Contestatie la executare

Prin decizia civilă nr. 847/29.11.2013, tribunalul a admis recursul civil declarat de recurenta-intimată SC ILR IFN SA, în contradictoriu cu intimatul-contestator ŢPM. A modificat, în tot, sentinţa atacată în sensul că: A admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata.

A anulat formele de executare din dosarul de executare nr. 203/2011 al BEJ Zlătan Gabriela Simona în parte şi le menţine exclusiv pentru suma de 17.573,62  lei reprezentând debit principal şi pentru penalităţile de întârziere la acest debit, calculate de la rezilierea contractului dintre părţi şi până la data cererii de executare silită, conform contractului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin cererea înregistrată la Judecătoria Zimnicea sub nr. 3894/339/2011 din 24.10.2011, de contestatorul ŢPM, în contradictoriu cu intimata S.C. ILR IFN S.A., contestaţie la executare împotriva executării silite începute în dosarul de executare nr. 203/2011 al BEJ Zlătan Gabriela Simona, la cererea creditoarei - S.C' ILR IFN" S.A.; de asemenea, a formulat contestaţie şi împotriva tuturor actelor şi formelor lor de executare întocmite de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 203/2011 (somaţie nr.203/10.10.2011, procesului-verbal de stabilire cheltuieli suplimentare din 29.09.2011, precum şi orice alte acte de executare ulterioare lor, ce nu i-au fost încă comunicate), iar, până la soluţionarea acestei contestaţii, în temeiul art.403 C.proc.civ, a solicitat suspendarea executării; a formulat şi contestaţie la titlu, în temeiul dispoziţiilor art.399 alin.3 C.proc.civ., care prevăd că „In cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu".

În motivarea cererii, contestatorul a arătat faptul că, în speţa dedusă judecăţii titlul executoriu este un contract de leasing financiar (nr.19430/30.07.2008), care a fost depus la instanţa de executare în vederea încuviinţării executării, fără a fi însoţit de o notă de calcul ori alte înscrisuri din care să rezulte exigibilitatea sumelor solicitate ori măcar modul de calcul al debitului solicitat. Este evident însă că în temeiul dispoziţiilor art.399 alin. 1 C.proc.civ., sunt necesare şi lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, deoarece s-a pornit o executare şi este somat să plătească un debit în sumă de 71.177,83 RON, sumă care nu este menţionată ca atare în contractul de leasing financiar nr.19430/30.07.2008 şi nici nu se anexează titlului modalitatea în care ar fi fost stabilit acest debit de către creditoare. Abuzul creditoarei porneşte de la însăşi cererea de executare silită formulată de aceasta, în care precizează că debitul în sumă de 71.177,83 RON, este compus din: 13.138,73 lei, sumă ce ar reprezenta facturi fiscale neachitate, emise de subscrisa în baza contractului de leasing financiar nr.19430/30.07.2008 încheiat cu debitorul SLI; 13.138,73 lei, sumă ce ar reprezenta diferenţa dintre valoarea finanţată şi valoarea obţinută în urma valorificării bunului, sume neexigibile la data formulării cererii de executare (pe care specifică că urmează să le precizeze ulterior), deci care la data cererii de executare nu intră în calculul debitului total menţionat mai sus, respectiv 71.177,83 RON; achitarea cheltuielilor de executare silită. Aceste sume care sunt cheltuieli de executare evident că nu pot face parte din debit, deci nu pot fi incluse în suma de 71.177,83 RON. Apreciază contestatorul că este evidentă reaua credinţă a creditoarei care totalizând 13.138,73 lei +13.138,73 lei + 0 lei + 0 lei menţionează suma de 71.177,83 RON ca fiind rezultatul adunării, deşi rezultatul corect al acestui calcul era suma de 26.317,46 LEI.

Paratul  a depus întâmpinare prin care a  solicitat respingerea ca neîntemeiata a contestaţiei la executare formulata de contestator împotriva titlului executoriu, reprezentat prin contractul de leasing financiar nr. 19430/30.07.2008, respingerea ca neîntemeiata a contestaţiei la executare formulata de contestator împotriva executării silite, a actelor si formelor de executare silita, a somaţiei nr. 203/10.10.2011, întocmite in dosarul de executare nr. 203/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc Zlatan Gabriela Simona, respingerea cererii de suspendare a executării pana la soluţionarea contestaţiei la executare, motivând că între intimat şi contestator au existat relaţii contractuale, materializate prin încheierea contractului de leasing financiar nr. 19430/30.07.2008, ce a avut ca obiect transmiterea de către intimată, în calitate de finanţator, către contestator, în calitate de utilizator, a dreptului de folosinţă asupra autoturismului marca „Volkswagen Passat 1,9 105 CP”, în schimbul achitării ratelor de leasing lunare pe o perioadă de 60 de luni. În decursul relaţiilor contractuale derulate între părţi, contestatorul a întârziat plata ratelor de leasing lunare asumate prin contract, neîndeplinindu-şi astfel obligaţiile contractuale ce intrau în sarcina sa, acumulând astfel un debit restant reprezentând rate de leasing, taxe de somaţie, RCA, cheltuieli  recuperare. Urmare rezilierii contractului de leasing din culpa utilizatorului ŢPM, societatea intimată a înregistrat mau multe debite restante în sarcina contestatorului, debite reprezentate, pe de o parte, de ratele de leasing şi RCA, iar, pe de altă parte, de alte obligaţii ce se nasc in sarcina Utilizatorului in cazul apariţiei unui caz de neideplinire a obligaţiilor contractuale, situaţie prevăzuta de art. 13 din Contractul de Leasing Financiar, "Finanţatorul are dreptul sa calculeze toate creanţele ce decurg din contract (dobânda de prefintare neachitata, valoarea însumată a tuturor ratelor de leasins neplatite, a primelor de asigurare CASCO, RCA pana la radierea bunului de pe numele Fintatorului din evidentele organelor abilitate, a valorii reziduale a bunului, valoarea însumată a tuturor celorlalte obligaţii financiare prevăzute in sarcina Utilizatorului conform contractului, scadente dar neplătite de către Utilizator; totalitatea cheltuielilor ocazionate de încetarea înainte de termen a Contractului incluzând insa fără a se limita la cheltuielile efectuate de către Finanţator cu încetarea Contractului, recuperarea bunului si valorificarea acestuia de către terţi (...) alte prestaţii efectuate ca urmare a încetării Contractului, cheltuielii legate de recuperarea si/sau executarea silita a debitelor restante si alte cheltuieli aferente încetării Contractului". Pentru recuperarea debitelor restante reprezentând contravaloarea facturilor fiscale neachitate, rate leasing, taxe de somaţie, RCA, cheltuieli recuperare, intimata a decis demararea executării silite, investind B.E.J. Zlatan Gabriela Simona cu executare silita a debitorului. Urmare formulării de către B.E.J. Zlatan Gabriela Simona a cererii de încuviinţare a executării silite, instanţa de judecata a dispus in mod corect admiterea cererii de încuviinţare a executării silite întrucât intimata deţine împotriva contestatorului o creanţa certa, lichida si exigibila. Intimata apreciază că pronunţarea încheierilor de încuviinţare a executării silite nu reprezintă o simpla formalitate, instanţa de judecata efectuând verificări asupra întrunirii condiţiilor Impuse de lege pentru declanşarea procedurii de executare silita. Considera ca, in ceea ce priveşte caracterul cert, lichid si exigibil al creanţei acesteia, s-a efectuat deja un control de legalitate prin soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, încheiere nesupusa niciunei cai de atac. Fata de aspectele aduse in discuţie de contestator cu privire la eroarea de redactare strecurata in cuprinsul cererii de iniţiere a executării formulata de intimata, intimata învederează următoarele:

 Debitul înregistrat de debitorul contestator ŢPM, este in valoare de 71.177,83 lei, aşa cum reiese din "Calculul de închidere in cazul bunurilor recuperate si valorificate" ataşat cererii de executare depusa la BEJ Zlatan Gabriela Simona, eroarea la care se refera contestatorul priveşte doar compunerea debitului total de 71.177,83 lei, debit care in mod corect este compus din: suma de 13.158,73 lei - reprezentând facturi emise de intimata si neachitate de debitor, si din suma de 58.019,10 lei - care reprezintă diferenţa dintre valoarea finanţata avuta in vedere la semnarea contractului, pe de o parte si suma obţinută in urma valorificării bunului la care s-au adăugat ratele de leasing achitate de debitor, pe de alta parte. A menţionat intimata că sumele ce compun debitul de 71.177,83 lei sunt evidenţiate in "Calculul de închidere in cazul bunurilor recuperate si valorificate" ataşat cererii de executare depusa Ia BEJ Zlatan Gabriela Simona, si depus de aceasta la dosarul având ca obiect încuviinţarea executării silite. Astfel, considera ca deşi in cererea de iniţiere a executării silite este strecurata eroarea de redactare privind compunerea debitului, aşa cum a detaliat anterior, instanţa a încuviinţat in mod corect executarea silita, pe baza documentelor ataşate cererii de executare si din care reiese caracterul întemeiat al cererii acesteia, respectiv facturile fiscale emise si neachitate, "Calculul de închidere in cazul bunurilor recuperate si valorificate". Situaţia facturilor neachitate. De asemenea, intimata a făcut referire la Decizia nr. 458 din 31.03.2009 a Curţii Constituţionale, care se refera la nelegalitatea examinării contractului de leasing, care are valoare de titlu executoriu, in faza de executare silita prin executorul judecătoresc.

 In consecinţa, debitorul datorează toate creanţele ce decurg din Contractul de leasing, inclusiv dobânzi si penalităţi de întârziere, taxe de somaţie, cheltuieli de recuperare, care au fost calculate conform prevederilor contractuale si care deriva atât din prevederile contractuale, cat si din dispoziţiile O.G. nr. 51/1997, cat si din art. 969 C. civ. De asemenea, intimata a precizat faptul ca facturile fiscale au fost emise in baza Contractului de leasing financiar sus-mentionat si potrivit art. 10.4 din contract se arata foarte clar ca ..Utilizatorul este obligat sa plătească ratele de leasing si orice alte sume prevăzute de Contractul de Leasing la datele scadente stabilite conform Contractului, independent de primirea facturilor fiscale".

. A  mai arătat intimata  că, pe lângă faptul ca această creanţă a mai fost supusă unui control de legalitate cu ocazia obţinerii încuviinţării executării silite, sunt întrunite condiţiile de admisibilitate deţinând o creanţa certa, lichida si exigibila 'împotriva debitorului. Art. 379 alin. 3 C.P.C. prevede ca o "creanţa certa este aceea a cărei existenta rezulta din însuşi actul de creanţa sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul". Creanţa rezulta din Contractul de leasing financiar, care, in temeiul art. 8 din O.G. nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing si societăţile de leasing, sunt titluri executorii, însuşite prin semnare si stampilare de către părţi, reprezentând înscrisul constatator cerut de lege.

Prin sentinţa civilă nr. 1494/31.V.2013, Judecătoria Zimnicea a admis contestaţia la executare formulată de contestator şi a dispus anularea actelor de executare întocmite de BEJ Zlătan  Simona în dosarul  de executare nr. 203 /2011.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Faptul ca la data de 30.08.2008 numitul ŢPM, in calitate de utilizator, a încheiat cu SC ILR IFN SA, in calitate de finanţator, un contract de leasing financiar având ca obiect transmiterea dreptului de către finanţator către utilizator a dreptului de folosinţa asupra unui autoturism marca Volkswagen Passat pe o perioada de 60 de luni, valoarea de achiziţie fiind de 14.201,68 Euro fără TVA. Având in vedere ca utilizatorul nu si-a respectat obligaţiile prevăzute in sarcina sa conform Condiţiilor Generale de Leasing, constând in plata ratelor de leasing la termenele scadente stabilite conform contractului, si datorita faptului ca după recuperarea bunului a fost încheiat un nou contract de leasing care nu a acoperit in totalitate debitele izvorâte din contractul de leasing încheiat cu contestatorul ŢPM, finanţatorul SC ILR IFN SA a iniţiat executarea silită împotriva debitorului pentru recuperarea creanţei in valoare de 71.177,83 lei. Astfel, prin încheierea nr.569 din 15.09.2011 Judecătoria Zimnicea a dispus încuviinţarea executării silite a titlului executoriu-contract de leasing financiar nr.19430/30.07.2008 împotriva debitorului ŢPM, in vederea recuperării debitului de 71.177,83 lei calculat de creditor.

Conform art. 399 alin.3 din C.proc.civ.”in cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţa judecătorească, se pot invoca in contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede in acest scop o alta cale de atac.”Cu aceasta ocazie instanţa va verifica si aspectele legate de caracterul cert, lichid si exigibil al creanţei prevăzut de art.379 alin1 din C.proc.civ. In vederea soluţionării acestui aspect, in cauza s-a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiectiv principal determinarea cuantumului creanţei pe care creditorul o pretinde in sarcina debitorului, contestata insa de numitul ŢPM.

La efectuarea expertizei, expertul contabil a ţinut seama atât de disp.OGnr.51/1997 privind leasingul si operaţiunile de leasing cat si de clauzele contractuale stabilite de cele doua părţi in cadrul contractului de leasing încheiat la data de 30.08.2008. Astfel, conform disp. art.15 din O.G.nr.51/1997:”dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.” De asemenea art.11 din cadrul aceluiaşi act normativ prevede ca:”in cadrul operaţiunilor de leasing drepturile şi obligaţiile părţilor vor fi stipulate în contract şi nu vor fi limitate la prevederile art.9 si 10.” Instanţa constata ca in cuprinsul contractului de leasing părţile au stipulat la art.13 următoarea clauza legata de apariţia unui caz de neîndeplinire a obligaţiilor contractuale: " In cazul 'încetării înainte de termen a Contractului, toate obligaţiile prevăzute in sarcina Utilizatorului, altele decât cele care au avut scadenta pana la data încetării Contractului inclusiv, devin scadente (...)". De asemenea, se arata ca " (...) Finanţatorul are dreptul sa calculeze toate creanţele ce decurs din Contract (de exemplu: dobânda de prefinanţare neachitata, valoarea însumată a tuturor ratelor de leasing neplătite, a primelor de asigurare CASCO, RCA pana la radierea bunului de pe numele Finanţatorului din evidentele organelor abilitate, toate cheltuielile ocazionate de încetarea înainte de termen a Contractului (..)”.

Ţinând seama de toate obligaţiile stipulate in sarcina debitorului care au devenit scadente datorita neîndeplinirii obligaţiilor contractuale, in cuprinsul raportului de expertiza contabilă (completat) s-a concluzionat că debitorul ŢPM mai are de achitat către creditorul SC ILR IFN SA suma de 17.573,62 lei. Aşadar, instanţa constata ca executarea s-a început pentru recuperarea unui debit al cărui cuantum nu a fost stabilit in conformitate cu dispoziţiile legale, ceea ce duce la concluzia ca in cauză nu sunt respectate prevederile legale referitoare la caracterul cert al creanţei, condiţie impusă de art.379 alin1 din C.proc.civ. pentru începerea executării silite.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata SC ILR IFN SA, în termen şi legal motivat criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive:

1.-Motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, raportat la art. 10.9. 1 din  condiţiile generale de leasing şi art. 8 din legea nr. 51 /1997 astfel  că din  motivarea instanţei rezultă că nu au fost luate în calcul  penalităţile la facturile neachitate în sumă  de 42.871,14 lei, penalităţi calculate la facturile emise şi neachitate de 13.556,33 lei.

2. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă raportat la art.399 alin. 2 Cod procedură civilă, hotărârea  fiind lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea  sau aplicarea greşită a legii.

3.-În acest sens, deşi instanţa a reţinut că debitul datorat de intimat este de 17.573,62 lei conform raportului de expertiză, a anulat în întregime actele de executare, chiar şi pentru această sumă.

3. În al III – lea rând s –a cerut analizarea cauzei sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă.

Intimatul ŢPM  a formulat  concluzii scrise (f.33) solicitând respingerea recursului .

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma criticilor aduse, a apărărilor formulate şi a dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul găseşte recursul întemeiat parţial, pentru  următoarele considerente:

Aşa cum rezultă din probatoriul  de la dosar, la baza relaţiilor dintre părţi stă  contractul de leasing nr. 19430/30.07.2008, contract a cărui executare a fost încuviinţată prin încheierea nr. 569/15.09. 2011 a Judecătoriei Zimnicea pentru suma de 71.177,83 lei.

Această sumă nu corespunde însă realităţii şi are la bază clauze abuzive  în ceea ce priveşte despăgubirile pretinse până la finalizarea contractului încheiat..

Astfel, potrivit dispoziţiilor OGR 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing - art. 15 în cazul în care utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de 2 luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului.

Aşadar nu există o obligaţie a utilizatorului decurgând din lege de a plăti pe lângă sumele mai sus precizate şi toate celelalte rate de leasing rămase de achitat, precum şi valoarea reziduală;  plata ratelor de leasing ce ar fi datorate în continuare, după reziliere, precum şi a valorii reziduale reprezintă în fapt o sarcină evident excesivă impusă utilizatorului, ajungându-se la situaţia în care este mai profitabil pentru finanţator să nu fie executat contractul, decât să fie executat, deoarece ar obţine pe lângă bunurile contractate şi plata ratelor de leasing şi valoarea reziduală.

În speţă din  concluziile raportului de expertiză – întocmit astfel cum a fost completat (f. 4- 9  vol. 2 ), rezultă că, la data de 4.08. 2009 (data  valorificării bunului de către  finanţator), debitorul utilizator datora suma de 17.573,62 lei – sumă pe care o recunoaşte şi instanţa ca fiind  certă, lichidă şi exigibilă în condiţiile art. 379 alin. 1 Cod procedură civilă.

Astfel, este lipsită de temei legal anularea formelor de executare pentru această sumă şi pentru penalităţile de întârziere pe care intimatul le datorează la această sumă, calculate de la rezilierea contractului – 19.01.2009 (f. 211) şi până la data cererii de executare  care a fost formulată la 9.08.2011 (f. 212) conform clauzelor din contract.

Drept urmare, tribunalul  a admis recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 1 şi 3 Cod procedură civilă şi a dispus modificarea sentinţei atacate, urmare a considerentelor expuse.

Domenii speta

Spete similare