Contraventii, Legea 61/1991, gradul de pericol social, aplicarea avertismentului

ROMANIA

JUDECĂTORIA INEU, JUDEŢUL ARAD OPERATOR 2826

DOSAR NR. …

SENTINŢA CIVILĂ NR. …/2014

Şedinţa publică din data de 15 decembrie 2014

Preşedinte : …

Grefier : …

S-a luat în examinare plângerea contravenţională formulată de petentul M. V. împotriva intimatei Inspectoratul Judeţean de Poliţie Arad, pentru anularea procesului-verbal seria PA, nr.2526318 încheiat la data de 02.08.2014.

La apelul nominal se prezintă martorul F. I.-G., lipsă fiind petentul M.V. şi intimata.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care instanţa procedând la legitimarea martorului F. I.-G., acesta arată că a pierdut cartea de identitate, sens în care se legitimează după cartea de alegător nr. …, din care rezultă seria şi numărul cărţii de identitate, respectiv seria …, identificându-se cu CNP ….

S-a procedat la audierea martorului  comun F. I.-G., sub prestare de jurământ, declaraţia acestuia fiind consemnată în proces-verbal, ataşat dosarului cauzei.

Constatând că nu s-au formulat alte cereri, instanţa declară încheiată cercetarea procesului şi rămâne în pronunţare pe baza probelor de la dosar.

Plângerea este legal timbrată cu 20 lei, taxă judiciară de timbru potrivit art.19 din OUG nr.80/2013, dovada plăţii fiind ataşată la fila 16 dosar.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată la această instanţă la data de 25.09.2014, petentul M. V., domiciliat în …, CNP …, a solicitat în contradictoriu cu intimata IPJ Arad, cu sediul în Arad, strada Vârful cu Dor, nr. 17-19, judeţul Arad, anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei seria PA nr.2526318, întocmit de intimată la data de 02.08.2014.

Nu a solicitat cheltuieli de judecată.

În fapt, petentul arată că în noaptea de 02.08.2014 în jurul orelor 030 a sunat la apelul de urgenţă 112 pe motiv că unul dintre trecătorii de pe stradă i-a adresat injurii şi ameninţări, pe motiv că nu a vrut să stea de vorbă cu el.

Petentul a menţionat că nu a vrut să vorbească cu acesta deoarece era în stare de ebrietate şi a mai avut probleme cu această persoană, respectiv cu numitul S. A.

La sosirea organelor de poliţie, persoana în cauză nu a mai fost de faţă, iar petentul a fost sancţionat contravenţional conform Legii nr.61/1991, art.2 pct.11.

După sosirea organelor de poliţie, în maxim 3 minute a apărut şi persoana în cauză.

Deşi martorii P. G., F. G. şi R. A. au fost audiaţi nu au mai fost luaţi în considerare.

Petentul arată că nu este adevărat că nu a fost de faţă atât timp că a fost şi legitimat, mai mult petentul a prezentat cartea de identitate şi actele firmei al cărui administrator este.

În continuare, petentul arată că agentul care s-a prezentat la faţa locului a specificat că „apelul de urgenţă se apelează numai în cazul în care sunt distrugeri în local sau vătămări corporale, mai exact a afirmat că „Noi când ajungem vrem să vedem sânge, capete sparte şi mese rupte”.

Faţă de cele arătate, petentul solicită a se lua măsuri legale şi anularea procesului-verbal.

Iniţial, plângerea a fost depusă la organul constatator, care a înaintat-o intimatei la data de 25.09.2014.

Plângerea nu a fost motivată în drept, fiind aplicabile prevederile OG nr.2/2001 cu modificări, prevederile Legii nr.61/1991 republicată.

În probaţiune, petentul a anexat plângerii în copie: proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, seria PA nr. 2526318 fila 3, chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru f.16, şi a solicitat audierea martorilor P. G. şi F. I.-G.

Plângerea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în baza art. 19 din OUG nr. 80/2013 (fila 7).

Intimata a depus întâmpinare la data de 25.09.2014 prin care a solicitat respingerea plângerii şi menţinerea procesului-verbal ca temeinic şi legal întocmit, în susţinerea poziţiei arătând că procesul-verbal fiind un act juridic administrativ unilateral, emană de la o autoritate publică ce are competenţa de a constata şi de a sancţiona faptele contravenţionale, şi se bucură de prezumţiile de legalitate, de autenticitate şi de veridicitate, are forţă probantă se execută din oficiu şi este întocmit în forma: ,,ad validatem”, cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă în scopul producerii efectelor  juridice, pentru care a fost întocmit.

În esenţă, invocă principiul legalităţii, aplicabil dreptului administrativ, în general şi materiei contravenţionale, în special presupune că rezultatul interpretării legii contravenţionale să fie concordant cu voinţa legiuitorului, iar textul nu poate fi interpretat nici extensiv, nici restrictiv (lex dixit quam voluit).

Pe fond, intimata consideră că până la proba contrară, procesul verbal de constatare a contravenţiei face dovada celor consemnate, iar potrivit normelor procesual civile,, cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.

Instanţa trebuie să aibă în vedere particularitatea evenimentului, configuraţia locului precum şi ora consumării sale, constatările personale ale poliţiştilor în ceea ce priveşte starea conflictuală precum şi poziţiile subiective ale celor implicaţi şi să ţină cont de faptul că a existat o sesizare prin care se solicită intervenţia organelor abilitate, constatarea agentului constatator fiind determinată de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Potrivit OG 2/2001, poliţistului i se acordă dreptul şi obligaţia de a face constatări directe, prin propriile simţuri, cu privire la încălcarea legii, constatările sale şi implicit actele întocmite bucurându-se de prezumţia de legalitate şi temeinicie care nu este însă una absolută.

În speţă este rezonabilă prezumţia ca cele consemnate în procesul verbal, corespund realităţii întrucât agentul constatator a fost prezent la săvârşirea contravenţiei şi a consemnat ceea ce a văzut( situaţie asemănătoare cu procedura infracţiunii flagrante). Ar fi nerezonabil să se prezume contrariul respectiv că agentul constatator ar fi consemnat în mod voit o situaţie falsă urmărind sancţionarea nedreaptă a petentului ceea ce ar presupune săvârşirea mai multor infracţiuni de către agentul de poliţie, procesul verbal de contravenţie fiind încheiat de către un funcţionar aflat în exercitarea atribuţiunilor de serviciu, face dovada până la înscrierea în fals potrivit art.270 c.pr.civ.

În conformitate cu dispoziţiile art.21 alin.3 din OG 2/2001, sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de  împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul verbal.

Intimata consideră că pentru descurajarea, menţinerea respectului faţă de lege şi asigurarea fermităţii intervenţiei organelor abilitate este necesară amenda aplicată, aceasta dacă se ia în considerare şi situaţia personală a contravenientului altminteri s-ar produce pe viitor lipsa conştiinţei de conformare socio – juridică şi scăderea prestigiului instituţiilor statului menite să protejeze un interes general de a cărui respectare se bucură toţi cetăţenii oneşti.

Apreciază intimata că nivelul minim al amenzii corespunde pericolului social al faptei şi conduitei petentului.

În probaţiune, intimata a depus la dosar în copie: fişă de intervenţie la eveniment f.4, declaraţie extrajudiciară martor Faur Ioan-Gabriel f.5, declaraţie  extrajudiciară martor P. G. f.6, raport AS B. L. f.7 şi a solicitat audierea martorilor P. G. şi F. I.-G.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele:

Prin procesul-verbal seria PA nr. 2526318 încheiat la data de 02.08.2014, în Ineu de către intimata IPJ Arad, petentul M. V., a fost sancţionat cu  amendă în cuantum de 500 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art.2 pct.11 din Legea nr. 61/1991 şi sancţionată de art. 3 alin.1 lit.a din Legea nr. 61/1991, republicată, fila 3 dosar.

În fapt, s-a reţinut în sarcina petentului că în data de 02.08.2014, ora 00.45, a apelat serviciul de urgenţă 112 sesizând un scandal pe terasa barului a cărui administrator este din Ineu, strada Republicii, nr.22, iar ajunşi la faţa locului scandalul nu s-a confirmat, fiind vorba doar de injurii cu numitul S. A. din Ineu.

În termen legal, petentul a formulat plângere împotriva procesului verbal de mai sus, solicitând anularea acestuia atât pentru considerente de nelegalitate cât şi pentru considerente de netemeinicie expuse mai sus.

Instanţa, analizând procesul-verbal atacat sub aspectul legalităţii constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condiţiilor de formă reglementate sub sancţiunea nulităţii absolute de art.16 din O.G. nr.2/2001, care pot fi invocate de instanţă din oficiu.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal, instanţa reţine că procesul-verbal de constatare a contravenţiei se bucură de o prezumţie relativă de validitate cu privire la constatările făcute cu propriile simţuri de agentul care a încheiat procesul-verbal. Astfel, întrucât fapta petentului de a apela la serviciul de urgenţă 112, a fost constatată de către agentul care a întocmit procesul-verbal, potrivit art. 16 şi art. 34 din Ordonanţa nr. 2/2001, petentului trebuind să facă dovada unei fapte contrare celei constatate în procesul-verbal de contravenţie. 

Împrejurarea că sarcina probei revine petentului sancţionat contravenţional nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi nici prezumţia de nevinovăţie asimilată dreptului penal, întrucât plângerea contravenţională presupune o judecată contradictorie cu toate garanţiile procesuale care decurg din aceasta. În hotărârea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Anghel c. României, s-a concluzionat, din perspectiva desfăşurării procedurii în ansamblul său şi asigurării dreptului la un proces echitabil, faptul că instanţa naţională a aşteptat de la reclamant să inverseze prezumţia de legalitate şi de temeinicie a procesului-verbal în litigiu, raportând proba contrarie la expunerea faptelor stabilită în procesul-verbal. Curtea a subliniat că o asemenea abordare a instanţelor naţionale nu este surprinzătoare, în măsura în care regimul juridic aplicabil contravenţiilor este completat de dispoziţiile Codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul „onus probandi incubit actori” – sarcina probei revine reclamantului. Această regulă presupune că, obligaţia de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui care invocă fapta, fiind acceptat de către Curte faptul că orice sistem juridic cunoaşte prezumţiile de fapt şi de drept pe care Convenţia nu le împiedică în principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depăşească un anumit prag.

În acest sens, potrivit jurisprudenţei Curţii EDO materia contravenţiilor este asimilată materiei penale, fiindu-i aplicabile garanţiile art. 6 din Convenţia EDO. De asemenea, Convenţia nu se opune unei prezumţii de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal însă cu două condiţii: sancţiunea prevăzută de lege să nu fie gravă şi să existe posibilitatea administrării de probe in vederea răsturnării prezumţiei de către petent, în acest sens pronunţându-se Curtea EDO în hotărârile Anghel c României, Haiducu c României, Nicoleta Gheorghe c României.

Cu respectarea principiilor prezumţiei de nevinovăţie şi al egalităţii armelor impuse de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, precum şi a principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare prevăzute de Codul de procedură civilă, s-a dat posibilitatea ambelor părţi de a propune probe.

Potrivit art.2 pct.11 din Legea nr.61/1991, republicată ,, Constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenţiei la faţa locului, fără motiv întemeiat,,.

Potrivit art. 2 alin. 2 din OUG 34/2008,, numărul unic pentru apelurile de urgenţă se apelează atunci când este necesară intervenţia agenţiilor specializate de intervenţie, pentru asigurarea asistenţei imediate în situaţii în care este periclitată viaţa, integritatea ori sănătatea cetăţeanului, ordinea publică, proprietatea publică sau privată ori mediul,, la art. 32 fiind menţionate faptele ce constituie contravenţii.

În speţă, contravenientul a fost sancţionat pentru nerespectarea prevederilor art. 2 pct.11, din Legea nr.61/1991, republicată.

Astfel, din probele administrate respectiv declaraţia petentului consemnată la termenul din 03 noiembrie 2015, fila 22, declaraţiile martorilor P. G. şi F. I.-G., filele 27,32 dosar, raportul agentului constatator AS B. L. f.7 , rezultă că în noaptea de 1 spre 2 august 2008, în jurul orelor 12,30, petentul se afla pe terasa aparţinând societăţii al cărei administrator este, împreună cu martorul P. G. La un moment dat au venit un grup de cetăţeni romi, în care l-a recunoscut pe numitul S. A., au solicitat să fie serviţi cu băutură pe datorie, petentul refuzând să-i servească pentru că aceştia erau deja băuţi, spunându-le de asemenea că nu serveşte pe datorie.

În acest context, cetăţenii romi i-au adresat injurii şi ameninţări petentului , printre care„vezi tu ce o să păţeşti, o să venim la tine la terasă, te aranjăm noi”, după care au plecat.

Deoarece petentul s-a simţit ameninţat, fiindu-i teamă de comportamentul cetăţenilor romi, care au mai creat probleme în trecut, a solicitat intervenţia poliţiei, apelând numărul 112.

La un moment dat cetăţenii romi au revenit adresând injurii şi ameninţări petentului, chiar de faţă cu agenţii de poliţie.

Martorul P. arată că atunci când au sosit la faţa locului , agenţii de poliţie au întrebat de ce au fost sunaţi, deoarece nu văd „sânge, capete sparte şi mese rupte”.

Aceste aspect sunt coroborate şi cu declaraţia martorului F. I.-G., care arată că deoarece petentul a fost înjurat de unul dintre cetăţenii de etnie romă care s-au oprit în faţa terasei aparţinând petentului, petentul a sunat la  numărul 112, iar la faţa locului organele de poliţie i-au reproşat petentului că a sunat la nr.112 şi nu la poliţie.

Cu privire la incidentul din aceasta seara, martorul declară că probabil era nevoie să se sune la poliţie, fiind vorba de ameninţări şi injurii adresate în mod direct petentului, respectiv apreciindu-se ca fiind necesară intervenţia poliţiei pentru a se isca scandal, deoarece petentul a afirmat că în trecut a mai avut altercaţii cu unul dintre cei doi cetăţeni romi.

De asemenea, acelaşi martor mai arată că în seara de 02 august 2014 cel vizat de cei doi cetăţeni romi era petentul, fiind de faţă când poliţia venit pentru prima dată, înţelegând că în acea seară a mai venit de circa 2 ori, neştiind dacă s-au luat sau nu măsuri.

În fine, după plecarea organelor de poliţie, cei doi cetăţeni romii l-au sunat pe petent pe mobil, împrejurare în care i-au adresat de asemenea ameninţări, despre care organele de poliţie au luat cunoştinţă, aceştia reîntorcându-se la local, petentul punând telefonul pe speaker, sens în care organele de poliţie au afirmat că cei doi cetăţeni romi au fost amendaţi cu 200 lei, mai precis numitul S. A. a fost amendat.

Raportat la cerinţele menţionate în texul legal sancţionator, şi anume solicitarea intervenţiei la faţa locului a organelor de menţinere a ordinii publice fără motiv întemeiat, în speţă instanţa este chemată să analizeze în împrejurările analizate se poate reţine existenţa unui motiv întemeiat, deoarece legiuitorul nu a menţionat nici chiar exemplificativ care ar fi motivele ce pot fi apreciate ca întemeiate, rezultă deci că aceste trebuie analizate de la caz la caz.

Fără a se relua cele mai sus analizate, în cazul petentului deşi a existat un motiv pentru solicitarea prezenţi organelor de ordine din cadrul poliţiei orăşeneşti, acest motiv avea la bază doar o potenţială stare de pericol, bazată pe împrejurări anterioare serii respective şi a unor neînţelegeri mai vechi cu cetăţenii de etnie romă.

Potrivit prevederilor OUG 34/2008, apelarea la numărul unic de urgenţă  presupune intervenţia agenţiilor specializate de intervenţie, justificate pe acţionarea directă şi imediată, ceea ce în cazul petentului nu poate fi reţinută.

Instanţa reţine deci că în mod corect s-a reţinut incidenţa art.2 pct.11 din Legea nr.16/1991, procesul verbal fiind legal întocmit.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii, instanţa are în vedere  prevederile art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 „Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

În temeiul dispoziţiilor art.7 alin.3 din O.G. nr.2/2001 „avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune”.

De asemenea, în virtutea principiului proporţionalităţii, ridicat la rangul de principiu general de drept comunitar, înainte de a fi consacrat  în art. 33 par. 3  din Tratat, legalitatea unei reglementări, este subordonată condiţiei ca mijloacele pe care le foloseşte să fie capabile să realizeze obiectul urmărit în mod legitim de reglementarea în cauză, şi să  nu meargă dincolo de ceea ce este  necesar pentru  a-l atinge,  dat fiind că,  atunci când poţi alege din mai multe măsuri corespunzătoare se impune să recurgem în principiu, la cea mai puţin constrângătoare - Hotărârea Industrias Pesqueras/ Comisie , din 24.04.1996.

Având în vedere împrejurările arătate, instanţa reţine că sancţiunea contravenţională a amenzii în cuantum de 500 de lei este disproporţionată în raport de fapta reţinută în sarcina petentului, având în vedere că organele de ordine publică au constat la faţa locului existenţa unui conflict şi au trecut la sancţionarea celor implicaţi, considerent pentru care se apreciază că sancţiunea contravenţională a avertismentului este suficientă iar scopul sancţiunii contravenţionale putând fi realizat şi prin aplicarea unei măsuri de atenţionare a contravenientului cu menţiunea ca pe viitor să se conformeze normelor legale privind condiţiile şi situaţiile în care este solicitată.

Pe cale de consecinţă, pentru considerentele expuse, văzând în drept prevederile art.2 pct.11 din Legea nr.16/1991 republicată, respectiv prevederile  OG nr.2/2001, cu modificări, va admite în parte plângerea formulată de petent în sesnul constatării netemeiniciei procesului verbal de constatare a contravenţiei, seria PA, nr.2526318 întocmit de intimată la data de 02.08.2014, a se dispune anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei, seria PA, nr.2526318 întocmit de intimată la data de 02.08.2014 cu privire la sancţiunea aplicată pe care o va  înlocui cu sancţiunea avertismentului, urmând a fi atenţionat petentul asupra normelor legale încălcate şi a respectării acestora pe viitor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte plângerea formulată de petentul M. V., domiciliat în …, CNP …, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliţie Judeţean Arad, cu sediul social în Arad, str. Vîrfu cu Dor,  nr.17-19, jud.Arad, pentru anulare  proces verbal de constatare a contravenţiei.

Constată netemeinicia procesului verbal de constatare a contravenţiei, seria PA, nr.2526318 întocmit de intimată la data de 02.08.2014.

Dispune anularea procesului verbal de constatare a contravenţiei, seria PA, nr.2526318 întocmit de intimată la data de 02.08.2014 cu privire la sancţiunea aplicată şi înlocuieşte sancţiunea contravenţională a amenzii de 500 lei, cu aceea a avertismentului.

Atrage atenţia petentului asupra normelor legale încălcate şi a respectării acestora pe viitor.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. În caz de exercitare, cererea de apel se depune la Judecătoria Ineu.

Pronunţată în şedinţa publică din 15.12. 2014.

Preşedinte Grefier

Domenii speta

Spete similare