Contestaţie la executare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1780/2013

Şedinţa publică de la 26 Iunie 2013

Obiectul cauzei:contestaţie la executare

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de fata, deliberind, va retine urmatoarele :

Constată că la 21.10.2011 la Judecătoria Piteşti s-a înregistrat cererea formulată de contestatorii M.E. şi M.A. în contradictoriu cu intimatele A.I.C.  şi A.A. prin care s-a solicitat anularea formelor de executare întocmite de BIEJ F.E. în dosarul de executare nr. ... pentru considerentul că pe de o parte intervenise perimarea executării silite iar pe de altă parte executarea silită nu respectă titlul executoriu sentinţa civilă nr.3061/5.07.2006 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia civilă nr.934/R/11.06.2009 a Tribunalului Argeş, cu cheltuieli de judecată.

S-a arătat în considerentele contestaţiei că părţile s-au judecat pentru partajarea averii rămase de pe urma defunctei A.M. , autoarea contestatoarei M.E. şi a autorului intimatelor, iar în lotul contestatoarei s-a inclus şi cota de ½ din terenul de 438,5 mp în indiviziune cu familia D. , teren evaluat la suma de 2 miliarde lei. În acest mod, bunurile atribuite în lotul contestatoarei au fost diminuate ca valoare cu suma de 2 miliarde lei.

S-a formulat de către intimată cerere pentru lămurirea înţelesului şi întinderii dispozitivului iar instanţa a admis cererea, modalitate în care s-a ajuns ca dreptul de proprietate de ½ din terenul aflat în indiviziune să devină iluzoriu.

Se mai arată că intimatele creditoarei au lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare fără să fi urmat alte acte de executare, aşadar executarea s-a perimat de drept.

Totodată se arată că prin procesul verbal de punere în posesie întocmit de BIEJ F.E. la 14.10.2011 executorul judecătoresc a pus în posesie pe intimate cu privire la suprafaţa de 438,5 mp, fără a menţiona în cuprinsul acestuia şi indiviziunea cu reclamantele contestatoare.

În drept, a invocat art.399 şi urm. C.pr.civ.

La 9.01.2012 contestatoarele au precizat punctual contestaţia la executare arătând următoarele:

A. La punctul numerotat A s-a solicitat lămurirea înţelesului întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 3061/5.07.2006 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia civilă nr.2/9.01.2007 a Tribunalului Argeş şi irevocabilă prin decizia civilă nr.420/R/5.07.2007 a Curţii de Apel Piteşti deoarece acesta a fost insuficient lămurit prin sentinţa civilă nr. 4524/23.07.2008 a Judecătoriei Piteşti, definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 934/R/11.06.2009 pronunţată de Tribunalul Argeş, întrucât nu s-a lămurit care este sulta prin plata căreia urmează să fie echilibrate valoric loturile părţilor şi care este lotul în compunerea căruia va intra sulta.

Se precizează că părţile au ieşit din indiviziune cu privire la bunurile rămase de pe urma defunctei A.M.  iar în lotul atribuit intimatelor s-a inclus suma de 28.704.375 ROL reprezentând cota din pasivul succesoral; în acelaşi timp în lotul atribuit contestatorilor s-a aflat şi cota de ½ din curtea de 438,5 mp comună cu familia D. , cotă a cărei valoare se ridică la 2.335.012.500 ROL.

După soluţionarea irevocabilă a partajului intimatele au solicitat lămurirea contradicţiei dintre încheierea de admitere în principiu şi hotărârea de partaj iar prin sentinţa civilă nr.4524/2008 Judecătoria Piteşti a stabilit că părţile, anume toţi succesorii defunctei A.M. , sunt şi rămân în indiviziune cu familia D.  cu privire la suprafaţa de 438,5 mp. În acest mod, contestatorilor le-a fost diminuată valoarea lotului atribuit la partaj cu contravaloarea cotei părţi din curtea de 438,5 mp, adică cu suma de 2.335.012.500 ROL, deşi în practică bunul ca atare nu se mai află în lotul reclamanţilor, care în schimb trebuie să suporte plata sultei la care au fost obligaţi prin hotărârea de partaj.

Pe de altă parte, nu a fost lămurită semnificaţia atribuirii în lotul intimatelor a sumei de 28.704.375 ROL, sumă pe care apreciază contestatorul că intimatele ar trebui s-o plătească cu titlu de sultă care să echilibreze valoarea loturilor.

B.  Prin acest punct s-a solicitat anularea formelor de executare întreprinse în dosarul de executare nr.... al BEJ F.E. . Cu privire la acest petit de cerere s-au dezvoltat patru motive, numerotate a, b, c, d.

Astfel, la punctul a) se arată că încuviinţarea executării silite nu a privit şi sentinţa civilă nr.4524/2008 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia nr.934/R/2009 a Tribunalului Argeş, ci doar sentinţa civilă nr. 3061/2006 a Judecătoriei Piteşti; în acest mod executorul judecătoresc s-a abătut de la încuviinţarea pe care o primise de la instanţă, modalitate în care a executat şi dispoziţia privind suprafaţa de 478,5 mp, deşi nu existase încuviinţare a executării silite raportat la acea suprafaţă, ceea ce atrage nulitatea actelor de executare.

La punctul b) arată contestatorii că s-a realizat deja punerea în posesie a părţilor conform titlului executoriu sentinţa civilă nr. 3061/2006 a Judecătoriei Piteşti prin procesul verbl nr. 2/2007 întocmit de BEJ V.I.  astfel că actele de executare realizate de executorul judecătoresc F.E. ar fi inutile (dacă ar fi respectat conţinutul titlului executoriu iniţial) iar împosedarea părţilor în altă modalitate decât cea prevăzută în titlu executoriu nu putea avea loc decât prin procedura întoarcerii executării; neuzându-se de prevederile rt.4041 şi urm. C.pr.civ., actele de executare realizate de BIEJ F.E. sunt nelegale.

La punctul c) contestatorii au învederat un alt motiv de nelegalitate a executării, anume excepţia perimării executării întemeiate pe prevederile art.389 C.pr.civ.; se arată că înainte de data de 14.10.2011 în dosarul de executare nr.... trecuseră mai mult de 6 luni de la data ultimului act de executare legal întreprins, ceea ce atrage perimarea executării. Totodată, se arată că actul de executare din 31.05.2011 a fost întocmit de F.E. într-un moment în care acesta era recuzat de către contestatori iar cererea de recuzare nu se soluţionase, ceea ce atrage nulitatea actului şi nu întrerupe termenul de perimare a executării invocat anterior.

La punctul d) pretind contestatorii că procesul verbal de executare silită din 14.10.2011 nu respectă nici măcar sentinţa civilă de lămurire a înţelesului şi întinderii hotărârii de partaj întrucât nu a menţionat ca şi cotitulari ai dreptului indiviz de proprietate asupra curţii comune şi pe reclamanţii contestatori.

C. Prin petitul numerotat C contestatoarele au solicitat obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-a făcut din nou trimitere la prevederile art.399 şi urm. C.pr.civ.

Intimatele A.I.C. , devenită P.  prin căsătorie, şi A.A. , s-au apărat prin depunerea întâmpinării.

În preambulul acesteia se arată că reclamanţii contestatori au formulat deja o contestaţie la executare împotriva aceloraşi acte de executare care a fost respinsă prin sentinţa civilă nr.690/2011  a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia civilă nr.3148/2011 a Tribunalului Argeş.

S-a mai arătat că reclamanţii contestatori au obţinut suspendarea provizorie a executării silite conform încheierii din 22.04.2010 a Judecătoriei Piteşti, aşadar de la acea dată nu s-a mai putut îndeplini niciun act de executare până la soluţionarea cererii de suspendare a executării, cerere accesorie în cadrul dosarului nr. 7188/280/2010 al Judecătoriei Piteşti, care avea ca şi petit principal „contestaţie la executare”.

De la 26.01.2011, data pronunţării hotărârii privind contestaţia la executare, executarea silită a putut continua.

Se mai arată că actele de executare realizate până la 22.04.2010 au fost deja contestate în precedenta contestaţie la executare aşadar pentru acestea ar opera autoritatea de lucru judecat, context în care intimatele au înţeles să invoce pe cale de excepţie autoritatea de lucru judecat.

În cuprinsul întâmpinării s-au contracarat punctual susţinerile expuse în contestaţia la executare precizată, astfel :

A. La punctul A s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, arătându-se că în cadrul procesului de partaj s-a creat o contradicţie majoră între încheierea de admitere în principiu şi sentinţa de partaj, lămurită în urma formulării unei contestaţii la titlu prin sentinţa civilă nr.4524/2008 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia civilă nr. 934/R/2009 a Tribunalului Argeş, în sensul că instanţa a statuat cu privire la curtea în suprafaţă de 438,5 mp cum că atât contestatoarele cât şi intimatele sunt şi rămân în indiviziune cu familia D. .

Această soluţie nu a convenit contestatoarelor, care au invocat-o ca şi temei al contestaţiei la executare în cadrul dosarului nr.7188/280/2010, iar instanţa care a soluţionat contestaţia a apreciat că există autoritate de lucru judecat, raportându-se la sentinţa civilă nr. 4524/2008 a Judecătoriei Piteşti.

Apreciază intimatele că şi în prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile autorităţii de lucru judecat cu privire la acest capăt de cerere, chiar dacă solicitarea contestatoarelor este uşor diferită ca formulare, solicitându-se a se stabili care este sulta prin care urmează să fie echilibrate loturile, deoarece în precedenta contestaţie se solicitase  lămurirea componenţei şi valorii lotului atribuit părţilor, ceea ce, în esenţă, este acelaşi lucru întrucât componenţa loturilor ţine de fondul cauzei şi nu mai poate fi pusă în discuţie în acest cadru procesual.

Intimatele au invocat aceeaşi excepţie şi cu privire la punctul B a deoarece o cerere similară a contestatoarelor a făcut obiectul dosarului nr.7188/280/2010 şi a fost respinsă de instanţă pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.

De asemenea, a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la punctul B b) dat fiind faptul că această critică a fost analizată în cadrul dosarului nr. 16601/280/2009 al Judecătoriei Piteşti; dincolo de excepţie, intimatele au arătat că există posibilitatea legală a restabilirii situaţiei anterioare atunci când s-a desfiinţat titlu executoriu sau s-au desfiinţat actele de executare, însă numai în condiţiile în care ar exista un interes în restabilirea situaţiei anterioare; ori în prezenta cauză intimatele nu au un astfel de interes pentru că nu au fost prejudiciate prin punerea în posesie a contestatorilor, deoarece dreptul indiviz de proprietate asupra curţii comune aparţine în egală măsură contestatoarelor, intimatelor şi familiei D. . În acest mod nu a fost schimbată validitatea primei puneri în posesie.

Privitor la perimarea executării silite, invocată în punctul B c), arată intimatele că  executarea silită fusese suspendată prin încheierea din 22.04.2010 a Judecătoriei Piteşti şi după momentul respingerii pe fond a contestaţiei la executare, moment de la care s-ar putea calcula termenul de perimare, executorul judecătoresc a întocmit acte de executare care au întrerupt termenul de perimare.

Pe de altă parte, se arată că nu există interdicţie pentru executorul judecătoresc de a realiza acte de executare între momentul depunerii cererii de recuzare şi momentul soluţionării acesteia, ori în materie procedurală textele sunt de strictă aplicare şi interpretare.

Este contracarată şi susţinerea de la punctul B d), arătând intimatele că nemenţionarea stării de coproprietate şi cu familia M. în cuprinsul procesului verbal din 14.10.2011 nu produce nicio vătămare concretă, nu neagă dreptul contestatorilor asupra curţii comune ci doar adaugă dreptul intimatelor asupra aceleiaşi curţi, drept ce decurge din hotărârea judecătorească lămuritoare, în condiţiile în care contestatorii au fost deja puşi în posesie prin procesul verbal nr.2/2007 al executorului V.I. .

În drept, întâmpinarea s-a întemeiat pe prevederile art.115 – 118 C.pr.civ., art.274, 387, 389, 31 alin.3 din C.pr.civ. şi Legea nr.188/2000.

La termenul de judecată din 14 mai 2012 instanţa a dispus unirea cu fondul cauzei a excepţiei perimării executării silite şi a excepţiei autorităţii de lucru judecat.

Instanta de fond s-a pronuntat asupra celor doua exceptii dupa cum urmeaza:

„La termenul de judecată din 15.11.2012 contestatoarele prin apărător au arătat că aşa numita excepţie a perimării vizează însuşi fondul cauzei; instanţa apreciază că excepţia invocată nu este o excepţie veritabilă.

Astfel, nulitatea absolută a executării silite reprezintă un aspect de drept material, substanţial, atingând chiar fondul judecăţii. Nu trebuie uitat că excepţiile procesuale sunt mijloace cu care de regulă pârâtul sau intimatul urmăreşte să amâne sau să împiedice soluţionarea cauzei. Chiar dacă există situaţii în care şi reclamantul invocă excepţii, aceasta se întâmplă deoarece la acel moment reclamantul se află pe o poziţie procesuală de apărare, de exemplu faţă de o cerere reconvenţională a pârâtului.

Judecata se deschide aşadar prin înregistrarea cererii iar eventualele excepţii procesuale prin care s-ar urmări amânarea sau împiedicarea judecăţii pe fond sunt doar la îndemâna celui chemat în judecată.

Contestatorii nu-şi doresc împiedicarea judecăţii în fond şi nu au interes în a invoca excepţii procesuale deoarece ei chiar acest lucru solicită instanţei prin formularea şi înregistrarea contestaţiei la executare – analizarea şi anularea actelor de executare.

În acest context instanţa va analiza aşa numita excepţie a perimării executării silite atunci când va lua în discuţie fondul cauzei.

Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intimate, instanţa reţine că autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală, conform art.1201 Cod civil şi art.166 C.pr.civ., şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi.

Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală, care corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prev. de art.1201 Cod civil (obiect, părţi şi cauză), atunci când acest efect al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit, nu este necesară această triplă identitate.

Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei vine să asigure din nevoia de ordine şi stabilitate juridică evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti.

Aceasta înseamnă că nu se poate introduce o nouă acţiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a  ceea ce s-a statuat judecătoreşte anterior. Acest principiu care interzice readucerea în faţa instanţelor a unor chestiuni litigioase deja rezolvate nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 din CEDO deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, el poate cunoaşte limitări decurgând din aplicarea altor principii.

Cum potrivit art.1200 pct.4 rap. la art.1202 alin.2 Cod civil în relaţia dintre părţi această prezumţie are caracter absolut înseamnă că reclamantele nu pot introduce o nouă contestaţie la executare în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătoreşte anterior.

În cauză, prin contestaţia la executare precizată (care reprezintă în fapt o contestaţie la titlu) s-a solicitat ca instanţa să lămurească dispozitivul hotărârii de lămurire a hotărârii de partaj (sentinţa civilă nr. 4524/2008) în sensul de a se preciza în lotul cui va rămâne contravaloarea cotei de ½ din terenul de 438,5 mp aflat în indiviziune cu familia D. , contravaloare stabilită la 2.335.012.500 lei, şi de a stabili o obligaţie a intimatelor la plata sumei de 28.704.375 lei ce reprezenta sulta datorată de contestatoare către lotul intimatelor.

Ori, prin sentinţa civilă nr.4524/23 iulie 2008 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr.13019/280/2007 s-a lămurit cu putere de lucru judecat întinderea şi aplicarea sentinţei civile nr. 3061/2006 a Judecătoriei Piteşti în sensul că s-a stabilit că părţile sunt şi rămân în indiviziune cu familia D.  cu privire la curtea comună în suprafaţă de 438,5 mp, reţinându-se că a existat contradicţie între încheierea interlocutorie din 8.03.2003 şi sentinţa civilă nr.3061/2007 în sensul că s-a introdus în masa partajabilă şi s-a atribuit în lotul A.  + M. curtea comună cu familia D. , deşi prin încheierea de admitere în principiu instanţa arătase că respectiva curte comună nu se va introduce la partaj.

Această sentinţă a fost menţinută de Tribunalul Argeş prin decizia nr.934/R/11.06.2009.

Este lesne de observat că este îndeplinită tripla identitate necesară reţinerii autorităţii de lucru judecat şi că nicio instanţă nu mai poate interveni în ceea ce deja s-a statuat.

Această apărare a contestatoarelor a mai fost promovată şi în cadrul contestaţiei la executare ce a făcut obiectul dosarului nr.7188/280/2010, ataşat în cauză, şi a fost apreciată de instanţă ca fiind înlăturată de instituţia autorităţii de lucru judecat – sentinţa civilă nr.690/26.01.2011 a Judecătoriei Piteşti.

Apreciază instanţa că în realitate reclamantele nu pretind o altă cauză juridică a dreptului lor, ci formulează doar o nouă apărare, ceea ce nu este permis după ce litigiul a fost tranşat irevocabil.

Astfel, prin solicitarea de a se lămuri care este sulta prin care să fie echilibrate valoric loturile se tinde la stabilirea componenţei loturilor,  element ce ţine de fondul procesului de partaj.

Contestaţia la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat pentru a se putea proceda la executarea silită. Ea nu poate fi considerată un mijloc procedural destinat a anula sau modifica titlul executoriu, această finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor de atac. Astfel, nu se pot examina împrejurări de natură a repune în discuţie o hotărâre judecătorească irevocabilă, soluţie ce ar afecta grav principiul autorităţii de lucru judecat. În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , Secţia Civilă şi de Proprietate Intelectuală, prin decizia nr. 5392/2.10.2008.

Dacă se solicită modificarea cuantumului sultei pe care contestatorii au fost obligaţi să o plătească ori modificarea obligaţiei plăţii sultei, indiferent pentru ce motivare, se urmăreşte de fapt modificarea titlului executoriu şi deci nu este vorba de o interpretare, lămurire a acestuia, fapt care face neîntemeiată contestaţia la executare.”

Pentru aceste aprecieri instanţa de fond a admis excepţia autorităţii de lucru judecat privitor la capătul de cerere numerotat A, care în fapt constituie o contestaţie la titlu, cu consecinţa respingerii contestaţiei la executare.

De asemenea, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat cu aceeaşi consecinţă, a respingerii contestaţiei la executare, în privinţa cererilor ce au făcut obiectul capetelor de cerere numerotate cu B a) şi B b) însă numai în parte, numai cu privire la actele de executare realizate până la 26.01.2011, data pronunţării sentinţei civile nr. 690/2011  a Judecătoriei Piteşti, întrucât respectivele acte de executare au fost analizate de instanţă în cadrul contestaţiei la executare formulată de contestatoarele din prezenta cauză.

Potrivit art.399 alin.1 C.pr.civ., împotriva executării înseşi precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. In acelaşi sens art.401 alin.1 C.pr.civ. dispune că se poate face contestaţie în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă sau, dacă se contestă executarea silită însăşi, de când debitorul a primit somaţia.

Aceasta înseamnă că debitorul are la dispoziţie două mijloace procedurale: unul prin care poate contesta legalitatea întregii executări ca atare, în cadrul acesteia putându-se invoca impedimente la însăşi începerea executării silite, inexistenţa unui titlu executoriu sau intervenirea unei cauze ulterioare care stinge sau amână executarea obligaţiei, şi unul prin care poate contesta un act de executare anume, pentru motive ce ţin exclusiv de legalitatea acestuia.

S-a constatat că prin prezenta au fost contestate toate formele de executare realizate în cadrul dosarului de executare nr.... al BEJ F.E. dar şi actul de executare procesul verbal din 14.10.2011.

Ori, actele de executare realizate în cadrul dosarului de executare respectiv au fost contestate de M.E. şi în cadrul dosarului nr.7188/280/2010 ce a avut ca obiect contestaţie la executare, după cum s-a arătat, pentru aceleaşi motive ca şi cele invocate în prezenta cauză, ori la momentul pronunţării sentinţei civile nr.690/26.01.2011 Judecătoria Piteşti a analizat toate actele de executare realizate până  la acea dată şi a respins contestaţia la executare.

A apreciat instanţa că există autoritate de lucru judecat cu privire la motivele expuse în punctele B a) şi B b), anume că s-au realizat acte de executare peste încuviinţarea acordată de instanţă în vederea executării silite şi că s-a realizat împosedarea părţilor cu nerespectarea procedurii întoarcerii executării.

Instanţa care a pronunţat sentinţa civilă nr.690/2011 a reţinut că deşi nu s-a menţionat expres de către instanţa de executare că se încuviinţează executarea sentinţei civile nr. 4524/2008  Judecătoriei Piteşti, acest lucru nici nu era necesar întrucât această sentinţă face corp comun cu sentinţa civilă nr.3061/2006 a Judecătoriei Piteşti, neavând o existenţă de sine stătătoare, deci ceea ce se execută este titlul executoriu sentinţa civilă nr.4524/2008, de lămurire a titlului executoriu sentinţa civilă nr.3061/2006.

De asemenea, instanţa a analizat şi cealaltă critică şi a reţinut în considerentele sentinţei civile nr.690/2011 că nu se stinsese obligaţia stabilită prin titlul executoriu întrucât intimatele nu fuseseră puse în posesie pe suprafaţa de teren aflată în indiviziune.

În acest mod, actele de executare realizate de BIEJ F.E. în dosarul de executare nr.... până la 26.03.2011 criticate prin capetele de cerere de la punctele B a) şi B b) au fost menţinute cu putere de lucru judecat de o instanţă de judecată, aşadar prezenta instanţă nu putut decât să constate incidenţa instituţiei prevăzute de art.1202 Cod civil şi să respingă contestaţia la executare formulată împotriva respectivelor acte de executare în baza excepţiei invocate.

A apreciat însă instanţa că excepţia autorităţii de lucru judecat nu este incidentă în privinţa actelor de executare realizate de acelaşi executor judecătoresc după pronunţarea sentinţei civile nr.690/26.01.2011, în special cu privire la procesul verbal de ieşire din indiviziune din 14.10.2011 – fila 6.

Contestaţia împotriva acestor acte de executare se dovedeşte însă neîntemeiată,  reţinându-se că pe calea contestaţiei nu se poate invoca faptul că dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice care nu pot fi aduse la îndeplinire; pe calea contestaţiei la executare, indiferent de felul său, nu se poate modifica ori desfiinţa hotărârea pusă în executare iar motivele invocate de contestator nu se pot referi la probleme de fond care să repună în discuţie hotărârea ce se execută, atunci când partea interesată a avut posibilitatea să le valorifice anterior.

Instanţa trebuie să se limiteze la a cerceta dacă actele de urmărire se realizează cu respectarea dispoziţiilor legale privind executarea silită, fiind permise apărări de fond referitoare la cauze de stingere a obligaţiei înscrise în titlul executoriu ce au survenit după rămânerea definitivă a hotărârii.

Punerea în discuţie în faţa instanţei de executare a validităţii titlului executor ar stinge puterea lucrului judecat, contestatorul putând face apărări de fond în care să se invoce motive de stingere a obligaţiei posterioare  hotărârii care se execută şi nu anterioare acesteia. Acelaşi principiu este aplicabil şi în cazul unei contestaţii privind înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului ce se execută, instanţa neputând să cerceteze şi să reţină decât fapte şi împrejurări care sunt ulterioare hotărârii ce se execută, deoarece împrejurările anterioare au fost sau puteau fi invocate la instanţele de fond, apel şi recurs.

Instanţa a constatat că actele de executare realizate ulterior datei de 26.01.2011 în dosarul de executare nr.... al BIEJ F.E. au fost emise cu respectarea prevederilor legale.

De asemenea, nu este incidentă excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la perimarea executării silite, invocată pe calea petitului B c) şi nici cu privire la menţiunile din cuprinsul procesului verbal întocmit la 14.10.2011, aspecte care nu au putut fi avute în vedere de instanţa care a soluţionat dosarul nr. 7188/280/2010.

Criticile aduse respectivelor forme şi acte de executare s-au dovedit însă neîntemeiate iar contestaţia formulată împotriva acestora a fost respinsă prin sent. civ. nr. 9717/15.11.2012,  pentru următoarele aprecieri:

„Prin procesul verbal nr.2/2007 BEJ V.I. a pus în posesie pe contestatorii M. asupra curţii comune în suprafaţă de 438,6 mp iar prin procesul verbal de ieşire din indiviziune din 14.10.2011 BIEJ F.E. a procedat la ieşirea din indiviziune şi atribuirea lotului nr.1 a intimatelor A.  cu privire la câteva imobile, menţionând că acestea rămân în indiviziune cu familia D.  cu privire la curtea comună (zona D) în suprafaţă de 438,5 mp, iar debitorii M. plătesc sultă către lotul 1 în sumă de 37.054.219 lei şi cheltuieli de judecată.

În acest mod însă nu s-a schimbat valabilitatea punerii în posesie din 2007 realizată de V.I. în favoarea contestatorilor, nu au fost privaţi aceştia de folosinţa terenului asupra căruia au fost puşi în posesie, ci s-a completat punerea în posesie urmare a lămurii titlului executoriu în sensul că şi familia A.  a fost pusă în posesie asupra aceleiaşi curţi, ce reprezintă curte comună a familiilor M.  , A.  şi D. . Aşadar nu se impunea întoarcerea executări ori anularea executării deja realizate cât timp instanţa a consfinţit un drept de coproprietate al contestatoarelor şi intimatelor alături de dreptul familiei D. .

Referitor la sancţiunea procedurală a perimării care ar consta în stoparea executării silite în faza în care se afla la momentul constatării dată fiind lipsa de stăruinţă a părţii, instanţa reţine că potrivit art.389 C.pr.civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei.

 În caz de suspendarea executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării.

Dacă se face o nouă cerere de executare, se va face mai întâi, o nouă somaţie, la care nu se va mai alătura titlul ce se execută.

Perimarea intervine de drept şi se constată chiar şi din oficiu de către instanţă, debitorul putând invoca perimarea şi pe calea contestaţiei la executare.

În cauză, se constată că prin încheierea din 22.04.2010 Judecătoria Piteşti dispusese suspendarea executării silite ce făcea obiectul dosarului de executare nr.... a BIEJ F.E. până la soluţionarea cererii de suspendare a executării ce făcea obiectul capătului doi de cerere, alături de contestaţia la executare, din dosarul nr.7188/280/2010.

Aşa cum s-a arătat, respectiva contestaţie la executare a fost respinsă la 26.01.2011, aşadar capătul de cerere prin care se solicitase suspendarea executării nu mai avea obiect.

De la data soluţionării contestaţiei la executare, 26.01.2011, se calculează termenul de prescripţie prevăzut de art.389 C.pr.civ., termen de prescripţie care nu s-a împlinit întrucât aşa cum rezultă din conţinutul dosarului de executare, la 31 mai 2011, s-a realizat un nou act de executare anume procesul verbal de ieşire din indiviziune din 31.05.2011 (f.89).

Ori, executorul judecătoresc avea căderea să realizeze respectivul act de executare în pofida împrejurării că acesta fusese recuzat de către contestatori, în situaţia în care instanţa ar fi admis cererea de recuzare ar fi apreciat şi măsura în care actele realizate de executorul recuzat ar fi fost păstrate.

Cum însă cererea de recuzare pare să fi fost respinsă, nu mai există motive care să fie avute în vedere la analiza legalităţii procesului verbal de ieşire din indiviziune din 31.05.2011.

Este neîntemeiată şi contestaţia la executare construită pe raţionamentul că procesul verbal de ieşire din indiviziune din 14.10.2011 ar fi lovit de nulitate întrucât nu menţionează şi starea de coproprietate asupra curţii comune a contestatorilor.

În fapt, lipsa unei atare menţiune nu produce nicio vătămare contestatorilor, acest proces verbal producând ca efect juridic, aşa cum s-a arătat în analiza precedentelor motive, completarea situaţiei de fapt conform situaţiei de drept statuată de instanţele judecătoreşti, anume  punerea în posesie şi a familiei A.  alături de familia M. şi familia D.  cu privire la curtea comună în suprafaţă de 348,6 mp. În acest mod nu se neagă un drept al contestatorilor, nu se aduce atingere primei puneri în posesie, ci doar se completează respectiva punere în posesie realizată de V.I. .”

Împotriva sentinţei  civile nr. sent. civ. nr. 9717/15.11.2012 a Judecătoriei Pitesti au declarat recurs contestatorii criticând hotărârea primei instanţe sub aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, invocind disp. art. 304 pct.9 si 304 ind.1 C. proc. civ după cum urmează:

Au solicitat acestia, in principal, ca pe calea recursului, sa se caseze hotarirea instantei de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca aceasta instanta s-a pronuntat asupra unei exceptii inoperante. In subsidiar s-a solicitat a se modifica dispozitivul hotaririi de fond in sensul de a se admite contestatia la titlu si de a lamuri înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului sentinţei civile nr. 3061/5.07.2006 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia civilă nr.2/9.01.2007 a Tribunalului Argeş şi irevocabilă prin decizia civilă nr.420/R/5.07.2007 a Curţii de Apel Piteşti deoarece acesta a fost insuficient lămurit prin sentinţa civilă nr. 4524/23.07.2008 a Judecătoriei Piteşti, definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 934/R/11.06.2009 pronunţată de Tribunalul Argeş, întrucât nu s-a lămurit care este sulta prin plata căreia urmează să fie echilibrate valoric loturile părţilor, ce lot plateste aceasta sulta şi care este lotul în compunerea căruia va intra sulta.

S-a aratat ca prin excluderea terenului de 438,5 mp din lotul M.E. – A.I.  s-a ajuns la un dezechilibru valoric, imprejurare ce dezavantajeaza in mod evident pe recurenti.

1.  Instanta de fond a apreciat ca este inadmisibila pe calea contestatiei la titlu cererea de stabilire a cuantumului sultei ce urmeaza sa echilibreze valoric loturile. Exceptia inadmisibilitatii nu a fost pusa in discutia partilor incalcind astfel, dreptul la aparare al contestatorilor recurenti.

Instanta de fond nu a observat ca modificarea titlului executoriu, pe aceeasi cale, s-a realizat nelegal la cererea intimatilor, prin pronuntarea sent. civ. nr. 4524/23.07.2008 a Judecatoriei Pitesti, solutie ce reprezinta expresia unei erori judiciare, ce aduce recurentilor grave prejudicii.

2.  Un alt motiv de recurs vizeaza gresita admitere a exceptiei autoritatii de lucru judecat, pentru ca nici-una dintre judecatile de pina in prezent nu a avut ca obiect pe acela de a lamuri semnificatia „ atribuirii” catre lotul comun al intimatelor a fractiunii de pasiv succesoral in valoare de 28.704.375 ROL, sau sa lamureasca, in contextul excluderii terenului de 438,5 mp din lotul M.E. – A.I. , ce se intimpla cu contravaloarea acestuia, contravaloare ce dezechilibreaza valoric grav loturile. Nici raportat la sent. civ. nr. 690/26.01.2011 nu se poate retine existenta autoritatii de lucru judecat cita vreme in acea cauza contestatorii recurenti sustineau ca terenul le fusese atribuit si le apartinea in cota de ½. In aceste conditii nu mai puteau sustine o echilibrare a loturilor.

Exceptia a fost admisa in mod gresit si in privinta formelor de executare intreprinse de executor pina la data de 26.01.2011 pentru ca potrivit completarii si precizarii contestatiei din data de 09.01.2012, recurentii au aratat ca prezenta contestatie la executare vizeaza numai actul de executare silita intocmit la data de 14.10.2011.

  3.  Al treilea motiv de recurs vizeaza gresita respingere a contestatiei la executare. Instanta de fond nu a motivat respingerea criticilor de la pct. B a) si b) din contestatie, nu a explicat cum este posibil ca executorul judecatoresc sa puna in executare silita un dispozitiv nementionat de incheierea privind incuviintarea executarii silite si nici cum este posibila o noua executare silita  a unui dispozitiv deja executat. S-a mai aratat ca, de fapt, ne aflam in prezenta unei intoarceri a executarii silite din data de 21.12.2007, savirsita cu ignorarea dispozitiilor art. 404 ind.1 si urm. C. proc. civ.

Analizând recursul prin prisma criticilor  formulate încadrate în disp.art.304 pct.7 si 9 C.pr.civilă şi a disp.art.304 /1 C.pr.civilă, Tribunalul apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente :

1.  Primul motiv de recurs este nefondat.

Prin precizarea la actiune formulata la data de 9.01.2012, pct. A, contestatoarele recurente au solicitat lămurirea înţelesului întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 3061/5.07.2006 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia civilă nr.2/9.01.2007 a Tribunalului Argeş şi irevocabilă prin decizia civilă nr.420/R/5.07.2007 a Curţii de Apel Piteşti in sensul stabilirii sultei prin plata căreia urmează să fie echilibrate valoric loturile părţilor şi care este lotul în compunerea căruia va intra sulta. S-a aratat ca prin solutionarea partajului si lamurirea adusa prin sentinţa civilă nr.4524/2008 contestatorilor recurenti le-a fost diminuată valoarea lotului atribuit la partaj cu contravaloarea cotei părţi din curtea de 438,5 mp, adică cu suma de 2.335.012.500 ROL, deşi în practică bunul ca atare nu se mai află în lotul reclamanţilor, care în schimb trebuie să suporte plata sultei la care au fost obligaţi prin hotărârea de partaj. Pe de altă parte, nu a fost lămurită semnificaţia atribuirii în lotul intimatelor a sumei de 28.704.375 ROL, sumă pe care apreciază contestatorii recurenti că intimatele ar trebui s-o plătească cu titlu de sultă care să echilibreze valoarea loturilor.

Tribunalul constata ca, de fapt, prin prezenta contestatie la executare, pe calea lamuririi titlului executoriu, se tinde la modificarea titlului executoriu reprezentat de sentinţa civila nr. 3061/5.07.2006 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia civilă nr.2/9.01.2007 a Tribunalului Argeş şi irevocabilă prin decizia civilă nr.420/R/5.07.2007 a Curţii de Apel Piteşti, astfel cum a fost ea lamurita prin sentinţa civilă nr.4524/2008 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia nr.934/R/2009 a Tribunalului Argeş.

 In mod corect a stabilit instanta de fond ca dacă se solicită modificarea cuantumului sultei pe care contestatorii recurenti au fost obligaţi să o plătească ori modificarea subiectului obligaţiei plăţii sultei, indiferent pentru ce motivare, se urmăreşte de fapt modificarea titlului executoriu şi deci nu este vorba de o interpretare, lămurire a acestuia, fapt care face neîntemeiată contestaţia la executare.

Toate aspectele ce vizeaza gresita intocmire a loturilor, cu consecinta dezechilibrului valoric nu se pot invoca decit pe calea cailor de atac.

Inadmisibilitatea invocata de instanta de fond nu este o veritabila exceptie, nefiind vorba de neindeplinirea unor conditii expres prevazute de lege care sa duca la imposibilitatea promovarii actiunii in justitie ci o aparare de fond asupra careia instanta s-a pronuntat ca atare. Nefiind vorba de o exceptie , nu se poate sustine ca s-a procedat la incalcarea dreptului la aparare al recurentilor.

De altfel chiar recurentii sustin ca modificarea titlului executoriu, pe aceeasi cale, s-a realizat nelegal la cererea intimatilor, prin pronuntarea sent. civ. nr. 4524/23.07.2008 a Judecatoriei Pitesti, solutie ce reprezinta expresia unei erori judiciare. Or, simpla imprejurare ca in favoarea intimatilor s-a putut pronunta o astfel de hotarire nu poate duce la concluzia ca adevarul judiciar va fi realizat printr-o alta eroare judiciara.

2.  Al doilea motiv de recurs este , de asemenea, nefondat.

S-a sustinut ca nici-una dintre judecatile de pina in prezent nu a avut ca obiect pe acela de a lamuri semnificatia „ atribuirii” catre lotul comun al intimatelor a fractiunii de pasiv succesoral in valoare de 28.704.375 ROL, sau sa lamureasca, in contextul excluderii terenului de 438,5 mp din lotul M.E. – A.I. , ce se intimpla cu contravaloarea acestuia, contravaloare ce dezechilibreaza valoric grav loturile.

In mod corect instanta de fond a aratat ca această apărare a contestatoarelor recurente a mai fost promovată şi în cadrul contestaţiei la executare ce a făcut obiectul dosarului nr.7188/280/2010, ataşat în cauză şi a fost apreciată de instanţă ca fiind înlăturată de instituţia autorităţii de lucru judecat – sentinţa civilă nr.690/26.01.2011 a Judecătoriei Piteşti.

Intr-adevar, contestatoarele recurente nu pretind o altă cauză juridică a dreptului lor, ci formulează doar o nouă apărare, ceea ce nu este permis după ce litigiul a fost tranşat irevocabil.

Astfel, prin solicitarea de a se lămuri care este sulta prin care să fie echilibrate valoric loturile se tinde la stabilirea componenţei loturilor,  element ce ţine de fondul procesului de partaj.

Intr-adevar, exceptia a fost admisa in mod gresit in privinta formelor de executare intreprinse de executor pina la data de 26.01.2011 in contextul in care, potrivit completarii si precizarii contestatiei din data de 09.01.2012, recurentii au aratat ca prezenta contestatie la executare vizeaza numai actul de executare silita intocmit la data de 14.10.2011. Aceasta imprejurare nu este insa de natura a schimba solutia data.

3.  Nici motivul 3 de recurs nu este fondat.

Prin precizarea la contestatie formulata la data de 9.01.2012, contestatorii recurenti au solicitat la pct. B. anularea formelor de executare întreprinse în dosarul de executare nr.... al BEJ F.E. , cu referire stricta la actul de executare silita intocmit in data de 14.10.2011 si nu la toate actele de executare, astfel cum a retinut gresit instanta de fond. Cu privire la acest petit de cerere s-au dezvoltat patru motive, numerotate a, b, c, d. Instanta de recurs va face referire numai la punctele a) si b) deoarece motivele de recurs privesc numai aceste doua puncte.

Astfel, la punctul a) s-a aratat că încuviinţarea executării silite nu a privit şi sentinţa civilă nr.4524/2008 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia nr.934/R/2009 a Tribunalului Argeş, ci doar sentinţa civilă nr. 3061/2006 a Judecătoriei Piteşti; în acest mod executorul judecătoresc s-a abătut de la încuviinţarea pe care o primise de la instanţă, modalitate în care a executat şi dispoziţia privind suprafaţa de 478,5 mp, deşi nu existase încuviinţare a executării silite raportat la acea suprafaţă, ceea ce atrage nulitatea actelor de executare.

La punctul b) au aratat contestatorii recurenti că s-a realizat deja punerea în posesie a părţilor conform titlului executoriu sentinţa civilă nr. 3061/2006 a Judecătoriei Piteşti prin procesul verbal nr.2/2007 întocmit de BEJ V.I.  astfel că actele de executare realizate de executorul judecătoresc F.E. ar fi inutile (dacă ar fi respectat conţinutul titlului executoriu iniţial) iar împosedarea părţilor în altă modalitate decât cea prevăzută în titlu executoriu nu putea avea loc decât prin procedura întoarcerii executării; neuzându-se de prevederile rt.4041 şi urm. C.pr.civ., actele de executare realizate de BIEJ F.E. sunt nelegale.

 S-a sustinut mai intii prin motivul 3 de recurs ca instanta de fond nu a motivat respingerea acestor motive de contestatie la executare.

Examinind considerentele hotaririi recurate Tribunalul constata ca instanta de fond a constatat ca prin procesul verbal din 14.10.2011 nu s-a schimbat valabilitatea punerii în posesie din 2007 realizată de executor V.I. în favoarea contestatorilor, ca nu au fost privaţi aceştia de folosinţa terenului asupra căruia au fost puşi în posesie, ci s-a completat punerea în posesie urmare a lămuririi titlului executoriu în sensul că şi familia A.  a fost pusă în posesie asupra aceleiaşi curţi, ce reprezintă curte comună a familiilor M.  , A.  şi D. . Aşadar nu se impunea întoarcerea executării ori anularea executării deja realizate cât timp instanţa a consfinţit un drept de coproprietate al contestatoarelor şi intimatelor alături de dreptul familiei D. .

Ca atare, solutia instantei de fond este motivata.

Ca este motivata corect sau nu urmeaza a se stabili in cele ce urmeaza, cu mentiunea ca motivarea instantei de fond poate fi completata in caile de atac :

In cadrul aceluiasi motiv 3 de recurs s-a aratat ca instanta de fond nu a explicat cum este posibil ca executorul judecatoresc sa puna in executare silita un dispozitiv nementionat de incheierea privind incuviintarea executarii silite si nici cum este posibila o noua executare silita  a unui dispozitiv deja executat. S-a mai aratat ca, de fapt, ne aflam in prezenta unei intoarceri a executarii silite din data de 21.12.2007, savirsita cu ignorarea dispozitiilor art. 404 ind.1 si urm. C. proc. civ.

Tribunalul retine ca prin cererea nr. 2522/26.10.2009 petentele A. Ioana Carmen si A. Aurelia au solicitat incuviintarea executarii silite a sentinţei civile nr. 3061/5.07.2006 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin decizia civilă nr.2/9.01.2007 a Tribunalului Argeş şi irevocabilă prin decizia civilă nr.420/R/5.07.2007 a Curţii de Apel Piteşti lămurita prin sentinţa civilă nr. 4524/23.07.2008 a Judecătoriei Piteşti, definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 934/R/11.06.2009 pronunţată de Tribunalul Argeş.

Prin incheierea din 22.02.2010 pronuntata de Judecatoria Pitesti s-a admis cererea formulata de petente. Este real ca dispozitivul acestei incheieri nu face referire decit la sentinţa civila nr. 3061/5.07.2006 a Judecătoriei Piteşti insa prin sentinţa civilă nr. 4524/23.07.2008 a aceleiasi instante s-a lamurit dispozitivul sentinţei civile nr. 3061/5.07.2006 a Judecătoriei Piteşti, hotarirea de lamurire facind parte integranta din sentinţa civila nr. 3061/5.07.2006, pusa in executare.

Facind parte integranta din sentinta civila nr. 3061/5.07.2006 a Judecătoriei Piteşti, se va retine ca ceea ce se executa este dispozitivul acestei sentinte astfel cum a fost el lamurit.

Intr-adevar, hotarirea de lamurire nu poate schimba dispozitivul chiar si cind este data in calea contestatiei la executare, pentru ca aceasta procedura este pusa la dispozitia partii interesate atunci cind, din culpa instantei, dispozitivul hotaririi nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultati la executare.

Examinind modificarile aduse dispozitivului deja executat prin sentinta  de lamurire nr. 4524/23.07.2008, se constata ca aceasta vizeaza imprejurarea ca toate partile litigante din dos. nr. 13530/2002, respectiv recurentii si intimatii de fata, ramin in indiviziune cu familia D. , cu privire la curtea comuna, in suprafata de 438,5 mp.  Desi s-a dorit punerea in concordanta cu incheierea interlocutorie din 08.10.2003 sentinta  de lamurire nr. 4524/23.07.2008 aduce practic o modificare sentintei civile nr. 3061/5.07.2006, pentru ca ea creaza o stare de indiviziune a partilor litigante asupra unui bun caracterizat prin indiviziune si anterior dar introdus in lotul recurentilor. Insa sentinţa civilă nr. 4524/23.07.2008 a ramas definitiva si irevocabila prin dec. civ. nr. 934/R/11.06.2009 a Tribunalului Arges astfel incit a intrat in puterea lucrului judecat.

Recurentii de fata, insa, nu au fost diligenti si au acceptat ca in lotul lor sa fie cuprinsa o suprafata de teren in indiviziune, desi aceasta varianta de partajare contravenea celor statuate prin incheierea interlocutorie din 8.10.2003 prin care se stabilise ca toate partile ramin in indiviziune cu familia D. , cu privire la curtea comuna, in suprafata de 438,5 mp. 

In acest context, in mod corect instanta de fond a constatat ca prin procesul verbal din 14.10.2011 nu s-a schimbat valabilitatea punerii în posesie din 2007 realizată de executor V.I. în favoarea contestatorilor recurenti, ca nu au fost privaţi aceştia de folosinţa terenului asupra căruia au fost puşi în posesie si ca starea de indiviziune nu s-a schimbat sau mai precis, n-a fost impusa in locul unei stari de proprietate exclusiva, in urma lamuririi dispozitivului.

De altfel, examinind procesul verbal de iesire din indiviziune din 14.10.2011, act de executare contestat, se remarca faptul ca executorul nu a schimbat componenta lotului I, apartinind intimatilor A. ci a mentionat numai ca acestia ramin in indiviziune cu familia D.  cu privire la curtea comuna. Nu se poate sustine astfel ca executorul judecatoresc a schimbat componenta loturilor sau ca a procedat la o imposedare contrara sentintei de partaj.

Aşadar, in mod corect a stabilit instanta de fond ca nu se impunea întoarcerea executării ori anularea executării deja realizate cât timp instanţa a consfinţit un drept de coproprietate al contestatoarelor şi intimatelor alături de dreptul familiei D. .

Nu va fi pierdut din vedere nici faptul ca instanţa de fond a apreciat că există autoritate de lucru judecat cu privire la motivele expuse în punctele B a) şi B b), anume că s-au realizat acte de executare peste încuviinţarea acordată de instanţă în vederea executării silite şi că s-a realizat împosedarea părţilor cu nerespectarea procedurii întoarcerii executării, exceptie admisa in mod corect fata de considerentele sentinţei civile nr. 690/26.01.2011 a Judecătoriei Piteşti, in care sint detaliate si apararile similare ale contestatorilor recurenti.

Pentru toate acestea Tribunalul apreciază că recursul aşa cum a fost argumentat nu este fondat, iar pe cale de consecinţă, în baza art.312 alin.1 şi art.304/1 C.pr.civilă, va fi respins cu consecinţa menţinerii în vigoare a hotărârii primei instanţe.

In baza art. 274 C. proc. civ., urmeaza a fi obligati recurentii , ca parti cazute in pretentii, la plata catre intimati a sumei de 1900 lei, cheltuieli de judecata in recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE

Respinge recursul declarat de contestatorii  M.E. şi M.  A., împotriva  sentinţei civile nr. 9717/15 11 2012 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 20303/280/2011 intimati fiind P.  I. C., A. A., având ca obiect „contestaţie la executare”, ca nefondat.

Obligă recurentii la plata catre intimati a sumei de 1900 lei, cheltuieli de judecata in recurs. Irevocabilă. Pronunţată în sedinţă publică, azi, 26 Iunie 2013, la Tribunalul Argeş, sectia civilă.

Domenii speta

Spete similare