Nelegala citare și nelegala reprezentare a părții civile și a inculpatei persoană juridică, neexercitarea drepturilor procesuale a acesteia din urma, inclusiv dreptul la apărare. Trimiterea cauzei spre rejudecare. Principiul dublului grad de jurisdicție

Comentariu: Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 491 alin. (2) și (3) Cod procedură penală rezultă, în mod indubitabil, că în ipoteza în care reprezentantul legal al persoanei juridice pusă sub acuzare, la rândul său, este învinuit pentru aceeași faptă, reprezentarea în procesul penal a persoanei juridice nu va putea fi făcută de către reprezentantul său legal, ci de un reprezentant convențional desemnat de persoana juridică ori de organul judiciar.

Lipsa de reprezentare a persoanei juridice inculpate, lipsa de citare legală a acestei inculpate, imposibilitatea inculpatei (în condițiile în care nu a avut un reprezentant convențional) de a-și exercita în deplină plenitudine drepturile procesuale recunoscute de lege în favoarea sa, inclusiv dreptul la apărare, au produs vătămări ale drepturilor conferite de lege inculpatei în procesul penal, care nu pot fi înlăturate decât prin desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Decizia penală nr. 204/10.03.2016

Fiind învestită cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Iași și de inculpații A., B., C., D. și SC X SRL, împotriva sentinței penale nr. 166 din 21.09.2015 pronunțată de Tribunalul Vaslui, în urma examinării actelor și lucrărilor dosarului și a sentinței penale apelată prin prisma motivului de apel referitor la nelegala citare a unor părți, în limitele conferite de dispozițiile art. 417 alin. (2) Cod procedura penală, Curtea a constatat că prin rechizitoriul dat de procurorul din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcţia Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași s-a dispus trimiterea în judecata alături de inculpații – persoane fizice și a inculpatei persoană juridică SC X SRL, aceasta din urmă sub aspectul comiterii infracţiunii de „complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice”, în varianta normativă prevăzută de art. 26 Cod penal din 1969 rap. la art. 13 indice 2 din Legea nr. 78/2000, cu trimitere la art. 248 Cod penal din 1969, 248 indice 1 Cod penal din 1969 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal din 1969 şi art. 75 lit. a) Cod penal din 1969.

Pentru primul termen de judecată stabilit la prima instanță potrivit rezoluției puse de președintele completului de judecată căruia cauza i-a fost repartizată aleatoriu, inculpata persoană juridica SC X SRL a fost citată la sediu, iar citația a fost primită de către inculpatul A, în calitatea sa de administrator al SC X SRL.

Ulterior, pe tot parcursul judecății în primă instanță desfășurată în fața Tribunalului Vaslui, inculpata persoană juridică a fost reprezentată de către inculpatul persoană fizica A., în considerarea calității acestuia de asociat unic și administrator al respectivei societății comerciale. Mai mult, inculpatul A este persoana care a angajat un avocat ales pentru inculpata SC X SRL și același avocat a acordat asistență juridică și inculpatului A.

Cadrul legal ce reglementează reprezentarea persoanei juridice a cărei tragere la răspundere penală a fost demarată prin punerea în mișcare a acțiunii penale, îl constituie art. 491 Cod procedura penală, cu denumirea marginală „Reprezentarea persoanei juridice”.

Potrivit alineatului (1) al art. 491 Cod procedură penală „persoana juridică este reprezentată la îndeplinirea actelor procesuale și procedurale de reprezentantul său legal”, iar alineatul (2) al aceluiași articol prevede că „dacă pentru aceeași faptă sau pentru fapte conexe s-a pus în mișcare acțiunea penală și împotriva reprezentantului legal al persoanei juridice, aceasta își numește un mandatar pentru a o reprezenta”.

Dispoziția legală precitată are caracter imperativ, prevăzând dreptul persoanei juridice de a-și numi un mandatar în ipoteza în care reprezentantul ei legal este pus sub acuzare pentru aceeași faptă. În situația în care persoana juridică nu dă curs normei imperative înscrise în art. 491 alin.(2) Cod procedură penală, mandatarul va fi numit de către organul de urmărire penală sau de instanța de judecată. Totodată, norma de procedură citată instituie o interdicție de reprezentare a persoanei juridice inculpată pentru reprezentantul legal al acesteia în ipoteza în care acesta din urmă este pus sub acuzare pentru aceeași faptă.

În acest sens, alineatul (3) al art. 491 Cod procedură penală prevede că în situația în care persoana juridică aflată în ipoteza prevăzuta la alineatul (2) nu își numește un mandatar care să o reprezinte, acesta va fi desemnat de organul judiciar în fața căruia se află cauza dintre practicienii în insolvență, autorizați potrivit legii.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 491 alin. (2) și (3) Cod procedură penală rezultă, în mod indubitabil, că în ipoteza în care reprezentantul legal al persoanei juridice pusă sub acuzare, la rândul său, este învinuit pentru aceeași fapta, reprezentarea în procesul penal a persoanei juridice nu va putea fi făcută de către reprezentantul său legal, ci de un reprezentant convențional desemnat de persoana juridică ori de organul judiciar.

În cauza supusă prezentului examen de control judiciar, potrivit relațiilor furnizate de Oficiul Comerțului de pe lângă Tribunalul Vaslui, în cadrul persoanei juridice SC X SRL , calitatea de asociat unic și respectiv de administrator era și este deținută de numitul A.

În raport de împrejurarea că atât reprezentantul legal al persoanei juridice, numitul A., cât și persoana juridica SC X SRL, au fost trimiși în judecată pentru una și aceeași faptă de complicitate la abuz în serviciu, sub aspectul reprezentării procesuale devine aplicabilă norma juridică prevăzută la art. 491 alin.(2) Cod procedură penală potrivit căreia persoana juridică inculpată avea dreptul să își numească un mandatar (altul decât reprezentantul său legal) care să o reprezinte în procesul penal.

S-a constatat că un astfel de demers nu a fost efectuat în cursul judecății în primă instanță, iar instanța de judecată nu a apelat și nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 491 alin.(3) Cod procedură penală, în sensul de a fi desemnat pe unul dintre practicienii în insolvență, autorizați potrivit legii să reprezinte interesele și să exercite drepturile și obligațiile procesuale pentru SC X SRL.

Dacă pentru inculpata SC X SRL desemnarea reprezentantului convențional constituie un drept, pentru instanța fondului desemnarea unui mandatar pentru persoana juridică inculpată, reprezenta o obligație ce trebuia îndeplinită încă de la momentul inițial al începerii judecății în primă instanță.

În considerarea aspectelor mai sus prezentate, Curtea a reținut că pe tot parcursul judecății în prima instanță, inculpata persoană juridică SC X SRL nu a fost legal reprezentată, nu a fost legal citată și nu avut asigurată, în condițiile legii, nici asistență juridică, atâta timp cât avocatul ales a fost angajat de către persoana fizică care nu avea dreptul să o reprezinte în procesul penal.

Prin maniera în care s-a desfășurat judecata în fața instanței fondului în raport cu inculpata persoană juridică, respectiv prin reprezentarea acesteia de către persoana fizică căreia legea procesual penală (art. 491 alin. 2 Cod procedura penală) îi interzicea să o reprezinte, în opinia judecătorilor din controlul judiciar, inculpata persoană juridică a fost privată de exercitarea tuturor drepturilor procesuale conferite de lege, judecata în privința sa realizându-se în absența respectării oricărui drept recunoscut de lege în favoarea inculpatului în procesul penal, pornind de la dreptul inițial de a fi încunoștințat despre faptul că era chemată în fața instanței de judecată, prin corectă citare.

Împrejurarea că inculpata SC X SRL a beneficiat de asistența calificată din partea unui avocat nu este în măsura să înlăture nelegalitatea semnalată, atâta timp cât avocatul a fost ales și angajat de către persoana fizică care nu putea realiza un astfel de demers, respectiv de inculpatul A. În condițiile date, apare evident faptul că avocatul ales al SC X SRL a comunicat și a primit toate datele, informațiile, elementele necesare realizării apărării de la inculpatul A.

În aceeași ordine de idei, nu poate fi ignorată nici împrejurarea că unul și același avocat a acordat asistență juridică atât inculpatului persoană fizica ,cât și inculpatei persoană juridică, situație în care instanța fondului ar fi trebuit să verifice și să aprecieze dacă cei doi inculpați aveau sau nu interese contrare.

Pentru argumentele anterior dezvoltate, Curtea a constatat că judecata în primă instanță s-a desfășurat cu încălcarea normelor de procedură penală care reglementează reprezentarea persoanei juridice în procesul penal, citarea inculpatului și asigurarea exercitării în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor procesuale ale părților, inclusiv a dreptului la apărare.

Încălcarea normelor de procedură penală anterior menționate atrage, în principal, sancțiunea nulității relative însă, în condițiile în care prin maniera de desfășurare a judecății în primă instanță în raport cu inculpata SC X SRL , și anume prin reprezentarea acesteia de către o persoană căreia legea îi interzice să o reprezinte, persoană care i-a ales și angajat avocatul care i-a acordat asistență calificată, a comunicat cu apărătorul transmițând astfel apărările pe care dorea ca avocatul să le facă pentru SC X SRL și formularea propriu-zisa a apărărilor, Curtea a apreciat că au fost încălcate și dispozițiile de procedura ce reglementează asistarea inculpatului de către avocat atunci când asistența juridică este obligatorie. Prin aceasta din urmă încălcare, în conformitate cu dispozițiile art. 281 alin.(1) lit.f) Cod procedură penală, instanța de apel reține că sancțiunea care intervine este nulitatea absolută, nulitate care, în raport de momentul la care s-a produs încălcarea (în cursul judecății) poate fi invocată în orice stare a procesului.

Având în vedere consecințele efectiv produse prin încălcarea dispozițiilor de procedură penală menționate, respectiv lipsa de reprezentare a persoanei juridice inculpate, lipsa de citare legală a acestei inculpate, imposibilitatea inculpatei (în condițiile în care nu a avut un reprezentant convențional) de a-și exercita în deplină plenitudine drepturile procesuale recunoscute de lege în favoarea sa, inclusiv dreptul la apărare, s-a apreciat că încălcarea normelor procesual penale a produs vătămări ale drepturilor conferite de lege inculpatei SC X SRL în procesul penal, care nu pot fi înlăturate decât prin desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Analizată din perspectiva dispozițiilor art. 6 din CEDO, Curtea reține că judecata în primă instanță s-a desfășurat în absența cerințelor ce decurg din caracterul echitabil al procesului, între care se află și obligația tribunalului de a proceda la desemnarea unui mandatar dintre practicienii în insolvență, autorizați potrivit legii pentru a reprezenta inculpata persoană juridică, de a o cita în mod legal pe acesta și de a-i crea cadrul jurisdicțional în care să își poată exercita în mod obiectiv și efectiv drepturile procesuale.

Cerinţa din art. 6 parag. 1 al Convenţiei, aceea ca o cauză să fie examinată în mod echitabil, trebuie înţeleasă și în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces, între care primul este acela de a înștiința persoana pusă sub acuzare despre faptul că este chemat în fața unui tribunal, asigurarea reprezentării acesteia în condițiile legii, precum și principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare, acestea două din urmă asigurând egalitatea deplină a părţilor în proces.

Citarea părților la procesul penal este situația premisă care permite părților din proces să participe în mod activ şi egal la prezentarea, argumentarea şi dovedirea drepturilor lor în cursul desfăşurării procesului, mai precis să discute şi să combată susţinerile făcute de fiecare dintre ele şi să-şi exprime opinia asupra iniţiativelor instanţei în scopul stabilirii adevărului şi al pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.

Procedând la o judecată fără ca inculpata să fie citată și reprezentată în condițiile legii, tribunalul a lipsit practic de judecata în fond pe inculpata persoană juridică, ignorând astfel toate garanțiile menite să asigure echitabilitatea procesului.

Privită din perspectiva nevoii de a asigura respectarea tuturor garanțiilor ce decurg din dreptul la un proces echitabil înscris în art. 6 din CEDO, art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 8 din Codul de procedura penală, având în vedere și principiul dublului grad de jurisdicție pe care legea procesual penală îl consacra, pentru a nu priva pe inculpata persoană juridică de un grad de jurisdicție (situație ce ar apărea daca instanța de apel ar proceda la rejudecarea cauzei), Curtea a constatat ca se impune ca prezenta cauza să fie rejudecata de aceeași instanță, respectiv de Tribunalul Vaslui.

Cât privește critica referitoare la nelegala citare a părții civile Statul Român, Curtea a constatat că este întemeiată si aceasta întrucât, potrivit actelor normative în vigoare, Statul Român este reprezentat în fața instanțelor judecătorești naționale doar de Ministerul Finanțelor Publice. În acest sens, relevante sunt dispozițiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică modificate prin art. 89 pct. 4 din Legea nr. 71/2011 care prevăd că: „În litigiile privitoare la dreptul de administrare, statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, iar unităţile administrativ-teritoriale de către consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, preşedintelui consiliului judeţean ori primarului. Acesta poate desemna un alt funcţionar de stat sau un avocat care să îl reprezinte în faţa instanţei.”

În condițiile în care în cauza dedusă prezentei judecăți s-a reținut că urmarea infracțiunilor comise de inculpații din dosar s-a produs o pagubă materială în dauna Statului Român, în temeiul dispozițiilor legale anterior citate, partea civilă Statul Român se impunea a fi reprezentată în fața instanței de la Tribunalul Vaslui, de Ministerul Finanțelor Publice și, implicit, citarea părții civile trebuia realizată prin instituția publică care are dreptul de la lege de a o reprezenta în fața instanțelor judecătorești.

Față de aceste motive, Curtea a reținut că nici citarea părții civile la instanța de fond nu a fost realizată cu respectarea dispozițiilor legii, astfel că la rejudecare această deficiență va fi îndreptată de către instanța de la Tribunalul Vaslui, în sensul că partea civilă va fi citată prin Ministerul Finanțelor Publice.

În considerarea tuturor argumentelor mai sus dezvoltate, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) Cod procedură penală, Curtea a admis apelurile declarate in cauză și a desființat sentința primei instanțe, integral, în latura penală și în latura civilă.

Pentru motivele ce țin de nelegala citare și nelegala reprezentare a părții civile Statul Român și a inculpatei persoană juridică SC X SRL, neexercitarea drepturilor procesuale a acesteia din urma, inclusiv dreptul la apărare, cauza a fost trimisă pentru rejudecare la aceeași instanță, respectiv la Tribunalul Vaslui.

Domenii speta

Spete similare