Cerere de plată sau de înscriere în tabelul cuprinzând creanţele împotriva debitoarei cu suma reprezentând restul de preţ prestabilit prin contractul de vânazare – cumpărare încheiat după deschiderea procedurii insolvenţei cu o persoană care nu avea calit

Contractul de vânzare – cumpărare încheiat după deschiderea procedurii  cu debitorul în calitate de cumpărător care nu a fost autorizat de judecătorul sindic şi care nici nu este un act de continuare a activităţii contractate anterior deschiderii procedurii sau de asigurare a finanţării capitalului de lucru, reprezintă un act de dispoziţie prin care debitorul, deşi lipsit de lichidităţi, achiziţionează un bun urmând să plătească preţul acestuia, deci să diminueze capitalul debitorului.

Contractul de vânzare – cumpărare încheiat cu soţul administrator social este nul întrucât persoana care l-a încheiat nu are calitatea de reprezentant al debitorului.

După data deschiderii procedurii, activitatea debitorului se desfăşoară sub conducerea administratorului judiciar, dacă a fost ridicat dreptul de administrare,  societatea debitor fiind reprezentată prin administratorul judiciar şi sub supravegherea administratorului judiciar, dacă nu a fost ridicat dreptul de administrare, societatea debitor fiind reprezentată de administratorul social cu avizarea administratorului judiciar.

Prin sentinţa nr.429 din data de 05.09.2016, Tribunalul Olt – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins cererea în pretenţii formulată de reclamanta LA în contradictoriu cu pârâta debitoare SCMSRL prin administrator judiciar EISPRL ca neîntemeiată.

A respins capătul de cerere privind trecerea în faliment a debitoarei SCMSRL, ca neîntemeiată

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Cu privire la primul capăt de cerere formulat de reclamantă în sensul de a fi obligată pârâta debitoare la plata sumelor de bani pe care le datorează ca urmare  a încheierii contractului de vânzare cumpărare la data de 28.04.2014 s-a constatat că acest contract a fost încheiat între reclamantă si persoana juridică SCMSRL, care era reprezentată de BG, ce nu avea nici o calitate în această firmă, administratorul special al debitoarei la data încheierii contractului fiind BT.

Potrivit dispoz. art. 49 din Legea 85/2006 ”Actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile menţionate la alin. 1 vor putea fi autorizate în exercitarea atribuţiilor de supraveghere de administratorul judiciar, acesta va convoca o şedinţă a creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului judiciar, în termen de maxim 5 zile de la data primirii acestora”.

Din dosar rezultă că actul de vânzare cumpărare a fost încheiat la data de 28.04.2014 între reclamantă si pârâta debitoare ce era reprezentată de o persoană care nu avea calitate de administrator special şi, mai mult decât atât,  acest contract a fost încheiat fără a fi adus la cunoştinţa administratorului judiciar si nici nu a fost supus aprobării adunării generale a creditorilor.

În acest context cererea formulată de reclamantă în principal a fost respinsă ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condiţiile de a fi înscrisă în tabelul de creanţe al debitoarei, şi nici nu îi conferă un titlu legal de a solicita aceste pretenţii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta LA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de recurs, recurenta a arătat că la data de 28.04.2014 a încheiat cu SC MSRL contractul de vânzare–cumpărare pentru un vehicul folosit prin care a înstrăinat un tractor marca Zimbru+GD6 serie 2829Scv053 la preţul de 100.000 lei, din care suma  de 20.000 lei  a fost achitată la data semnării contractului, iar restul sumei de  80.000 lei urma să fie achitată până la data de 01.05.2012.

A mai arătat recurenta că, întrucât creanţa privind plata sumei de 80.000 lei s-a născut ulterior deschiderii procedurii debitorului SCMSRL, a solicitat administratorului judiciar plata în temeiul art. 64 alin.6 din Legea nr. 85/2006 sau trecerea creanţei în tabelul creanţelor împotriva averii debitoarei şi, întrucât suma nu i-a fost achitată, s-a adresat judecătorului sindic, care, în mod greşit, a respins solicitarea cu motivarea că persoana cu care a semnat contractul respectiv BG nu avea nici o calitate în firmă, iar operaţiunea de vânzare cumpărare nu a fost supusă aprobării adunării generale a creditorilor.

Recurenta a criticat soluţia judecătorului sindic invocând buna sa credinţă la încheierea contractului, faptul că nu a cunoscut starea de insolvenţă a debitorului, faptul că domnul BG este soţul administratorului special BT, precum şi faptul că nu a fost ridicat dreptul de administrare al debitorului.

Recurenta a subliniat faptul că Legea insolvenţei prevede obligaţii atât în sarcina administratorului judiciar, cât şi în sarcina administratorului special şi că, în contextul în care aceştia nu şi-au respectat obligaţiile legale, lipsa aprobării contractului de vânzare cumpărare nu îi este imputabilă, precum şi faptul că, în condiţiile dificultăţilor financiare, administratorul avea obligaţia solicitării trecerii la faliment, solicitare care nu a fost făcută până în prezent, deşi procedura împotriva debitorului  a fost deschisă în anul 2012.

Soluţia judecătorului sindic a fost criticată de recurentă şi prin prisma pronunţării asupra lipsei titlului legal pentru a formula pretenţiile, deşi instanţa nu a fost investită cu analiza legalităţii contractului de vânzare cumpărare.

Nu s-a depus întâmpinare.

Cu privire la motivele de recurs vizând solicitarea de plată a sumei de 80.000 lei reprezentând rest de preţ, urmare a încheierii contractului de vânzare –cumpărare din 28.04.2014, Curtea a reţinut că acestea sunt neîntemeiate.

Articolul 46 stabileşte că în afara actelor care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente sau a celor autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.

Sancţiunea nulităţii absolute intervine cu privire la toate  actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii cu excepţia actelor autorizate de judecătorul sindic şi a actelor încheiate în perioada de observaţie care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente conform art. 49 din Legea nr. 85/2006 şi care se desfăşoară sub conducerea/supravegherea administratorului judiciar după cum s-a ridicat sau nu dreptul de administrare al debitorului.

Articolul 3 pct. 14 din Legea nr. 85/2006 defineşte activităţile curente ca fapte de comerţ şi operaţiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observaţie în cursul normal al comerţului său, cum ar fi continuarea activităţilor contractate conform obiectului de activitate, efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora, asigurarea finanţării capitalului de lucru în limite curente.

Astfel, debitorul va putea să continue activităţile contractate, care se încadrează în obiectul său de activitate, în perioada de observaţie care se derulează între momentul deschiderii procedurii  şi momentul confirmării unui plan de reorganizare sau momentul eşuării iniţiativei planului la intrarea în faliment, după caz.

În speţă, se pune problema dacă actul de vânzare – cumpărare încheiat la data de 28.04.2014 între recurenta reclamantă şi debitorul SCMSRL prin care prima a înstrăinat către cea de-a doua un tractor marca Zimbru+GD6 serie 2829Scv053 la preţul de 100.000 lei, este lovit de nulitate potrivit art. 46 din Legea nr. 85/2006 sau este un act exceptat de la sancţiunea nulităţii în sensul că a fost autorizat de judecătorul sindic ori se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitate a activităţii curente conform art. 49 din Legea nr. 85/2006.

Contractul de vânzare – cumpărare din 28.04.2014 nu a fost autorizat de judecătorul sindic şi nici nu este un act care continuă activitatea contractată anterior deschiderii procedurii sau care asigură finanţarea capitalului de lucru, ci dimpotrivă reprezintă un act de dispoziţie prin care debitorul, deşi lipsit de lichidităţi, achiziţionează un bun urmând să plătească preţul acestuia, deci să diminueze capitalul debitorului.

În consecinţă, contractul de vânzare – cumpărare încheiat ulterior deschiderii procedurii de insolvenţă a debitorului SCMSRL este lovit de nulitate absolută.

Contractul este nul şi prin prisma faptului că a fost încheiat cu o persoană care nu are calitatea de a reprezenta societatea debitor ( BG este soţul administratorului social BT).

 După data deschiderii procedurii, activitatea debitorului se desfăşoară sub conducerea administratorului judiciar, dacă a fost ridicat dreptul de administrare,  societatea debitor fiind reprezentată prin administratorul judiciar şi sub supravegherea administratorului judiciar, dacă nu a fost ridicat dreptul de administrare, societatea debitor fiind reprezentată de administratorul social cu avizarea administratorului judiciar.

În acest context, în care contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 28.04.2014 este lovit de nulitate, este corectă soluţia de respingere a cererii reclamantei privind plata restului de preţ în sumă de 80.000 lei.

Instanţa de fond nu a constatat nulitatea contractului de vânzare cumpărare nefiind investită cu un capăt de cerere în constatarea nulităţii actului, însă, în considerarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, nu a dat eficienţă actului şi nu a recunoscut efectele acestuia referitoare la obligaţia de plată a preţului.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art.  304, 3041 şi 312 C.pr.civ. 1865, Curtea a respins recursul ca nefondat

Domenii speta

Spete similare