Plangere contraventionala

Sentinţă civilă 3064 din 19.12.2016


Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc, sub numărul 3064/322/2015 din data de 4.12.2015, petenta H.K. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ Covasna, anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PCVX nr. 011716 încheiat la data de 30.11.2015 de către un agent constatator al intimatului.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că procesul verbal este nelegal şi netemeinic, întrucât viteza reţinută de către agentul constatator nu este cea cu care a circulat, ştiind sigur că pe bord vitezometrul arăta o viteză mai mică de 100 de km/h. Astfel, agentul constatator nu a ţinut cont de eroare maximă tolerată de +3%, ceea ce ar fi atras încadrarea faptei la o altă contravenţie, cea prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 şi nu se impunea ridicarea permisului. Fără cheltuieli de judecată.

Cererea a fost motivată în drept pe dispoziţiile OG 2/2001 şi Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2002, pct. 3.1.1.c.

 În dovedirea acţiunii, petenta a depus în copie procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PCVX nr. 011716 încheiat la data de 30.11.2015.

În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei a fost legal timbrată cu timbru judiciar în cuantum de 20 de lei.

Prin întâmpinarea formulată şi depusă prin serviciul registratură la data de 30.12.2015, intimatul a solicitat respingerea acţiunii şi menţinerea procesului verbal ca fiind legal şi temeinic întocmit.

În motivarea întâmpinării, intimatul a prezentat situațiile de fapt și de drept reținute de agentul constatator, se invocă faptul că cei doi poliţişti au acționat conform competențelor, că cinemometrul de control rutier montat pe autospeciala MAI 34503 era verificat metrologic, fiind declarat „admis”, iar agentul constatator deține atestat de operator radar. Se  mai arată că, potrivit comunicării INM nr. 10260/10.12.2009, rezultă că nu se fac ajustări ale valorii afişate de cinemometru, iar faptul că măsurătorile efectuate cu cinemometru verificat metrologic sunt legale şi asupra lor nu se poate interveni. Intimatul a mai arătat că încadrarea faptei a fost realizată corespunzător, sancţiunea aplicată fiind în limitele actului normativ, procesul verbal fiind legal întocmit. Procesul-verbal nu cuprinde vicii de formă. Cu judecata în lipsă.

În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 205 alin. 2 Cod procedură civilă, OG 2/2001,  art. 48, art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, art. 121 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002.

În dovedirea întâmpinării, intimata a depus: buletin de verificare, atestat de operator „Autovision”, procesul-verbal, două fotografii,  raport agent constatator şi mijlocul material de probă – planşe foto, copie proces-verbal, adresă INM.

S-a depus răspuns la întâmpinare, prin care se susţine cererea introductivă, în plus, arătându-se că ora încheierii şi ora săvârşirii faptei nu pot fi identice, aşa cum a reţinut agentul constatator, impunându-se anularea procesului-verbal. În subsidiar, doreşte înlocuirea amenzii cu avertisment şi înlăturarea măsurii complementare. Se arată că petenta deţine permis de conducere încă din anul 1993, perioadă în care nu a avut niciodată permisul suspendat. Agentul constataor a supralicitat pericolul social al faptei, în condiţile în care la acea oră traficul era ca şi inexistent, iar carosabilul liber. Sancţiunea nu a fost proporţională cu pericolul social al faptei. Mai arată că are nevoie de permis, fiind administratorul unei firme, şi are nevoie de permis, prin ridicarea acestuia aducându-i-se prejudicii grave.

Intimatul a depus întâmpinare la cererea de modificare, solicitând respingerea acesteia, motivat de gradul ridicat de pericol social al faptei.

S-a depus răspuns la întâmpinare, reiterându-se cele susţinute anterior.

S-a administrat proba cu înscrisuri, inclusiv în circumstanţiere, s-a solicitat înregistrarea video a presupusei contravenții și istoricul abaterilor contravenționale la regimul circulației ale petentei.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenţiei seria PCVX nr. 011716 încheiat la data de 30.11.2015, ora 10:44, de către agentul constatator al intimatului IPJ Covasna, petenta a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 945 de lei pentru fapta prevăzută de art. 48 raportat la art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, aplicându-se şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.S-a reţinut că în data de  30.11.2015, ora 10:44,  petenta a condus autovehiculul marca Dacia Logan, alb, cu nr. de înmatriculare ….. în comuna ……, cu viteza de 102 Km/h, depăşind cu 52 km/h limita de viteză admisă pe acel sector de drum, viteză stabilită cu aparatul radar montat pe autospeciala poliţiei cu nr. MAI 34503, filmată şi stocată pe HD CV 23. Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PCVX nr. 011716 încheiat la data de 30.11.2015 a fost semnat de către petentă, la rubrica menţiuni fiind consemnat „ recunosc fapta”.

Potrivit dispoziţiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, după ce verifică dacă plângerea a fost introdusă în termen, instanţa are obligaţia legală de a analiza legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de constatare şi de a hotărî asupra sancţiunii aplicate.

Instanţa constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile conform dispoziţiilor art.31 alin.1 din OG nr.2/2001, modificată.

Instanţa mai reţine că, în buletinul de verificare metrologică rezultă că aparatul radar Autovision cu cameră video, montat pe Dacia Logan MCV nr. MAI 34503, care măsoară viteza atât în regim staţionar cât şi în regim de staţionare, a fost verificat la data de 26.03.2015, pe teren, rezultatul fiind „admis” şi valabil pe o perioadă de 1 an ( fila 21). Din atestatul de operator radar „Autovision” reiese că agentul constatator Muscalu Marian este autorizat să utilizeze acest aparat (fila 20).

În drept, potrivit art. 121 RA OUG 195/2002 ( HG 1391/2006), conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

Potrivit art. 48 din OUG 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă.

Potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depăşirea de către un conducător de autovehicul, cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Sub aspectul legalităţii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PCVX nr. 011716 încheiat la data de 30.11.2015, instanţa reţine că acesta respectă condiţiile de formă prevăzute de art.16 raportat la art.17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute, fapta fiind descrisă în mod corespunzător pentru a fi încadrată în textul de lege care reglementează contravenţia, nefiind necesară descrierea altor împrejurări faţă de conţinutul normei care descrie şi sancţionează fapta drept contravenţie, intimatul procedând la o individualizare corespunzătoare a sancţiunilor aplicate.

De asemenea, actul  sancţionator cuprinde data şi locul săvârşirii contravenţiei, fiind respectate totodată si prevederile art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal a fiind încheiat termenul de 6 luni de la data săvârşirii faptei. Faptul că ora săvârşirii contravenţiei este aceeaşi cu cea a încheierii procesului-verbal nu constituie un motiv de nulitate în acest caz, întrucât este evident  că  fapta a fost constată de către agentul constatator ce avea atestat de operator radar şi care a utilizat aparatul radar, agent M.M., iar procesul-verbal a fost încheiat de către celălalt membru al echipajului de poliţie, folosit la oprire, agent P.S.. Chiar şi dacă ar fi fost o eroare, între momentul constatării faptei  şi momentul încheierii procesului-verbal strecurându-se câteva minute, nu rezultă nicio vătămare pentru petentă, câtă vreme au fost doi agenţi constatatori în echipaj, fiecare cu atribuţii diferite.

Agentul constatator a menţionat numărul de identificare al autospecialei pe care este montat aparatul radar, menţiune conformă cu dispoziţiile art. 5.2.1 din Ordin 301/2005 de aprobare a NML 021-05/2005.

Instanţa reţine că petenta a contestat şi temeinicie a  actului astfel întocmit.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa de judecată reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării juridice până la proba contrară.

Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art. 34 din OG 2/2001 instanţa administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Persoana sancţionată contravenţional se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăţia sa. Această prezumţie nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenţie legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorităţii de stat.

Potrivit dispoziţiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, instanţa constată că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PCVX nr. 011716 încheiat la data de 30.11.2015 reprezintă un mijloc de probă ce conţine constatările personale ale agentului de poliţie aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Dat fiind că este vorba despre o contravenţie constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanţa apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului.

Mai mult de atât, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului, nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicaţie raţională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situaţii nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumţia simplă de fapt născută împotriva sa.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa constată că petenta nu a făcut dovada unei situaţii contrare celei reţinute în procesul-verbal de contravenţie, existând la dosar doar susţinerile acestuia în contra prezumţiei de temeinicie a actului contestat. Pe cale de consecinţă, în măsura în care petenta invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acestuia.

Mai mult, instanţa constată că intimatul a probat prin mijloacele de probă administrate în prezenta cauză, situaţia de fapt menţionată în procesul verbal PCVX nr. 011716 încheiat la data de 30.11.2015. Astfel, din vizionarea înregistrării video existenta în dosar rezultă în mod clar că petenta a circulat în localitate în data de  30.11.2015 la ora 10:44:46, cu viteza de 102 km/h.

La momentul surprinderii vitezei autoturismului petentei, nu erau alte autoturisme în raza aparatului radar.

De asemenea, analizând înregistrarea video, cât şi planşele foto depuse, acestea conţin menţiunile prevăzute de art. 3.5.1 din  Ordin 301/2005 de aprobare a NML 021-05/2005, astfel că pot fi folosite ca probă în prezentul dosar.

Instanța amintește totdată faptul că toate cerințele prevăzute în Ordin 301/2005 de aprobare a NML 021-05/2005, în forma în vigoare la data săvârșirii presupusei contravenții, sunt prevăzute pentru a fi respectate de cinemometre în timpul verificărilor/evaluărilor periodice, așa cum rezultă din art. 3 și 4 din acest act normativ, și sunt avute în vedere de instituția/laboratoarelecare efectuează evaluările. Odată declarat admis la verificările metrologice, un aparat radar/cinemometru respectă normele metrologice amintite. Prin urmare înregistrările sunt conforme, legale. Asupra acestor înregistrări nu se poate interveni ulterior. Viteza înregistrată de un astfel de cinemometru este viteza de deplasare a autoturismului țintă, cu tot cu erorile admise, și care sunt evaluate la verificări. Și funcția de autotestare și modul de funcționare a cinemometrului sunt verificate tot odată cu evaluările de specialitate. Acesta aspecte rezultă şi din adresa INM nr. 10260/10.12.2009 depusă la dosar la filele 22 şi urm.

În plus, pe buletinul de verificare metrologică, este menționat că verificările au avut loc pe teren, prin urmare în condiții de lucru.

Instanţa constată că fapta reţinută în procesul verbal corespunde realităţii, constituie contravenţie şi a fost săvârşită de către petentă, aceasta nereuşind să înlăture prezumţia de temeinicie şi legalitate a procesului verbal.

În ce priveşte temeinicia sancţiunii aplicate, instanţa apreciază că aceasta a fost corect stabilită în raport de textele sancţionatorii, iar în ceea ce priveşte proporţionalitatea sancţiunii, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancţiunilor aplicate petentei.

Opinia instanţei se fundamentează, pe de o parte, pe dispoziţiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancţiunea trebuie să fie proporţională cu pericolul social al faptei săvârşite, iar, pe de altă parte, pe dispoziţiile art. 21 alin. 3 din acelaşi act normativ, conform cărora, la aplicarea sancţiunii, trebuie să se ţină cont de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului.

Orice faptă contravenţională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenţionale asemănătoare, precum şi un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârşită fapta, la modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum şi la circumstanţele personale ale contravenientului şi la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat şi stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenţionale şi se reflectă în special în modul de sancţionare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.

Aşadar, observând sancţiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum şi cuantumul ridicat al acesteia, se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de textul legal, prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanţa reţine că pericolul social al faptei reţinute ca fiind săvârşite de către petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanţă deosebită, respectiv cele privind circulaţia pe drumurile publice. Ca atare, instanţa va considera operaţiunea de individualizare a sancţiunii aplicate ca fiind corect şi proporţional realizată în raport de fapta reţinută şi impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite, în condiţiile în care  dispoziţiile legale incidente urmăresc îmbunătăţirea siguranţei rutiere în general.

Faţă de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârşire a faptei, care să justifice reţinerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanţa nu poate reţine că în speţă s-ar impune reindividualizarea sancţiunii amenzii contravenţionale aplicate.

În ceea ce priveşte posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancţiunea avertismentului, reţinând că petenta a fost sancţionat cu amendă, instanţa consideră că scopul educativ, dar şi cel preventiv al sancţiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii şi a sancţiunii complementare, în acest fel asigurându-se atât prevenţia generală, cât şi cea specială.

Instanţa, cercetând istoricul sancţiunilor la regimul circulaţiei al petentei, constată că aceasta a săvârşit mai multe astfel de abateri contravenţionale ( fila 18), aşa încât, faţă de perseverenţa contravenţională a petentei, nu se justifică înlocuirea sancţiunii amenzii aplicate cu cea a avertismentului şi înlăturarea suspendării dreptului de a conduce, având în vedere viteza mare cu care a circulat petenta în localitate ( cu 52 de km /h peste limita legală), ştiută fiind frecvenţa accidentelor auto petrecute în mediul rural, unde în mod neaşteptat pot apărea persoane sau oameni pe carosabil..

Măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce este luată de drept şi reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumţie de vinovăţie a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenţiei ce face obiectul procesului în faţa instanţei. Prin urmare această sancţiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât priveşte protecţia interesului public faţă de riscul potenţial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulaţie rutieră şi îndeosebi faţă de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispoziţiilor legale pentru participanţii la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curţii Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski v. Franţa, 7 decembrie 1999).

Cu toate acestea, instanţa constată că şi această sancţiune trebuie să fie supusă unui control judecătoresc şi unei operaţiuni de individualizare, atât în temeiul art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, care prevede că "sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite", text în care nu se face nici o distincţie după cum ar fi vorba de sancţiuni principale sau sancţiuni complementare, cât şi în temeiul art. 6 şi 7 din  Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În aceste condiţii, aplicând aceleaşi principii la dreptul intern, cu atât mai mult sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce are un caracter "penal" în sensul Convenţiei, astfel că aplicarea acestor sancţiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanţelor, iar instanţa are dreptul în condiţiile art. 31 din OG 2/2001, să verifice şi modul de individualizare a acestei sancţiuni.

Cu toate acestea, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei, instanţa apreciază că şi sub aspectul sancţiunii complementare s-a realizat o corectă individualizare a acesteia, neimpunându-se exonerarea petentei de la executarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. Instanţa consideră că trebuie păstrată o proporţionalitate între valorile sociale protejate ( siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, atât pentru petentă cât şi pentru ceilalţi participanţi la trafic) şi interesele particulare ale petentei, în acest caz, faţă de viteza mare cu care a circulat în localitate, balanţa înclinând către interesele generale.

Aşadar, fiind menţinută prezumţia de temeinicie şi legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forţa probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumţia de nevinovăţie a petentei, căreia într-adevăr i-a conferit relevanţă Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi în materie contravenţională, prin oferirea posibilităţii fiecărei părţi implicate în a-şi dovedi susţinerile şi, ţinând seama că prin procesul-verbal de contravenţie acesteia i-a fost aplicată sancţiunea amenzii în cuantum de 945 de lei şi măsura complementară de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, dozate în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanţa  va considera că plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PCVX nr. 011716 încheiat la data de 30.11.2015 este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, şi implicit va menţine procesul verbal de constatare a  contravenţiei.

Fără cheltuieli de judecată.

Domenii speta