Pretenţii

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ*

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 3071/2015

Şedinţa publică de la 15 Octombrie 2015

Obiectul cauzei:pretenţii

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului ,constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 04.08.2010, reclamanta (...) a chemat în judecată  pe pârâta (...) , pentru ca pe baza probelor ce vor administra să fie obligată aceasta să-i achite suma de 40.900 lei, şi 14.700 euro, plus dobânzi de întârziere, actualizate cu indicele de inflaţie, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta arată că, a fost angajată în cursul anului 2007, la (...) , societatea administrată de către pârâta (...) ,  iar la solicitările insistente ale acesteia, întrucât aceasta avea probleme financiare, având nevoie urgentă de bani, a contractat mai multe credite bancare.

Relevă reclamanta, că la 10.08.2007, a încheiat contractul de credit nr. (...) , prin care i-a fost acordată suma  de 30.000 lei; la data de 14.08.2007 reclamanta a împrumutat de la (...) - Sucursala Judeţeană Argeş, suma de 30.900 lei;  la data de 20.08.2007, reclamanta a împrumutat de la (...) , suma de 14.700 euro, că sumele menţionate au fost înmânate pârâtei.

Mai arată, că prin angajamentul de plată  legalizat sub nr. (...) la BNP (...) , pârâta (...) s-a angajat să achite ratele lunare potrivit celor trei contracte de împrumut, cu precizarea că, din creditul acordat de (...) prin contractul nr. (...) s-a angajat să achite băncii ultimele rate până la concurenţa sumei de 10.000 lei.

De asemenea,  a arătat că, prin acelaşi angajament de plată, pârâta s-a obligat ca în cazul neîndeplinirii obligaţiilor asumate să suporte şi penalităţile de întârziere, eventualele comisioane bancare şi orice alte sume de bani datorate, din culpa sa.

Susţine reclamanta că pârâta a încasat suma de 40.900 lei, şi suma de 14.700 euro, dar nu a achitat nici o rată, cu toate că a rugat-o să-şi aducă la îndeplinire obligaţiile asumate, aceasta refuzând, ceea ce o prejudiciază.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art.969, şi urm Cod civil, iar în susţinere a depus în copie: angajamentul de plată autentificat sub nr.(...) la BNP (...) , aflat la fila 5.

Instanţa a pus în vedere reclamantei să-şi precizeze în scris valoarea pretenţiilor solicitate în euro, pentru a se achita taxa de timbru corespunzătoare, pretenţiile fiind precizate la termenul de judecată din 16.02.2011 la suma de 102640 lei, pentru care reclamanta (...) a  beneficiat de ajutor public judiciar, prin încheierea din 13.04.2011.

Ulterior, la data de 09.11.2011, reclamanta (...) , şi-a precizat acţiunea prin cererea de fila 173, prin care a arătat care sunt sumele pretinse de la pârâtă, respectiv suma de 30.900 lei, respectiv 14.700 euro, suma de 10.000 lei, datorate către cele trei societăţi bancare, că aceste sume să fie plătite direct  de către pârâtă la acestea, inclusiv cheltuielile ocazionate de executare, precum şi să i se restituie personal de către pârâtă suma de 620 euro achitată către (...) , 500 lei achitată către  (...) - Sucursala Judeţeană Argeş, conform ordinelor de încasare, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, şi a acestei cereri a invocat angajamentul de plată, întocmit în formă autentică, legalizat sub nr.(...) la BNP (...) , prin care s-a obligat să-i achite sumele împrumutate de la bancă, pentru că a beneficiat de aceste sume, şi îi este debitoare.

Pârâta (...) , a fost legal citată, dar nu a formulat întâmpinare.

În cauză, au fost admise şi administrate proba cu înscrisuri, interogatorii, iar ulterior proba testimonială, fiind respinsă proba cu expertiză contabilă ca nefiind utilă soluţionării cauzei, ulterior şi relaţii.

Prin sentinţa civilă nr. 8849 din data de 04.11.2013 ,Judecatoria Pitesti a  respins acţiunea precizată formulată de reclamanta (...) împotriva pârâtei  (...)  şi a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, precum şi la plata sumei de 3627 lei reprezentând cheltuieli procesuale avansate de către stat, de care a beneficiat de ajutor public judiciar, în temeiul art. 19 alin.1 OUG 51/2008.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Reclamanta (...) , în nume propriu a angajat mai multe credite bancare, astfel:contractul de credit nr.(...) , prin care i-a fost acordată suma  de 30.000 lei; la data de 14.08.2007 reclamanta a împrumutat de la (...) - Sucursala Judeţeană Argeş, suma de 30.900 lei;  la data de 20.08.2007, reclamanta a împrumutat de la (...) , suma de 14.700 euro,  aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Astfel, conform relaţiilor înaintate de cele trei societăţi bancare, aflate la filele 169-276 rezultă că, reclamanta pentru că nu a achitat creditele, conform contractelor încheiate, avea datorii restante faţă de acestea, respectiv la (...) suma de 1493,85 Ron, la care se adăugau şi dobânzi calculate până la achitarea datoriei, la (...) , suma de 14935,37 euro, la care se adăugau şi dobânzi calculate până la achitarea datoriei; (...) ,  2455,82 euro la care  se adăugau şi dobânzi calculate până la achitarea datoriei.

Mai rezultă că, creanţele datorate de către reclamată, către băncile menţionate  au fost vândute către mai multe societăţi de recuperare a creanţelor:  către (...) , (...) , (...) ., actualmente (...) mandatată  de prima societate de recuperare.

Aşadar, din înscrisurile aflate la dosar, relaţiile comunicate de societăţile bancare şi societăţile de asigurare, rezultă că reclamanta nu a respectat condiţiile contractuale, că nu a restituit creditele, conform graficelor de rambursare, fiind somată de societăţile de recuperare a creanţelor, fapt care a generat trecerea la executare împotriva acesteia, conform notificărilor  aflate  la filele 191-208, fiind răspunzătoare şi societăţile asiguratoare, cum este cazul (...) .

De altfel, rezultă că s-a trecut la executare silită, prin BEJ (...) , fila 91, de către (...) .

Potrivit răspunsurilor la interogatorii aflate la filele 84-88, coroborat cu înscrisul de la fila 189-190 din dosar,  rezultă  că, reclamanta (...) a fost  angajată, în baza unui contract individual de muncă, încheiat la 01.02.2007, şi înregistrat la ITM Argeş, sub nr. (...) , la (...) , societatea administrată de către pârâta (...) , în calitate de Director Marketing, pe perioadă nedeterminată.

Martorii audiaţi în cauză au reliefat acest fapt, şi că pârâta ar fi făcut angajarea pentru a împrumutat-o cu bani reclamanta, care s-ar fi împrumutat la bănci, pentru acest motiv.

Din răspunsul la interogatoriu, pârâta a recunoscut, că prin angajamentul de plată legalizat sub nr.(...) la BNP (...) , s-a angajat să achite ratele lunare, pentru reclamantă, dar din salariul acesteia, dacă mai rămânea angajata sa, la locul de muncă, şi că obligaţiile aparţin în exclusivitate reclamantei faţă de creditele acordate.

Potrivit adresei de la fila 187, cu nr. 6/133606/2705/2008, a DGFP Argeş, rezultă că reclamanta a sesizat, Serviciul de Inspecţie Fiscală, împotriva societăţii angajatoare, şi a administratoarei acesteia (...) , pentru că aceasta ar refuza să-i desfacă contractul de muncă, răspunzându-i-se, că cele sesizate nu se confirmă, că trebuie să se adreseze ITM Argeş, sau organelor judecătoreşti, precum şi să adreseze Casei Editoriale de Pensii  în temeiul legii nr.19/2000.

Aşadar, reclamanta (...) a fost aceea, care şi-a dat demisia, adresându-i-se pârâtei în calitate de administrator la societatea angajatoare, prin cererea din 28.09.2007 aflată la fila 88 din dosar. De fapt, prin cererea menţionată, reclamanta a solicitat pârâtei  să-i desfacă contractul de muncă, din conţinutul acestuia rezultând  că nemulţumirile sale sunt legate de imposibilitatea de a-şi exercita funcţia, că nu ar fi  primit drepturile  salariale aferente perioadei  lucrate, respectiv pe lunile august şi septembrie 2007, că durata timpului de muncă nu ar fost respectată, care era de 8 ore pe zi, că nu s-ar fi efectuat plata asigurărilor sociale.

Martorul audiat în cauză, (...) , prin depoziţia aflată la fila 77, care este contabil la firma la care este administratoră pârâta, a  arătat că în luna august 2007 a fost prezent la o discuţie între aceasta cu reclamanta, care i-a spus acesteia, că dacă rămâne angajată la societate, ea urmează să-i plătească ratele din salariu, pe care le datorează reclamanta la bănci, că ulterior a mai lucrat o lună, dar după aceea şi-a dat demisia, că reclamanta nu i-a cerut adeverinţă de venit.

Este de reţinut, că reclamanta a încercat să acrediteze ideea, că pârâta a procedat în acelaşi mod, cu mai multe persoane, însă acest fapt nu a fost dovedit, deoarece din depoziţia martorei aflată la fila 459, a rezultat că nu ştie mai mult în afară de cele declarate, iar datoria pe care pârâta o are faţă ea, care a trecut la executare silită conform înscrisului depus, aflat la fila 462, nu are legătură de cauzalitate, cu pretenţiile reclamantei.

În situaţia de fapt expusă mai sus, în speţă se pune problema dacă pârâta i-a cauzat un prejudiciu reclamantei, pentru un prejudiciu- neexecutarea cu întârziere sau necorespunzătoare dacă părţile se află în prezenţa, unei răspunderi civile.

Răspunderea civilă poate avea temeiul : nerespectarea obligaţiei născute dintr-un contract ( răspundere contractuală); săvârşirea unei faptei ilicite, cauzatoare de prejudiciu ( răspundere civilă delictuală).

În concluzie, cum este şi cazul de faţă dreptul comun al răspunderii civile îl constituie răspunderea civilă delictuală, acţiunea reclamantei fiind întemeiată  pe art.996 din Codul civil, cu toate că, ulterior s-a invocat de aceasta prin  apărător, că reclamanta are calitatea de fidejusior.

Aceasta presupune însă, o răspundere civilă contractuală, care are într-adevăr caracter derogator, dar care pentru a atrage răspunderea presupune: existenţa unui contract legal încheiat între părţi, dar şi existenţa unei fapte ilicite, constând în nerespectarea unor obligaţii contractuale, aducându-se astfel atingere unui drept subiectiv patrimonial al creditorului, existenţa unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează această atingere; raportul de cauzalitate; vinovăţia celui care a săvârşit fapta ilicită.

Mai mult, în afară de condiţiile menţionate mai sus, care dă dreptul reclamantei, de a pretinde despăgubiri de la debitorul său, în speţă de la pârâtă, era necesar ca aceasta, să fie pusă în întârziere, dar şi să nu existe o clauză de responsabilitate.

În contextul menţionat, sarcina probei revenea reclamantei, pentru că în sarcina pârâtei operează o prezumţie care trebuie răsturnată din probele administrate.

Or, reclamanta nu a făcut dovada existenţei obligaţiei în sarcina debitorului respectiv a pârâtei, iar pentru că aceasta din urmă a dovedit că neexecutarea nu este imputabilă pentru că nu a dovedit o legătură directă, între obligaţiile ce îi reveneau  asumate prin contractele bancare, diligenţele aparţinându-i în exclusivitate acesteia.

Din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă că deşi există un prejudiciu patrimonial, acesta aparţine pârâtei ca urmare a faptei ilicite, nu rezultă vinovăţia certă a acesteia, corelaţia directă între aceste condiţii.

Astfel reclamanta, nu a dovedit că pârâta este debitoare, şi că prin angajamentul de plată, ce reprezintă titlu executoriu, are o vină neexecutarea obligaţiilor asumate pentru sumele împrumutate, de reclamanta-creditoare, pentru că conform art.1080 alin.1 Cod civil, aceasta trebuia să depună diligenţe pentru îndeplinirea obligaţiilor, asumate prin contractele bancare.

Din probele administrate rezultă că nu există raporturi contractuale, de care pârâta se face vinovată, raporturi directe din care aceasta trebuia să plătească către bănci sumele împrumutate de către reclamantă, pentru creditele  contractate, obligaţia de plată asumată de aceasta, aparţinându-i exclusiv, consecinţa directă a neexecutării de plată, aparţinându-i, neexistând nici, legătură de cauzalitate între sumele datorate de către reclamantă, băncilor şi societăţilor de recuperare, şi suma pretinsă de la pârâtă.

Totodată, din cuprinsul angajamentului de plată, nu rezultă, că părţile litigante au stabilit răspunderea pârâtei  pentru neîndeplinirea de către reclamantă  a obligaţiei de plată pentru datoriile, către bănci.

În consecinţă, înscrisul intitulat angajament de plată care este şi titlu executoriu şi este un înscris cert,  nu face dovada că pârâta datorează sumele către bănci, pentru împrumuturile contracte de către reclamantă, angajamentul de plată neputând fi asimilat, cu o convenţie, ce are clauză penală.

Împotriva sentinţei civile nr.8849 din data de 04.11.2013 pronunţată de Judecatoria Pitesti a declarat recurs reclamanta  (...) , prin care a solicitat modificarea hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată.

Apreciază că motivarea instanţei de fond este contradictorie, străină de natura pricinii, instanţa interpretând greşit natura  actului juridic dedus judecăţii şi schimbând  înţelesul vădit al acestuia.

Susţine că prima instanţă a realizat o confuzie între condiţiile răspunderii civile contractuale şi cele ale răspunderii civile delictuale, nefiind necesară nici parcurgerea  procedurii punerii în întârziere, în condiţiile în care reclamanta nu a solicitat nicio sumă de bani de la pârâtă, cu titlu de despăgubiri, ci doar ca aceasta să îşi respecte obligaţiile contractuale asumate prin actul notarial autentificat sub nr.(...) .

Apreciază că angajamentul de plată autentificat sub nr. (...) la BNPA (...)  reprezintă o notaţie subiectivă, respectiv o novaţie ex promisio, reglementată de dispoziţiile art.1128-1137 Cod civil, prin care pârâta s-a angajat să o înlocuiască pe reclamantă în executarea obligaţiilor sale contractuale derivate din convenţiile de credit încheiate de aceasta, din ansamblul  materialului probator administrat în cauză reieşind că sumele de bani contractate de reclamantă, cu excepţia sumei de 20.000 lei reţinută de aceasta, i-au fost înmânate  pârâtei , aceasta asumându-şi obligaţia de restituire a acestora.

Solicită ca depoziţia martorului (...)  să fie  înlăturată, întrucât este nesinceră, din celelalte probe administrate în cauză reieşind că reclamanta i-a solicitat acestuia anterior încheierii contractelor de împrumut, adeverinţă de venit.

Deşi legal citată, intimata pârâtă (...)  nu a depus întâmpinare.

La termenul din data de 04.06.2014, tribunalul a calificat calea de atac declarată de reclamantă ca fiind apelul, iar nu recursul, pentru considerentele expuse în încheierea de şedinţă de la acea dată.

 Prin decizia civilă nr. 748 pronunţată la data de 17.09.2014 ,Tribunalul Argeş a respins  ca nefondat apelul formulat de apelanta –reclamantă (...) .

Investită fiind cu soluţionarea recursului declarat împotriva acestei decizii,Curtea de Apel Piteşti a pronunţat la data de 05.03.2015 decizia nr. 101 prin care a admis recursul formulat de recurenta-reclamantă  ,a casat decizia civilă nr. 748/17.09.2014 pronunţată de Tribunalul Argeş şi a trimis cauza spre rejudecare  la Tribunalul Argeş .

Pentru a dispune în acest sens,instanţa de control judiciar a reţinut următoarele considerente:

Prin înscrisul intitulat „Angajament de plată”, autentificat sub nr. (...) , pârâta (...)  s-a obligat să achite personal ratele lunare aferente creditelor bancare ce fac obiectul contractelor încheiate cu (...)  SA – Sucursala Argeş, (...) , (...) , inclusiv dobânzi şi comisioane bancare. Totodată, în înscrisul autentic menţionat s-a inserat, printre altele, şi clauza că acesta reprezintă „dovada debitului meu faţă de domnişoara (...) ”.

Reclamanta mai depus odată cu acţiunea, în afara de copia înscrisului menţionat, şi copiile contractelor de credit încheiate între ea şi instituţiile bancare creditoare .

Reclamanta a susţinut că angajamentul de plată încheiat şi legalizat la data de 30.08.2007 de BNPA (...) sub nr. (…) constituie, potrivit menţiunilor finale din cuprinsul actului, dovada debitului pârâtei (...)  faţă de reclamanta (...) . S-a arătat că această împrejurare de fapt se completează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv înscrisuri şi declaraţiile martorilor (...) şi (...) .

Referitor la depoziţia martorului (...)  s-a solicitat a fi înlăturată, întrucât este subiectivă, din elementele de probă ale dosarului rezultând că acesta a beneficiat de o adeverinţă de venit emisă de reclamantă.

Dimpotrivă, pârâta s-a apărat că prin angajamentul de plată s-a stabilit ca plata ratelor şi a dobânzilor bancare să se efectueze de pârâtă, personal, în numele reclamantei la casieria băncii, având valoarea juridică a unui mandat în virtutea căruia pârâta făcea plăţi în contul reclamantei.

Este de principiu că, instanţele judecătoreşti învestite cu acţiunea principală având ca obiect răspunderea în legătură cu neexecutarea unui contract, au competenţa de a cenzura calificarea naturii juridice dată de părţi, iar în speţă determinarea corectă a naturii juridice a contractului, Angajament de plată, presupune lămurirea completă pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, aspect cu referire la care instanţele de fond nu au manifestat rol activ.

Art.978 Cod civil prevede că, atunci când o clauză este primitoare de două înţelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea efect, iar nu în acela ce n-ar produce nici unul.

În speţă, din modul de redactare a angajamentului de plată rezultă, prin aplicarea regulii de interpretare prevăzute de art.982 Cod civil „toate clauzele convenţiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înţelesul ce rezultă din actul întreg”, la care se adaugă obligatoriu atitudinea (comportamentul) părţilor contractante pe toată perioada derulării convenţiei.

O interpretare restrictivă a clauzelor ce rezultă din angajamentul de plată, fără a intra în profunzimea acestora şi a omite a-l interpreta în sensul stabilirii voinţei reale a părţii care a declarat că „este dovada debitului meu faţă de domnişoara (...) ” ar denatura scopul încheierii contractului, dispoziţiile art.982 Cod civil şi ar abdica de la principiile fundamentale de interpretare.

Cu alte cuvinte, concluzia instanţei de apel în sensul că acţiunea reclamantei este întemeiată pe dispoziţiile art.969 Cod civil şi că între părţi s-a derulat în fapt un contract de mandat, prin care pârâta şi-a asumat obligaţia de a plăti împrumutul bancar în numele reclamantei la casieria băncii, nu este precedată de o examinare a chestiunii de fapt şi de drept ridicate care vizau natura juridică a contractului încheiat între părţi, întrucât nu examinează efectiv apărările şi susţinerile părţilor, confirmând în termeni generali situaţia de fapt şi dezlegarea în drept statuată de prima instanţă.

 În etapa procesuală a recursului nu se pot analiza decât elemente de nelegalitate a deciziei recurate, astfel încât Curtea a constatat, în raport de probatoriul administrat, că între părţile litigante s-a încheiat, în realitate, un contract sub forma delegaţiei imperfecte.

 Potrivit dispoziţiilor art.1093 Cod civil: „Obligaţia poate fi achitată de orice persoană interesată, precum de un coobligat sau de un fidejusor. Obligaţia poate fi achitată chiar de o persoană neinteresată, această persoană trebuie însă să lucreze în numele şi pentru achitarea debitorului, sau, de lucrează în numele ei propriu, să nu se subroage în drepturile creditorului. (Civ. 973, 987, 1094, 1106 şi urm., 1655, 1669”.

În condiţiile în care părţile au încheiat acest contract, contractantul prejudiciat poate obţine despăgubiri numai în baza şi în limitele stabilite prin contract, care reglementează legea părţilor. Delegaţia imperfectă aplicabilă în cauză este actul prin care părţile au ales să supună unor reguli stabilite de ele, dobândirea unor drepturi şi îndeplinirea unor obligaţii.

 Acest fapt, însă, trebuie analizat de instanţa de rejudecare, care, potrivit art.295 Cod procedură civilă, va stabili situaţia de fapt, prin suplimentarea dovezilor, întrucât în speţă nu s-a manifestat suficient rol activ, considerându-se fără temei, că a interpreta natura juridică a contractului ar excede cadrului procesual în apel.

 De asemenea, este de verificat în rejudecare, pentru lămurirea completă a împrejurărilor de fapt ivite la încheierea contractului, interpretarea clauzei în sensul că înscrisul autentic reclamat reprezintă „dovada debitului meu faţă de domnişoara (...) ”.

 Faţă de cele ce preced, Curtea, constatând că motivele de nelegalitate prev.de art.304 pct.8 şi 9 Cod procedură civilă îşi găsesc pe deplin justificarea în cauză, iar în absenţa motivării dezlegările instanţei de apel nu pot fi cenzurate de instanţa de recurs, în temeiul art.312 alin.1, cu referire la art.315 alin.1 şi 3 Cod procedură civilă, a admis recursul, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeş.

 Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului Argeş sub nr. 15702/280/2010*.

 În rejudecare, această instanţă a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri ,nefiind solicitate alte probe,la dosar fiind depuse de către apelanta –reclamantă,în copie , încheierea din data de 04.02.2015 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 20222/280/2014 şi dovada comunicării minutei pronunţată în această dată în acelaşi dosar.Intimata –pârâtă nu a depus înscrisuri .

Analizând sentinţa civilă apelată în raport de motivele de apel formulate de apelanta-reclamantă (...) şi de dispoziţiile privitoare la calea de atac a apelului , tribunalul reţine că apelul este fondat, pentru  următoarele  considerente :

Potrivit contractului de credit nr. (...) , (...) a acordat apelantei –reclamante (...) , un credit în sumă  de 30.000 lei. La data de 14.08.2007 ,apelanta –reclamantă a împrumutat de la (...) - Sucursala Judeţeană Argeş, suma de 30.900 lei,astfel cum rezultă din contractul depus în copie la filele 58-66.Conform contractului de împrumut pentru nevoi personale încheiat la data de 20.08.2007 între (...) şi apelantă ,aceasta din urmă a mai obţinut un credit în  sumă de 14.700 euro .

 Conform  înscrisului intitulat „Angajament de plată”,semnat de intimata –pârâtă (...) în faţa notarului public (...) care a legalizat această  semnătura prin încheierea  nr. (...)  ,aceasta s-a  obligat  să achite  ratele lunare la care s-a obligat apelanta potrivit contractelor de împrumut  încheiate cu (...)  , Sucursala Judeţeană Argeş, cu (...) .Din creditul acordat de  (...) , intimata s-a angajat să restituie băncii creditoare ultimele rate până la concurenţa sumei de 10000 lei, inclusiv dobânzi şi comisioane bancare.

În cuprinsul aceluiaşi înscris,apare stipulată prevederea conform căreia ,pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate potrivit angajamentului,debitoarea va fi obligată să suporte toate penalităţile de întârziere ,eventualele comisioane bancare şi orice alte sume de bani datorate din culpa sa. De asemenea,a fost inserată şi clauza având următorul conţinut,,Eu (...)  ,mă angajez ,să plătesc ratele aferente sumei totale de 40.900 lei (patruzeci mii nouă sute lei ) şi respectiv pentru 14 700 Euro ( paisprezece mii  şapte sute euro ),prezentul înscris constituind dovada debitului meu faţă de d-şoara (...) .,,.

 Exercitând controlul de legalitate ,de corectă aplicare a legii asupra situaţiei de fapt determinată de instanţele de fond,instanţa de recurs,prin decizia  nr. 101 pronunţată la data de 05.03.2015, a stabilit faptul că ,în raport de probatoriul administrat ,între părţile litigante s-a încheiat ,în realitate ,un contract sub forma delegaţiei imperfecte. Aşadar, în ceea ce priveşte caracterizarea  acţiunii promovate de apelanta-reclamantă ,prin decizia de casare s-a statuat în mod obligatoriu că raporturile dintre părţi sunt guvernate de regulile aplicabile delegaţiei imperfecte şi că ,în condiţiile în care părţile au încheiat acest contract,cocontractantul prejudiciat poate obţine despăgubiri numai în baza şi în limitele stabilite prin contract ,care reglementează legea părţilor .Dezlegările date de instanţa de control judiciar asupra chestiunilor de drept sunt obligatorii pentru instanţa de rejudecare ,în temeiul art. 315 alin. 1 C.pr.civ.Caracter obligatoriu au şi îndrumările date de aceeaşi instanţă în privinţa suplimentării probatoriului şi a conţinutului verificărilor ce trebuie întreprinse  în sensul interpretării clauzei în sensul că  înscrisul autentic reclamat reprezintă ,,dovada debitului meu faţă de domnişoara (...) ,,.

Sub aspectul suplimentării dovezilor,în condiţiile în care această chestiune a fost pusă în discuţia părţilor,dar numai apelanta-reclamantă a înţeles să se prevaleze de această posibilitate,tribunalul ,pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor asumate de părţi în temeiul contractului deja calificat de instanţa de control judiciar,va avea în vedere ansamblul probelor administrate în cauză ,respectiv înscrisuri,interogatorii  şi martori .

Deşi intimata a negat prin răspunsurile la interogatoriu faptul că ar fi  primit de  la apelantă vreo sumă din banii primiţi de aceasta din urmă  cu titlu de împrumut ,pretinzând că prin angajamentul de plată s-ar fi obligat doar să plătească ratele aferente contractelor de credit din salariul apelantei ,din declaraţia martorului (...) (fila 440 ds. fond ) rezultă că apelanta a fost angajata intimatei şi colaboratoarea acesteia în mai multe domenii .În ideea de a dezvolta împreună afaceri ,părţile au purtat discuţii despre contractarea unui credit şi împărţirea banilor obţinuţi,sens în care ,la recomandarea martorului ,au redactat şi un înscris perfectat la notar.

 A susţinut martorul că a existat această intenţie a părţilor  de a contracta un credit şi de a împărţi banii conform actului notarial ,dar nu cunoaşte dacă şi în practică au făcut acest lucru .Totodată ,din depoziţia aceluiaşi martor a rezultat faptul că ,la momentul la care au discutat despre obţinerea creditului ,părţile au discutat  şi despre faptul de a-l plăti împreună.

 Existenţa celor trei contracte de împrumut , a angajamentului de plată şi  conţinutul  acestuia,astfel cum a fost analizat şi de instanţa de recurs,demonstrează  veridicitatea celor declarate de acest martor,acesta făcând referire expresă  la  încheierea unui act notarial  care a concretizat înţelegerea dintre părţi.

 În ceea ce priveşte declaraţia martorului (...)  ,propus de apelanta -reclamantă (fila 172 ) ,acesta a declarat instanţei că în luna august 2007  a mers să cumpere un buchet de flori de la pârâtă ,fiind contabil la firma acesteia şi a auzit o discuţie între aceasta şi reclamantă .În acest context, pârâta îi spunea reclamantei că,dacă rămâne angajata sa ,se obliga să îi oprească ratele din salariu.

 În angajamentul de plată prezentat de intimată notarului la data de 30.08.2007,deci ulterior discuţiei la care a făcut trimitere martorul ,nu apare stipulată condiţionarea de plată a ratelor de către  intimată de menţinerea raporturilor de muncă dintre aceasta şi apelantă  .De altfel ,în cuprinsul acestui înscris ,nu este folosit termenul de salariu ,salariat ,angajat sau alt termen echivalent acestora ,intimata folosind la adresa apelantei doar sintagma ,,d-şoara (...) ,,  şi referindu-se doar la contractele de împrumut şi la sumele derivate din acestea.

 Cele declarate de martorul  (...)  nu se coroborează cu conţinutul angajamentului de plată ,iar credibilitatea susţinerilor martorului este pusă  la  îndoială  pentru faptul că acesta a declarat că reclamanta nu i-a cerut adeverinţe de venit. Contrar celor afirmate  de martor, la fila 208 se află depusă copia adeverinţei  de salariu nr. (...) eliberată de (...) , în care apar menţionate numele ,prenumele ,funcţia ,CNP-ul şi semnătura martorului,în calitate de reprezentant al societăţii emitente .

Analiza sensului obligaţiilor cuprinse în angajamentul de plată de care s-a prevalat apelanta trebuie făcută astfel prin raportare la calificarea juridică obligatorie a acestui înscris stabilită de instanţa de control judiciar,aceea a unei delegaţii imperfecte şi prin coroborare cu declaraţia martorului (...) . Acesta  a relatat instanţei despre existenţa unei  înţelegeri între părţi legate de obţinerea unui credit ,împărţirea banilor şi plata ratelor  .Faptul că în finalul acelui înscris este stipulat angajamentul intimatei  (...)  de a plăti  ratele aferente sumei totale de 40.900 lei (patruzeci mii nouă sute lei ) şi respectiv pentru suma de 14 700 Euro ( paisprezece mii  şapte sute euro ),reprezintă transpunerea acestei înţelegeri ,prevederea respectivă atestând  o recunoaştere din partea intimatei cu privire la faptul că ,  din totalul sumei de bani pe care a obţinut-o apelanta din cele trei credite bancare ,adică 60.900 lei şi 14700 Euro,40.900 lei şi 14 700 Euro au revenit intimatei ,iar 20.000 lei  apelantei .

Stipularea prevederii potrivit căreia înscrisul reprezintă dovada debitului intimatei faţă de apelantă a fost interpretată de instanţa de recurs ca  fiind elocventă în sensul stabilirii voinţei reale a părţilor ,servind ,aşa cum s-a arătat ,la clarificarea naturii juridice a angajamentului de plată în sensul unei delegaţii imperfecte.Prin îndrumarea dată de instanţa de recurs cu referire la aceeaşi clauză  se tinde la clarificarea aspectului legat de stabilirea existenţei şi întinderii drepturilor şi obligaţiilor părţilor în cadrul acestui contract.

Invocarea de către intimată a  unei alte voinţe reale decât cea reieşită din  interpretarea clauzelor contractului nu a fost însoţită de referirea la elemente  intrinseci acestui contract sau chiar  extrinseci pe baza cărora să se poată reţine că  raţionamentul expus  ar fi  justificat şi că  intenţia intimatei ar fi fost aceea de a plăti în numele apelantei ,din salariul încasat de aceasta ,ratele lunare,dobânzile şi comisioanele bancare ce rezultă din contractele de împrumut .În lipsa unei trimiteri la un  folos practic pe care l-ar fi obţinut apelanta dacă s-ar fi procedat în acest mod,nu se poate aprecia că voinţa internă a  intimatei ar fi fost  în sensul celor afirmate de aceasta .De altfel ,un asemenea interes nu -şi poate găsi justificare în condiţiile în care din creditul acordat de (...) , în discuţie este numai restituirea ultimelor rate până la concurenţa sumei de 10000 de lei,creditul  fiind acordat pe o perioadă de 48 de luni .  Totodată ,trebuie avut în vedere în acest context al lămuririi sensului voinţei reale a părţilor şi împrejurarea că în angajamentul de plată ,în privinţa expunerii cu referire la creditul acordat de (...) ,intimata a folosit sintagma ,,mă angajez să restitui,,, semnatara angajamentului înţelegând deci să înapoieze  ceva ce a primit ,adică  respectiva sumă de bani.

Prin clauza potrivit căreia semnatara angajamentului de plată a menţionat faptul că înscrisul  constituie dovada debitului său  faţă de apelanta-reclamantă (...) .,intimata a înţeles  să-şi asume faţă de apelantă  obligaţia de plată a sumelor de bani ,astfel cum acestea au fost detaliate în cuprinsul angajamentului de plată,identificate prin referirea la contractele de credit şi la destinaţia acestora ,în sensul de rate,dobânzi şi comisioane bancare  .O asemenea apreciere se impune a fi reţinută ca urmare a recurgerii la regula de interpretare consacrată de art. 979 C.civ. vechi ,text în conformitate cu care ,clauzele îndoielnice se interpretează în sensul care reiese din natura contractului .În cauza de faţă ,natura contractului a fost determinată ,iar folosirea termenului de debit semnifică tocmai crearea unui nou raport de obligaţie în conţinutul căruia intră obligaţia de plată de către intimată  având drept obiect sumele de bani în considerarea cărora a fost inserată respectiva clauză.

Având în vedere toate cele mai sus arătate,acţiunea apelantei întemeiată pe regulile aplicabile delegaţiei imperfecte apare ca fiind întemeiată ,intimata asumându-şi prin angajamentul de plată obligaţia de a achita ratele aferente sumelor de 40.900 lei şi 14.700 euro ,care au făcut obiectul contractului de credit nr.(...) ,al contractului încheiat de apelanta -reclamantă  la data  de 14.08.2007 cu  (...) şi al contractului de împrumut pentru nevoi personale încheiat de aceeaşi parte la data de 20.08.2007 cu (...) .

 Potrivit adreselor  aflate la filele 138,161 şi respectiv 169  ale dosarului de fond, creditul nr.(...) a fost cesionat către (...) , creditul contractat de la (...)  a fost cesionat către (...) ,iar pentru  creditul acordat de (...) ,societatea bancară a fost despăgubită de (...) .

În raport de cererea precizatoare depusă de apelantă la fila 173 a dosarului de fond şi de solicitarea apelantei –reclamante de a admite acţiunea ,aşa cum a fost precizată,în temeiul art. 1132 C.civ. , acţiunea apelantei –reclamante, astfel cum a fost precizată apare ca fiind întemeiată.În ceea ce priveşte sumele de  620 euro şi 500 lei solicitate de apelanta-reclamantă ,la filele 42 şi 43 se află depuse chitanţele care dovedesc plata acestor sume,angajamentul de plată cuprinzând şi aceste rate.

Pentru toate aceste considerente,tribunalul ,constatând că prima instanţă de judecată a pronunţat o sentinţă nelegală şi netemeinică , în temeiul art. 295 C.pr.civ., va admite apelul ,va schimba sentinţa şi va admite acţiunea astfel cum a fost precizată. Pe cale de consecinţă ,va obliga intimata - pârâtă la plata sumei de 10.000 lei către (...) , a sumei de 30.900 lei către (...)  şi a sumei de 14.700 euro către (...) ,va obliga intimata să plătească apelantei - reclamante sumele de 620 euro şi 500 lei achitate de aceasta din urmă cu titlu de rate.

 În conformitate cu disp. art. 274 C.pr.civ. ,va obliga intimata să achite apelantei suma de 3736,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată achitate cu titlu de onorariu de avocat în toate ciclurile procesuale .

 În temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008 ,va obliga  intimata să plătească către stat suma de 7254 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat apelantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

 Admite apelul formulat de reclamanta (...) ,  împotriva Sentinţei civile nr.8849 din data de 04.11.2013, pronunţată de Judecatoria Piteşti, în dosarul nr.15702/280/2010, intimată fiind pârâtă (...) . Schimbă sentinţa. Admite acţiunea astfel cum a fost precizată.

Obligă intimata - pârâtă la plata sumei de 10.000 lei către (...) , a sumei de 30.900 lei către (...)  şi a sumei de 14.700 euro către (...) .

Obligă intimata să plătească apelantei - reclamante sumele de 620 euro şi 500 lei achitate de aceasta din urmă cu titlu de rate.

Obligă intimata să achite apelantei suma de 3736,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Obligă intimata să plătească către stat suma de 7254 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat apelantei.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15.10.2015.

Domenii speta

Spete similare