Exercitarea autorităţii părinteşti, stabilire domiciliu minor şi pensie de întreţinere

Text speţă

Pe rol fiind pentru azi judecarea cauzei civile (minori şi familie) formulată de către reclamantul M  G , împotriva pârâtei M  L  E , având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti, stabilire domiciliu minor şi pensie de întreţinere.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică nu se prezintă părţile.

Procedura este legal  îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Se constată că mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 21 octombrie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, instanţa având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunţării pentru termenul din 28 octombrie 2015, apoi pentru termenul de azi 4 noiembrie 2015, când s-a hotărât prezenta cauză.

JUDECĂTORIA

DELIBERÂND

 Constată că prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă la data de 23.02.2015 reclamantul M  G  a chemat în judecată pe pârâta M  L  E , solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună în temeiul art. 398 Cod Civil exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de către reclamant privind pe minorii  M S T  , respectiv M  B  G  , stabilirea domiciliului minorilor la reclamant; obligarea pârâtei la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 1/3 în favoarea minorilor; obligarea pârâtei la eliberarea cărţilor de identitate ale minorilor şi

a certificatelor de naştere ale acestora, iar în subsidiar în măsura în care instanta apreciază că se impune exercitarea autorităţii părinteşti în comun solicita a se pronunţa o hotărâre care să ţină loc de acordul pârâtei la întocmirea paşapoartelor minorilor şi scoaterea acestora din tară. Totodata a solicitat ca în situatia in care instanţa apreciază că nu se impune stabilirea domiciliului minorilor la reclamant,  solicită încuviinţarea unui program de vizitare a minorilor săptămânal în zilele de luni, miercuri şi vineri de Ia ora 15 pană la ora 21, primul şi al treilea weekend din lună de vineri ora 15 până duminică la ora 20 , în ceea ce priveşte sărbătorile de Crăciun şi Paşte acestea să alterneze pe rând cu fiecare părinte, iar cu privire la vacanţe prima jumătate din acestea, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea în fapt, reclamantul arată că prin Sentinţa Civilă

 nr.1195/02.10.2007 pronunţată în dosar nr.264/187/2007 al Judecătoriei-Beiuş s-a încredinţat pârâtei spre creştere şi educare minorii M S  T  şi M  B  G , iar prin Sentinţa Civilă nr. 215/10.02.2010 pronunţată în dosar nr. 158/187/2010 al Judecătoriei Beius s-a încuviinţat în favoarea reclamantului legături personale cu minorii în perioada vacanţelor de vară şi iarnă, respectiv dreptul la convorbiri telefonice. Reclamantul arata ca de la data pronunţării Sentinţei Civile nr. 215/2010 şi până în prezent pârâta îi interzicea sub diferite pretexte să păstreze legături personale cu minorii. Datorită conflictului dintre reclamant şi pârâtă generat de către aceasta din urmă nu au existat legăturile personale ale reclamantul cu minorii în condiţii de normalitate.

Menţionează reclamantul ca a fost plecat pentru o perioadă de timp la muncă în străinătate, iar când revenea în ţară deşi îşi dorea să-si vadă copiii şi să petreacă timp cu aceştia pârâta nu ii lasă nici măcar să se apropie de casă, cu toate că era vorba de locuinţa comună. Mai mult aceasta a relatat unor persoane faptul că s-ar bucura să intre în curtea acesteia, în scopul de a vizita minorii, întrucât va fi ocazia perfectă de a-şi înscena o eventuală violentă exercitată de către reclamant pentru a putea sesiza poliţia. Mai arata ca referitor la posibilitatea de a duce copiii în vacanţă în străinătate nici nu se putea aduce vorba deoarece parata refuza vehement.Mai arata ca, chiar şi atunci când venea în ţară de sărbători, deşi discuta în prealabil să îi permită să petreacă sărbătorile sau săptămâna care îmi revenea potrivii programului stabilit, după aproximativ 2 zile, îl suna şi îi impunea ca în cel mai scut timp să duc copiii înapoi acasă, de fiecare dată fiind ameninţat cu sesizarea poliţiei, cu toate că minorii abia aşteptau să se întâlnească cu reclamantul.

Reclamantul mai arata ca pârâta îi interzicea inclusiv legături telefonice cu minorii, deşi telefoanele au fost trimise de către el pentru a fi utilizate de către minori. Mai mult parata le confisca telefoanele pentru ca minorii să nu poată lua legătura cu reclamantul, ajungând până într-acolo în a bloca telefoanele, devia apelurile pe telefonul acesteia, iar în urmă cu 3-4 zile de a veni în ţară chemat fiind de urgenţă de către copii, i-a spart copilului cel mare în vârstă de 17 ani telefonul după o convorbire cu reclamantul, amenintându-l şi pe copilul cel mic că va avea aceeaşi soartă dacă va îndrăzni să răspundă la telefon când sună tatăl. Deşi copiii doreau să meargă în vizită la părinţii reclamantului, pârâta le interzicea acest lucru ajungând la ameninţări precum „ dacă veţi trece peste cuvântul meu vă mănâncă puşcăria, nu veţi mai avea acces la televizor, nu veţi mai ieşi din casă. Mai  arata ca a fost obligat prin Sentinţa Civil nr. 1195/2007 la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorilor în cuantum de 130 lei,insa îi trimitea lunar pârâtei cel puţin 100 Euro plus articole de îmbrăcăminte şi alte bunuri pentru copii. Menţionează că de dragul copiilor a trimis bani inclusiv pentru a schimba geamurile din lemn în geamuri termopane, bani de lemne, aceasta cu toate că eram divorţaţi, confortul copiilor săi fiind pe primul plan. In ciuda tuturor acestor sume trimise lunar se pare că minorii nu au beneficiat niciodată de bani în interesul lor, pârâta nici în prezent nu le acordă acestora un buget minim de cheltuieli, foarte rar când primeau bani de buzunar şi, aceştia în sumă de 1 leu şi nici măcar pachet cu mâncare pentru şcoală. Mai arata ca, a existat o situaţie în care minorul M  S  T  în timp ce se întorcea acasă cu trenul de la Liceul Teoretic N  J  din localitatea T la care este înscris, urmare a unei defecţiuni la mijlocul de transport a fost nevoit să stea 2 ore în tren să aştepte ca acesta să se pună în funcţiune, deoarece nu avea niciun leu asupra sa pentru a lua un alt mijloc de transport să ajungă acasă. Ca urmare a lipsei banilor, băiatul cel mare s-a dus să muncească la pădure şi la săpat de grădini, diverse activităţi gospodăreşti pentru a avea bani de abonament de transport, bani de buzunar pentru el şi fratele său. In ceea ce priveşte pachetele pe care reclamantul le trimitea copiilor, abia în prezent a aflat de la copii faptul că în momentul în care pachetele ajungeau aceştia nu aveau dreptul să deschidă coletele până ce pârâta împreună cu amica care locuieşte în fostul domiciliu conjugal de aproximativ 8 ani, ajungeau acasă. Din relatările minorilor cele două aveau prioritate în a-şi alege din bunurile trimise de către reclamant, sub pretextul că nu au nevoie de atâtea lucruri, în plus pârâta le impunea minorilor să il sune şi să-i solicite diverse produse de care aceasta avea nevoie, precum calculator, imprimantă, laptop, tabletă, televizor, biciclete. Menţioneaza cu titlu de exemplu faptul că dintre bunurile solicitate reclamantul le-a trimis din Italia un calculator complet echipat copiilor, care în realitate nu au beneficiat de el, întrucât pârâta a instalat calculatorul în dormitorul acesteia, dându-le voie copiilor la mari insistenţe din partea acestora la 1 -2 ore pe săptămână.

Referitor la creşterea şi educarea minorilor, arata ca  pârâta nu are în vedere doleanţele minorilor privind activităţile extraşcolare, precum fotbal, etc. Mai mult cu toate că minorul M  S  T  îşi doreşte să urmeze cursurile Liceului Sportiv din O  întrucât este pasionat de fotbal, pârâta ia cerut ca vrea să audă acest aspect, refuzându-i acestuia orice propunere legată de viitorul lui pe acest drum.Mentioneaza ca desi  a discutat cu aceasta să fie de acord să înscrie minorul la Liceu la O  şi să locuiască în internat, reclamantul fiind de acord să suporte cheltuielile privind şcolarizarea şi internatul, aceasta nu a fost de acord, condiţionând transferarea-copilului la şcoală in O , de plata zilnică din partea reclamantului în naveta cu autoturismul său personal. In ceea ce priveşte minorul M  B  G  deşi este pasionat de arte plastice, fiind în clasa a 8-a, pârâta nu acceptă sub nicio formă ideea de a se perfecţiona în acest domeniu, obligându-1 ca la sfârşitul clasei a 8 a să opteze pentru un profil de mecanică.

Reclamantul mai arată că starea psihică şi sufletească a minorilor este profund afectată de comportamentul pârâtei şi a aşa zisei amice a acesteia, cei doi având în permanenţă o temere interioară legată de ce urmează să se întâmple cu ei, motiv pentru care în prezent copiii nu doresc să se mai întoarcă acasă alături de pârâtă. Mai arata reclamantul ca  amica pârâtei se implica în „creşterea şi educarea,, acestora fiindu-le adresate injurii şi cuvinte vulgare de faţă cu mama, care nu avea nici o reacţie în acest sens. Arata ca deşi amica pârâtei nu are niciun drept asupra minorilor, aceştia sunt nevoiţi să stea în poziţie de drepţi în faţa lor, pârâta încurajând atitudinea amicei sale legate de copii prin a spune copiilor că pararea acestora nu contează, că nu au drept să comenteze şi că aceasta trebuie considerată o a „ doua mamă.., Minorii erau obligaţi să mănânce doar ceea ce le permiteau cele două, indiferent dacă le plăcea sau nu, neavând voie să-şi gătească ei altceva atunci când acestea erau acasă, minorii fiind nevoiţi a-şi găti pe ascuns atunci când acestea lipseau, fiind mustraţi şi pedepsiţi.. Apreciază că având în vedere aspectele învederate, minorii nu pot continua să locuiască în aceea casă, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu înţelege ce caută aceea doamnă să locuiască împreună cu copiii sai şi cu ce drept aceasta ia decizii în privinţa lor. Mai arata ca a încercat soluţionarea pe cale amiabilă a problemelor legate de vizitarea copiilor, precum şi de stabilirea domiciliului acestora la reclamant, dat fiind mediul şi trauma la care aceştia sunt supuşi, prezentându-se la informarea la mediere însă pârâta a condiţionat stabilirea domiciliului copiilor la reclamant de renunţarea la cota parte din moştenire. Intrucât a apreciat că nu este vorba de vânzare-cumpărare de obiecte, ci de nişte suflete de copii, reclamantul văzând cât de afectaţi şi marcaţi sunt minorii, prin intermediul avocatei S  S  am invitat-o la o nouă mediere în data de 20.02.2015 însă aceasta a refuzat comunicând că n-are decât să se judece cu ea. Arata ca in prezent copiii refuză sub orice formă să se întoarcă acasă, marcaţi fiind de ceea ce-se întâmplă reclamantul i-a prezentat în cursul zilei de 19.02.2015 la un consult psihologic la d-na psiholog L  C , aceasta realizând un raport de evaluare al minorilor, pe care însă nu 1-a putut elibera întrucât copiii nu au actele de identitate asupra lor.Mentioneaza ca parata  le interzicea acestora să aibă asupra lor actele de identitate. Arata ca ca i-a solicitat personal pârâtei să îi elibereze cărţile de identitate ale minorilor şi certificatele de naştere ale acestora, însă a refuzat, motiv pentru care reclamantul a apelat inclusiv la ajutorul poliţiei în acest sens.

În drept au fost invocate dispoziţiile  art. 398, art. 497, art. 529 Cod civil.

La data de 20 martie 2015 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care arată că se opune ca autoritatea părintească privind cei doi minori să fie exercitată exclusiv de către reclamant.

In  motivarea in fapt a întâmpinării , arată că prin sentinţa civilă nr. 1195/2007, pronunţată de Judecătoria Beiuş în dosar nr. 264/187/2007, s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor , iar cei doi minori i-au fost încredinţaţi spre creştere şi educare, reclamantul fiind obligat să plătească pe seama acestora suma de 130 lei lunar, cu titlu pensie de întreţinere. Arată că în considerentele hotărârii se menţionează faptul că reclamantul a plecat în Italia în luna februarie 2005 şi nu s-a mai întors la domiciliul comun. Mai arată că, i se pare interesant faptul cum i-a revenit reclamantului iubirea paternă după 9 ani de zile, perioadă în care acesta a locuit în Italia, iar minorii s-au aflat în îngrijirea exclusivă a sa.

Pârâta mai arată că datorită faptului că reclamantul nu a achitat pensia de întreţinere stabilită pe cale judecătorească, care era într-un cuantum foarte mic raportat la veniturile pe care le realiza acesta în străinătate, a formulat plângere pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, prevăzută şi pedepsită de art. 305 lit. c Cod penal. Din Rezoluţia din 4 februarie 2010 dată în dosar nr. 737/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuş reiese faptul că reclamantul avea o restanţă de 3.640 lei, dar acţiunea penală nu a mai fost exercitată, deoarece  şi-a retras plângerea. Mai arată că prin sentinţa civilă nr. 856/2009, pronunţată de Judecătoria Beiuş în dosar nr. 1384/187/2009 s-a dispus majorarea pensiei de întreţinere de la suma de 130 lei la suma de 200 lei.

Pârâta arată că în anul 2013 a convenit să nu-1 mai acţioneze pe reclamant în judecată pentru majorarea pensiei de întreţinere, urmând să plătească pe viitor suma de 100 Euro lunar. Pârâta a mai arătat faptul că reclamantul nu a trimis nici o sumă de bani în afară de pensia de întreţinere, astfel că nu corespunde adevărului faptul că ar trimis bani de lemne sau ar fi contribuit la montarea geamurilor termopan. A mai arătat că reclamantul nu a fost interesat de confortul copiilor lui, pe care i-a părăsit la vârsta de 8 ani şi respectiv 6 ani şi pe care îi vizita o dată la 2-3 ani. Menţionează că reclamantul nu a mai fost în ţară şi nu a văzut copiii din toamna anului 2012 şi până în luna februarie 2015.

 Pârâta arată că nu este de acord să se stabilească domiciliul minorilor la reclamant, în condiţiile în care acesta locuieşte în Italia din anul 2006, iar la adresa indicată de reclamant din satul T  la nr. adm. 27 locuieşte mama acestuia. Consideră că este un nonsens să se stabilească locuinţa minorilor la adresa de mai sus, atâta timp cât reclamantul nu locuieşte la adresa respectivă. Arată că minorii au locuit împreună cu pârâta de la data plecării reclamantului din ţară, iar în acest interval de timp, ea a fost cea care le-a asigurat cele necesare pentru o bună dezvoltare, atât sub aspect material, cât şi moral şi afectiv. În aceste condiţii, consideră că este în interesul superior al minorilor să locuiască în continuare împreună cu ea, cu atât mai mult cu cât în practica judiciară s-a statuat că nu este indicat să se impună schimbări forţate în mediul de viaţă al minorilor cu care aceştia s-au obişnuit şi care nu le este dăunător.Pârâta arată că din caracterizarea nr. 492/2015 privind minorul M  S –T r, eliberată de Liceul Teoretic „N.J" şi nr. 445/2015 privind minorul M  B  G , eliberată de Şcoala gimnazială „I  V " Holod reiese că minorii sunt exemplu de  copii educaţi în colectivul de elevi a clasei şi şcolii. Pârâta a mai arătat că prin sentinţa civilă nr. 215/2010, pronunţată de Judecătoria Beiuş în dosar nr. 158/187/2010 s-a încuviinţat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorii timp de câte o săptămână în perioada vacanţelor de vară şi iarnă şi în perioada sărbătorilor, în zilele fixate de comun acord cu subsemnata. Astfel arată că, nu corespunde adevărului susţinerile reclamantului în sensul că i-ar fi interzis să păstreze legături personale cu minorii. Cea mai elocventă dovadă în acest sens este faptul că reclamantul a venit în ţară în data de 17 februarie 2015, perioadă în care nu era stabilit un program de vizitare a minorilor prin hotărârea judecătorească. Cu toate acestea, i-a permis acestuia să ducă minorii la domiciliul mamei sale din satul T , stabilind să-i aducă la domiciliul pârâtei sâmbătă 21 februarie 2015.Arată că pârâtul însă nu a mai adus minorii nici până în prezent, cu toate că ştia că fiul cel mic a avut examen de simulare la limba şi literatura română în data de 23 februarie 2015, examen la care nu s-a mai prezentat. In aceste condiţii, în data de 23 februarie 2015, arată că fost nevoită să formuleze plângere penală pentru nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorilor prevăzută de art. 379 Cod penal. Mai arată că nu le-a interzis niciodată minorilor să aibă legături  telefonice cu tatăl lor, de altfel arată că nici nu avea cum împiedica acest lucru, din moment ce telefoanele se află tot timpul în posesia minorilor. Arată că niciodată nu s-a opus ca minorii să meargă în vizită la bunica paternă, astfel că în vacanţa de vară în anul 2014 au stat la domiciliul acesteia o perioadă de trei săptămâni. In ce priveşte vizitele copiilor la tatăl lor în străinătate, arată faptul că o singură dată, respectiv în vacanţa de vară a anului 2013 reclamantul i-a cerut să trimită copiii cu un microbuz în Italia, lucru cu care nu a fost de acord să meargă copiii singuri, fără să fie însoţiţi de către reclamant. Arată că era imposibil ca fiul cel mic să poată pleca din ţară în vara respectivă, având în vedere faptul că a suferit o intervenţie chirurgicală, astfel cum reiese din Biletul de externare din data de 25.07.2013, eliberat de Spitalul Clinic Municipal „ Dr. Gavril Curteanu" Oradea. A menţionat pârâta că este revoltător faptul că reclamantul afirmă că nu le-a dat copiilor bani de buzunar şi nu le-a pus pachet la şcoală, atâta timp cât în toţi aceşti ani pârâta a fost singura care s-a îngrijit să le asigure cele necesare traiului, iar copiii nu au fost subnutriţi, dovadă este faptul că sunt bine dezvoltaţi la vârsta lor. Arată faptul că atunci când s-a defectat trenul, nu exista o altă variantă de transport, datorită faptului că nu este şosea în apropiere. Arată că nu corespunde adevărului faptul că i-ar fi trimis pe copii la muncă. Menţionează că dimpotrivă ea  a fost angajată în permanenţă în oraşul Beiuş şi a făcut zilnic naveta Holod-Beiuş, s-a ocupat de problemele gospodăreşti, a efectuat şi munci specifice bărbaţilor, respectiv la cetăţeni din localitate, tăiat lemne în pădure, executat sobe de teracotă, montat gresie şi faianţă, la munca câmpului etc.

I

Pârâta mai arată că de fiecare dată când reclamantul a trimis pachete,

acestea au fost desfăcute în prezenţa copiilor, iar la calculator le-a permis câteva ore pe zi şi nu pe săptămână, cum susţine reclamantul, deoarece a considerat că prioritară este învăţătura. Arată că nu s-a opus preocupărilor extraşcolare ale copiilor. În acest sens, este de acord ca fiul cel mare să urmeze cursurile Liceului sportiv din O , iar fiul cel mic cursurile Liceului de artă din O . Arată că, la data la care s-a prezentat împreună cu reclamantul la mediator M  F  M , reclamantul a insistat să fie de acord cu stabilirea domiciliului minorilor la mama acestuia, însă nu a fost de acord cu acest lucru, atâta timp cât minorii sunt încredinţaţi la ea, în calitate de mamă şi nu a fost decăzută din drepturile părinteşti. Arată că nu este adevărat că ar fi condiţionat această renunţare a reclamantului la cota sa de moştenire, de fapt nu înţelege la ce moştenire se referă. Arata ca reclamantul a mai propus ca minorii să locuiască la O  în chirie, insa nu am fost de acord cu acest lucru şi a susţinut că aceştia trebuie să stea în internat pentru a fi supravegheaţi. In ceea ce priveşte prietena sa, care locuieşte împreună cu ei din anul 2009, menţionează faptul că aceasta a fost alături de parata şi a ajutat-o la creşterea copiilor, lucru pe care reclamantul nu 1-a făcut. Copiii s-au ataşat de ea şi o consideră a doua mamă, dovadă fiind felicitările trimise acesteia de către copii (pe care le anexează). Amândouă au încercat să-i educe cum au ştiut mai bine şi nici într-un caz nu au folosit injurii sau expresii vulgare, cum susţine reclamantul. Menţionează că împreună cu prietena sa  găteau ţinând cont de preferinţele copiilor, astfel că nu le-a cerut copiilor să facă menaj, cu atât mai mult cu cât sunt băieţi, considerând că timpul lor este afectat studiului.

Pârâta învederează instanţei faptul că parata a fost cea care s-a preocupat constant si serios de creşterea şi educarea copiilor, iar între ei s-a creat o puternică legătură afectivă. Minorii nu au fost în nici un caz traumatizaţi, dimpotrivă parata a fost cea care a suferit din cauza comportamentului lor, atunci când o minţeau, când chiuleau de la  şcoală, erau obraznici sau nu o ajutau la activităţile gospodăreşti. Precizeaza ca în ultima perioadă de timp a observat o schimbare în comportamentul lor şi si-a dat seama că reclamantul este cel care îi influenţează în mod negativ şi îi îndreaptă împotriva sa.Tatăl lor, care ar fi fost chemat să le dea un sfat bun, îi încurajează în dorinţa lor de a fi cât mai libertini şi de a nu da socoteală nimănui de ceea ce fac. Arata ca minorii sunt la vârsta la care personalitatea lor este în formare şi sunt uşor influenţabili. Pentru argumentele expuse, parata considera că este în interesul minorilor să locuiască în continuare la aceasta, în calitate de mamă, cu atât mai mult cu cât tatăl este plecat la muncă în străinătate. Mai arată că nu este de  acord cu stabilirea unui alt program de vizitare al minorilor, în afară de

cel stabilit prin sentinţa civilă nr.215/2010, pronunţată de Judecătoria Beiuş în dosar nr.153/187/2010, atâta timp cât reclamantul este în străinătate

În drept pârâta a invocat prevederile art. 205 şi urm. Cod de procedură civilă

În probaţiune pârâta a depus la dosar - , acte de stare civilă, sentinţele

civile nr. 1195/2007, nr. 956/2009, nr. 215/2010; rezoluţia din dosar nr. 737/P/2009; plângerea penală; caracterizări; felicitări şi a solicitata audierea martorilor F J , F  AN  şi T  G –F .

La  termenul de judecată din 6 mai 2015, reclamantul  prin reprezentant a  depus la dosar evaluarea psihologică a celor doi minori şi copia deciziei civile nr.420/A/2015 pronunţată de Tribunalul Bihor.

La termenul de judecată din 21 octombrie 2015, reclamantul prin reprezentant a depus la dosar note de şedinţă, la care a anexat fotografii  reprezentându-l pe minorul M  B  G  la festivitatea şcolară de închidere a anului şcolar 2014-2015, respectiv la terminarea clasei a 8-a.

La data de 28 octombrie 2015 , reclamantul prin reprezentant, a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea acţiunii astfel cum a solicitat prin acţiunea introductivă.  Reclamantul solicită a se avea în vedere în primul rând poziţia manifestată extrem de clar de către cei doi minori, care au arătat faptul că îşi doresc să rămână în continuare cu tatăl lor, respectiv cu bunica paternă, şi că, faţă de situaţia în care se află, nu îşi doresc sub nici o formă să se întoarcă acasă la pârâtă, faţă de situaţia în care se află acolo. Arată că legea civilă sprijină întrutotul interesul minorilor, sens în care, potrivit art 912 Cod proc. civilă, în caz de refuz manifestat de către minori de a se întoarce la unul dintre părinţi, nici chiar executorul judecătoresc nu poate trece peste refuzul acestora, in acest sens, solicită a se avea în vedere că minorii au capacitate de exerciţiu restrânsă, se află la vârste la care realizează foarte bine însemnătatea şi consecinţele acţiunilor pe care le întreprind, iar decizia manifestată de aceştia de a nu se întoarce la mamă este una care a presupus o deliberare îndelungată, fiind o hotărâre temeinică, şi nicidecum una pripită. Arată că astfel  se explică faptul că, începând cu luna februarie, când s-au mutat de la domiciliul pârâtei, aceştia nu au regretat nici un moment această decizie, nedorind pe tot parcursul a 9 luni de zile să se întoarcă.

Reclamantul arată că în ce ţine de motivele care au stat la baza deciziei luate de către cei doi minori de a nu mai locui în continuare cu pârâta, acestea sunt multiple. In primul rând, solicită a se avea în vedere rapoartele de evaluare psihologică întocmite minorilor de către dna psiholog de specialitate L C , care, sintetizând, arată faptul că minorul B  "prezintă o imaturitate emoţională, stimă de sine scăzută, referire slabă la sine, anxietate generalizată.'" Referitor la B , raportul întocmit arată că acesta "se simte neglijat în familia actuală, simte că nu are cu cine comunica, are dificultăţi de a încadra într-o categorie anume relaţia mamei cu partenera acesteia. De asemenea, se arată faptul că B "comunică unele atitudini abuzive emoţional din partea mamei şi a partenerei acesteia (ameninţare cu dormitul în baie, restricţii comportamentale, etichete ca * huligan* şi *golan*, ameninţare cu abandonul, comunicare insensibilă)  îşi exprimă dorinţa de a-şi petrece cât mai mult timp cu tata", iar în ce-1 priveşte pe minorul S , raportul psihologic concluzionează în sensul că acesta "manifestă timiditate, izolare, atitudini auto-devalorizante pe seama mesajelor primate ( 1 se spune repetat de către partenera mamei că este un *nimeni*). Consideră că este supus unui control excesiv, se simte dezamăgit de propria existenţă, neglijat. Arată că nu înţelege deciziile arbitrale ale mamei şi reacţiile emoţionale şi comportamentale exagerate ale acesteia (spargerea telefonului), ameninţările cu poliţia. S  prezintă stări depresive subclinice, stimă de sine scăzută, sentimente reprimate de nedreptate".

Reclamantul apreciază astfel că starea psihică a celor doi minori este foarte grav afectată de către comportamentul pârâtei şi a partenerei acesteia. în acest context, pârâta, în mod inexplicabil, acceptă şi nu împiedică în nici un fel comportamentul abuziv al partenerei sale faţă de minori, care se implică în „creşterea şi educarea,, acestora, adresându-le deseori injurii şi cuvinte vulgare de faţă cu mama, care nu manifestă nicio reacţie în acest sens. Mai mult, pârâta încuraja atitudinea amicei sale legată de copii, prin a spune copiilor că părerea acestora nu contează, că nu au drept să comenteze şi că aceasta trebuie considerată o „a doua mamă,,. Astfel, au existat numeroase certuri şi situaţii care au provocat suferinţe minorilor, motiv pentru care aceştia nu îşi mai doresc să se întoarcă la pârâtă, nevizitând-o niciodată pe aceasta din februarie 2015 şi până în prezent.  Mai mult, minorul S  a refuzat inclusiv că vorbească cu pârâta la telefon. In ce ţine de relaţia minorilor cu reclamantul, subliniază faptul că aceştia îşi doresc foarte mult să petreacă cât mai mult timp cu reclamantul. Precizează că, în ciuda faptului că anterior instanţa a încuviinţat în favoarea reclamantului legături personale cu minorii în perioada vacanţelor de vară şi iarnă, respectiv dreptul la convorbiri telefonice, pârâta i-a interzis sub diferite pretexte să păstreze legături personale cu minorii, astfel că legăturile personale ale reclamantului cu minorii nu au putut avea loc în condiţii de normalitate. Pârâta nu îl lăsa de multe ori să se  apropiie de casă, cu toate că era vorba de locuinţa comună, nu îi dădea posibilitatea de a duce copiii în vacanţă în străinătate, iar atunci când reclamantul venea în ţară de sărbători, deşi discuta în prealabil să îi permită să petreacă sărbătorile sau săptămâna care îi revenea potrivit programului stabilit, după aproximativ 2 zile, îl suna şi îi impunea că în cel mai scut timp să ducă copiii înapoi acasă, de fiecare dată fiind ameninţat cu sesizarea poliţiei, cu toate că minorii abia aşteptau să se întâlnească cu tatăl lor. Consideră că prin răspunsul la interogatoriu al pârâtei, aceasta îi interzice inclusiv legături telefonice cu minorii, deşi telefoanele au fost trimise de către reclamant pentru a fi utilizate de către minori. Această interdicţie a culminat cu gestul total deplasat al pârâtei când, înainte ca reclamantul să vină în ţară, chemat fiind de urgenţă de către copii, i-a spart copilului cel mare în vârstă de 17 ani telefonul după o convorbire cu reclamantul - aspect recunoscut prin răspunsul la interogatoriu, amenintându-1 şi pe copilul cel mic că va avea aceeaşi soartă dacă va îndrăzni să răspundă la telefon când sună tatăl. Deşi copiii doreau să meargă în vizită la părinţii reclamantului , pârâta le interzicea acest lucru ajungând la ameninţări precum „ dacă veţi trece peste cuvântul meu vă mănâncă puşcăria, nu veţi mai avea acces la televizor, nu veţi mai ieşi din casă,, Reclamantul mai doreşte să arate faptul că, deşi trimitea lunar pârâtei cel puţin 100 Euro plus articole de îmbrăcăminte şi alte bunuri pentru copii, acestea nu ajungeau la copii de multe ori.

Sub aspectul probatoriului, în cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri , proba cu interogatoriul pârâtei solicitată  şi proba testimonială, fiind audiaţi sub prestare de jurământ martorii  F  J  R , F  A , M  M , M  A , declaraţiile  acestora fiind depuse la dosar, fil.121-126, 141-142.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa Civilă nr.1195/02.10.2007 pronunţată în dosar nr.264/187/2007 al Judecătoriei Beiuş  s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între părţi si s-a încredinţat pârâtei spre creştere şi educare minorii M S  T  şi M  B  G  şi obligarea pârâtului M  G  la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorilor în sumă de 130 lei lunar.

În drept, instanţa reţine că potrivit disp. art. 503 Cod civil, autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi şi doar în cazurile în care există motive întemeiate, ţinându-se seama de  interesul superior al copilului, instanţa poate să hotărască ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia, conform art. 398, alin. 1 Cod civil.

Potrivit art.36 pct.7 din legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului:,,Se consideră motive întemeiate pentru ca instanţa să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri a celuilalt părinte, violenţa faţă de copil sau faţă de celălalt părinte, condamnările pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni cu privire la viaţa sexuală, infracţiuni de violenţă, precum şi orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorităţii părinteşti.”

Analizând argumentele părților, instanţa constată că nu există nici un interes material important, social sau moral ce ar putea fi vătămat prin exercitarea în comun, de către ambii părinţi a autorităţii părinteşti asupra minorilor M  S T şi M  B G  .

Instanţă constata că pârâta este un mama  responsabilă, copii au fost crescuţi de către aceasta până în momentul în care au mers să locuiască la domiciliul tatălui lor, iar prin probele administrate nu s-a dovedit existenţa vreunui motiv care să justifice exercitarea autorităţii părinteşti în exclusivitate de către tată, prin urmare va dispune exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorilor în comun de către ambii părinţi.

Cu privire la stabilirea domiciliului monorilor, instanţa reţine că la art.456 alin.1,2 şi 3 din Noul Cod Civil se prevede că minorul locuieşte la părinţii săi, iar dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili de comun acord locuinţa copilului. În caz de neînţelegeri între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte asupra acestui aspect,  luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială, poziţia exprimată de părinţi şi de copil dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani.

Analizând situaţia părinţilor instanţa reţine că ambii părinţi pot oferi minorilor condiţii locative optime pentru creşterea şi educarea acestora , aceştia dispunând şi de resursele financiare necesare creşterii minorilor.

Din declaratiile martorilor M  M  si M A , audiati in cauza pentru reclamant, instanta retine ca minorii rezultati din casatoria partilor locuiesc in prezent la domiciliul bunicii paterne situat in localitatea B . Martorii au aratat ca yatal minorilor este plecat la munca in strainatate, insa se depaseaza in tara cam de doua ori pe am si totodata trimite bani in tara pentru a li se procura minorilor cele necesare.Totodata martorele au arata ca minorii nu doresc sa se intorca la locuinta mamei lor, intrucat sunt nemultumiti de faptul ca mama lor i-a decizii cu privire la viata lor, impreuna cu o femeie care locuieste cu ei in casa de aproximativ 8 ani de zile, femeie care se sustine ca doarme in aceeasi incapere cu parata.Au mai aratat martorele ca minorii le-ar fi spus ca parata nu le permitea sa vorbeasca la telefon cu tatal lor, cu toate ca acele telefoanele au fost cumparate de reclamant.Martorele au aratat ca din spusele minorilor au aflat despre faptul ca parata deschidea coletele ce erau trimise de catre reclamant impreuna cu femeia care statea cu ei in aceeasi casa si le dadea copiilor doar ce credeau ele de cuviinta ca trebuie sa primeasca minorii.

 Martorii F  J  R  si F  A  au aratat faptul ca parata s-a ocupat de cresterea si educarea celor doi minori si totodata a facut tot posibilul sa nu le lipseasca nimic.Marorele au aratat ca minorii erau atasati de acea femeie care locuieste in casa impreuna cu mama lor, iar aceasta era cea care contribuia si ea la cresterea minorilor.

Fiind audiati in sedinta camerei de consiliu de la data de 30 septembrie 2015, minorii au aratat ca doresc sa locuiasca in continuare la domiciliul bunicii paterne, unde sunt crescuti de bunica paterna si de matusa lor. Au aratat ca se simt dati la o parte in domiciliul mamei lor, aceasta petrecandu-si timpul mai mult in compania prietenei sale care locuieste in casa cu ei.

Potrivit concluziilor evaluarii psihologice a minorului M S  reiese ca acesta prezinta stari depresive subelinice, stma de sine scazuta, sentimente reprimate de nedreptate.In acelasi referat de evaluare se retine ca minorul M  S  nu intelege deciziile arbitrare ale mamei si reactiile emotionale si comportamentale ale acesteia(spargerea telefonului), amenintarile cu politia.

Din evaluarea psihologica a minorului M  B , se retine ca acesta prezinta tulburari de somn exprimate prin dificultati de adormire, dorinta exagerata de a fi pe placul tuturor, nevoie crescuta de afectiune si atasament.Se mai retine ca minoul se simte neglijat in familia actuala, simte ca nu are cu cine comunica si are dificltati de a incadra intr-o categorie anume relatia mamei cu partenera acesteia.Se mai retine in continutul evaluarii psihologice ca minorul isi exprima dorinta de a petrececat mai mult timp cu tata.

Din probele administrate în cauză reiese că a intervenit o modificare care să impună stabilirea domiciliului minorilor la tatăl acestora, neînţelegerile acestora  cu mama fiind determinate de nemulţumirea legată de faptul ca mama acestora ar fi influentata de o femeie care locuieste de multi ani cu mama lor iar ei se simt marginalizati.

Având în vedere textele de lege invocate, declaraţiile  martorilor, ţinând cont de concluziile anchetei sociale efectuate în cauză de Primăria com.B  (fil.49-80 dos.), dar şi de dorinţa minorilor audiaţi în cameră de consiliu, potrivit procesului  verbal depuse la fila 144, întrucât minorii sunt bine ingrijiti în domiciliul  taălui, care se preocupă corespunzător de creşterea şi educarea lor, instanţa va dispune stabilirea locuinţei minorilor M  S  T , şi M B  G , la  domiciliul reclamantului.

Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, conform disp.art.499 alin.1 Noul Cod Civil să acorde întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională. Are dreptul la întreţinere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreţine din munca sau din bunurile sale, se precizează în art.524 Noul Cod Civil. Se consideră, la art.528 Noul Cod Civil că starea de nevoie precum şi mijloacele celui care datorează întreţinerea pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.

Se specifică în art.527 din Noul Cod Civil faptul că poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloace pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. La stabilirea mijloacelor  celui care datorează întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligaţii ale sale.

Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, se susţine în art.529 alin.1 Noul Cod civil, iar la alin.2 al aceluiaşi articol se menţionează că atunci când întreţinerea se datorează de către părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii.

În baza art. 499, art. 529 alin. 2, art. 530 şi art. 532 alin. 1 din Noul C.Civ., îl va obliga pe pârâtă la plata unei pensii de întreţinere, în favoarea minorului minorilor M  S  T şi M  B  G a unei pensii lunare de întreţinere în cuantum de  1/3 din venitul lunar net, începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 23.02.2015 (faţă de disp. art. 532 alin. 1 C.Civ.) şi până la majoratul minorilor sau alte noi dispoziţii.

Având în vedere că a fost stabilit domiciliul minorilor la locuinţa tatălui lor, va obliga  pârâtă să elibereze cărţile de identitate  şi certificatele de naştere ale minorilor M  S T  şi M  B  G .

În baza art. art.453 alin.1 C.Pr.Civ., fiind în culpă procesuală, instanţa îl va obliga pe pârâtă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, suma reprezentând onorariul avocaţial justificat şi dovedit chitanţa nr.1841/20.02.2012 de la fila 180 dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul M  G împotriva pârâtei  M  L  E  .

Dispune exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorilor  M  S  T, şi M B G în comun, de către ambii părinţi.

 Dispune stabilirea locuinţei minorilor M S T şi M  B G  la  domiciliul reclamantului.

 Obligă pe pârâtă la plata în favoarea să achite pe seama minorilor M  S  T şi M  B  G a unei pensii lunare de întreţinere în cuantum de  1/3 din venitul lunar net, începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 23.02.2015 (faţă de disp. art. 532 alin. 1 C.Civ.) şi până la majoratul minorilor sau alte noi dispoziţii, sumă care se va plăti până cel mai târziu în data de 25 a fiecărei luni şi care se va indexa trimestrial, de drept, cu rata inflaţiei.

Obligă pe pârâtă să elibereze cărţile de identitate  şi certificatele de naştere ale minorilor M  S T  şi M  B  G .

 Obligă pârâtul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Judecătoria Beiuş şi se judecă la Tribunalul Bihor.

 Pronunţată în şedinţa publică din 4 noiembrie  2015. 

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare