Măsuri compensatorii pentru imobil preluat abuziv. Excepţiile de la emiterea deciziei de compensare prin puncte. Plata prin emiterea titlului de despăgubire conform procedurii anterioare apariţiei Legii nr. 165/2013.

Legea nr. 10/2001. Legea nr. 165/2013.

Măsuri compensatorii pentru imobil preluat abuziv. Excepţiile de la emiterea deciziei de compensare prin puncte. Plata prin emiterea titlului de despăgubire conform procedurii anterioare apariţiei Legii  nr. 165/2013.

Situaţiile de excepţie prevăzute de art. 41 din Legea nr. 165/2013 pentru a beneficia de plata sumelor de bani, prin emiterea titlului de despăgubire în procedura anterioară apariţiei Legii nr. 165/2013, privesc stabilirea anterioară în concret a sumelor de plată, fie pe cale administrativă, în dosare aprobate de precedenta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD), fie pe cale judecătorească, prin hotărâre irevocabilă.

Trebuie efectuată distincţia între cele două modalităţi de soluţionare de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI)  a dosarelor de despăgubire ce au la bază o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă:

- hotărârile judecătoreşti care stabilesc concret sumele de bani reprezentând despăgubiri şi care urmează a fi plătite prin emiterea titlului de despăgubire prin aplicarea procedurii specifice precedentei CCSD (ipoteza din alin. 1 teza finală coroborat cu alin. 3),

- hotărârile judecătoreşti care stabilesc obligaţia de a emite titlul de despăgubire şi care urmează să fie executată în noua procedură, potrivit art. 21 din Legea nr. 165/2013, respectiv prin emiterea deciziei de compensare prin puncte pentru imobilul preluat în mod abuziv (ipoteza din alin. 5).

Decizia civilă nr. 90A/11.02.2016 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a Civilă la 21 noiembrie 2014, reclamanții SE, FCD şi SGC au formulat contestaţie în contradictoriu cu Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul art. 35 din Legea nr. 165/2013, împotriva Deciziei de Compensare nr. …/16.09.2014, solicitând:

- anularea acesteia, ca fiind emisă nelegal;

- obligarea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor să emită în favoarea contestatorilor Decizia privind Titlul de Despăgubire pentru imobilul notificat sub numărul .../N/2001, situat în localitatea Craiova, str. … nr. …, judeţul Dolj, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanții au susținut în esenţă, că emiterea Deciziei de compensare contestate s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 165/2013, care impun emiterea titlului de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și nu a deciziei de compensare prin puncte.

Potrivit dispoziţiilor tranzitorii din Capitolul VI al Legii nr. 165/2013 care se referă la finalizarea dosarelor în funcţie de stadiul acestora, se va continua emiterea titlurilor de despăgubire (şi nu a deciziilor de compensare prin puncte) în următoarele situaţii:

- dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi;

- dosarele în care suma despăgubirilor fusese deja, stabilită prin hotărâri judecătoreşti ramase definitive şi irevocabile;

- dosarele în care obligaţia privind emiterea titlurilor de despăgubire fusese stabilită prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, la data intrării în vigoare a prezentei legi.

În cazul celor trei situaţii susmenţionate, dispoziţiile art. 41 alin. 3 impun Comisiei Naţionale să emită titluri de despăgubire (nu decizii de compensare), prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005).

În speţă, au arătat că în baza notificării nr. …/N/2001, reclamanţii au solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să li se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul imposibil de restituit în natură.

Prin Dispoziţia nr. …./16.06.2005 emisă de Primarul municipiului Craiova, s-a propus acordarea despăgubirilor către reclamanţi pentru imobilul notificat.

Întreaga documentaţie a fost transmisă către Secretariatul Comisiei Centrale fiind înregistrat dosarul nr. …./CC/12.04.2006.

Prin sentinţa nr. 254 din 06.05.2011, Curtea de Apel Craiova a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. C, nr. 9, conform Dispoziţiei nr. …/16.06.2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova. Hotărârea a fost menţinută prin Decizia nr. 1269 din 08.03.2012 pronunţata de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost respins recursul formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Faţă de cele de mai sus, reclamanții au  considerat că în raport de dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor era obligată să emită decizia privind titlul de despăgubire și nu decizie de compensare prin puncte, deoarece, pe de o parte, dosarul nr. ….CC/16.07.2008 era dosar aprobat de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor iar, pe de altă parte, obligaţia emiterii deciziei privind titlul de despăgubire era stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, respectiv sentinţa nr. 254 din 06.05.2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, definitivă şi irevocabilă, înainte de intrarea în vigoare a Legea nr. 165/2013.

Diferenţa dintre decizia privind titlul de despăgubire, prin care se stabileşte suma de bani reprezentând valoarea imobilului imposibil de restituit în natură (art. 41) şi decizia de compensare prin puncte (art. 21 alin. 9), este dată de modalitatea în care acestea pot fi puse în executare şi poate fi realizat, efectiv, dreptul la despăgubire al persoanelor îndreptăţite.

Astfel, plata sumelor de bani prevăzute în Titlul de despăgubire se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu data de 1 ianuarie 2011 (art. 41 alin. l), în timp ce punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziţionarea de imobile din Fondul Naţional la licitaţia publică naţională, începând cu data de 1 ianuarie 2016 (art. 27 alin. l), sau deţinătorul poate opta pentru valorificarea punctelor şi în numerar, „în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017” (art. 31 alin. l).

Aşa se explică, în speţă, interesul contestatorilor de a se anula decizia de compensare prin puncte şi a fi obligată Comisia Naţională să se conformeze sentinţei nr. 254 din 06.05.2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, rămasă definitivă şi irevocabilă, în sensul de a emite decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul notificat.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 35 alin. 1 şi 3, art. 41 din Legea nr. 165/2013.

Pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (C.N.C.I.) a formulat întâmpinare solicitând, în esență, respingerea cererii de chemare în judecată. S-a arătat că în speţă, dosarul reclamanţilor nu face parte nici din categoria dosarelor aprobate, nefiind introdus în niciuna din şedinţele Comisiei Centrale în vederea aprobării şi nici din categoria dosarelor în care a rămas definitivă şi irevocabilă o astfel de hotărâre judecătorească în care au fost consemnate sume.

Prin sentinţa civilă nr. 448/10.04.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a Civilă, s-a admis contestaţia, s-a anulat Decizia de compensare prin puncte nr. …./16.04.2014 emisă de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi a fost obligată pârâta să emită în favoarea reclamanţilor, Titlu de despăgubire conform art. 41 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, pentru imobilul situat în Craiova, str. …, nr. …, judeţul Dolj, imposibil de restituit în natură. Totodată, s-a luat act că reclamanţii nu solicită cheltuieli de judecată.

Tribunalul a reţinut următoarele:

Decizia de compensare nr. …/16.09.2014 s-a emis cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 41 alin. 3 și 5 din Legea nr. 165/2013, dispoziţii care impuneau emiterea titlului de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi nu a deciziei de compensare prin puncte, dispozițiile art. 21 din Legea nr. 165/2013, fiind aplicabile sub aspectul evaluării imobilului pentru care se datorează despăgubiri.

Dispoziţiile art. 41 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, prevăd imperativ obligația Comisiei Naţionale să emită titluri de despăgubire prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și nu decizii de compensare, cum a emis Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor în speță.

Prin urmare, Decizia de compensare contestată, este rezultatul interpretării și aplicării greșite a legii sub aspectul art. 1, în sensul că trebuia să emită „titlu de despăgubire” conform art. 41 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, precum și sub aspectul art. 3, în sensul că „titlul de despăgubire va fi valorificat conform art. 41 alin. 4 din Legea nr. 165/2013” și nu în condițiile art. 26 și art. 31 din Legea nr. 165/2013, astfel cum a dispus Comisia Națională.

Instituția pârâtă nu putea să omită că antecesoarea sa a fost obligată printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care era în vigoare la momentul pronunţării sentinţei civile nr. 254/06.05.2011 de Curtea de Apel Craiova, soluție care o obliga să aplice dispozițiile imperative ale art. 41 alin. 3 din Legea nr. 165/2013 și alin. 4 din aceeași lege, în continuare.

Văzând și dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, tribunalul a admis contestația.

Împotriva sentinţei tribunalului a declarat apel pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care, după expunerea pe scurt a istoricului cauzei, a susţinut următoarele critici, în temeiul art. 466 din Noul Cod de procedură civilă:

1. Instanţa de fond a interpretat în mod greşit apărările formulate cu privire la modalitatea de soluţionare a dosarului de despăgubire al reclamanţilor.

Prin dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a stabilit două modalităţi de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti prin care au fost instituite obligaţii în sarcina CCSD, în funcţie de obligaţia stabilită de instanţa judecătorească.

Prima situaţie are în vedere hotărâri judecătoreşti prin care instanţa a obligat CCSD la emiterea titlurilor de despăgubire în cuantumul stabilit de către aceasta şi este reglementată la art. 41 alin. (1) si (3) din Legea nr. 165/2013. În această situaţie, CNCI emite titluri de despăgubire în cuantumul stabilit de către instanţă prin aplicarea procedurii specifice CCSD.

Cea de-a doua situaţie a fost prevăzută de legiuitor la art. 41 alin. (5) şi are în vedere toate celelalte hotărâri judecătoreşti prin care au fost instituite obligaţii în sarcina CCSD, dar prin care nu a fost stabilit cuantumul despăgubirilor, cum este şi cazul spetei de fată.

Art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 în niciun caz nu impune emiterea unui titlu de despăgubire, ci impune exercitarea controlului de legalitate asupra actului emis de entitatea investită de lege cu soluţionarea notificărilor, prin verificarea existentei şi întinderii dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, evaluarea imobilelor conform grilei notariale şi emiterea deciziei de compensare în puncte.

Practic, instanţa de fond nu a făcut distincţia între cele două modalităţi de soluţionare a dosarelor de despăgubire ce au la bază o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, prevăzute la art. 41 din Legea nr. 165/2013, interpretând în mod total eronat apărările formulate de subscrisă pe fondul cauzei.

2. Procedura de soluţionare a dosarului de despăgubire nr. 12603/CC, ca urmare a pronunţării Sentinţei civile nr. 254/2011 a Curţii de Apel Craiova, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1269/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, este expres reglementată la art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013.

Astfel dosarul de despăgubire nr. …/CC a fost introdus în şedinţa CNCI din data de 03.10.2013, cu acest prilej solicitându-se documente şi acte suplimentare, in conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/2013.

Conform art. 41 alin. (5) din lege, "obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării in vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21".

Articolul 21 din lege prevede, în mod expres, la alineatul 9, că "în cazul validării deciziei entităţii învestite de lege, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv". În acelaşi sens, sunt şi dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a, care stabilesc, în mod expres, posibilitatea validării sau invalidării deciziei entităţii investite de lege.

3. Modul de soluţionare de către CNCI a dosarului reclamanţilor este susţinut şi de jurisprudenţa recentă a Curţii Constituţionale a României, conform considerentelor Deciziei nr. 269/2014  şi nr. 686/26.11.2014

Instanţa a stabilit doar obligaţia de emitere a titlului de despăgubire, fără a efectua o cercetare din punct de vedere al existenţei dreptului persoanei ce se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii.

În toate dosarele de despăgubire în care există sentinţe judecătoreşti prin care instanţele de judecată constată dreptul de proprietate al notificatorilor, calitatea de moştenitor a acestora, caracterul abuziv al exproprierilor etc., CNCI nu mai verifică aceste aspecte care au căzut sub incidenţa autorităţii de lucru judecat, respectând întrutotul dispoziţiile hotărâri lor judecătoreşti.

4. Mai mult decât atât, din conţinutul Deciziei nr.715 din 09.12.2014 şi Deciziei nr. 618 din 4 noiembrie 2014 ale Curţii Constituţionale, se reţine că dacă evaluarea asupra valorii imobilului nu a fost efectuată şi nici stabilit cuantumul bănesc prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, este firesc, fără a fi, evident, discriminatoriu, ca aceste operaţiuni să se raporteze la actul în vigoare la momentul în care au loc.

Apelanta a adus şi precizări privind procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 165/2013 modificată şi completată prin Legea nr. 368/2013, şi care a fost urmată de C.N.C.I. în soluţionarea dosarului de despăgubire al reclamanţilor, în sensul că după ce dosarul de despăgubire a fost completat cu documentele menţionate anterior şi solicitate de Secretariatul CNCI prin adresele nr. …/CC/27.11.2013 şi nr. …/CC/12.05.2014 şi termenul prevăzut de lege s-a împlinit, Secretariatul CNCI a supus dosarul de despăgubire atenţiei Comisiei Naţionale în şedinţa acesteia din data de 16.09.2014, în vederea finalizării procedurii de soluţionare a dosarului de despăgubire prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către CNCI a deciziei entităţii investite de lege.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 466 din Noul Cod de Procedură Civilă, Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005, OUG nr. 4/2012, Legea nr. 117/2012, Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare.

Examinând sentinţa apelată prin prisma motivelor invocate şi ţinând seama de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că apelul este întemeiat, urmând a fi admis, cu consecinţa schimbării în tot a hotărârii atacate, prin respingerea cererii ca nefondată, pentru următoarele considerente:

În esenţă, instanţa a fost învestită cu anularea deciziei de compensare prin puncte nr. 1700/16.09.2014 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI), pentru considerentul existenţei dosarului nr. 40599/CC/16.07.2008 aprobat de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD) în legătură cu măsurile reparatorii cuvenite în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Craiova, str. …, nr. …, judeţul Dolj.

Curtea observă că această susţinere pe situaţia de fapt  nu a fost dovedită. Dimpotrivă, conform susţinerilor necontrazise ale pârâtei, dosarul de despăgubire nr. …/CC a fost introdus în şedinţa CNCI din data de 03.10.2013, cu acest prilej solicitându-se documente şi acte suplimentare, in conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/2013.

Ca atare, reclamanţii nu se încadrează în cele două situaţii de excepţie prevăzute de art. 41 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 pentru a beneficia de plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri, întrucât dosarul acestora nu a fost aprobat de către CCSD, nici nu au fost stabilite prin hotărâri judecătoreşti sumele de plată.

Este adevărat că a existat o hotărâre judecătorească de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (antecesoare a  pârâtei) la emiterea  deciziei privind titlul de despăgubire, respectiv sentinţa nr. 254 din 06.05.2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova.

Instanţa a stabilit doar obligaţia de emitere a titlului de despăgubire, fără a efectua o cercetare din punct de vedere al existenţei dreptului persoanei ce se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii.

Pentru situaţia reclamanţilor, de existenţă a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile de obligare privind emiterea titlurilor de despăgubire, există prevederea cuprinsă în art. 41 alin. 5 din Legea nr. 165/2013, care face trimitere la executarea potrivit art. 21 din aceeaşi lege. Acest articol descrie procedura pe care o urmează Comisia Naţională pentru emiterea deciziei de compensare prin puncte pentru imobilul preluat în mod abuziv.

Aşadar, există două modalităţi de soluţionare a dosarelor de despăgubire ce au la bază o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, prevăzute la art. 41 din Legea nr. 165/2013:

- în alin. 1 teza finală coroborat cu alin. 3: hotărârile judecătoreşti care stabilesc concret sumele de bani reprezentând despăgubiri şi care urmează a fi plătite prin emiterea titlului de despăgubire,

- în alin. 5:  hotărârile judecătoreşti care stabilesc obligaţia privind emiterea titlurilor de despăgubire şi care urmează să fie executate potrivit art. 21 din aceeaşi lege, respectiv prin emiterea deciziei de compensare prin puncte pentru imobilul preluat în mod abuziv.

Reclamanţii se încadrează în cea de a doua ipoteză.

Cum o atare soluţie este contrară celor reţinute de prima instanţă,  care a interpretat greşit în speţă, aplicarea dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 165/2013, Curtea, în temeiul art. 480 alin. 2 NCPC, constată că se impune schimbarea în tot  a sentinţei apelate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.

Domenii speta

Spete similare