Acţiune în constatare. Clauze abuzive.

Acţiune în constatare. Clauze abuzive. Comision de acordare. Comision de rambursare anticipată. Dreptul băncii de a revizui în mod unilateral nivelul comisioanelor. Interesul protecţiei consumatorului este unul de interes public, astfel că încălcarea interdicţiei de a stipula clauze abuzive atrage nulitatea absolută. Legea limitează intervenţia sa în definirea noţiunilor de obiect al contractului, de preţ al contractului şi de plată, însă nu interzice instanţei să evalueze modul cum se calculează o parte din preţul contractului, în cazul în care criteriile de calcul sunt vagi şi dificil de înţeles.

Sentinţa civilă nr. 1316/19.02.2016 a Judecătoriei Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. 1316 pronunţată la data de 19.02.2016 Judecătoria Galaţi a

admis cererea având ca obiect constatare nulitate absolută formulată de reclamanţii G.A.-I., G.C., G.G şi G.S. în contradictoriu cu C.E.I. IFN s.a.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut faptul că între G.A.-I., G.C., G.G şi G.S., în calitate de împrumutați, pe de o parte si C.E.I. IFN s.a., în calitate de creditor ipotecar, pe de alta parte, s-a încheiat Contractul de facilitate de credit si de garanţie nr. 500997/04.09.2007, prin care s-a convenit acordarea unui credit ipotecar pentru achiziţie locuință în valoare de 71.800 CHF, pe o durată de 360 de luni de la data primei trageri, cu o rată a dobânzii curente de 4,50% p.a.

A fost constatat faptul că la art. 5.1 lit. b din contract s-a prevăzut un comision de acordare de 1.436 CHF, reprezentând 2% din valoarea totală a creditului, plătibil integral la data semnării contractului sau cel mai târziu la data primei trageri din credit, la art. 5.1 lit. b din contract s-a prevăzut un comision de rambursare anticipată reprezentând 4% aplicat la suma plătită anticipat în primii 5 ani de la data primei trageri din credit, 2% aplicabil la suma plătită anticipat între 5 și 10 ani de la data primei trageri din credit și 0% aplicată la suma plătită anticipat după primii 10 ani de la data primei trageri din credit, iar la la art. 5.2 din contract s-a prevăzut că creditorul va putea să revizuiască cuantumul comisioanelor pe parcursul derulării creditului în funcție de politica sa de creditare, acestea fiind aduse la cunoștința împrumutatului prin modalitățile prevăzute la art. 4.4.

Prin Actul adițional din data de 15.09.2010 (f. 77-81), a fost modificat cuantumul comisionului de rambursare anticipată, prin art. 4.1.

Toate drepturile de creanţă rezultate din acest contract au fost cesionate succesiv, inițial de către creditorul ipotecar către C.E.R. s.a. și, ulterior, către C.E. Bank NV, contractele de cesiune de creanță fiind înscrise în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.

În drept, conform art. 969 C.civ. de la 1864 (act normativ sub imperiul căruia a fost încheiat contractul dintre părți și incident în cauză, în baza art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil), contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.

În prezenta speţă, reclamanţii au calitatea de consumatori, în sensul art. 2 alin.1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori iar pârâtele au calitatea de comercianți, încheind contractul de credit în cadrul activităţii comerciale, conform prevederilor art. 2 alin. 2 din aceeaşi lege, deci Contractul de facilitate de credit si de garanţie nr. 500997/04.09.2007 intră sub incidența Legii nr. 193/2000.

Instanţa a reţinut că interesul protecţiei consumatorului ocrotit de acest act normativ este unul de interes public, astfel că încălcarea interdicţiei de a stipula clauze abuzive atrage nulitatea absolută.

Conform art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 republicată, se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Conform art. 10 lit. b OG 21/1992, consumatorii au dreptul de a beneficia de o redactare clară şi precisă a clauzelor contractuale, indicarea exactă a preţurilor şi tarifelor şi, după caz, a condiţiilor de garanţie.

De asemenea, conform art. 1 alin. 1 şi 2 Legea nr. 193/2000 republicată, orice contract încheiat între comercianţi şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate. În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului (alin. 2).

În sensul art. 4 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Aşadar, pentru a se reţine caracterul abuziv al unei clauze contractuale este necesară îndeplinirea cumulată a următoarelor condiţii: clauza să nu fi fost negociată direct şi să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, contrar cerinţelor bunei-credinţe.

Cu privire la negocierea clauzelor contractuale, art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 prevede că o clauză contractuală va ti considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard pre-formulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi, pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Instanța a reținut că negocierea unei clauze implică posibilitatea consumatorului de a influenţa natura clauzei contractuale iar, în cauză, nu au fost dovedite eventuale discuţii referitoare la modificarea efectivă a clauzelor contestate.

Inserarea clauzelor privind comisioanele nu putea fi influenţată de consumatori, clauzele având un caracter standard şi regăsindu-se în contractele de credit încheiate de bancă cu diverşi consumatori.

Mai mult, în cuprinsul contractului de credit nu este prevăzut dreptul reclamanţilor de a solicita rezilierea acestuia în situaţia în care nu sunt de acord cu modificările cauzate de aplicarea clauzelor în litigiu.

În consecinţă, în lipsa unor dovezi contrare, instanţa a apreciat că toate clauzele indicate de reclamanţi au natura unor clauze pre-formulate, nenegociate liber de părţi.

În examinarea caracterului abuziv al clauzelor din contract, instanţa a avut în vedere și echilibrul care trebuie să existe între interesele economice ale împrumutaţilor, de o parte, şi cele ale băncii, de cealaltă parte, înţelegând că scopul urmărit de fiecare parte este obţinerea unui folos patrimonial maxim, fie prin obţinerea de condiţii de creditare cât mai puţin oneroase, fie prin asigurarea unei garantări cât mai bune a executării contractului şi a unui profit cât mai ridicat. Echilibrul intereselor este unul aproximativ, fiind imposibilă realizarea unei egalităţi perfecte între poziţiile celor două părţi.

Instanța a reţinut că există un dezechilibru semnificativ între prestaţiile celor două părţi, dat fiind cuantumul  ridicat al comisionului de acordare faţă de valoarea creditului.

Potrivit alin. 1 din Lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive aprobată prin Anexa nr. 1 a Legii nr. 193/2000, republicată, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care: a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract;

 b) obligă consumatorul să se supună unor condiţii contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoştinţă la data semnării contractului; (…) e) dau dreptul comerciantului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor şi serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu; (…) p) prevăd că preţul produselor este determinat la momentul livrării sau permit vânzătorilor de produse ori furnizorilor de servicii dreptul de a creşte preţurile, fără ca, în ambele cazuri, să acorde consumatorului dreptul de a anula contractul în cazul în care preţul final este prea mare în raport cu preţul convenit la momentul încheierii contractului; (…) t) dau dreptul comerciantului să înceteze contractul încheiat pentru o durată nedeterminată fără o notificare prealabilă rezonabilă, cu excepţia unor motive întemeiate;

(…).

Astfel, instanţa a apreciat că prevederile lit. a nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul. Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care comerciantul îşi rezervă dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durată nedeterminată, în condiţiile în care comerciantul are obligaţia de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabilă transmisă în termen rezonabil, pentru ca acesta din urmă să aibă libertatea de a rezilia contractul. Prevederile lit. p nu se opun clauzelor de indexare a preţurilor, atât timp cât sunt legale, cu condiţia ca metoda prin care preţurile variază să fie descrisă în mod explicit. Prevederile lit. t nu se opun clauzelor prin care furnizorul de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a dispune în mod unilateral încetarea unui contract încheiat pe o perioadă nedeterminată şi fără o notificare prealabilă în cazul unui motiv întemeiat, cu condiţia ca furnizorul să fie obligat să informeze imediat celelalte părţi contractante.

Instanţa a considerat că textele de lege limitează intervenţia sa în definirea noţiunilor de obiect al contractului, de preţ al contractului şi de plată, însă nu interzice instanţei să evalueze modul cum se calculează o parte din preţul contractului, în cazul în care criteriile de calcul sunt vagi şi dificil de înţeles. Pentru exemplificare, instanţa a reţinut că nu ar putea examina caracterul abuziv al clauzei prin care s-a stabilit valoarea sumei împrumutate, însă ar putea examina modul de stabilire şi de calcul al dobânzii şi al comisioanelor aferente.

În ceea ce privește  clauza  prevăzută la art. 5.1 lit. b din contract referitoare la  comisionul de acordare a creditului, instanţa a constatat că acest comision de 2% se calculează la valoarea iniţială totală a creditului şi se  plăteşte o singura data la prima tragere, valoarea lui fiind de 1.436 CHF.

Instanța a apreciat că acest comision nu este justificat din moment ce C.E.I. IFN s.a. este furnizor de servicii financiare și are obligația de a verifica dacă o persoană, respectiv o cerere, întruneşte condiţiile de creditare, astfel că și costurile aferente acestor activităţi trebuie suportate de cel ce impune aceste verificări. Operaţiunile de verificare în vederea acordării creditului sunt anterioare creditării efective iar viitorul client nu are niciun control asupra activităţilor astfel desfăşurate. Mai mult, acest cost nu este suportat decât de persoanele ce obţin creditul solicitat, deşi aceleaşi resurse se consumă şi în cazul cererilor ce nu se finalizează prin acordarea de credit.

Astfel, suportarea de către consumator a unor costuri aferente unor demersuri anterioare creditului creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor iar exigenţele bunei-credinţe nu sunt respectate, cu atât mai mult cu cât valoarea comisionului este semnificativă, motiv pentru care a constatat caracterul abuziv al clauzei menționate.

Referitor la clauza cuprinsă la art. 5.1 lit. c din contract referitoare la perceperea comisionului de rambursare anticipată, instanța a reținut că și aceasta are caracter abuziv.

Astfel, respectiva clauză nu a fost negociată cu consumatorul și creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în condițiile în care cuantumul comisionului menționat în contract depășește limita maximală de 1% prevăzută de art. 67 din OUG nr. 50/2010, act normativ aplicabil prezentei convenții în conformitate cu art. 95.

Instanța a apreciat că, în cazul comisionului de rambursare anticipată, modalitatea în care proporționalitatea contraprestațiilor este respectată a fost reglementată normativ iar instanța poate constata că o anumită clauză are caracter abuziv prin încălcarea dispozițiilor legale în materie, în lipsa încheierii unui act adițional ulterior la convenția de credit, care să le dea eficiență. 

De asemenea, instanţa a recunoscut faptul că părțile au încheiat Actul adițional din data de 15.09.2010  prin care s-a modificat nivelul comisionului de rambursare anticipată în conformitate cu prevederile legale dar, până la data încheierii actului adițional, acest comision a fost abuziv.

În ceea ce privește clauza contractuală care dă dreptul băncii de a modifica în mod unilateral nivelul comisioanelor, instanța a reținut că și această clauză creează un dezechilibru între drepturile părților contractante atâta timp cât banca și-a rezervat dreptul de a modifica unilateral nivelul comisioanelor și nu a fost prevăzut dreptul împrumutaților de a solicita rezilierea contractului în situația în care nu este de acord cu noul nivel al comisioanelor.

Referitor la capătul de cerere privind restituirea sumelor încasate de bancă cu titlu de comision de acordare, instanţa a reţinut că nulitatea reprezintă o sancţiune de drept civil ce constă în desfiinţarea retroactivă a unui act juridic încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Principiul restabilirii situaţiei anterioare este unul dintre principiile care guvernează efectele nulităţii actului juridic civil şi presupune că tot ceea ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părţile raportului juridic să ajungă în situaţia în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat.

În fapt, pârâta C.I. IFN s.a. a reținut reclamanților suma de 1.436 CHF cu titlu de comision de acordare, astfel încât este fondată cererea acestora de obligare a pârâtei la plata acestei sume.

În ceea ce priveşte dobânda legală, instanța a reţinut faptul că, potrivit art. 1088 C.civ. 1864, la obligaţiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerţ, de fidejusiune şi societate iar aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă.

În consecinţă, apreciind și acest capăt de cerere fondat, instanța a obligat pârâta la plata, către reclamantă și a dobânzii legale calculată de la data reținerii sumei achitată cu titlu de comision de acordare, respectiv 04.09.2007 şi până la achitare.

În temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ., ca părți căzute în pretenții, a obligat pârâtele la plata, către reclamanți, a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei reprezentând onorariul de avocat.

Apelul declarat împotriva hotărârii a fost respins prin decizia civilă nr. 440 pronunţată la data de 10.11.2016  a Tribunalului Galaţi.

Domenii speta

Spete similare