Schimbarea gradului de handicap stabilit de Comisia pentru Protecţia Copilului. Posibilitatea reîncadrării în alt grad de handicap operată de instanţa de judecată. Condiţii

Decizie 211 din 27.07.2016


- Legii nr. 274/2004

- H.G. nr. 1437/2004

- Ordinul nr. 725/12709/2002 al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie

Normele juridice cuprinse în dispoziţiile legale care consacră definiţiile legale ale diverselor grade de handicap sunt imperative, instanţa neputându-se substitui aprecierilor specialiştilor din Comisiile instituite prin lege, cu consecinţa stabilirii unui alt grad de handicap în absenţa unei expertize de specialitate care să infirme gradul de handicap iniţial stabilit, respectiv să stabilească un alt grad de handicap, în condiţiile Legii nr. 274/2004, cu referire la H.G. nr. 1437/2004 şi Ordinul nr. 725/12709/2002 al ANPCA.

(Secţia I civilă, Decizia civilă nr. 211 din 27 iulie 2016, rezumată de judecător prof. univ. dr. Lidia Barac)

Prin decizia civilă nr. 211 din 27 iulie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/108/2016 Curtea de Apel Timişoara a admis apelul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean A... – Comisia pentru Protecţia Copilului B... împotriva sentinţei civile nr. x/18.04.2016, pronunţată de Tribunalul Arad pe care a schimbat-o cu consecinţa respingerii acţiunii reclamanţilor C… şi D… pentru anularea Hotărârii nr. 216/24.02.2016 şi a certificatului nr. 216/24.02.2016, emise de către pârât.

S-a reţinut că, în aplicarea Legii nr. 272/2004 s-au emis H.G. nr. 1437/2004 şi Ordinul nr. 725/12709/2002 al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, stabilindu-se criteriile în baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru copii şi se aplică măsurile de protecţie speciale prevăzute de lege.

Analiza acestor norme juridice pune în evidenţă că la stabilirea gradului de handicap sunt avute în vedere nu doar natura afecţiunii/diagnosticul medical care atrage încadrarea într-un anumit grad de handicap, ci şi ale criteriilor stabilite de specialişti constituiţi în comisii speciale, prin eliberarea unor fişe de evaluare psiho-sociale, precum şi alţi factori, care ţin de exemplu, de mediul familial al copilului.

Curtea a reţinut că în speţă diagnosticul atribuit copilului a fost asociat unui „grad mediu de handicap”, fişele de evaluare psihosociale ale copilului susţinând această încadrare, prin aceea că stabilesc o capacitate de autoservire a copilului doar limitată, corespunzătoare „gradului accentuat de handicap”, specialiştii stabilind o diminuare a participării sociale a copilului, în raport cu vârsta sa într-un procent de 25%.

Schimbarea gradului de handicap astfel stabilit şi reîncadrarea operată de instanţa de judecată în gradul de handicap „grav cu asistent personal”, sub aprecierea că scopul legii nu poate fi atins, dacă copilul este lipsit de asistent personal fiind nelegală, în condiţiile în care în cauză nu s-a ordonat/efectuat o expertiză medicală care să ajungă la alte concluzii medicale, în raport cu opinia specialiştilor din Comisiile de specialitate, prevăzute de dispoziţiile legale menţionate.

Curtea a mai reţinut că, împrejurarea că Ordinul nr. 725/12709/2002 nu conţine norme  juridice propriu-zise, care să cuprindă prescripţii/soluţii legale nu înlătură caracterul obligatoriu al normelor care fixează criteriile în baza cărora se statuează asupra gradelor de handicap şi măsurilor de protecţie aferente, inclusiv al definiţiilor cuprinse în Ordin, care sunt definiţii legale, al căror conţinut nu poate fi substituit de instanţă, aceasta având exclusiv rolul de a verifica dacă starea de fapt se încadrează sau nu în ipoteza normelor legale şi dacă încadrarea într-un anumit grad de handicap corespunde definiţiei legale a acestuia.