Litigii cu profesionişti - necompetenţa funcţională a secţiei civile - art. 286 şi art. 28716 alin. (1) din o.u.g. nr. 34/2006

În cauză fiind vorba de un litigiu având ca obiect repararea prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligaţiilor asumate prin contractul de achiziţie publică încheiat în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, în aplicarea dispoziţiilor citate, Curtea de Apel Braşov - secţia civilă a reţinut că revine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Braşov competenţa de soluţionare a apelurilor declarate în dosarul nr. xxx3/105/2013.

Prin încheierea nr. 937/19.04.2016, pronunţată în dosarul civil nr. xxx2/1/2016, ICCJ Secţia I civilă a dispus strămutarea dosarului înregistrat sub nr. xxx3/105/2013 de la Curtea de Apel Ploieşti Secţia a II a  civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la Curtea de Apel Braşov, cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite.

La această instanţă, dosarul păstrându-şi numărul a fost înregistrat în cadrul Secţiei civile şi repartizat aleatoriu. Organizarea acestei instanţe este de aşa natură încât nu există o corespondenţă cu organizarea Curţii de Apel Ploieşti de la care a fost strămutat dosarul astfel încât la nivelul Curţii de Apel Braşov, funcţionează Secţie distinctă de contencios administrativ şi fiscal.

In cauză sunt declarate doua apeluri de către apelanta reclamanta S.C. A. S.A. împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 22.12.2015 prin care a fost îndreptată eroarea din dispozitivul sentinţei civile nr. 1437/22.06.2015 pronunţată de Tribunalul Prahova - Secţia a II a civilă de contencios administrativ şi fiscal, precum şi apelul declarat de apelanta pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1437/22.06.2015 pronunţată de Tribunalul Prahova - Secţia a II a civilă de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 1437/22.06.2015 pronunţata de Secţia a II  a civilă de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Ploieşti a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată şi modificată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. în sensul obligării pârâtei la plata  sumei de 2.438.378 lei, daune interese izvorâte din contractul de furnizare energie electrica şi actele adiţionale încheiate între părţi în calitate de achizitor şi furnizor. 

Din considerentele sentinţei precum şi din actele şi lucrările dosarului rezultă cu certitudine că acest contract care constituie fundamentul pretenţiilor dintre părţi ce fac obiectul prezentului litigiu, a fost încheiat ca urmare a procedurii de achiziţie publică , în temeiul O.U.G 34/2006 ca urmare a lansării de către A. S.A. a anunţului de atribuire contracte de furnizare energie electrică.

 Aşadar, pretenţiile reclamantei vizează executarea unui contract de achiziţie publică aflat sub imperiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, iar procesul de faţă nu este exclus normei prevăzute de art. 286 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006 în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

Chiar dacă cele doua părţi contractuale sunt profesionişti în sensul Codului civil, iar obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă „despăgubiri, pretenţii” izvorâte din contractul încheiat între cele doua părţi, nu pot fi ignorate dispoziţiile art. 286 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006 care stabilesc procedura de soluţionare în primă instanţă a arestui gen de litigii la secţia contencios administrativ şi fiscal  a tribunalului în circumscripţia căruia se afla sediul autorităţii contractante.

Părţile, inclusiv apelanta S.C. A. S.R.L. nu contestă faptul ca pretenţiile izvorăsc din contractul de furnizare de produse nr. P-CA 392/13.12.2010 şi nici faptul că acesta s-a încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 în procedura de achiziţie publică, însă apelanta S.C. B. S.R.L. se opune transpunerii cauzei de la Secţia civilă din cadrul Curţii de Apel Braşov la Secţia contencios administrativ şi fiscal din cadrul aceleiaşi curţi de apel.

Instanţa de apel din cadrul secţiei civile a Curţii de Apel Braşov  a invocat şi a  pus în discuţia parţilor excepţia necompetentei funcţionale a acestei secţii, la care s-a înregistrat iniţial dosarul,  in urma strămutării, in temeiul art. 131 Cod procedură  civilă raportat la art. 136 alin. 1 Cod procedură  civilă prin raportare la art. 286 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006 în forma în vigoare la data formulării cererii principale 30.07.2013 (O.U.G. nr. 34/2006 modificată prin O.G. nr. 77/2012 ) şi raportat la art. 111 alin. 1 din ROI.

Apelanta S.C. A. S.A. nu se opune admiterii acestei excepţii invocate de instanţă şi transpunerii cauzei la Secţia contencios administrativ şi fiscal din cadrul aceleiaşi curţi de apel.

Apelanta  S.C. B. S.R.L. deşi nu contestă că această chestiune de drept este una ce ţine de competenţa funcţională a secţiei, se opune la admiterea excepţiei invocând în esenţă că prezentul litigiu a fost înregistrat la instanţa de fond ca litigiu cu profesionişti şi judecat ca atare astfel că soluţionarea căii de atac trebuie să fie similară şi pe verticală.

Instanţa de apel, având în vedere că la Tribunalul Prahova  această cauză a fost înregistrată iniţial pe un complet indicat C 9 fond apoi s-a înregistrat pe completul C14 fond ambele complete făcând parte din cadrul Secţiei a II a civilă de contencios, a solicitat informaţii privind competenţa funcţionala a completului C14 care a soluţionat litigiul pe fond, primind de la Tribunalul Prahova doua hotărâri de colegiu din 30.10.2014  şi 27.10.2015 din care rezultă că acest complet care a soluţionat cauza pe fond avea dubla specializare atât în materia litigiilor cu profesionişti cât şi în materia contenciosului administrativ şi fiscal spre deosebire de completul C9 fond care avea doar competenţa funcţională în materia litigiilor cu profesionişti şi în materia procedurilor de insolvenţă.

Prin urmare, nu se poate reţine argumentul apelantei pârâte prin care arată că la fond litigiul fiind înregistrat ca litigiu cu profesionişti a fost judecat de un complet cu această competenţă funcţională  devine imposibilă analiza competenţei funcţionale a instanţei de apel, din moment ce completul are şi competenţa în materia contenciosului administrativ, iar obiectul litigiului îl constituie „pretenţii” rezultate din „executarea contractului de achiziţie publică” potrivit art. 286 alin. 1 din O.U.G. nr. 34/2006, însăşi părţile denumindu-se în cererea de chemare în judecată, respectiv întâmpinare, cerere de apel - „achizitor” şi „furnizor”.

Admiterea excepţiei necompetenţei funcţionale a acestei secţii şi declinarea competenţei în favoarea Secţiei contencios administrativ şi fiscal din cadrul aceleiaşi curţi de apel nu are consecinţa desfiinţării primei hotărâri şi nici consecinţa dezlegării celorlalte excepţii invocate de intimata S.C. A. S.A. în cadrul întâmpinării formulate în apel ci, acestea vor fi analizate de instanţa competentă funcţional din cadrul Curţii de Apel, respectiv de Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Distincţia cu privire la competenţa funcţională a instanţei de fond este lipsită de relevanţă dată fiind dubla specializare a completului care a soluţionat cauza pe fond, astfel că susţinerea apelantei pârâte prin care se arată că nu se mai poate invoca în prezenta cale de atac competenţa funcţională a secţiei civile din cadrul acestei curţi de apel nu poate fi primită faţă de structura organizatorică a acestei curţi de apel la care s-a înregistrat apelul după strămutare şi faţă de natura litigiului determinată de legea aplicabilă la data cererii de chemare în judecată – O.U.G. nr. 34/2006 cu modificarea art. 286 alin. 1 intervenită prin O.G. nr. 77/2012.

De altfel, instanţa de apel a pus în discuţie doar excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei civile din cadrul acestei curţi de apel, fără a antama aspectele ce vizează susţinerile părţilor relativ la celelalte excepţii invocate în apel, referitoare la natura căii de atac, la inadmisibilitatea apelului, la termenul de exercitare a căii de atac care a fost stabilit de judecătorul fondului în mod diferit pentru sentinţă şi pentru încheierile de îndreptare a erorii materiale.

Susţinerile apelantei pârâte prin care arată că însăşi ICCJ prin încheierea de strămutare a învestit instanţa civilă a Curţii de Apel Braşov nu pot fi primite, întrucât din încheiere nu rezultă dezlegarea dată competenţei funcţionale a secţiei.  Acceptarea argumentelor apelantei pârâte şi reţinerea cauzei spre soluţionare la această secţie ar încălca dispoziţiile art. 131 şi art. 136 Cod procedură civilă şi ar lăsa fără efecte dispoziţiile art. 286 alin. 1 din O.U.G. nr. 36/2006 şi intenţia legiuitorului de a stabili competenţa de soluţionare a acestui gen de cauze.

În consecinţă, instanţa de apel va admite excepţia invocată şi va declina competenţa de soluţionare a apelurilor formulate în favoarea Secţiei contencios administrativ şi fiscal din cadrul acestei curţi de apel, trimiţând dosarul conform art. 111 alin. 1 din Hotărârea C.S.M. nr. 1375/17.12.2015 la Secţia contencios administrativ si fiscal.

Domenii speta

Spete similare