Contestaţie act administrativ fiscal

Dosar nr. …..

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A II-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Sentinţa civilă nr. …..

Şedinţa publică din data de  16.03.2016

Tribunalul constituit din:

Preşedinte: Gianina Georgiana Iftim

Grefier: Andreea Mihaela Gheorghe

Pe rol se află soluţionarea cererii în contencios administrativ şi fiscal formulate de reclamantul ….. în contradictoriu cu pârâtele ….. şi chemata în garanţie …., având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal - taxa de poluare - dec. nr. 1903570/20.12.2010.

Instanţa a reţinut cauza spre soluţionare în şedinţa publică din …, datele fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta. La acea dată tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea succesiv pentru …., … şi pentru termenul de azi, când hotărăşte următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, pe rolul acestei instante, reclamantul ….în contradictoriu cu pârâtele ….., a solicitat anularea deciziei nr. ….. si  obligarea la restituirea sumei de …. lei, reprezentând taxă de poluare, actualizata in raport cu indicele de inflatie de la data achitarii pana la data restituirii efective.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a cumpărat din …. un autovehicul folosit, marca …., serie sasiu ….

În vederea înmatriculării acestui autovehicul în România, a achitat  o taxă de poluare. Reclamantul consideră că această taxă este nelegal aplicată in conditiile in care normele care au instituit-o contravin normelor europene.

Pârâta …. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, având în vedere că atâta vreme cât legislaţia fiscală prevede în mod expres plata taxei cu ocazia primei înmatriculări, rezultă că aceasta este în mod legal datorată.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a …., întrucât … administrat de aceasta este beneficiarul real al taxei de poluare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Reclamantul a achiziţionat a cumpărat din … un autovehicul folosit, marca …., serie sasiu …., achitând cu prilejul înmatriculării suma de …. (f. nr…..) lei.

Potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Prin urmare, instanţa va analiza cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive:

Tribunalul reţine că pârâta …. este o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din legea nr. 554/2004, care a perceput taxa şi a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia, neavând relevanţă în privinţa răspunderii sale modul de utilizare ulterioară a banilor în stabilirea calităţii procesuale.

Art. 17 din O.G. nr. 92/2003 (având denumire marginală „Subiectele raportului juridic fiscal”) prevede că … şi unităţile subordonate acesteia, precum şi compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt denumite în prezentul cod organe fiscale.

Potrivit  prevederilor art. 2  din OMFP nr. … , restituirea sumelor plătite ca  si obligaţii fiscale, cum sunt si cele solicitate de reclamant în prezenta cauză,  se efectuează la cererea contribuabilului,  în termen de 45 de zile  de la data depunerii si înregistrării cererii acestuia la organul fiscal  căruia îi revine competenta de administrare  a creanţelor bugetare, potrivit art. 33 din O.G. nr. 92/2003, în speţă acesta fiind …, iar nu …. şi nici ….

Asupra fondului acţiunii, instanţa apreciază că stabilirea taxei de poluare s-a făcut prin încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidenţă în cauză, iar în condiţiile în care acestea sunt prioritare, ca forţă juridică celor naţionale, urmând a se dispune restituirea acestei taxe reclamantului, pentru motivele ce vor fi menţionate în continuare.

Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituţia României, revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 din acelaşi articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituţii, garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competenţa, dar şi obligaţia instanţelor judecătoreşti de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilităţii normei interne cu reglementarea comunitară.

Tribunalul reţine că dispoziţiile art. 110 din Tratatul pentru Funcţionarea Uniunii Europene (anterior, art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare, scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele naţionale şi produsele importate, având natură similară.

Se observă că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România şi apoi reintroduse în ţară.

Ca atare, stabilind taxa de poluare pentru autoturismele importate din spaţiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 încalcă art. 90 din Tratatul C.E., instanţa fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislaţiei comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene cu prilejul soluţionării cauzei Administrazione delle Finanze dello Stato/Simmenthal, nr. C106/77.

Comparaţia se face în cazul de faţă între autoturisme second-hand din străinătate şi cele deja înmatriculate în România, pentru cele din cea de-a doua categorie nu se achită această taxă de poluare.  Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte ţări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală naţională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar şi potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor, (hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta SRL c. Administrazione delle finanze dello Stato).

Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenţă de tratament s-a pronunţat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a., Inspector der Invoerrechten en Accijnzen sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Germania.

În hotărârile Tatu (nr. C 402/09, 7 aprilie 2010) şi Nisipeanu (C 263/10, 7 iulie 2011), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate şi caracterizate printr o vechime şi o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ţine seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piaţă, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiţii, reglementarea naţională menţionată are ca efect descurajarea importării şi punerii în circulaţie în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.

Aceleaşi consideraţii se impun în ceea ce priveşte regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 şi, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 menţin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre şi care se caracterizează printr o uzură şi o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piaţa naţională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.

Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie în statul membru menţionat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.

În dreptul intern, discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deşi în preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit realizarea protecţiei mediului prin realizarea unor programe şi proiecte pentru îmbunătăţirea calităţii aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plăteşte”.

Conferind o forţă juridică superioară dispoziţiilor O.U.G. nr. 50/2008, modificată, prin obligarea reclamantei la plata taxei de poluare, în vederea înmatriculării autoturismului menţionat, s-au  încălcat prevederile art. 110 TFUE, astfel că instanţa, în virtutea obligaţiei stabilite prin art. 148 alin. 4 din Constituţia României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenţei prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunţat de alineatul 2 al aceluiaşi articol din Constituţia României, va admite acţiunea reclamantului, va dispune anularea deciziei nr. ….. si va obliga paratele la restituirea sumei de …. lei, reprezentând plată nedatorată conform art. 992 C.civ.

În ceea ce priveşte cererea reclamantului de acordare a dobânzii, tribunalul reţine că în această materie dobânda legală este reprezentată de dobânda fiscală, iar potrivit art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală  „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.” Iar art. 70 alin. 1 C.pr.fiscală prevede: „Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare”.

Totodată, tribunalul mai reţine că prin Hotărârea CJUE pronunţată în cauza C 565/11 s-a statuat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. Curtea a avut în vedere principiul efectivităţii care impune, într o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei.

Prin urmare, tribunalul va obliga pârâtele la plata dobânzii legale în materie fiscală corespunzătoare, ce va fi calculată de la data plăţii taxei, până la data restituirii efective.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă, Tribunalul reţine următoarele:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 şi H.G. nr. 686/2008, taxa de poluare încasată se constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, iar potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ., partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţiuni, cu o cerere în garanţie sau în despăgubire.

H.G. nr. 686/2008 privind normele de aplicare a O.U.G nr. 50/2008 reglementează, în cadrul art. 3 alin. 5-8, modalitatea în care se transferă suma încasată cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare …., respectiv: Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unităţile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceştia sunt înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe sau îşi au domiciliul fiscal, în contul … "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule",codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice. În ultima zi lucrătoare a lunii, unităţile Trezoreriei Statului transferă în contul …. "Disponibil al fondului pentru mediu", deschis pe numele … la Trezoreria …. …. sumele colectate în contul prevăzut la alin. 4. Transferul sumelor se efectuează din contul …. "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule", codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (…..), la nivelul soldului creditor al contului. Concomitent cu efectuarea operaţiunilor de transfer prevăzute la alin. 6, unităţile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic ….. un fişier conţinând toate operaţiunile efectuate prin contul ….. "Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule.

Prin urmare, în condiţiile în care textele de lege prevăd că taxa de poluare se achită de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unităţile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceştia sunt înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe sau îşi au domiciliul fiscal, organ fiscal care  şi stabileşte taxa prin act administrativ fiscal, iar ulterior sumele sunt transferate în contul ….., rezultă, fără echivoc, atât raporturile fiscale dintre contribuabili şi administraţiile finanţelor publice, cât şi raporturile juridice dintre acestea din urmă şi …..  Pârâta …… este îndreptăţită a se regresa împotriva ….. în situaţia în care este obligată la restituirea taxei de poluare încasate, întrucât potrivit dispoziţiilor legale amintite a virat suma respectivă la bugetul Fondului pentru mediu, gestionat de ….. Bugetele administraţiilor finanţelor publice fiind distincte, din punct de vedere legal de bugetul Fondului pentru mediu, este evident că administraţiilor finanţelor publice, în situaţia în care sunt obligate la restituirea taxei de poluare încasate, se pot îndrepta împotriva …..cel puţin pe temeiul îmbogăţirii fără justă cauză.

Pentru aceste considerente, tribunalul va admite cererea de chemare în garanţie a …. şi va dispune obligarea acesteia la plata către ….. a sumelor ce fac obiectul cererii principale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ca neîntemeiată.

Admite cererea formulată de reclamantul …..în contradictoriu cu pârâtele …..

Anulează decizia nr….. pronunţată de …..

Obligă pârâta la restituirea către reclamanta a sumei de ….. lei reprezentând taxa pentru poluare, la care se adaugă dobânda legală de la data de plăţii până la data restituirii efective.

Admite cererea pârâtei …. ….. de chemare în garanţie a …...

Obligă pe chemata în garanţie la plata către pârâta a sumei ce face obiectul cererii principale.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 16.03.2016.

 Preşedinte, ****

Grefier, ****

Red./ Thred. Jud. G.G.I./ 6 ex.

Prin decizia civilă nr. ….. pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal a fost respins recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. ……. pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Contencios Administrativ şi Fiscal ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare