-a atras atenţia inculpatului (I2) asupra dispoziţiilor art. 63 Cod penal conform cărora dacă persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

S-a pus în vedere inculpatului că, potrivit art. 559 alin. 1 Cod procedură penală, are obligaţia să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei (...), în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 alin. 1 din Cod penal din 1969 s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. (...)/29.05.2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei (...), definitivă prin neapelare la data de 13.07.2012 și s-a dispus executarea în întregime a acelei pedepse, alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză, respectiv amenda penală în cuantum de 2.400 lei (120 zile - amendă X 20 lei (cuantumul unei zile - amendă), inculpatul urmând să execute pedeapsa de un an închisoare (în regim de detenție) și pedeapsa de 2.400 lei amendă penală.

În temeiul art. 71 din Codul penal din 1969, s-a dispus executarea, pe durata pedepsei închisorii, a pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) șilit. b) din același cod (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

În baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 20 Cod procedură penală, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă (Pc), domiciliat în (...), cu domiciliul procesual ales în (...), și, în consecință, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 39 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 3.000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art. (...) alin. 2 Cod penal, au fost obligaţi inculpații, în solidar, la plata sumei de 800,99 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în favoarea părții civile (Pc).

În baza art. 274 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură penală au fost obligaţi inculpații la plata sumei de 1.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria (...) a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria (...) emis în dosar nr. (...), înregistrat la Judecătoria (...) la data de 03.04.2019, au fost trimişi în judecată inculpaţii (I1) și (I2), reţinându-se în sarcina acestora săvârșirea infracțiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal.

În fapt, s-a reţinut în sarcina celor doi inculpați că, în noaptea de (...), în jurul orelor 03,00, la SC (S) SRL din localitatea (...) a avut loc o încăierare, la care au participat activ mai multe persoane constituite în două grupări, care și-au aplicat reciproc lovituri, respectiv gruparea formată din (Pc), (X), (Y), și cea formată din (I1) (poreclit ...), (I2) (poreclit ...), (I3), (I4) și (I5).

S-a arătat în rechizitoriu că starea de fapt descrisă este dovedită cu următoarele mijloace de probă: certificat medico-legal, fișă examinare (Pc), fișă intrevenție eveniment, declarații martori (M1), (M2), (M3), (M4), (M5), (M6), (M7), raport de constatatre tehnico-științifică privind existența comportamentului simulat nr. (...) din 01.06.2016, adresa nr. (...)/18.11.2015 emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență (...), adresa nr. (...)/25.01.2015 emisă de SC (S) SRL, declarații inculpați (I2), (I1), declarații (...), declarații (...), declarații (I4), declarații (Pc), declarații (Y), declarații (...), dovadă ridicare telefon, dovadă predare telefon, acord de recunoaștere a vinovăției din data de 07.12.2018 între procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) și inculpatul (I3), acord de recunoaștere a vinovăției din data de 27.12.2018 între procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) și inculpatul (I4), acord de recunoaștere a vinovăției din data de 19.12.2018 între procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) și inculpatul (...), ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria (...) prin care s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de (I1) și (I2).

În faza cercetării judecătorești, inculpatul (I1) nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, iar inculpatul (I2) a recunoscut doar parțial fapta reținută în sarcina sa, fiind contestate toate probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța dispunând readministrarea acestora.

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală și ale celui de cercetare judecătorească, instanţa a reţinut că la data de 19.12.2014 numitul (Pc) a depus o plângere penală față de numiții (I2) și (I5), reclamând faptul că în noaptea de (...), în timp ce se afla la SC (S) SRL împreună cu numiții (X) și (Y), a fost victima unei agresiuni produsă de 15 - 20 persoane.

Prin ordonanța din data de 06.01.2015 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunile de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 Cod penal și tâlhărie, prevăzută de art. 233 Cod penal, constând în acea că în noaptea de (...), în jurul orelor 03,00, aflându-se în barul SC (S) SRL din localitatea (...), numitul (Pc) a fost victima unei agresiuni care a necesitat pentru vindecare un număr de 35 de zile de îngrijiri medicale.

Prin ordonanța din data de 08.10.2015 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de inculpatul (I2) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal.

Prin ordonanța prim-procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul (...) din data de 19.10.2018 s-a dispus infirmarea unor acte de urmărire penală, dispunându-se și schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus efectuarea în continuare a urmării penale față de (...) și (I2) din săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, în săvârșirea infracțiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal.

Prin ordonanța din data de 24.10.2018 s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de încăierare, prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal față de inculpatul (I1).

Prin ordonanța din data de 13.11.2015 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații (I2) și (I1) cu privire la săvârșirea infracțiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal.

Instanța a reținut, în fapt, că în noaptea de (...), în jurul orelor 03,00, la barul apartinând lui SC (S) SRL din localitatea (...), a avut loc o încăierare, la care au participat mai multe persoane constituite în două grupări, care și-au aplicat reciproc lovituri. Astfel, o grupare era formată din numiții (Pc), (X), (Y), iar altă grupare era formată din numiții (I1), poreclit ”...”, (I2), poreclit “...”, (I3), (I4) și (I5).

Inculpatul (I2) nu a recunoscut faptul că a participat la încăierare, susținând doar că singurul conflict l-a avut cu (Pc).

De asemenea, inculpatul (I1) nu a recunoscut nici acesta faptul că a participat la încăierare.

Instanța a mai reținut că s-au încheiat acorduri de recunoaștere între Parchetul de pe lângă Judecătoria (...) cu ceilalți participanți în calitate de autori la infracțiunea de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal, acorduri care au fost consfințite de către instanța competentă. Astfel, acordul de recunoaștere încheiat la data de 07.12.2018 cu inculpatul (...) a fost consfințit prin Sentința penală nr. (...) din data de 21.01.2019 pronunțată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...) (filele 122-123), cel încheiat la data de 19.12.2018 cu inculpatul (...), prin Sentința penală nr. (...) din data de 17.01.2019 pronunțată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...) (filele 120-121) și cel încheiat la data de 27.12.2018 cu inculpatul (I4), prin Sentința penală nr. (...) din data de 22.04.2019 pronunțată de Judecătoria (...) în dosar nr. (...) (filele 124-125).

Starea de fapt reținută în acordurile de recunoaștere a vinovăției încheiate cu ceilalți participanți la încăierare a constat în faptul că inculpații cu privire la care s-au încheiat aceste acorduri, în noaptea de (...), în jurul orelor 03,00, la barul apartinând lui SC (S) SRL din localitatea (...), au participat la o încăierare fiind constituite două grupări, care și-au aplicat reciproc lovituri, o grupare fiind formată din numiții (Pc), (X), (Y), iar altă grupare, din numiții (I1), poreclit ”...”, (I2), poreclit “...”, (I3), (I4) și (I5).

Având în vedere ansamblul probelor care au fost administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătoresti, instanța a reținut în cauză existența infracțiunii de încăierare, având în vedere următoarele probe:

Declarația lui (Pc) din cursul cercetării judecătorești din care a reieşit că la un moment dat un număr de 7 - 10 băieţi, între care era „...”, au început să îl lovească cu pumnii şi cu picioarele pe (X), care a căzut la pământ. S-a mai arătat că în momentul în care el a reintrat în interiorul localului, în faţa barului, a fost lovit cu o rozetă în maxilar de (...), deşi nu avusese nimic cu acesta. Ulterior au venit peste el circa 20 persoane care l-au lovit cu pumnii şi picioarele, barmanul lovindu-l cu o sticlă în cap. Dintre persoanele care l-au lovit atunci martorul i-a reţinut pe „...” şi pe „...”, care era îmbrăcat cu o bluză albă. (Pc) arată că în apărarea sa a sărit (Y), care a ţinut de agresori să nu îl mai lovească. La întrebările avocaţilor adresate în cursul audierii (Pc) a declarat că între persoanele care l-au lovit în timp ce era căzut la pământ s-a aflat şi (I2), precum şi „...”. (Pc) şi-a menţinut afirmaţia din cursul urmăririi penale, cum că l-a văzut pe „...” lovindu-l cu picioarele în cap şi în corp pe (X).

Declarația inculpatului (I1) din cursul cercetării judecătorești din care a reieşit că în momentul în care a reintrat în club l-a vazut pe (Pc) lângă tejgheaua de la bar în timp ce era lovit din spate de barmanul (...) cu un pumnal în cap. Inculpatul (I1) a mai arătat că în bar se împingeau mai multe persoane. La intrebările adresate de procuror în timpul audierii inculpatul (I1) a recunoscut ca și el l-a lovit pe (...), dupa care acesta a căzut într-un genunchi.

Declarația martorului (...) din cursul urmaririi penale, menținută în cursul cercetării judecătorești, din care a reieşit că (Pc) şi (X) au reintrat în club, după ce au fost scoşi afară, şi mai apoi a reînceput scandalul împotriva lui (I3), (...), (...), „...” şi (I5).

Declarația martorului (M5) din cursul urmaririi penale din care a reieşit că „...”, care era mai mic de statură se bătea cu un bărbat mai înalt și subțirel, iar în sprijinul bărbatului înalt și subțirel a mai sărit un alt bărbat mai solid și corpolent, care și a început să-l împingă pe „...”. Se mai arata că după câteva minute (...) și (I5) au tras să îl scoată afară pe bărbatul mai solid şi corpolent, iar mai apoi au început să se bată cu acesta. Pe urmă au intervenit în bătaie şi ceilalţi bărbaţi care erau în club şi s-a creat o hărmalaie. În cursul cercetării judecătorești declarațiile anterioare au fost mentinute, martorul arătând că s-au bătut acolo mai mulţi, desfăşurându-se o încăierare în cursul căreia unele persoane au fugit pe hol spre ieşire, iar altele spre bar, iar la finalul încăierării majoritatea persoanelor au ieşit afară, totul fiind spart în bar.

Declarația martorului (M4) din cursul urmăririi penale din care a reieşit că a început un scandal foarte mare în interiorul clubului, mai mulți băieți se loveau reciproc și dădeau cu sticle unul spre altul. În cursul cercetării judecătorești declarațiile anterioare au fost menținute, martorul aratand că s-a întâmplat un dezastru, întrucât sticle, scrumiere erau aruncate şi mai multe persoane se băteau la grămadă, adică circa 50 de persoane s-au bătut între ele.

Din declarația martorului (M1) din cursul cercetării judecătorești rezultă că la un moment dat a văzut o învălmăşeală şi mai multe persoane au tăbărât pe (Pc), lovindu-l, iar (X) a fost şi el lovit, dar nu ştie de către cine. Martora a susţinut că de la uşă a văzut că în interior erau oameni agitaţi, nervoşi, care urlau şi se băteau; din declarația martorului (M7) din cursul cercetării judecătorești reiese că în momentul în care a ajuns la local muzica era oprită, erau sparte sticle şi un geam, era dezordine; din declarația inculpatului (I2) din cursul urmăririi penale reiese că în timp ce dansa pe masă cu (I1), la ei a venit (X), care fără să zică ceva anume l-a lovit cu un pumn pe prietenul său (I1), acesta căzând peste (...); mai susține că a intervenit, lovindu-l cu un pumn în faţă pe (Pc) (prietenul lui (X), întrucât (Pc) intrase în altercaţie încercând şi el să îl lovească pe (I1); mai arată că după ce l-a lovit pe (Pc), și acesta l-a lovit la rândul său cu pumnul în partea dreaptă a feţei. În continuare în cursul urmăririi penale inculpatul a mai arătat că atât el cât şi (I1), (I3), barmanul (I5), au început o nouă bătaie împotriva lui (Pc), (X) şi (Y), până cei trei au reuşit să iasă afară din bar; din declarația martorului (I3) din cursul urmăririi penale reiese că mai multe persoane s-au bătut concomitent, (I5) (ospătarul) a sărit în apărarea lui și l-a lovit pe (Pc); mai arată că tot în apărarea lui au mai sărit (I2) zis (”...”), (I1) zis ”...”, (...) și l-au lovit fiecare cum au apucat pe (Pc); mai declară că în apărarea lui (Pc) au sărit (...) și (Y), iar (X) a apucat sa lovească de două - trei ori la gramadă pe cei care săriseră în apărarea martorului, că apoi (...) a fugit afară din Club, când a început să primească și el lovituri de la prietenii martorului, iar pe (...) l-a văzut cum l-a lovit pe (...) cu pumnul în ceafă; din declarația martorului (...) din cursul urmăririi penale reiese că în momentul în care (X) şi (Pc) au reintrat în club îndreptându-se spre tejgheaua barului a izbucnit un nou scandal, întrucât un bărbat poreclit „...”, care era prieten cu (...) (zis (...), l-a lovit pe (X) cu pumnul în faţă; mai arată că în sprijinul lui (X) au intervenit imediat în scandal (Y) şi (Pc), iar după ce a mai trecut o perioadă de timp (Pc) a încercat să îl lovească și pe (...), însă nu a reuşit întrucât era beat, iar (...), fiind mic de statură s-a lăsat în jos, astfel încât pumnul lui (Pc) a trecut pe deasupra lui; mai susține că fiind aproape a apucat să îl prindă de mână pe (Pc), iar lângă ei a venit şi (I3) şi ulterior (I2) zis (...), iar de partea lui (Pc) au intervenit în scandal (Y) şi (X). În acel moment a început din nou bătaia astfel că în urma îmbrâncelilor s-au împins spre tejgheaua barului. L-a văzut pe (Pc) luând dintr-o ladă o sticlă de bere cu care a încercat să dea în persoanele angrenate în scandal, apoi (Pc) a încercat să îl lovească şi pe martor. Martorul susține că în acel moment l-a împins pe (Pc) şi l-a lovit cu doi sau trei pumni. În acest ultim scandal creat (I3) l-a lovit cu pumnii în faţă pe (Pc) şi pe (X). (...) l-a lovit cu pumnii şi cu picioarele doar pe (Pc). „...” i-a lovit cu pumnii pe (Pc) şi pe (...) (care şi el intervenise în scandal). (...) l-a lovit pe (...) şi pe „...”. Martorul susține că de această dată l-a văzut lovind cu pumnul şi pe (Y), dar nu mai reţine exact pe cine anume, fiindcă era o bătaie generală în club. Foarte multe persoane îşi aplicau reciproc lovituri. În cursul cercetării judecătorești martorul (...) a declarat că îşi menţine afirmaţiile din cursul urmăririi penale în care a menţionat că un bărbat pe nume (I2), poreclit (...), în timp ce dansa pe masă, a fost lovit de (X), precum şi că „...” l-a lovit pe (X) în faţă, după care în sprijinul celui din urmă au intervenit (Y) şi (Pc), iar (Pc) l-a lovit pe „...”.

Din declarația martorului (I4) din cursul urmăririi penale a reieşit că (Pc) a încercat să îl lovească în cap cu o sticlă de bere pe care o ţinea în mână, dar nu a reuşit, după care, de la acel incident, în club a început un scandal, o învălmăşeală foarte mare. (I5), (I3) și cu el l-au lovit pe (Pc). De partea lui (Pc) au intervenit în altercaţie (X) şi (Y). Martorul arată că a fost lovit cu palma peste cap de (X) în învălmăşeala creată. (X) l-a lovit de două-trei ori peste cap. (X) a încercat să-l scoată din bătaie pe (Pc), lovindu-i pe agresorii lui (Pc). În cursul acelei încăierări generale a văzut și cum (Y) l-a lovit cu pumnul pe (...). Martorul arată că și el a fost lovit în cursul încăierării de câteva ori de (Pc). Martorul arată că nu a reuşit să vadă cine pe cine loveşte tot timpul, dat fiind faptul că cei care se băteau erau într-o continuă mişcare şi mai multe persoane se băteau concomitent.

Declarația martorului (Y) din cursul urmăririi penale, care a susținut că la un moment dat în club a început o bătaie şi mai mare, întrucât (I2), zis ..., însoțit de mai mulţi băieți i-au agresat pe (Pc) şi pe (X). Martorul arată că s-a băgat din nou între cei care se băteau încercând să îi apere pe prietenii săi (Pc), (X) şi să-i scoată de acolo. În cursul cercetării judecătorești martorul (Y) a precizat cum l-a văzut pe (X) căzut jos, în jurul acestuia fiind 3-5 persoane care îl loveau, iar în apărarea lui (X) a intervenit (Pc). Martorul mai arată că pe urmă (Pc) a venit la el, iar (...) însoţit de circa 10 băieţi au venit înspre ei. Martorul susţine că s-a interpus în faţa lui (Pc) pentru a nu fi lovit de agresori, iar (X) era şi el pe acolo pe undeva (după ce revenise în bar la o altă masă), însă crede că cele 10 persoane au reuşit să-l lovească pe (Pc), dar şi (Pc) la rândul său a lovit acele persoane.

În declarația martorului (...) din cursul urmăririi penale, se arată că la un moment dat fetele au fugit afară întrucât în bar a început o bătaie generală, aruncându-se sticle, scaune. S-a mai arătat că în bătaia respectivă nu se mai putea distinge cine pe cine lovea, fiindcă toată lumea se bătea.

Prin urmare, existența unei încăierări între mai multe persoane constituite în două grupări, o grupare formată din numiții (Pc), (X), (Y), iar altă grupare, din numiții (I1), poreclit ”...”, (I2), poreclit “...”, (I3), (I4) și (I5), este certă.

În privința participării inculpatului (I1), poreclit „...”, în mod activ la încăierare, instanța a reținut următoarele probe:

Din declaraţia lui (Pc) din cursul urmăririi penale, a reieșit că un bărbat mai mic de statură poreclit „...” îl lovea pe (...) cu picioarele în cap şi în corp, în timp ce ultimul era căzut la pământ. În cursul cercetării judecătorești, (Pc) a menționat că un număr de 7 - 10 băieţi, între care era „...”, au început să îl lovească cu pumnii şi cu picioarele pe (X), care a căzut la pământ. La întrebările avocaţilor adresate în cursul audierii (Pc) a mai declarat că între persoanele care l-au lovit pe el în timp ce era căzut la pământ s-a aflat şi (I2), precum şi „...”. (Pc) şi-a menţinut afirmaţia din cursul urmăririi penale, cum că l-a văzut pe „...” lovindu-l cu picioarele în cap şi în corp pe (X).

Din declarația inculpatului (I2) dată în cursul urmăririi penale a reieșit că atât el cât şi (I1), (I3), barmanul (I5), au început o nouă bătaie împotriva lui (Pc), (X) şi (Y), până cei trei au reuşit să iasă afară din bar. De asemenea, în cursul cercetării judecătorești ca urmare a întrebărilor care i-au fost adresate de procuror inculpatul a declarat că după ce (X) l-a lovit pe (I1), cei doi s-au împins reciproc.

Din declaraţia inculpatului (I1) din cursul urmăririi penale a reieşit că l-a împins de piept și de gât pe (...), înjurandu-se reciproc. În cursul cercetării judecătorești inculpatul (I1), la întrebările adresate de procuror în timpul audierii a recunoscut că și el l-a lovit pe (...), după care acesta a căzut într-un genunchi.

Astfel din declaraţia dată în cursul urmăririi penale de martorul (...) a reieşit că „...” și (...) se impingeau reciproc, se înjurau și se amenințau, iar mai apoi „...” a intervenit în bătaie de partea lui (...) și a lui (...). Ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti și-a menținut declarațiile anterioare arătând că a avut loc o bătaie în club între (X) şi ... (pe care l-a indicat în sala de judecată ca fiind (I1), precizând că în mijlocul barului (...) l-a lovit cu un pumn pe „...”. Martorul arată că a văzut cum „...” şi (...) s-au împins reciproc. Martorul şi-a menţinut afirmaţiile din cursul urmăririi penale că (Pc) şi (X) au reintrat în club, după ce au fost scoşi afară, şi mai apoi a reînceput scandalul împotriva lui (I3), (...), (...), „...” şi (I5), întrucât prietenul său ar fi fost scos nejustificat afară din club. De asemenea martorul şi-a menţinut afirmaţia din cursul urmăririi penale cum că „(...) şi (Pc) s-au împins reciproc, iar imediat au sărit în apărarea lui (...) prietenii acestuia (I3), (...), „...” şi (I5), care i-au scos afară din club pe (Pc) şi pe prietenul lui (X). De asemenea martorul şi-a menţinut afirmaţia din cursul urmăririi penale cum că după ce (I3) și (Pc) s-au lovit reciproc cu pumnii, au intervenit în bătaie foarte multe persoane inclusiv (...), „...”, (I5) și (...); a văzut momente în care şi (...), şi „...” l-au lovit pe (Pc), şi respectiv că au fost loviţi de (Pc), martorul precizând că era în club la o distanţă de circa 10 metri de cei care se băteau.

Din declaraţia dată în cursul urmăririi penale de martorul (...) a reieşit că „...”, care era mai mic de statură, se bătea cu un bărbat mai înalt și subțirel. Ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti și-a mentinut declarațiile anterioare arătând că un bărbat mai înalt şi subţirel s-a bătut cu ..., care era mai mic de statură, iar cei doi se loveau reciproc şi se împingeau, între ei intervenind o persoană mai mare.

Din declaraţia dată în cursul urmăririi penale de martorul (I3) a reieşit că „...” se bătea (...), dupa care (...) a căzut pe podea şi a fost lovit de barbatul poreclit „...”; (I1) poreclit „...”, (I2) și (...) au sărit în apărarea sa și l-au lovit fiecare cum a apucat pe (Pc).

Din declaraţia dată în cursul urmăririi penale de martorul (...) a reieşit că „...” l-a lovit pe (...), moment în care pentru acesta din urmă au intervenit (Y) și (Pc); “...” și (...) se băteau în mijlocul clubului; „...” l-a lovit cu pumnii pe (Pc) și (...). În cursul cercetării judecătorești, (...) a precizat că îşi menţine afirmaţiile din cursul urmăririi penale în care a menţionat că un bărbat pe nume (I2), poreclit (...), în timp ce dansa pe masă, a fost lovit de (X), precum şi că „...” l-a lovit pe (X) în faţă, după care în sprijinul celui din urmă au intervenit (Y) şi (Pc), iar (Pc) l-a lovit pe „...”.

Din declaraţia martorului (...) din cursul urmăririi penale a reieşit că „...” și (...) s-au bătut. De asemenea, și în cursul cercetării judecătorești martora (...) a prezentat altercația în care au fost implicați „...” și (...) lângă masa la care ea a stat inițial și mai apoi în fața barului, până la intervenția lui (I3).

Totodată, participarea inculpatului (I2), poreclit (...), la încăierare, într-un mod activ, este dovedită de următoarele probe:

Partea vătămată (Pc), a susținut în cursul urmăririi penale, că a fost lovit în partea dreaptă a maxilarului de (...), despre care ulterior a aflat ca se numește (I2). În cursul cercetării judecătorești, (Pc) a declarat că în momentul în care a reintrat în interiorul localului, în faţa barului, a fost lovit cu o rozetă în maxilar de (...), deşi nu avusese nimic cu acesta. Ulterior au venit peste el circa 20 persoane care l-au lovit cu pumnii şi picioarele, barmanul lovindu-l cu o sticlă în cap. La întrebările avocaţilor adresate în cursul audierii (Pc) a declarat că între persoanele care l-au lovit în timp ce era căzut la pământ s-a aflat şi (I2), precum şi „...”.

Din declarația inculpatului (I2) din cursul urmăririi penale a rezultat că acesta a recunoscut că a intervenit în altercație lovindu-l cu un pumn în faţă pe (Pc) (prietenul lui (X), întrucât (Pc) intrase în altercaţie încercând şi el să îl lovească pe (I1). Inculpatul susține că a făcut acest lucru doar după ce (X), a venit la ei în timp ce dansa pe masă cu (I1), și l-a lovit cu un pumn pe prietenul său (I1). Inculpatul recunoaște de asemenea că a fost lovit la rândul său cu pumnul în partea dreaptă a feţei de către (Pc). Tot în cursul urmăririi penale inculpatul a mai arătat că atât el cât şi (I1), (I3), barmanul (I5), au început o nouă bătaie împotriva lui (Pc), (X) şi (Y). În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut că după lovitura primită de (I1) de la (X) a intervenit și l-a lovit pe (Pc) cu pumnul, fiind la rândul său lovit de către acesta.

Din declaraţia martorului (M3) dată în cursul urmăririi penale, a rezultat că (I2) l-a lovit pe (Pc), iar mai apoi (...) a intervenit în bătaie de partea lui (...) și a lui (...), iar ulterior în cursul cercetării judecătoreşti a precizat că au intervenit în bătaie foarte multe persoane inclusiv (...), „...”, (I5) și (...); a văzut momente în care şi (...), şi „...” l-au lovit pe (Pc), şi respectiv că au fost loviţi de (Pc).

Din declaraţia martorului (M1) din cursul cercetării judecătorești a reieşit că aceasta l-a indicat pe (I2) ca fiind unul dintre participanții la incidentul din club.

Martorul (I3), în declarația dată în cursul urmăririi penale, a sustinut ca (I1) poreclit „...”, (I2), poreclit (...) și (...) au sărit în apărarea sa și l-au lovit fiecare cum a apucat pe (Pc).

Martorul (...), în cursul cercetării judecătorești, a susţinut că era după tejghea, la circa 5 - 6 metri de locul în care (...) l-a lovit pe (...) şi a văzut clar acea altercaţie, chiar dacă în club erau jocuri de lumini. Martorul a precizat că îşi menţine afirmaţiile din cursul urmăririi penale în care a menţionat că un bărbat pe nume (I2), poreclit (...), în timp ce dansa pe masă, a fost lovit de (X), precum şi că „...” l-a lovit pe (X) în faţă, după care în sprijinul celui din urmă au intervenit (Y) şi (Pc), iar (Pc) l-a lovit pe „...”.

Martorul (Y), în cursul urmăririi penale, a susținut că (I2), zis (...), însoțit de alți 2 băieti au venit să îl agreseze pe (Pc), lovindu-l cu pumnii, picioarele, sticle goale de băutură; mai apoi a început o bătaie și mai mare în care (I2), zis (...), însoțit de mai multi băieți i-au agresat pe (Pc) și pe (...). În cursul cercetării judecătorești, martorul (Y) a precizat că (...), însoţit de circa 10 băieţi, au venit înspre el, după ce (Pc) venise acolo. Martorul susţine că s-a interpus în faţa lui (Pc) pentru a nu fi lovit de agresori, iar (X) era şi el pe acolo pe undeva (după ce revenise în bar la o altă masă), însă crede că cele 10 persoane au reuşit să-l lovească pe (Pc).

Având în vedere starea de fapt reținută, în drept, fapta inculpatului (I1), poreclit ”...”, care, în noaptea de (...), în jurul orelor 03,00 la SC (S) SRL din localitatea (...), a participat la o încăierare între mai multe persoane constituite în două grupări, care și-au aplicat reciproc lovituri, pe de o parte, gruparea formată din (Pc), (X), (Y), iar pe de altă parte, gruparea formată din (I2), (...), (I3) și (...), s-a reţinut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal.

De asemenea, fapta inculpatului (I2), zis “...”, care, în noaptea de (...), în jurul orelor 03,00 la SC (S) SRL din localitatea (...), a participat la o încăierare între mai multe persoane constituite în două grupări, care și-au aplicat reciproc lovituri, pe de o parte, gruparea formată din (Pc), (X), (Y), iar pe de altă parte, gruparea formată din (I2), (...), (I3) și (...), s-a reţinut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal.

Infracţiunea de încăierare a constat în participarea unei pluralități de făptuitori care au calitatea de autori, constituiți în cel puţin două grupări, care își aplică reciproc diferite lovituri, infracțiunea de loviri sau alte violențe fiind absorbită în această infracțiune. Astfel, se impune să existe o participare ab initio sau pe parcursul desfășurării faptelor, la o încăierare între mai multe persoane grupate în două tabere, care să producă atingerea integritații corporale sau sănătății persoanelor implicate, astfel cum rezultă și în situația de față.

Astfel, între cele două grupări, cea formată din numiții (Pc), (X), (Y), și cea formată din numiții (I1), poreclit ”...”, (I2), poreclit “...”, (I3), (I4) și (I5), s-a produs o ciocnire violentă și spontană, cu o împletire de acțiuni, care determină o greutate în stabilirea aportului fiecăruia dintre participanți. Faptele tuturor participanților se concretizează într-un complex de acte de violență, de îmbrânceli și loviri reciproce aplicate la întâmplare, încât este greu, din cauza îmbulzelii, a aglomerării de persoane, a modalității săvârșirii faptelor și a succesiunii de evenimente în ordinea percepută de inculpați, să se determine acțiunea fiecăruia în parte.

Legătura de cauzalitate între acțiunile reciproce de lovire și urmările produse se concretizează în atingeri aduse integrității corporale și sănătății persoanelor implicate în încăierare, numitul (Pc) prezentând, la momentul constatării, conform certificatului medico-legal nr. (...) din data de 09.12.2014 emis SML (...), leziuni posttraumatice cauzate la data de (...), care s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri contondente dure, unele muchii și vârfuri (sticlă), leziuni ce necesită 35 de zile de îngrijiri medicale.

Latura subiectivă a infracțiunilor săvârșite de inculpați este intenția indirectă, fiecare dintre aceștia a prevăzut rezultatul faptei sale, iar deși nu l-au urmărit au acceptat posibilitatea producerii lui, chiar dacă la un moment dat în succesiunea evenimentelor, fiecare, pe lângă apărarea efectivă, a aplicat lovituri celuilalt.

Instanța nu s-a putut pronunța asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de către inculpatul (I2), din infracțiunea de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de lovire sau alte violente, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, deoarece această cerere a fost făcută după închiderea dezbaterilor, fiind formulată în cursul amânării pronunțării.

La stabilirea și individualizarea pedepsei la care au fost condamnați inculpații, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăyute de art. 74 Cod penal, respectiv: „stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.”

În privința inculpaților, faţă de cele reţinute mai sus, în temeiul art. 396 alin. 1 şi 2 Cod de procedură penală, constatând că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpați în calitate de autori, instanţa a stabilit o pedeapsă pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, faptă prev. şi ped. de art. 198 alin. 1 Cod penal.

Raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, enumerate la art. 74 din Codul penal, instanţa a reţinut pentru stabilirea felului pedepsei că inculpatul (I1) nu are antecedente penale, fapt confirmat de fişa de cazier judiciar, că acesta are studii 10 clase, că este angajat în muncă, că în faza de urmărire penală și în fața instanței, acesta, legal citat, s-a prezentat pentru a fi audiat, ocazie cu care nu a recunoscut săvârșirea faptei în forma reținută în actul de sesizare al instanței, retinând, totodată, și timpul scurs de la data săvârșirii faptei și până la data sesizării instanței, scurgându-se o perioadă de aproape 5 ani.

De asemenea, în privința inculpatului (I2), raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, enumerate la art. 74 din Codul penal, instanţa a reţinut pentru stabilirea felului pedepsei că acest inculpat are antecedente penale, fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de un an și 6 luni închisoare pentru două infracțiuni comise în timpul minorității, conform Sentinței penale nr. (...)/22.10.2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei (...), rămasă definitivă la data de 19.02.2011 prin neapelare, precum și la pedeapsa de un an închisoare cu suspendarea conditionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, cu aplicarea art. 71 Cod penal rap. la art. 64 lit. a) teza a IIa șilit. b) Cod penal, prin Sentința penală nr. (...)/29.05.2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei (...), definitivă prin neapelare la data de 13.07.2012, așa cum rezultă din fişa de cazier judiciar, că acesta are studii medii, că este angajat în muncă, că în faza de urmărire penală și în fața instanței acesta, legal citat, s-a prezentat pentru a fi audiat, ocazie cu care a recunoscut parțial săvârșirea faptei în forma reținută în actul de sesizare al instanței, reţinând, totodată, și timpul scurs de la data săvârșirii faptei și până la data sesizării instanței, scurgându-se o perioadă de aproape 5 ani.

Faţă de toate aceste circumstanţe reale şi personale, instanţa a conchis că stabilirea unei pedepse cu amenda penală pentru fapta săvârșită de către cei doi inculpați este suficientă, într-un cuantum îndreptat la minimul legal, şi anume de 120 de zile-amendă, ținând cont și de faptul că celorlalți participanți în calitate de autori la fapta de încăierare li s-a aplicat tot o amendă penală într-un cuantum rezonabil față de veniturile salariale nete realizate de aceştia.

Prin urmare, în baza art. 198 alin. 1 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare, a fost condamnat inculpatul (I1) la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.400 lei (120 zile - amendă X 20 lei (cuantumul unei zile - amendă). La stabilirea cuantumului unei zile - amendă instanța a avut în vedere că acest inculpat realizează venituri nete lunare de 1346 lei, așa cum rezultă din adeverința nr. (...) din data de 27.05.2020 emisă de către SC (...) SRL.

S-a atras atenţia inculpatului (I1) asupra dispoziţiilor art. 63 Cod penal conform cărora dacă persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

S-a pus în vedere inculpatului că, potrivit art. 559 alin. 1 Cod procedură penală, are obligaţia să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei (...), în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Totodată, în baza art. 198 alin. 1 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare, a fost condamnat inculpatul (I2) la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.400 lei (120 zile - amendă X 20 lei (cuantumul unei zile - amendă). La stabilirea cuantumului unei zile - amendă instanța a avut în vedere că acest inculpat realizează venituri nete lunare de 1346 lei, așa cum rezultă din adeverința emisă de către SC (...) SRL.

S-a atras atenţia inculpatului (I2) asupra dispoziţiilor art. 63 Cod penal conform cărora dacă persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

S-a pus în vedere inculpatului că, potrivit art. 559 alin. 1 Cod procedură penală, are obligaţia să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea din cadrul Judecătoriei (...), în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Având în vedere că prezenta infracțiune a fost săvârșită de către inculpatul (I2) în termenul de încercare de 3 ani stabilit ca urmare a condamnării acestuia la pedeapsa de un an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin Sentința penală nr. (...)/29.05.2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei (...), definitivă prin neapelare la data de 13.07.2012, chiar dacă pentru prezenta faptă i s-a aplicat acestuia pedeapsa amenzii penale, în baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 alin. 1 din Cod penal din 1969 s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. (...)/29.05.2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei (...), definitivă prin neapelare la data de 13.07.2012 și s-a dispus executarea în întregime a acelei pedepse, alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză, respectiv amenda penală în cuantum de 2.400 lei (120 zile - amendă X 20 lei (cuantumul unei zile - amendă), inculpatul urmând să execute pedeapsa de un an închisoare (în regim de detenție) și pedeapsa de 2.400 lei amendă penală.

Instanța a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare având în vedere și Decizia nr. 12 din data de 07.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție referitoare la dezlegarea unei chestiuni de drept, potrivit căreia, indiferent de felul pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii în cursul termenului de încercare, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza art. 81 din Codul penal din 1969, ca efect al aplicării legii penale mai favorabile, printr-o hotărâre pronunțată după 1 februarie 2014, se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal actual, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acestuia, fiind cel prevăzut de Codul penal din 1969.

În temeiul art. 71 din Codul penal din 1969, s-a dispus executarea, pe durata pedepsei închisorii, a pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) și lit. b) din același cod (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că partea vătămată (Pc) s-a constituit parte civilă cu suma de 39 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea certificatului medico-legal, precum și cu suma de 72.000 lei, reprezentând daune morale, acestea reprezentând o reparație justă pentru leziunile fizice și psihice cauze acesteia care au necesitat pentru vindecare un număr de 35 de zile de îngrijiri medicale.

Potrivit art. 1357 Cod civil, ”Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”.

Conform art. 1370 Cod civil, ”Dacă prejudiciul a fost cauzat prin acțiunea simultană sau succesivă a mai multor persoane, fără să se poată stabili că a fost cauzat sau, după caz, că nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor răspunde solidar față de victimă”.

Potrivit art. 1371 Cod civil, ”În cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea sau mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o”.

Instanța a reținut că partea vătămată (Pc), conform certificatului medico-legal nr. (...) din data de 09.12.2014 emis SML (...), ca urmare a acțiunilor de lovire exercitate asupra sa ca urmare a încăierării dintre cele două grupări rivale, a suferit leziuni posttraumatice cauzate la data de (...), care s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri contondente dure, unele muchii și vârfuri (sticlă), leziuni ce necesită 35 de zile de îngrijiri medicale, și care au constat în fractură cu deplasare omoplat drept, traumatism cranio-cerebral, contuzie coloană cervicală, contuzie forte maxilar și mandibulă.

Din declarația martorei (M1) instanța a reținut că aceasta s-a întâlnit cu ambulanța, după ce a plecat din bar, în ambulanță fiind (Pc), care era lovit la cap și de sânge pe haine, fiind conștient.

Din declarația martorului (Y) instanța a reținut că partea vătămată (Pc), după agresiune, avea copci în cap, umărul în ghips și nu putea umbla, starea de convalescență a acestuia durând câteva luni, acesta plângându-i-se martorului că îl doare capul și nu se simte bine.

Din probele administrate este cu certitudine faptul că partea vătămată (Pc) a fost agresată fizic ca urmare a loviturilor primite din partea persoanelor aflate în gruparea adversă, inclusiv a inculpatilor (I1) și (I2), la fel de cert fiind și faptul că, la rândul său, partea vătămată a exercitat agresiuni fizice asupra persoanelor din cealaltă grupare, aceasta având, la un moment dat, o sticlă de bere în mână, amenințând celelalte persoane, aceasta intrând în bar după cea fost scoasă inițial, și continuând să se bată.

Prin urmare, instanța a reținut că și partea vătămată, prin conduita sa, a contribuit la producerea leziunilor suferite de aceasta, prin faptul că, după ce inițial, a fost scos din bar de către (I3) și (I5), a intrat în bar și a continuat să fie agresiv, luând o sticlă de bere cu care a vrut să-i lovească, inițial, pe cei doi.

Astfel, în baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 20 Cod procedură penală, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă (Pc), și, în consecință, au fost obligaţi inculpații, în solidar, la plata sumei de 39 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea certificatului medico-legal, și a sumei de 3.000 lei, cu titlu de daune morale, instanța apreciind că această sumă este suficientă pentru a repara prejudiciul moral constând în suferințele fizice și psihice încercate de aceasta ca urmare a agresiunilor fizice exercitate asupra sa, ținând cont și de contribuția acesteia la producerea lor, așa cum s-a menționat mai sus.

În baza art. 276 alin. 2 Cod penal, au fost obligaţi inculpații, în solidar, la plata sumei de 800,99 lei cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale în favoarea părtii civile (Pc), reprezentând onorariul avocațial în sumă de 1000 lei și contravaloarea a trei deplasări la instanță, justificate cu bonurile de combustibil din datele de 29.01.2020 în valoare de 100,05 lei, din 27.02.2020 în valoare de 100,10 și din 06.02.2020 în valoare de 100,84 lei (filele 165-167).

În baza art. 274 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură penală au fost obligaţi inculpații la plata sumei de 1.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Apelurile declarate

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii apelanţi (I2) şi (I1) şi partea civilă apelantă (Pc).

Partea civilă apelantă (Pc) a solicitat admiterea apelului strict cu privire la latura civilă a cauzei în sensul desființării în parte a hotărârii apelate şi, pronunțând o nouă hotărâre, a se dispune obligarea celor doi inculpaţi în solidar la plata sumelor de bani indicate prin cererea de constituire de parte civilă, obligarea la întreg onorariul avocaţial în faţa instanţei de fond, precum şi cheltuielile de judecată în apel, conform chitanţei depuse alături de motivele de apel.

Inculpatul apelant (I1) a solicitat admiterea apelului în sensul desfiinţării sentinţei primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre a se dispune orientarea sub sau către minimul special al pedepsei amenzii, iar ca modalitate de executare renunţarea la aplicarea pedepsei în temeiul art. 396 alin. 3 din Codul de procedură penală raportat la art. 80 Cod penal, iar în subsidiar a se dispune amânarea aplicării pedepsei în temeiul art. 396 alin. 4 din Codul de procedură penală raportat la art. 83 Cod penal.

Inculpatul apelant (I2) a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei apelate şi rejudecând cauza a se dispune, în ceea ce priveşte infracţiunea de încăierare, achitarea în baza art. 16 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, iar în subsidiar a se dispune achitarea în baza art. 16 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală.

La termenul de judecată din data de 13 octombrie 2020, inculpatul apelant (I2) a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de încăierare prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal în infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal.

Prin încheierea din data de 13 octombrie 2020, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul apelant (I2) pentru motivele ce vor fi expuse în considerentele deciziei.

Asupra apelurilor declarate

În mod judicios instanţa de fond a reţinut starea de fapt prin raportare la probele administrate în cauză, curtea însuşindu-şi în totalitate expunerea şi analiza probelor efectuată în considerentele hotărârii apelate.

Analiza ansamblului probator administrat în cauză evidențiază săvârşirea de către inculpaţii (I1) și (I2) a infracţiunii de încăierare, a cărei victimă a fost (Pc), care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35 de zile de îngrijiri medicale, rezultând neechivoc faptul că actele de violenţă au fost comise în noaptea de (...), în jurul orelor 03,00, la barul apartinând lui SC (S) SRL din localitatea (...), în cadrul unui conflict la care au participat mai multe persoane constituite în două grupări, cea din care făcea parte persoana vătămată (alături cel puţin de (X) şi (Y), iar o altă grupare formată din cei doi inculpaţi (I1), poreclit ”...” şi (I2), poreclit “...”), alături de cel puţin alte trei persoane (I3), (I4) și (I5).

De altfel, aceştia din urmă (I3), (I4) și (I5) au încheiat în cursul urmăririi penale acorduri de recunoaştere a vinovăţiei, asumând participarea, alături de cei doi inculpaţi, la încăierarea respectivă.

Declaraţiile cvasimajorităţii persoanelor audiate în cauză converg spre aceeași concluzie (întărită de poziţia procesuală a participanţilor la încăierare care au optat pentru încheierea acordurilor de recunoaştere a vinovăţiei).

Relevante sunt declaraţiile persoanei vătămate (Pc) (care i-a identificat pe cei doi inculpaţi ca fiind doar o parte dintre cei - iniţial 7-10 apoi circa 20 de persoane -, care-l agresaseră iniţial pe (X), declaraţiile martorilor (M5) (care a arătat că în conflictul iniţial au intervenit mi multe persoane care erau în club şi s-a creat o hărmălaie, arătând că s-au bătut acolo mai mulţi, desfăşurându-se o încăierare în cursul căreia unele persoane au fugit pe hol spre ieşire, iar altele spre bar, iar la finalul încăierării majoritatea persoanelor au ieşit afară, totul fiind spart în bar), (M4) (care a arătat că mai mulți băieți se loveau reciproc şi dădeau cu sticle unul spre altul, sticle, scrumiere fiind aruncate şi mai multe persoane se băteau la grămadă, adică circa 50 de persoane s-au bătut între ele), (M1) (care a arătat că a văzut o învălmăşeală), (I4) (care a arătat că după conflictul iniţial în club a început un scandal, o învălmăşeală foarte mare şi că nu a reuşit să vadă cine pe cine loveşte tot timpul, dat fiind faptul că cei care se băteau erau într-o continuă mişcare şi mai multe persoane se băteau concomitent), (...) (care a susținut că la un moment dat fetele au fugit afară întrucât în bar a început o bătaie generală, aruncându-se sticle, scaune, în bătaia respectivă neputându-se distinge cine pe cine lovea, fiindcă toată lumea se bătea), (...) (care arată că la un moment dat au intervenit în bătaie foarte multe persoane, inclusiv cei doi inculpaţi).

Din cuprinsul declaraţiilor de mai sus, rezultă că a fost vorba de un conflict generalizat între zeci de persoane (neputându-se particulariza cu exactitate, din cuprinsul acestor declaraţii, caracterul exclusiv al anumitor acte de agresiune care să fi generat leziunile cauzate părţii civile, cu excluderea celorlalte) în cadrul căruia partea civilă (Pc) a suferit leziuni, rezultând implicarea certă a celor doi inculpaţi, care nu au fost prinşi în încăierare împotriva voinţei lor şi nu doar au încercat să-i despartă pe alţii (pentru ca dispoziţiile art. 198 alineat 4 Cod penal să li se aplice).

Acelaşi probatoriu infirmă apărările expuse de inculpatul (I1), în sensul că el n-ar fi lovit-o pe persoana vătămată, relevante fiind declaraţiile persoanei vătămate, precum şi a martorilor (M3), (M5) şi (...).

Tocmai existenţa unui conflict generalizat între două tabere, în cadrul unei încăierări, explică prezentarea diferită a conflictului de către persoanele audiate în cauză, în legătură cu individualizarea participaţiei fiecărei persoane în cadrul agresiunilor.

Agresiunile reciproce ale celor implicaţi în conflict (probatoriul administrat în cauză neevidenţiind întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 75 lit. a) Cod penal, în privinţa conduitei părţii civile), indicate de persoanele audiate în cauză, întrunesc toate caracteristicile rixului, fiind vorba de o ciocnire violentă şi spontană între mai multe persoane învrăjbite, constituite în două tabere din care au făcut parte un număr suficient de persoane încât s-a produs o stare de confuzie cu privire la acţiunile fiecăruia, desfăşurată în îmbulzeală şi cu o împletire de acţiuni de aşa fel încât a fost greu să se stabilească aportul fiecăreia dintre persoanele participante, acţiuni concretizate în injurii, distrugerea de bunuri, violenţe fizice şi ameninţări reciproce, etc.

Este lipsit de relevanţă cu privire la existenţa infracţiunii de încăierare, faptul că, din cuprinsul depoziţiilor persoanelor audiate în cauză, a rezultat că persoanele implicate în conflictul iniţial, care a degenerat ulterior, au putut fi identificate şi că, totodată, a fost identificată participaţia certă a celor doi inculpați în cadrul încăierării, fiind individualizate unele lovituri aplicate de aceştia.

Identificarea participaţiei celor doi inculpaţi este o condiţie probatorie indispensabilă pentru atragerea răspunderii penale a acestora, deoarece şi în cazul infracţiunii de încăierare probele trebuie să ateste participarea activă a celor acuzaţi în încleştarea celor două tabere, acţiunile acestora trebuind să realizeze elementul material al laturii obiective a infracţiunii, adică o „participare la încăierare”, concretizată în loviri sau alte violenţe, ameninţări, urmărirea adversarilor, distrugeri de bunuri, etc.

Pe de altă parte, datorită neomogenităţii probatoriului în legătură cu natura participaţiei fiecărei persoane în cadrul conflictului, nu s-a putut realiza nici o departajare clară a loviturilor aplicate de fiecare, nici nu s-a putut stabili în mod univoc exclusivitatea acestor lovituri în producerea tuturor leziunilor persoanei vătămate.

Este totodată lipsită de relevanţă cu privire la existenţa infracţiunii de încăierare, împrejurarea că incidentul nu a debutat cu un conflict între două tabere preexistente, acestea formându-se treptat, ca urmare a implicării în conflictul iniţial, a persoanelor prezente, de-o parte sau de alta.

Implicarea mai multor persoane în cadrul unui conflict izbucnit iniţial între două persoane, pentru a o sprijini pe una sau pe cealaltă, formându-se astfel, chiar spontan (şi indiferent de localitatea de reşedinţă/domiciliu a fiecărui participant), două tabere, cu participarea activă a tuturor în încleştare, fără a se putea realiza o departajare clară şi exclusivă a contribuţiei fiecărui participant, este suficientă pentru caracterizarea conflictului ca fiind încăierare, nefiind de esenţa acestei infracţiuni existenţa unei legături prealabile (anterioare încăierării) între membrii aceleiaşi grupări.

Ceea ce trebuie să rezulte dincolo de orice echivoc (probatoriul administrat în cauză îndeplinind o astfel de exigenţă) este existenţa unei încleștări generale între două tabere şi ca violenţele lansate să fi avut un caracter colectiv, reciproc şi greu de departajat, fiind vorba acţiuni conjugate ale celor implicaţi, acţiuni care au produs rezultatele finale, respectiv lezarea integrităţii fizice a persoanei/persoanelor vătămate, toate elementele de mai sus, prezente în cauză, caracterizând infracţiunea de încăierare.

Lipsită de relevanţă este şi împrejurarea că la rândul ei, persoană vătămată nu a fost trimisă în judecată pentru comiterea aceleiaşi infracţiuni, în condiţiile art. 198 alin. 1, 2 Cod penal, tragerea la răspundere penală a inculpaţilor nefiind condiţionată de tragerea la răspundere penală a victimei infracţiunii, a celorlalţi participanţi ori a tuturor participanţilor la încăierare.

Având în vedere considerentele de mai sus, criticile expuse de inculpaţi în apelurile declarate s-au dovedit a fi nefondate.

În condiţiile în care legătura de cauzalitate între acțiunile reciproce de lovire și urmările produse asupra persoanei vătămate (Pc) a fost dovedită (certificatul medico-legal nr. (...) din data de 09.12.2014 emis SML (...), confirmând existenţa unor leziuni posttraumatice cauzate la data de (...), care s-au putut produce prin loviri repetate cu corpuri contondente dure, unele muchii și vârfuri-sticlă, leziuni ce necesită 35 de zile de îngrijiri medicale), în mod corect a reţinut instanţa de fond că în drept faptele celor doi inculpaţi, astfel cum au fost descrise, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal.

Considerentele expuse dovedesc şi caracterul nefondat al cererilor inculpaţilor de schimbare a încadrării juridice, în sensul reţinerii infracţiunii de lovire sau alte violente, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal (instanţa de apel pronunţându-se prin încheierea din 13.10.2020).

Curtea a constatat totodată lipsa unui interes procesual propriu al inculpatului (I1), în a invoca, ca aspect de nelegalitate a hotărârii, nepronunţarea instanţei de fond asupra cererii coinculpatului (I2), de schimbare a încadrării juridice.

Pe de altă parte, formularea unei astfel de cereri de schimbare a încadrării juridice după încheierea dezbaterilor, nu obligă instanţa la repunerea cauzei pe rol, fiind încheiată etapa procesuală în care astfel de cereri ar putea fi formulate, rolul concluziilor scrise prevăzute de art. 390 Cod de procedură penală, fiind diferit.

După încheierea dezbaterilor, conform art. 395 Cod de procedură penală, numai dacă instanţa apreciază că o anumită împrejurare trebuie lămurită şi este necesară reluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor, repune cauza pe rol.

Prin urmare, repunerea cauzei pe rol reprezintă o chestiune de apreciere a instanţei, ca urmare a propriei sale analize, fără însă ca formularea unei cereri noi (indiferent de natura acesteia) în cadrul concluziilor scrise, să oblige instanţa să aplice art. 395 Cod de procedură penală.

În cadrul judecării cauzei în primă instanţă, Codul de procedură penală reglementează mai multe etape procesuale, cu scopuri bine definite, între care unele se caracterizează prin publicitate şi contradictorialitate (faza prealabilă începerii cercetării judecătoreşti, faza cercetării judecătoreşti, faza dezbaterilor) iar altele prin caracterul secret (faza deliberării).

Numai în fazele caracterizate prin publicitate părţile pot formula cereri şi invoca excepţii, care, după discutarea în condiţii de contradictorialitate cu celelalte părţi, sunt analizate sub aspectul legalităţii, temeiniciei, concludenţei sau utilităţii lor de către instanţă.

După încheierea dezbaterilor, conform art. 390 Cod procedură penală, părţile sau procurorul pot depune numai concluzii scrise, care reprezintă o dezvoltare a concluziilor orale exprimate cu ocazia dezbaterilor, prin intermediul acestora neputându-se prelungi probatoriul administrat în cauză, invoca excepţii, formula cereri noi.

A aprecia altfel ar însemna că există şi o obligaţie automată a instanţei de a pune în discuţia părţilor, de a analiza şi de a se pronunţa asupra unor cereri formulate pentru prima oară în cadrul concluziilor scrise, ceea ce ar contraveni regulilor de bază care guvernează faza judecăţii în procesul penal şi ceea ce ar da posibilitatea părţilor să tergiverseze la nesfârşit judecata, căci acceptând o astfel de interpretare, aceasta ar duce, prin jocul dispoziţiilor procesual penale care reglementează atât judecata în primă instanţă cât şi cea în calea de atac a apelului, la o prelungire illo tempore a judecăţii.

O astfel de interpretare ar impune în astfel de ipoteze, urmare a aplicării principiilor publicităţii, oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii şedinţei de judecată, urmare a necesităţii asigurării dreptului la apărare, obligaţia automată pentru instanţă de a repune cauza pe rol şi de a relua cercetarea judecătorească sau dezbaterile. Aceasta, deoarece pentru a se pronunţa asupra respectivei chestiuni noi, instanţa este datoare ca în prealabil să o pună în discuţia procurorului şi a părţilor şi numai apoi să se pronunţe, chiar şi asupra caracterului nelegal, nefondat, neconcludent, inutil şi aceasta ori de câte ori s-ar invoca o astfel de cerere sau excepţie nouă, în cadrul unei viitoare deliberări.

Nici criticile expuse de inculpaţi cu privire la modalitatea de individualizare judiciară a pedepselor nu au putut fi primite, curtea însuşindu-şi în totalitate considerentele în baza cărora instanţa de fond a condamnat inculpaţii la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.400 lei (120 zile - amendă X 20 lei) fiecare.

Totodată, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul (I2), în mod judicios instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, care obligă la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. (...)/29.05.2012 pronunțată în dosarul nr. (...) al Judecătoriei (...), definitivă prin neapelare la data de 13.07.2012, pedeapsă care se impune a se executa în întregime, alături de pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză.

Nici în ceea ce privește latura civilă a cauzei, nu au fost identificate aspecte de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii apelate, criticile expuse în sens contrar fiind nefondate.

În condiţiile în care a fost dovedită implicarea ambilor inculpaţi în conflictul care a condus la lezarea părţii civile, căreia i s-au cauzat leziunile fizice care au necesitat pentru vindecare un număr de 35 de zile de îngrijiri medicale, obligarea acestora, conform art. 1370 Cod civil, în solidar la plata despăgubirilor, este justă. Conform dispoziţiei evocate, dacă prejudiciul a fost cauzat prin acțiunea simultană sau succesivă a mai multor persoane, fără să se poată stabili că a fost cauzat sau, după caz, că nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor răspunde solidar față de victimă.

De asemenea, în condiţiile în care partea civilă însăşi a fost implicată în încăierare, având o conduită agresivă, manifestată la adresa persoanelor din gruparea adversă, limitarea daunelor morale la suma de 3.000 lei de către instanţa de fond, este justă, nefiind identificate de către curte circumstanţe reale sau personale care să justifice majorarea cuantumului acestora, astfel cum a solicitat partea civilă în apelul declarat.

Curtea a apreciat însă că se impune reformarea hotărârii apelate, sub aspectul modului în care au fost aplicate dispoziţiile art. (...) alineat 2 Cod de procedură penală.

Conform acestora, când acţiunea civilă este admisă numai în parte, instanţa îl poate obliga pe inculpat la plata totală sau parţială a cheltuielilor judiciare.

În raport de dispoziţia legală evocată, limitarea obligaţiei de plată a cheltuielilor judiciare datorate părţii civile este facultativă, în prezenta cauză, neexistând nicio justificare obiectivă pentru care să se impună reducerea obligaţiei de plată a cheltuielilor judiciare reprezentate de onorariul avocațial și de contravaloarea deplasărilor avocatului ales al părţii civile în instanţă.

Reformarea dispoziţiei instanţei de fond se impune şi prin prisma unui aspect de nelegalitate, determinat de aplicarea greşită a dispoziţiilor art. (...) alineat 4 rap. la art. 274 alineat 2 Cod de procedură penală, texte potrivit cărora, când sunt mai mulţi inculpaţi, instanţa hotărăşte partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.

Prin urmare, obligarea celor doi inculpaţi la plata în solidar a cheltuielilor judiciare datorate părţii civile, contravine textelor de lege de mai sus.

Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 421 punctul 1 litera b) Cod procedură penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii (I2) şi (I1) împotriva Sentinţei penale nr. (...) din 11.06.2020 a Judecătoriei (...).

În baza art. 421 punctul 2 litera a) Cod procedură penală, a admis apelul declarat de partea civilă (Pc) împotriva aceleiaşi sentinţe penale, pe care a desfiinţat-o în parte în sensul că a reformat dispoziţia instanţei de fond cu privire la plata cheltuielilor judiciare către partea civilă, în sensul că în baza art. (...) alineat 4 rap. la art. 274 alineat 2 Cod de procedură penală, au fost obligaţi inculpaţii (I2) şi (I1) la plata către partea civilă a câte 700 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost menţinute în rest dispoziţiile instanţei de fond care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alineat 2 Cod procedură penală, au fi obligaţi inculpaţii (I2) şi (I1) la plata a câte 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel, restul cheltuielilor judiciare în apel rămânând în sarcina statului în baza art. 275 alineat 3 Cod procedură penală.

În baza art. (...) alineat 4 rap. la art. 274 alineat 2 Cod de procedură penală, au fost obligaţi inculpaţii (I2) şi (I1) la plata către partea civilă a câte 500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

În baza art. 275 alin. 6 din Codul de procedură penală cu referire la art. 272 alin. 1 din Codul de procedură penală, onorariul parţial al avocatului din oficiu (...), conform delegaţiei nr. (...)/2020 din data de 14.09.2020 emisă de Baroul (...), în cuantum de 434 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului (...).

Domenii speta

Spete similare