Furt calificat

Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, reprezentat de către doamna procuror A. B..

Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul U. I., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 228 - 229 Cp.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă inculpatul personal, as. av. ales M.D., părțile civile D.A. C., M. Z.,I.D., F.G B. și B.F.R.– personal, martorul-partea civilă T. I. personal, lipsă fiind celelalte părți.

Procedură legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de şedinţă, după care:

Se procedează la identificarea părților civile, prezente astăzi la dezbateri, respectiv:

- partea civilă I. D., prezintă CI .

- partea civilă B. F.R., prezintă spre vedere CI .

- partea civilă M. Z., prezintă spre vedere CI .

- partea civilă F.G. B., prezintă spre vedere CI .

- partea civilă T. I., prezintă spre vedere CI .

- partea civilă D. A. C., prezintă spre vedere CI .

Instanța constată că la filele 81 și 82 din dosar există declarațiile notariale ale părților civile M. Z. și S.I. C., prin care arată că nu mai au nici un fel de pretenții de nici o natură de la inculpat, întrucât s-au împăcat cu acesta, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă.

De asemenea, instanța, constată că la fila 19 din dosar, există și declarația notarială a părții civile I.D., prin care acesta arată că și-a recuperat în întregime bunul sustras de către inculpat, și prin urmare nu mai are nici un fel de pretenții materiale prezente sau viitoare, față de acesta.

Întrebat fiind de către instanță, persoana vătămată I.D precizează că își menține poziția procesuală de la termenul anterior de judecată, din data de 06.04.2015, în sensul că nu înțelege să solicite nici daune morale, și nici daune materiale, în prezenta cauză, de la inculpat, însă dorește ca inculpatul să fie pedepsit, conform legii, pentru faptele pe care acesta le-a comis, şi nu doreşte să se împace cu inculpatul pe latură penală.

Întrebat fiind de către instanță, partea civilă D A.Cn, precizează că dacă îşi recuperează prejudiciul, este de acord să se împace cu inculpatul, însă până în prezent menționează că nu a recuperat nimic de la acesta, sens în care își menține constituirea de parte civilă, cu suma de 15.210 lei, reprezentând contravaloarea bunului sustras şi nu doreşte să se împace pe latură penală şi civilă cu inculpatul.

Întrebat fiind de către instanță, persoana vătămată F G Bn, menționează că bunul sustras a fost recuperat, și nu se constituie parte civilă în prezentul proces penal, însă nu dorește să se împace cu inculpatul, nici pe latură penală și nici pe latură civilă.

Întrebat fiind de către instanță, partea civilă T. I., precizează că își menține constituirea de parte civilă cu suma de 3.000 lei, cu care s-a constituit în cursul urmăririi penale, reprezentând prejudiciul suferit.

Întrebat fiind de către instanță, persoana vătămată M. Z, precizează că și-a recuperat prejudiciul, nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză, și s-a împăcat cu inculpatul, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă.

Întrebat fiind de către instanță, persoana vătămată B. Fl. R. precizează că nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză, nu are nicio pretenție materială, întrucât bunul a fost recuperat, însă nu dorește să se împace cu inculpatul, ci solicită ca justiția să-și facă treaba, în această cauză.

 Instanța, în temeiul art. 20 Cpp, ia act de constituirile de parte civilă, formulate în prezenta cauză, respectiv:

- a părții civile Biserica Evanghelică C.A. Cisnădie, cu suma de 4.500 lei, reprezentând contravaloarea bunului distrus, conform filelor 133, 134, 135, 136 din dup;

- a părții civile T. I., cu suma de 3.000 lei, reprezentând prejudiciul suferit;

- a părții civile D. A. C., cu suma de 15.210 lei, reprezentând contravaloarea bunului sustras.

Întrebată fiind de către instanță, apărătoarea inculpatului, av. ales M. .D arată că nu mai are alte cereri de solicitat înainte de a se da citire actului de sesizare, învederând totodată faptul că inculpatul dorește să uziteze de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției; şi că i-a explicat inculpatului ce presupune această procedură, iar acesta dorește să-i fie reduse cu o treime limitele de pedeapsă şi nu mai vrea alte probe în cauză.

Întrebat fiind de către instanță, persoana vătămată M. Z. menționează că dorește să se împace cu inculpatul, astfel cum a şi declarat în actul autentic depus la dosar.

Întrebat fiind de către instanță, inculpatul precizează, de asemenea, că dorește să se împace atât cu persoana vătămată M. Z., cât și cu persoana vătămată S. I. C..

Întrebaţi fiind de către instanţă, reprezentanta Ministerului Public, apărătoarea inculpatului, av. ales M. D., părțile civile D. A, C. și T. I, și persoanele vătămate M. Z, I. D., F. G. B.n și B. F. R., prezenți la dezbateri, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză, înainte de a se da citire actului de sesizare al instanţei.

În baza art. 374 alin. 1 Cpp se dă citire actului de sesizare; după care, în baza alin. 2 al aceluiaşi articol, preşedintele explică inculpatului în ce constă învinuirea ce i se aduce, şi îl înştiinţează pe acesta, cu privire la dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i-se atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, precum şi cu privire la dreptul de a pune întrebări persoanelor implicate şi de a da explicaţii în tot cursul cercetării judecătoreşti, când socoteşte că este necesar.

Întrebat fiind de către instanţă, inculpatul precizează că înţelege învinuirea ce i se aduce prin rechizitoriu.

În baza art. 374 al. 4 Cpp, întrucât acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă, preşedintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, iar dacă inculpatul doreşte să urmeze această procedură, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. 

Inculpatul U. I., învederează instanţei faptul că doreşte să fie judecat conform procedurii simplificate de recunoaştere a învinuirii, şi nu mai înţelege să solicite alte probe.

Totodată, menționează că bunurile respective i-au fost încredințate, motiv pentru care consideră că nu este vorba despre o infracțiune de furt, ci mai mult de abuz de încredere.

Apărătoarea inculpatului, av. ales M., precizează faptul că inculpatul recunoaște faptele așa cum au fost descrise în rechizitoriu, menționând că acesta doar încadrarea juridică o contestă.

Tatăl inculpatului, numitul U. I., prezent în sala de judecată, învederează instanței faptul că a fost pe la fiecare persoană vătămată, de care s-a rugat să se împace cu inculpatul, însă au solicitat sume mari de bani, pe care nu își permite să le achite toate odată, ci pe rând.

De asemenea, precizează că partea civilă F. G. B. nici nu a dorit să stea de vorbă cu el.

În baza art. 375 alin. 1 Cpp, după ce i se comunică inculpatului U. I. drepturile şi obligaţiile acestuia, conform procesului verbal existent la dosar, se procedează la audierea acestuia.

După audierea inculpatului, și înainte ca declarația acestuia să fie imprimată pentru a fi semnată, intervine o defecțiune la sistemul electric, ce afectează implicit și înregistrarea audio a ședinței de judecată, motiv pentru care instanța, dispune suspendarea ședinței de judecată, pentru 30 minute sau până la remedierea acestei defecțiuni.

După cele 30 de minute, cât ședința de judecată a fost suspendată, iar defecțiunea la curentul electric a fost remediată, se imprimă declarația inculpatului, aceasta fiind atașată la dosar, după ce a fost citită şi semnată de către acesta.

Instanţa, având în vedere solicitarea inculpatului, şi declaraţia acestuia, pune în discuţie, în temeiul art. 375 alin. 1 Cpp, cererea acestuia de judecare pe procedură simplificată.

Reprezentanta Ministerului Public, apreciază că cererea inculpatului ar trebui admisă, față de împrejurarea că acesta a declarat că nu contestă probele efectuate în cursul urmăririi penale, și a înțeles să meargă pe recunoașterea faptelor.

Apărătoarea inculpatului, av. ales M., în același sens, solicită admiterea cererii inculpatului de judecare pe procedura simplificată, cu specificarea că inculpatul înțelege să solicite schimbarea de încadrare juridică, deși înțelege să uziteze de procedura simplificată, și recunoaște probele și modul de săvârșire al infracțiunilor, dar consideră că elementele constitutive ale infracțiunii de furt, nu sunt complinite în acest caz, fiind vorba de un abuz de încredere, respectiv însușirea, dispunerea pe nedrept a bunurilor mobile, și refuzul de restituire, pentru că a plecat cu ele.

Consideră că, cererea inculpatului este justificată, în acest sens, și în continuare dorește să uziteze de procedura simplificată, dar cu această specificare de schimbare a încadrării juridice, a tuturor celor șapte infracțiuni de furt.

Părțile civile D. A. C. și T. I., și persoanele vătămate M. Z., I. D., F. G. B., și B.F. R. arată că sunt de acord ca cererea inculpatului, de judecare pe procedura simplificată, să fie admisă.

Inculpatul Ursu Ioan, de asemenea, solicită admiterea cererii.

Instanţa, în deliberare, în baza art. 374 al. 4 Cpp coroborat cu art. 375 al. 2 Cpp şi art. 396 al. 10 Cpp, admite cererea inculpatului, şi încuviinţează judecata în cazul procedurii de recunoaştere a învinuirii, întrucât din declarația acestuia reiese că recunoaște în totalitate starea de fapt descrisă în rechizitoriu, fiind astfel întrunite condițiile legale prevăzute de Cpp pentru aplicarea acestei proceduri simplificate, cu amendamentul că, inculpatul poate să ceară schimbarea de încadrare juridică, după ce a dat această declarație cu privire la starea de fapt.

Întrebată fiind de către instanţă, apărătoarea inculpatului, av. ales M., arată că nu mai are înscrisuri în circumstanţiere, de depus la dosar. 

Instanţa pune în discuţie audierea strict pe latură civilă a părţii civile T. I..

Reprezentanta Ministerului Public, apărătoarea inculpatului, av. ales M. D., părțile civile D. A. C. și T. I., și persoanele vătămate M. Z., I. D., F. G. B. și B.F. R., prezenți la dezbateri, arată că nu se opun cererii puse în discuţie.

În temeiul art. 374 alin. 10 Cpp raportat la art. 100 alin. 1, 2 şi 3 Cpp instanţa admite proba cu audierea părţii civile T. I., strict pe latura civilă a cauzei.

În baza art. 380 Cpp, după ce i se comunică părții civile T. I. drepturile şi obligaţiile acestuia, conform procesului verbal existent la dosar, se procedează la audierea acestuia, declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată separat la dosar, după ce a fost citită şi semnată de către această parte.

Instanța, în temeiul art. 386 Cpp, pune în discuție schimbarea de încadrare juridică, solicitată de către inculpatul U. I., din cele șapte infracțiuni de furt reținute prin rechizitoriu, dintre care:

•patru infracţiuni de furt (09.06.2014, 02.07.2014, 28.12.2014, 06.01.2015), prevăzute de art. 228 alin. 1 Cp, și

•trei infracţiuni de furt calificat (17.01.2015, 19.01.2015 şi 10.02.2015), prevăzute de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b Cp,

toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp şi art. 41 alin. 1 Cp,

în infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 238 Cp, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp şi art. 41 alin. 1 Cp.

Instanţa atrage atenţia părţilor asupra faptului că au posibilitatea să ceară lăsarea cauzei la urmă sau acordarea unui termen pentru pregătirea apărării cu privire la această cerere de schimbarea a încadrării juridice.

Reprezentanta Ministerului Public arată că se opune schimbării de încadrare, apreciind că nu sunt întrunite condițiile infracțiunii de abuz de încredere, referindu-se la elementul material, întrucât cei care i-au încredințat bunurile inculpatului, trebuia să-i încredințeze bunurile în baza unui titlu, pentru a ne putea afla în prezența acestei infracțiuni; or, în speța de față, precizează că inculpatul a folosit metoda clasică, respectiv a negociat o vânzare-cumpărare, a plecat cu motorul în probă, și dus a fost; sens în care, consideră că inculpatul în mod corect a fost trimis în judecată, pentru săvârșirea a șapte infracțiuni de furt.

Apărătoarea inculpatului, av. ales M., consideră că modul și modalitatea în care au fost săvârșite infracțiunile, de către inculpat, complinesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, nicidecum de furt.

Solicită a se observa că art. 228 Cp prevede luarea unui bun din posesia sau detenția altuia fără consimțământul acestuia.

Or, în toate cele șapte cazuri de furt există consimțământul proprietarului bunului mobil, cu un anume scop de a-l vinde, iar inculpatul cu scopul de a cumpăra acel bun mobil. Precizează că inculpatul a luat bunul, și a refuzat sa-l mai restituie, dar a abuzat de încrederea persoanelor vătămate, din cauză.

Inculpatul solicită admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice, deoarece la unele din părți le-a și dat bani, a discutat cu aceștia, înainte să i se dea motocicleta, că urmează să o probeze, să vadă în ce stare se află, iar cu unii dintre aceștia, a și dus motocicleta la verificat, să vadă dacă motocicleta este bună, respectiv cu domnul de la Timișoara.

Partea civilă D. A. C., precizează că nu este de acord cu schimbarea de încadrare juridică, din infracțiunile furt în infracțiunile de abuz de încredere.

Persoana vătămată M. Z., precizează că nu are ce comenta, cu privire la acest aspect.

Persoana vătămată F. G. B., precizează că nu este de acord cu cererea de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunile furt în infracțiunile de abuz de încredere. Totodată, precizează că atunci când a ieșit inculpatul din sală, la momentul când ședința a fost suspendată, din cauza defecțiunilor la curentul electric, acesta l-a amenințat spunându-i „ne vedem noi șmechere”, iar inculpatul cunoaște adresa sa, provocându-i o stare de nelinişte.

Întrebat fiind de către instanță, inculpatul precizează că nu a amenințat pe nimeni.

Întrebat fiind de către instanță, jandarmul care asigură paza pentru inculpat în boxă, de asemenea, precizează că nu a auzit ca inculpatul să amenințe pe cineva.

Persoana vătămată I D, arată că este de acord cu schimbarea de încadrare juridică, așa cum a fost solicitată de către inculpat.

Persoana vătămată B F R., precizează că nu este de acord cu schimbarea de încadrare juridică.

Partea civilă T. I., de asemenea, precizează că nu este de acord cu schimbarea de încadrare juridică.

Instanța urmează a se pronunța prin hotărâre pe cererea de schimbare a încadrării juridice, solicitată de către inculpat.

Instanța, în temeiul art. 362 Cpp coroborat cu art. 208 Cpp, pune în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului U. I..

Reprezentanta Ministerului Public, solicită a se constata că, este legală și temeinică această măsură; întrucât în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv cele prev. de art. 223 Cpp, existând suspiciunea rezonabilă că, inculpatul a săvârșit mai multe infracțiuni de furt, trei dintre acestea de furt calificat, pentru care legea prevede o pedeapsă de 5 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică; existând pericolul ca și pe viitor inculpatul să mai săvârșească astfel de infracțiuni, având în vedere că inculpatul persistă în activitatea infracțională; și aceste infracțiuni, pentru care este cercetat în prezenta cauză, le-a săvârșit în perioada când era liberat condiționat, astfel că nu a tras învățăminte din condamnarea anterioară, și de liberarea de care a beneficiat.

Pentru aceste considerente, apreciază că, ar trebui menținută măsura arestării preventive.

Apărătoarea inculpatului, av. ales M., consideră că această măsură nu își mai găsește locul în prezenta cauză, atâta timp cât acest timp rezonabil, despre care legea face vorbire, cu privire la măsura arestării preventive, s-a împlinit și este mai mult decât îndestulător. Menționează că nu s-a dovedit faptul că inculpatul este un pericol social, întrucât nu sunt infracțiuni de violență, ci infracțiuni de luare a unor bunuri mobile din posesia sau detenția altor persoane.

Consideră că, instanța poate lua altă măsură în această fază, până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare a inculpatului, respectiv o altă măsură mai ușoară, respectiv cea a arestului la domiciliu sau sub control judiciar, când inculpatul, de asemenea, va fi supravegheat îndeaproape cu privire la săvârșirea altor infracțiuni de acest gen.

Întrebată fiind de către instanță, apărătoarea inculpatului, av. ales M., precizează că nu înțelege să formuleze în scris, această cerere de înlocuire.

Întrebat fiind de către instanță, inculpatul, precizează că nu dorește să dea declarație cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, sau măsura controlului judiciar, potrivit art. 242 alin. 8 Cpp.

Reprezentanta Ministerului Public, precizează că se opune admiterii cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, apreciind că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 242 alin. 2 Cpp, având în vedere condițiile în care au fost săvârșite aceste infracțiuni, și mai mult, nu au intervenit alte elemente noi, care să schimbe starea de fapt avută în vedere până la acest moment.

Partea civilă D.A.C., precizează că dorește ca inculpatul să stea în arest preventiv.

Persoana vătămată M. Z., precizează că este de acord ca inculpatul să stea în arest la domiciliu.

Persoana vătămată F. G. B., precizează că dorește ca inculpatul să stea în arest preventiv.

Persoana vătămată I. D., de asemenea, precizează că dorește ca inculpatul să stea în arest preventiv.

Persoana vătămată B. F. R., precizează că dorește ca inculpatul să stea în arest preventiv.

Partea civilă T. I., de asemenea, precizează că dorește ca inculpatul să stea în arest preventiv.

Instanța urmează a se pronunța prin hotărâre, cu privire la starea de arest preventiv a inculpatului, precum și pe cerea solicitată de către acesta, cu privire la înlocuirea acestei măsuri, cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar.

Întrebați fiind de către instanță, reprezentanta Ministerului Public, apărătoarea inculpatului, av. ales M. D., părțile civile D. A. C. și T. I., și persoanele vătămate M.Z., I. D., F. G. B., și B. F. R., prezenți la dezbateri, arată că nu mai au alte cereri sau probe de propus, în prezenta cauză.

În temeiul art. 377 Cpp, instanţa declară închisă cercetarea judecătorească, pe această procedură simplificată, iar în baza art. 388 Cpp, declară deschise dezbaterile.

Reprezentanta Ministerului Public, precizează că, prin rechizitoriul parchetului, a fost trimis în judecată inculpatul U. I., pentru săvârşirea a patru infracţiuni de furt (09.06.2014, 02.07.2014, 28.12.2014, 06.01.2015), prevăzute de art. 228 alin. 1 C.pen.; trei infracţiuni de furt calificat (17.01.2015, 19.01.2015 şi 10.02.2015), prevăzute de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b) C.pen. şi a unei infracțiuni de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 C.pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. şi art. 41 alin. 1 C.pen.

Precizează că inculpatul a sustras patru motociclete aparţinând persoanelor vătămate M.Z., I. D., S.I. C. şi F. G. B.. Iar, în nopţile de 17.01.2015, 19.01.2015 şi 10.02.2015 a sustras o motocicletă şi două ATV-uri aparţinând persoanelor vătămate B. F.-R., D. A.-C. şi I. D. A.; iar în data de 16.07.2014 a distrus un panou solar aparţinând Bisericii Evanghelice C.A. Cisnădie.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale, precizează că, rezultă starea de fapt reținută în actul de sesizare, stare de fapt care a fost recunoscută și de către inculpat.

Dorește să atragă atenția asupra declarațiilor persoanelor vătămate, asupra declarațiilor martorilor care au fost audiați în cauză; precizează că s-au întocmit procese-verbale de recunoaștere după fotografie a inculpatului, procese verbale de cercetare la fața locului, și planșe foto, dovezile de ridicare a bunurilor și predare către persoanele vătămate; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice; de asemenea, s-a efectuat și o percheziție domiciliară, ocazie cu care a fost descoperită și o giacă ce avea o anumită inscripție, giacă purtată de inculpat la săvârșirea infracțiunii reclamată de persoana vătămată Florescu; precum și înregistrările video și procesele-verbale de redare.

Pentru cele două infracțiuni de furt simplu, prev. de art. 228 al. 1 Cp, în dauna persoanelor vătămate M. și S., solicită a se dispune încetarea procesului penal, în baza art. 396 al. 6 Cpp raportat la art. 16 lit. g Cpp, având în vedere că părțile s-au împăcat.

Cu privire la restul faptelor, solicită condamnarea inculpatului, respectiv pentru 2 infracțiuni de furt simplu prev. de art. 228 al. 1 Cp și 3 infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 228 al. 1 – 229 al. 1 lit. b Cp; şi a unei infracțiuni de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cp, toate cu aplicarea art. 396 al. 10 Cpp – privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, și a art. 38 alin. 1 Cp – având în vedere că aceste infracțiuni au fost săvârșite în concurs,  şi a art. 41 alin. 1 Cp  – infracțiunile fiind săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 104 al. 2 Cp, solicită a se dispune revocarea liberării condiționate, având în vedere că infracţiunile au fost săvârşite în termenul de liberare condiţionată, având un rest de 800 şi ceva de zile.

Solicită admiterea acțiunilor civile formulate de Biserica Evanghelică C.A. Cisnădie și D. A.C., cu obligarea inculpatului la despăgubiri față de aceștia, precum și față de partea civilă T. I., având în vedere că declarația acestuia se coroborează cu declarația martorului G. N..

De asemenea, solicită a se confisca de la inculpat sumele de bani, pe care le-a primit din vânzarea motoarelor, și pe care inculpatul și le-a însușit, acesta predând către persoanele vătămate doar motoarele sustrase, respectiv: 500 euro – bani primiți de la martorul C, potrivit pct. 1 din rechizitoriu; 580 lei – sumă primită de la martorul M. S., acest aspect rezultând din declarația acestuia existentă la fila 112 dosar; 5.000 lei – suma primit de la martorul G.N., ce rezultă din declarația acestuia existentă la fila 391 dup, menționând că, de la acest martor a primit 8.000 lei, însă 3.000 lei dacă va obligat inculpatului să i-o dea d-lui T., ar mai rămâne de confiscat doar această sumă de 5.000 lei; și suma de 900 euro – primită de la martorul M., potrivit pct. 7 din rechizitoriu; și așa cum a declarat astăzi în fața instanței inculpatul, însă nu prea avem cu ce să o coroborăm având în vedere faptul că, acest martor la urmărire penală a declarat că nu a dat bani inculpatului, urmând ca instanța să aprecieze.

Totodată, solicită a se deduce reținerea și arestarea preventivă, începând cu data de 13.02.2015.

În temeiul art. 399 Cpp, solicită a se menține starea de arest a inculpatului.

În baza art. 404 pct. 6 Cpp, dacă se consideră necesar, solicită comunicarea liberării inculpatului, către persoana vătămată F. G. B., care s-a plâns că a fost amenințat și astăzi în sală de către inculpat.

Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Apărătoarea inculpatului, av. ales M., susține în continuare, schimbarea încadrării juridice, în baza temeiurilor arătate, și a faptului că, consideră că în speță sunt complinite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, prev. de art. 238 Cp, iar limitele de pedeapsă pentru această infracțiune sunt cu totul altele.

Dar, dacă se va reține această schimbare a încadrării juridice, solicită a se observa faptul că inculpatul a înțeles să meargă pe procedura simplificată, solicitând a se dispune aplicarea unei pedepse, în limitele stabilite de lege sub acest aspect, respectiv reducerea cu o treime a pedepsei care urmează a se stabili.

În speță, este aplicabil art. 38 Cp cu raportare la art. 39 lit. b Cp – privind concursul de infracțiuni; cu aplicarea unei pedepse pentru fiecare infracțiune săvârșită, cu aplicarea unui spor minim, având în vedere că potrivit art. 104 pct. 2 Cp, se impune executarea restului de pedeapsă, neexecutat de inculpat, din altă sentință judecătorească rămasă definitivă, și liberat condiționat pentru acea pedeapsă.

Consideră că, scopul coercitiv și educativ urmărit de instanță, în aplicarea unei pedepse, și aplicarea art. 104 al. 2 Cp – privind executarea restului de pedeapsă, ar fi atins, sub acest scop, pentru că, restul de pedeapsă obligatoriu de executat de către inculpat, este de peste 800 de zile.

De asemenea, consideră că, în speță sunt aplicabile și prevederile art. 76 Cp raportat la art. 75 pct. 2 lit. a Cp – ca circumstanțe atenuante, solicitând a se observa că, familia și inculpatul, au făcut eforturi, în mod deosebit de împăcare, cu toate persoanele vătămate, a încercat despăgubirea acestora, menționând că, inculpatul face parte dintr-o familie nevoiașă și nu a avut posibilitățile materiale necesare.

Precizează că, inculpatul a reușit să se împace cu anumite părți, le-a acordat acestora despăgubirile civile, dar celelalte sunt pretenții exorbitante, iar familia nu mai poate să suporte aceste cheltuieli.

Solicită a se avea în vedere aceste circumstanțe atenuante, precum și faptul că inculpatul regretă săvârșirea faptelor, și a dat dovadă de cooperare cu instanța de judecată și cu organele de cercetare penală, și nu a îngreunat în mod deosebit, bunul mers la cercetărilor, a arătat cum și de ce a săvârșit infracțiunile, respectiv datorită lipsurilor de ordin material, lipsa unui loc de muncă, și educația precară pe care o are pregătirea profesională a inculpatului, și anturajul în care inculpatul a fost prins, de alți prieteni, și îndemnat să săvârșească aceste infracțiuni.

De asemenea, se impune și aplicarea art. 72 pct. 2 Cp, cu privire la computarea măsurii arestării preventive, în sensul de a se reține durata arestului preventiv, și scăderea acesteia din pedeapsa principală aplicată, și micșorarea pedepsei sub acest aspect, având în vedere că este în arest preventiv de peste 3 luni de zile.

Reprezentanta Ministerului Public, în replică, menționează că, apreciază că nu se impune aplicarea circumstanțelor atenuante; de altfel, art. 75 pct. d Cp, arată clar că, acoperirea prejudiciului, nu se constituie ca circumstanță agravantă, în cazul infracțiunilor de furt calificat.

Partea civilă D.  A.C., pe fondul cauzei, precizează că, dacă își recuperează paguba, inculpatul poate să fie eliberat. De asemenea precizează că locuiește la adresa din buletin, care a fost consemnată.

Întrebat fiind de către instanță, partea civilă D. A. C., precizează că în cazul în care inculpatul va fi eliberat din penitenciar, dorește să fie înștiințat, întrucât inculpatul cunoaște unde locuiește.

Persoana vătămată M. Z., precizează că s-a împăcat cu inculpatul, și nu dorește să fie încunoștințat în cazul în care acesta va fi eliberat din penitenciar. De asemenea precizează că locuiește la adresa din buletin, care a fost consemnată.

Persoana vătămată F. G. B., referitor la amenințările pe care le-a primit astăzi de la inculpat, menționează că are familie, are două fete, inculpatul îi cunoaște adresa, motiv pentru care solicită să fie încunoștințat în orice mod, atunci când inculpatul va fi eliberat din penitenciar. Pe fondul cauzei precizează că nu mai are nimic de menționat. De asemenea precizează că locuiește la adresa din buletin, care a fost consemnată.

Persoana vătămată I. D., precizează faptul că nu dorește să fie anunțat în situația în care inculpatul va fi eliberat din penitenciar, și de asemenea, arată că nu mai are nimic de spus pe fondul cauzei. De asemenea precizează că locuiește la adresa din buletin, care a fost consemnată.

Persoana vătămată B. F. R, pe fondul cauzei precizează că nu mai are nimic de spus, și dorește să fie încunoștințat atunci când inculpatul va fi eliberat din penitenciar. De asemenea precizează că locuiește la adresa din buletin, care a fost consemnată.

Partea civilă  T. I., precizează că, dacă își recuperează banii, nu mai are pretenții de la inculpat, și nu dorește să fie încunoștințat atunci când inculpatul va fi eliberat din penitenciar. De asemenea precizează că locuiește la adresa din buletin, care a fost consemnată.

În baza art. 389 cpp, Președintele acordă inculpatului ultimul cuvânt.

Având ultimul cuvânt, inculpatul Ursu Ioan, dorește să-l asigure pe d-ul D.A. despre faptul că o să-și recupereze banii, în 2 – 3 tranșe, urmând a lua legătura cu părinții săi; de asemenea își cere scuze față de persoanele vătămate, pentru ceea ce a făcut și urmează să rămână la aprecierea instanței.

Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 7849/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu înregistrat pe rolul acestei instanțe sub numărul 3101/306/2014 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului U. I., pentru săvârşirea a patru infracţiuni de furt (09.06.2014, 02.07.2014, 28.12.2014, 06.01.2015), prevăzute de art. 228 alin. 1 Cp, trei infracţiuni de furt calificat (17.01.2015, 19.01.2015 şi 10.02.2015), prevăzute de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b Cp şi distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cp, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp şi art. 41 alin. 1 Cp.

În actul de sesizare a fost reținută următoarea situație de fapt:

Inculpatul U. I. în datele de 09.06.2014, 02.07.2014, 28.12.2014 şi 06.01.2015 a sustras patru motociclete aparţinând persoanelor vătămate M. Z., I. D., S. I. C. şi F.G.B., iar în nopţile de 17.01.2015, 19.01.2015 şi 10.02.2015 a sustras o motocicletă şi două ATV-uri aparţinând persoanelor vătămate B. F-R, D. A-C şi I. D. A., iar în data de 16.07.2014 a distrus un panou solar aparţinând Bisericii Evanghelice C.A. Cisnădie.

Situația de fapt expusă în rechizitoriu se bazează pe următoarele mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală:

-Declaraţii inculpat U. I. (f. 412);

-Declaraţii persoane vătămate M. Z. (f. 69), I. D. (f. 105), S. I. C. (f. 158), F.G. B. (f. 192), B. F-R. (f. 220), I. D. A. (f. 269);

-Adrese parte civilă Biserica Evanghelică C.A. Cisnădie (f. 131-136);

-Declaraţie parte civilă D. A-C. (f. 238);

-Declaraţii martori P. C. (f. 74), C. S. N. (f. 76), M. M.l P.l (f. 81), M. S. I. (f. 112), M. O. I. (f. 150), C. S. F. (f. 153), S. L. M. (f. 146), S. D. (f. 164), G. N. C. (f. 391), T. I. (f. 169), B.-P. A. (f. 200), P. C. V. (f. 242), C. I. (f. 247), I. E. A. (f. 275), M. C. R. (f. 388), O. C. D. (f. 397) şi B. F. (f. 403);

-Procese-verbale de recunoaştere după fotografie şi planşe foto (f. 89, 95, 176, 181, 203, 227, 252, 258, 285, 291);

-Procese-verbale de cercetare la faţa locului şi planşă foto (f. 121, 278);

-Dovezi ridicare şi predare bunuri (f. 71, 87, 111, 117, 162, 173, 197, 211, 224, 274, 396, 409);

-Procese-verbale de investigaţii (f. 213, 308, 309, 314, 343, 367, 368);

-Procese-verbale de transcriere a convorbirilor (f. 323-337, 347-358);

-Copii ale suporturilor optice conţinând rezultatul activităţilor de supraveghere tehnică, Nr. 17/35/17.02.2015, Nr. 17/34/17.02.2015, Nr. 17/33/17.02.2015, Nr. 17/32/16.02.2015, Nr. 17/31/14.02.2015, Nr. 17/30/13.02.2015, Nr. 17/24/05.02.2015, Nr. 17/22/02.02.2015;

-Proces-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare (f. 370);

-Înregistrări video şi proces-verbal de redare (f. 137);

-Mijloc material de probă (Telefon Samsung GT-I 9001).

La data de 11.03.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului şi a menţinut măsura arestării preventive a acestuia.

La data de 06.04.2015 judecătorul de cameră preliminară, cu procedura legal îndeplinită a tuturor părţilor din dosar a constatat în temeiul art. 346 alin. 2 Cpp legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 7849/P/2014 emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu privind pe inculpatul U. I., pentru săvârşirea a patru infracţiuni de furt (09.06.2014, 02.07.2014, 28.12.2014, 06.01.2015), prevăzute de art. 228 alin. 1 Cp, trei infracţiuni de furt calificat (17.01.2015, 19.01.2015 şi 10.02.2015), prevăzute de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b Cp şi distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cp, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp şi art. 41 alin. 1 Cp şi a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul URSU IOAN, de asemenea judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului şi a menţinut măsura arestării preventive a acestuia.

Inculpatul U. I. s-a prezentat în faţa instanţei de judecată şi, după ce s-a consultat cu avocatul ales, a solicitat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 375 şi art. 396 alin. 10 Cpp, declaraţia sa expresă fiind consemnată şi ataşată separat la dosarul cauzei (f. 144-146 di), procedându-se astfel la judecarea cauzei potrivit procedurii de recunoaştere a învinuirii.

Persoana vătămată BISERICA EVANGHELICĂ C.A. CISNĂDIE s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 4.500 lei, reprezentând contravaloarea bunului distrus, conform filelor 133, 134, 135, 136 din dup.

Martorul T. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 lei, reprezentând prejudiciul suferit prin cumpărarea bunului, apoi a fost nevoit să-l predea adevăratului proprietar.

Persoana vătămată D. A. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 15.210 lei, reprezentând contravaloarea bunului sustras.

În cursul judecăţii s-au depus la dosarul cauzei şi s-au administrat următoarele mijloace de probă: declaraţie notarială persoana vătămată I. D. în sensul că şi-a recuperat în întregime bunul sustras şi nu mai are pretenţii materiale prezente sau viitoare faţă de acesta (f. 19 di), decizia penală nr. 89/2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia (f. 30-34 di), decizia penală nr. 620/2009 a Curţii de Apel Alba-Iulia (f. 35-39 di), decizia penală nr. 158/2009 a Tribunalului Sibiu (f. 40-41 di), sentinţa penală nr. 569/2009 a Judecătoriei Sibiu (f. 42-43 di), sentinţa penală nr. 349/2009 a Judecătoriei Sibiu (f. 44-47 di), sentinţa penală nr. 262/2009 a Judecătoriei Sibiu (f. 48-52 di), sentinţa penală nr. 822/2010 a Judecătoriei Aiud (f. 67-68 di), decizia penală nr. 418/2010 a Tribunalului Alba (f. 69-70 di), declaraţie notarială persoana vătămată M. Z. în sensul că nu mai are nicio pretenţie faţă de inculpat, întrucât s-au împăcat, renunţând la pretenţii penale sau civile şi solicită înlăturarea răspunderii penale a inculpatului U. (f. 81 di), declaraţie notarială persoana vătămată S.I.-C. în sensul că nu mai are nicio pretenţie faţă de inculpat, întrucât s-au împăcat, renunţând la pretenţii penale sau civile şi solicită înlăturarea răspunderii penale a inculpatului U. (f. 82 di), declaraţie inculpatul U.I. (f. 144-146 di), declaraţie partea civilă T. I. (f. 148-149 di).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că:

În fapt,

În data de 09.06.2014, persoana vătămată M. Z. s-a întâlnit cu inculpatul U.I., în vederea vânzării unei motociclete Husqvarna Te 410, cu nr. de înmatriculare CV-04-HBI, pe str. Paul Smărăndescu din Cisnădie.

Cei doi au fost văzuţi de martorul Petroiu Ciprian, vecin cu persoana vătămată.

Inculpatul U. I. i-a spus lui M. Z. că doreşte să probeze motocicleta şi a fugit cu acesta. Bunul a fost vândut succesiv martorilor C. S. N. şi M. M. P., de la cel din urmă fiind recuperat şi predat persoanei vătămate, potrivit dovezii de la dosarul urmăririi penale.

Martorii C. S. N. şi M. M. P., audiaţi fiind, au declarat expres în cursul urmăririi penale faptul că nu au ştiut adevărata provenienţă a motocicletei şi că nu doresc să se constituie părţi civile în cauză.

Inculpatul a contactat persoana vătămată de pe numărul de telefon 0756/276300.

Valoarea bunului a fost estimată la 4.900 lei.

Prin declaraţie notarială, persoana vătămată M. Z. a specificat că nu mai are nicio pretenţie faţă de inculpat, întrucât s-au împăcat, renunţând la pretenţii penale sau civile şi solicită înlăturarea răspunderii penale a inculpatului Ursu (f. 81 di).

În data de 02.07.2014, în jurul orei 17:00, persoana vătămată I. D. a fost contactată de către inculpat de pe numărul de telefon …., în vederea achiziţionării unei motociclete Yamaha YZF 250, care fusese pusă spre vânzare pe site-ul www.olx.ro.

Inculpatul U. I. a venit la domiciliul persoanei vătămate, din …. şi, motivând că vrea să încerce motocicleta, a fugit cu aceasta.

În aceeaşi zi, bunul a fost vândut martorului M. S. I., de la care a fost ulterior recuperat şi predat persoanei vătămate.

Martorul M.S. I., audiat fiind, a declarat expres în cursul urmăririi penale faptul că nu a ştiut adevărata provenienţă a motocicletei şi că nu doreşte să se constituie parte civilă în cauză.

Valoarea bunului a fost estimată la 2.000 Euro.

Prin declaraţie notarială persoana vătămată I. D. a arătat că şi-a recuperat în întregime bunul sustras şi nu mai are pretenţii materiale prezente sau viitoare faţă de acesta (f. 19 di), dar în şedinţă publică a precizat că nu înţelege să se împace cu inculpatul pe latura penală a cauzei, solicitând tragerea la răspundere juridică a acestuia.

În noaptea de 16/17.07.2014, în jurul orei 23:30, inculpatul U. I. a lovit cu o piatră un panou solar, aparţinând persoanei vătămate BISERICA EVANGHELICĂ C.A. CISNĂDIE, distrugându-l.

Inculpatul era însoţit de martorii M. O. I., C. S. F. şi S. L. M., iar evenimentele au fost surprinse şi de camere de supraveghere aflate în zonă, înregistrarea video şi foto fiind depuse la dosarul urmăririi penale.

Prejudiciul produs a fost estimat la 4.500 lei.

Inculpatul a invocat în apărarea sa faptul că a încercat să lovească nişte ciori aflate într-un copac din curtea Bisericii Evanghelice. Instanţa apreciază că apărarea acestuia nu poate fi primită din următoarele considerente:

Din analiza înregistrărilor aflate la dosar şi a planşei foto întocmite cu ocazia cercetării la faţa locului, se observă că inculpatul nu aruncă cu piatra în direcţia copacului, unde e posibil să se fi adăpostit nişte ciori, ci în dreapta acestuia, înspre panourile solare.

Totodată, poziţia aleasă de acesta este singura care oferea vizibilitate înspre panourile solare ale bisericii. De asemenea, martorii au arătat că, în aceeaşi seară, inculpatul U. I. mai aruncase cu pietre spre un bec de iluminat public, pe care nu a reuşit să îl lovească.

În faţa instanţei, inculpatul a recunoscut fapta şi prejudiciul produs părţii civile, fiind de acord cu achitarea integrală a acestuia, semnând în cursul urmăririi penale un angajament notarial prin care s-a obligat să îl achite (f. 432-433 dup).

Partea civilă BISERICA EVANGHELICĂ C.A. CISNĂDIE, deşi citată de mai multe ori cu această menţiune, nu a precizat faptul că doreşte să se împace cu inculpatul în legătură cu săvârşirea infracţiunii de distrugere.

În data de 28.12.2014, în jurul orei 11:00, persoana vătămată S. I. C. a fost contactată de către inculpat de pe numărul de telefon …., în vederea achiziţionării unei motociclete Yamaha, care fusese pusă spre vânzare pe site-ul www.olx.ro.

Persoana vătămată S. I. C. împreună cu martorul S. D. s-au întâlnit cu inculpatul U. I. în aceeaşi zi, în jurul orei 17:00, pe str. …din Sibiu.

Inculpatul le-a spus celor doi că doreşte să probeze motocicleta şi a fugit cu aceasta.

Bunul a fost vândut succesiv martorilor G. N. C. şi T. I., de la cel din urmă fiind recuperat şi predat persoanei vătămate.

Martorii G. N. C. şi T. I., audiaţi fiind, au declarat expres în cursul urmăririi penale faptul că nu au ştiut adevărata provenienţă a motocicletei, iar martorul T. I. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 3.000 lei achitată martorului G. N. C.pentru motocicleta Yamaha, restituită persoanei vătămate S. I. C..

 Martorul G. N. C. a declarat că nu doreşte să se constituie parte civilă în cauză.

Valoarea bunului a fost estimată la 8.550 lei.

Prin declaraţie notarială persoana vătămată S. I. C. a specificat că nu mai are nicio pretenţie faţă de inculpat, întrucât s-au împăcat, renunţând la pretenţii penale sau civile şi solicită înlăturarea răspunderii penale a inculpatului U. (f. 82 di).

În data de 06.01.2015, în jurul orei 14:00, persoana vătămată F. G. B. a fost contactată de către inculpat de pe numărul de telefon 0746/319362, în vederea achiziţionării unei motociclete KTM 250 EXC, care fusese pusă spre vânzare pe site-ul www.tocmai.ro.

Persoana vătămată F. G. B. împreună cu martorul B-P.A. s-au întâlnit cu inculpatul U. I. în aceeaşi zi, în jurul orei 17:00, în parcarea Sălii Transilvania din Sibiu.

Inculpatul le-a spus celor doi că doreşte să probeze motocicleta şi a fugit cu aceasta.

Bunul a fost vândut martorului G.N. C., de la care a fost ulterior recuperat şi predat persoanei vătămate.

Martorul G. N. C. a declarat că nu doreşte să se constituie parte civilă în cauză.

Valoarea bunului a fost estimată la 5.000 Euro (aproximativ 22.500 lei).

Persoana vătămată F. G. B. a declarat în faţa instanţei că nu doreşte să se împace pe latură penală şi civilă cu inculpatul, în legătură cu săvârşirea infracţiunii de furt.

În data de 17.01.2015, în jurul orei 14:00, persoana vătămată B. F-R. a fost contactată de către inculpat de pe numărul de telefon …, în vederea achiziţionării unei motociclete KTM 450 EXC-R, care fusese pusă spre vânzare pe internet.

Persoana vătămată B. F-R. s-a întâlnit cu inculpatul U. I. în aceeaşi zi, în jurul orei 22:00, într-o parcare din Tălmaciu.

Inculpatul i-a spus că doreşte să probeze motocicleta şi a fugit cu aceasta.

Bunul a fost vândut martorului G. N. C., de la care a fost ulterior recuperat şi predat persoanei vătămate.

Martorul G. N. C. a declarat că nu doreşte să se constituie parte civilă în cauză.

Valoarea bunului a fost estimată la 14.900 lei.

Persoana vătămată B. F-R. a declarat în faţa instanţei că nu doreşte să se împace pe latură penală şi civilă cu inculpatul, în legătură cu săvârşirea infracţiunii de furt.

În data de 19.01.2015, în jurul orei 15:00, persoana vătămată D. A-C. a fost contactată de către inculpat de pe numărul de telefon …, în vederea achiziţionării unui ATV Yamaha, care fusese pus spre vânzare pe internet.

Persoana vătămată D. A-C împreună cu martorii P. C. V. şi C. I. s-au întâlnit cu inculpatul U. I. în aceeaşi zi, în jurul orei 22:00, pe str. 22 Decembrie 1918 din Tălmaciu.

Inculpatul le-a spus că doreşte să probeze ATV-ul şi a fugit cu acesta.

Prejudiciul a fost estimat la 15.210 lei.

Inculpatul a arătat că a vândut bunul martorului M. C. R., însă martorul a negat acest aspect.

Persoana vătămată D.A-C a declarat în faţa instanţei că nu doreşte să se împace pe latură penală şi civilă cu inculpatul, în legătură cu săvârşirea infracţiunii de furt, constituindu-se parte civilă pentru recuperarea sumei de 15.210 lei, sumă cu care inculpatul a precizat în mod expres în faţa instanţei de judecată că este de acord ca să-l despăgubească pe domnul D.

În data de 10.02.2015, în jurul orei 03:00, persoana vătămată I. D. A. împreună cu martorul I. E.A. s-au întâlnit cu inculpatul U. I., în vederea vânzării unui ATV Bombardier, pe str. … din Sibiu.

Inculpatul a contactat persoana vătămată de pe numărul de telefon …...

Inculpatul U. I. le-a spus celor doi că doreşte să probeze ATV-ul şi a fugit cu acesta. Ulterior, inculpatul a abandonat bunul, care a fost recuperat de persoana vătămată.

Valoarea ATV-ului este de 7.500 Euro (aproximativ 33.750 lei).

Persoana vătămată I. D. A., deşi citat de mai multe ori cu această menţiune, nu a precizat faptul că doreşte să se împace cu inculpatul în legătură cu săvârşirea infracţiunii de furt.

Cu privire la poziţia procesuală a celor două persoane vătămate M. Z. şi S.I. C. în sensul că doresc să se împace cu inculpatul U. I., atât pe latură civilă, cât şi pe latură penală, precum şi faptul că inculpatul este de acord cu împăcarea, aspecte care rezultă din declaraţie notarială persoana vătămată M. Z. în sensul că nu mai are nicio pretenţie faţă de inculpat, întrucât s-au împăcat, renunţând la pretenţii penale sau civile şi solicită înlăturarea răspunderii penale a inculpatului U. (f. 81 di), declaraţie notarială persoana vătămată S. I-C. în sensul că nu mai are nicio pretenţie faţă de inculpat, întrucât s-au împăcat, renunţând la pretenţii penale sau civile şi solicită înlăturarea răspunderii penale a inculpatului U. (f. 82 di); instanţa reţine următoarele:

Cele două fapte ale inculpatului din 09.06.2014 şi 28.12.2014 privesc săvârşirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cp, astfel că raportat la art. 396 alin. 6 Cpp „încetarea procesului penal se pronunţă în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e) - j)”; art. 16 alin. 1 lit. g Cpp „(1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă: g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;” şi art. 231 alin. 2 NCp „ (2) În cazul faptelor prevăzute la art. 228, art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 230, împăcarea înlătură răspunderea penală.”, şi având în vedere manifestarea expresă de voinţă a inculpatului personal şi a celor două persoane vătămate, de a se împăca atât pe latură civilă, cât şi pe latură penală, care a intervenit la primul termen de judecată cu procedură legal îndeplinită şi înainte de citirea actului de sesizare a instanţei (potrivit art. 159 Cpp), pentru toate aceste considerente, instanţa urmează ca:

1. În temeiul art. 396 alin. 6 Cpp raportat la art. 16 alin. 1 lit. g Cpp, cu referire la art. 159 Cp raportat la art. 231 alin. 2 Cp, să înceteze procesul penal faţă de inculpatul U. I., pentru săvârşirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cp, ca urmare a împăcării părţilor (fapta din 09.06.2014, persoana vătămată M. Z.).

2. În temeiul art. 396 alin. 6 Cpp raportat la art. 16 alin. 1 lit. g Cpp, cu referire la art. 159 Cp raportat la art. 231 alin. 2 Cp, să înceteze procesul penal faţă de inculpatul U. I., pentru săvârşirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cp, ca urmare a împăcării părţilor (fapta din 28.12.2014, persoana vătămată S. I. C).

Situaţia de fapt astfel reţinută de către instanță şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea a două fapte de furt, trei fapte de furt calificat şi o distrugere rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, respectiv: Declaraţii inculpat U. I. (f. 412); Declaraţii persoane vătămate M. Z. (f. 69), I. D. (f. 105), S.I. C.(f. 158), F. G. B. (f. 192), B. F-R. (f. 220), I. D.A. (f. 269); Adrese parte civilă Biserica Evanghelică C.A. Cisnădie (f. 131-136); Declaraţie parte civilă D. A-C. (f. 238); Declaraţii martori P.C. (f. 74), C. S. N. (f. 76), M. M. P. (f. 81), M. S. I. (f. 112), M. O. I. (f. 150), C. S. F. (f. 153), S. L. M. (f. 146), S. D. (f. 164), G. N. C.(f. 391), T. I. (f. 169), B-P A (f. 200), P. C. V. (f. 242), C. I. (f. 247), I. E. A.l (f. 275), M.C. R. (f. 388), O.C. D. (f. 397) şi B. F. (f. 403); Procese-verbale de recunoaştere după fotografie şi planşe foto (f. 89, 95, 176, 181, 203, 227, 252, 258, 285, 291); Procese-verbale de cercetare la faţa locului şi planşă foto (f. 121, 278); Dovezi ridicare şi predare bunuri (f. 71, 87, 111, 117, 162, 173, 197, 211, 224, 274, 396, 409); Procese-verbale de investigaţii (f. 213, 308, 309, 314, 343, 367, 368); Procese-verbale de transcriere a convorbirilor (f. 323-337, 347-358); Copii ale suporturilor optice conţinând rezultatul activităţilor de supraveghere tehnică, Nr. 17/35/17.02.2015, Nr. 17/34/17.02.2015, Nr. 17/33/17.02.2015, Nr. 17/32/16.02.2015, Nr. 17/31/14.02.2015, Nr. 17/30/13.02.2015, Nr. 17/24/05.02.2015, Nr. 17/22/02.02.2015; Proces-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare (f. 370); Înregistrări video şi proces-verbal de redare (f. 137); Mijloc material de probă (Telefon Samsung GT-I 9001), precum şi declaraţie inculpatul U. I. (f. 144-146 di), declaraţie partea civilă T. I. (f. 148-149 di).

Astfel, martorul M. C. R. a arătat că inculpatul l-a contactat de mai multe ori, propunându-i să cumpere o motocicletă KTM şi un ATV Yamaha, însă l-a refuzat. Acesta a declarat că inculpatul U. I. l-a sunat de pe numele de telefon ….., ….., …… şi …….

Având în vedere că la momentul reclamării faptelor de către persoanele vătămate nu se cunoştea identitatea autorului, în cauză au fost dispuse măsuri de supraveghere tehnică de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, cu privire la numerele de telefon …., …... şi ……, prin Încheierile penale nr. 30/CC/22.01.2015 şi nr. 33/CC/26.01.2015 ale Judecătoriei Sibiu, fără rezultate concrete.

Ulterior, având în vedere că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, au fost dispuse măsuri de supraveghere tehnică cu privire la numerele de telefon …., …. şi ……, prin ordonanţele provizorii ale procurorului din 11.02.2015 şi 13.02.2015, confirmate de către judecătorul de drepturi şi libertăţi prin Încheierile penale nr. 60/CC/13.02.2015 şi nr. 66/CC/16.02.2015 ale Judecătoriei Sibiu.

În urma punerii în executare a măsurilor, s-a stabilit că inculpatul U. I. se ascundea în locuinţa martorilor O. C. D. şi B. F., fiind astfel identificat.

Telefonul mobil Samsung GT-I 9001, folosit de către inculpat la săvârşirea infracţiunilor de furt, pentru contactarea persoanelor vătămate, a fost ridicat din posesia martorului B. .F. prin ordonanţa din 13.02.2015 în dosarul nr. 7849/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, şi depus în prezent la Camera de corpuri delicte a Judecătoriei Sibiu (poziţia nr. 29/2015 din Registru valori şi corpuri delicte).

În locuinţa inculpatului U. I. din ….., jud. Sibiu a fost efectuată o percheziţie domiciliară, ocazie cu care au fost identificate o legătură de chei aparţinând persoanei vătămate I. D.l A. (8) şi o geacă sport cu inscripţia SC MATTING, purtată de inculpat la săvârşirea faptei reclamată de F. G. B. (5), potrivit declaraţiilor persoanelor vătămate.

În cauză au fost efectuate recunoaşteri după fotografie, pentru înlăturarea oricăror dubii cu privire la identitatea autorului, astfel că inculpatul U. I. a fost identificat de către toate persoanele vătămate din cauză, precum şi de unii martori care le-au însoţit pe persoanele vătămate la întâlnirea cu inculpatul, potrivit proceselor-verbale de recunoaştere după fotografie şi planşe foto (f. 89, 95, 176, 181, 203, 227, 252, 258, 285, 291 dup).

Inculpatul U. I. a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, încă din cursul urmăririi penale, descriind detaliat modalitatea de săvârşire a acestora şi contribuind la aflarea adevărului în cauză (f. 412-428 dup, 144-146 di), precizând în esenţă faptul că prima dată solicita persoanelor vătămate să se întâlnească cu ele pentru că este interesat de bunul pus în vânzare pe internet, apoi le cerea permisiunea să probeze motocicleta sau ATV-ul, după care pleca cu ele şi nu le mai returna proprietarului.

În continuare, inculpatul a arătat că proceda la contactarea unor persoane cărora le propunea vânzarea motocicletei sau a ATV-ului, precum este martorul G. N. C., M. Cătălin R. sau C. S. N..

Inculpatul a mai precizat că pentru fiecare bun vândut a obţinut o sumă de bani cuprinsă între 1.500 lei şi 2.000 lei, iar pentru ATV-ul vândut lui C. a obţinut suma de 900 euro; fiind totodată de acord cu acţiunea civilă formulată de către partea civilă BISERICA EVANGHELICĂ C.A. CISNĂDIE şi D. -C, dar nu şi cu cea formulată de către martorul T. I., susţinând că martorul ştia că motorul este furat, deoarece ar fi văzut o postare cu un anunţ pe internet că motorul este furat.

În drept,

Faptele săvârşite, după o prealabilă pregătire, de către inculpatul U. I., care în datele de 02.07.2014 şi 06.01.2015 a sustras două motociclete aparţinând persoanelor vătămate I. D. şi F. G. B., iar în nopţile de 17.01.2015, 19.01.2015 şi 10.02.2015 a sustras o motocicletă şi două ATV-uri aparţinând persoanelor vătămate B. F-R, D A-C şi I D A, iar în data de 16.07.2014 a distrus un panou solar aparţinând BISERICII EVANGHELICE C.A. CISNĂDIE, întrunesc atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive a

-două infracţiuni de furt (02.07.2014 şi 06.01.2015), prevăzute de art. 228 alin. 1 Cp,

-trei infracţiuni de furt calificat (17.01.2015, 19.01.2015 şi 10.02.2015), prevăzute de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b Cp şi

-distrugere, prevăzută de art. 253 alin. 1 Cp,

toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp privind concursul real de infracţiuni, deoarece faptele au fost săvârşite de către inculpat înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele şi cu art. 41 alin. 1 Cp, în ceea ce priveşte recidiva postcondamnatorie.

Astfel, inculpatul a săvârşit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, având în vedere pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală de contopire nr. 822/16.06.2010 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin decizia penală nr. 418/06.09.2010 a Tribunalului Alba, pedeapsă din care inculpatul a fost eliberat condiţionat prin sentinţa penală nr. 683/26.03.2013 a Judecătoriei Arad, definitivă la data de 02.04.2013, având un rest rămas de executat de 831 zile închisoare.

Prin urmare, în cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 41 alin. 1 Cod penal „Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.”, precum şi art. 43 alin. 2 Cp „Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.”

Cu privire la infracţiunea de distrugere, instanţa reţine că elementul material al acesteia constă în distrugerea unui panou solar aparţinând BISERICII EVANGHELICE C.A. CISNĂDIE, în valoare de 4.500 lei, de către inculpat, urmarea imediată fiind tocmai distrugerea bunului, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei săvârşită cu intenţie directă de către inculpat, potrivit art. 16 alin. 3 lit. a Cp.

În ceea ce priveşte cele cinci infracţiuni de furt (simplu şi calificat), instanţa reţine că elementul material al acestora constă în luarea pe nedrept a unui bun mobil (motociclete şi ATV-uri) din posesia persoanelor vătămate I. D., F. G. B., B. F-R, D A-C. şi I. D. A., de către inculpatul U. I., sub pretextul că doreşte „doar să le probeze”, fără consimţământul acestora pentru luarea deplină a bunului, persoanele vătămate acordându-şi permisiunea doar cu privire la o probă din partea inculpatului, aspect normal în vederea realizării tranzacţiei de vânzare – cumpărare a acestor tipuri de bunuri.

Urmarea imediată a constat tocmai în deposedarea persoanelor vătămate de bunuri şi împosedarea inculpatului, producându-se astfel un prejudiciu (valoarea bunului, lipsa de folosinţă), iar restituirea bunului după consumarea infracţiunii nu înlătură caracterul penal al faptelor sau răspunderea penală a inculpatului, precum a încercat să sugereze acesta în apărare.

Totodată, instanţa reţine faptul că urmarea imediată se produce chiar dacă bunul este ulterior abandonat de inculpat, precum s-a întâmplat în cazul persoanei vătămate I.D. A., în data de 10.02.2015, în jurul orei 03:00, când inculpatul a fugit cu ATV-ul şi l-a abandonat pe Calea Dumbrăvii, deoarece i s-a oprit motorul, dar a păstrat cheile ATV-ului, obiecte descoperite ulterior cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, astfel că nu se poate reţine apărarea inculpatului în sensul că nu este furt, deoarece imediat persoana vătămată a venit în spatele său şi şi-ar fi recuperat bunul, întrucât din modus operandi al inculpatului rezultă clar intenţia directă a acestuia de a sustrage şi acest bun, precum a procedat în celelalte cazuri similare.

Legătura de cauzalitate în cazul infracţiunilor de furt rezultă din materialitatea faptelor.

Totodată, instanţa reţine faptul că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, potrivit art. 16 alin. 3 lit. a Cp, pregătindu-şi îndeaproape activitatea infracţională, prin apelarea persoanelor vătămate de pe mai multe cartele telefonice (după cum rezultă din interceptările telefonice), tocmai pentru a nu putea fi descoperit cu uşurinţă, apoi pretexta faptul că doreşte să achiziţioneze bunurile postate de către persoanele vătămate pe internet, se întâlnea cu acestea şi le solicita permisiunea de a proba acele bunuri (motociclete şi ATV), în vederea cumpărării, apoi pleca cu ele şi nu le mai restituia proprietarilor, procedând la revânzarea bunurilor către alte persoane, obţinând în acest fel venituri ilicite.

Instanţa constată faptul că inculpatul U. I., a solicitat schimbarea încadrării juridice din cele șapte infracțiuni de furt reținute prin rechizitoriu, dintre care:

- patru infracţiuni de furt (09.06.2014, 02.07.2014, 28.12.2014, 06.01.2015), prevăzute de art. 228 alin. 1 Cp, și

- trei infracţiuni de furt calificat (17.01.2015, 19.01.2015 şi 10.02.2015), prevăzute de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b Cp, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp şi art. 41 alin. 1 Cp, în infracțiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 238 Cp, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp şi art. 41 alin. 1 Cp.

Inculpatul a invocat faptul că modul și modalitatea în care au fost săvârșite infracțiunile complinesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, nicidecum de furt, deoarece art. 228 Cp prevede luarea unui bun din posesia sau detenția altuia fără consimțământul acestuia, iar în toate cele șapte cazuri de furt există consimțământul proprietarului bunului mobil, cu un anume scop de a-l vinde, iar inculpatul cu scopul de a cumpăra acel bun mobil.

Instanţa nu poate reţine susţinerile în apărare ale inculpatului, deoarece infracţiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 238 Cp presupune însuşirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către cel căruia i-a fost încredinţat în baza unui titlu şi cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui.

Ori, în speţa analizată nu se poate considera că persoanele vătămate i-au încredinţat inculpatului bunurile în baza unui titlu şi cu un anumit scop, ci doar pentru a realiza o simplă probă a motocicletei sau a ATV-ului, pentru ca inculpatul, presupusul cumpărător, să se poată decide cu privire la acţiunea sa de cumpărare sau nu a bunului.

Spre deosebire de furt când inculpatul sustrage pe nedrept un bun din posesia sau detenţia altuia în scopul însuşirii, în cazul abuzului de încredere inculpatul îşi însuşeşte, chiar şi temporar, bunul pe care persoana vătămată i l-a încredinţat voluntar, cu un titlu (depozit, comodat, locaţiune etc) şi cu un anumit scop, cu obligaţia de a-l restitui, ceea ce nu este cazul în speţă.

În cazul acestor fapte de furt, instanţa a reţinut forma infracţiunii consumate de furt simplu şi calificat întrucât, potrivit teoriei aplicate, cea a „apropriaţiunii”, bunurile (motocicletele şi ATV) erau deja deplasate de la faţa locului, după cum recunoaşte şi inculpatul, chiar dacă ulterior unele dintre ele au fost recuperate.

În atare situaţie, bunurile au ieşit din stăpânirea de fapt a persoanelor vătămate, fără acordul lor, şi au intrat în posesia inculpatului U. I., care s-a comportat ca un adevărat proprietar, uzând de atributele usus, fructus şi abusus, prin vânzarea bunurilor către alte persoane.

Mai mult, însuşi inculpatul în declaraţia sa dată în faţa instanţei de judecată, la fila 145, s-a referit la un motor ca fiind furat, „domnul T. ştia că este furat, pentru că pe internet a văzut o postare”, iar apoi solicită schimbarea încadrării juridice în abuz de încredere, după ce în declaraţia sa a precizat că recunoaşte în totalitate faptele astfel cum au fost ele reţinute în rechizitoriu, ceea ce presupune şi recunoaşterea laturii subiective a infracţiunilor, în speţă intenţia directă de furt.

Ori, este absurd ca în momentul de faţă, după asumarea vinovăţiei cu tot ceea ce implică această procedură simplificată, inculpatul să susţină că doreşte schimbarea încadrării juridice din furturi în abuzuri de încredere (ceea ce echivalează practic cu o nerecunoaştere a faptelor în integralitate şi cu o contradicţie în propria atitudine procesuală adoptată).

Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa în temeiul art. 386 Cpp, va respinge cererea inculpatului U. I. de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina sa, din patru infracţiuni de furt (09.06.2014, 02.07.2014, 28.12.2014, 06.01.2015), prevăzute de art. 228 alin. 1 Cp şi trei infracţiuni de furt calificat (17.01.2015, 19.01.2015 şi 10.02.2015), prevăzute de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b Cp, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp şi art. 41 alin. 1 Cp, în şapte infracţiuni de abuz de încredere prevăzute de art. 238 Cp cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp şi art. 41 alin. 1 Cp.

La individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de furt, furt calificat şi distrugere, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cp şi anume „(1) Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite – inculpatul a săvârşit faptele, după o prealabilă pregătire, în datele de 02.07.2014 şi 06.01.2015 a sustras două motociclete aparţinând persoanelor vătămate I. D. şi F. G. B., iar în nopţile de 17.01.2015, 19.01.2015 şi 10.02.2015 a sustras o motocicletă şi două ATV-uri aparţinând persoanelor vătămate B. F-R., D. A-C. şi I. D. A., întrucât spunea persoanelor vătămate că doreşte doar să probeze bunul, apoi pleca cu acesta şi nu-l mai restituia; iar în data de 16.07.2014 a distrus un panou solar aparţinând BISERICII EVANGHELICE C.A. CISNĂDIE;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – decurge din modus operandi al inculpatului, pe timp de zi, dar şi de noapte, cu mare îndrăzneală, a apelat telefonic persoanele vătămate care au postat anunţuri de vânzarea a unor motociclete sau ATV-uri pe internet, pretextând că doreşte să le cumpere, se întâlnea cu ele, proba bunul şi pleca cu el, apoi îl vindea unor alte persoane obţinând sume de bani în mod ilicit; de asemenea schimba mereu cartelele telefonice astfel că organele de urmărire penală l-au depistat şi identificat destul de greu pe inculpat, fiind necesare mai multe măsuri de supraveghere, iar acesta se ascundea în casa unor martori;

c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii – inculpatul prin acţiunea sa de a sustrage bunurile printr-o „înşelăciune în sensul că le probează” a produs o pagubă în patrimoniul persoanelor vătămate, prejudiciul fiind recuperat prin înapoierea bunurilor către persoanele vătămate, mai puţin către D.A. C.; totodată prin acţiunea de distrugere a produs o pagubă în patrimoniul Bisericii Evanghelice;

d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit – inculpatul a susţinut că pentru a face rost de bani, având o situaţia materială precară şi din lipsa unui servici;

e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpatul are serioase antecedente penale (f. 445-446 dup), din analiza fişei de cazier judiciar a acestuia rezultă că infracţiunile prezente au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie, în termenul de liberare condiţionată acordată prin sentinţa penală nr. 683/26.03.2013 a Judecătoriei Arad, definitivă la data de 02.04.2013, având un rest rămas de executat de 831 zile închisoare.

Mai mult, instanţa reţine că inculpatul a săvârşit infracţiunile în localitatea Sibiu în liberarea condiţionată din penitenciar, unde a executat mai multe pedepse privative de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor de furt, furt calificat, tâlhărie, ultraj, dovedind că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Instanţa analizând toate aceste sentinţe penale anterioare, raportat la situaţia de fapt din prezentul dosar, constată că inculpatul are o conduită infracţională perseverentă, fiind dispuse condamnări anterioare privative de libertate, pentru acelaşi gen de infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie calificată, fiind eliberat în 02.04.2013.

Toate aceste sancţiuni penale nu au determinat schimbarea comportamentului inculpatului, de unde rezultă că acesta prezintă şanse reduse de reintegrare în comunitate, nu manifestă interes pentru o calificare profesională şi nici nu are principii morale care să îl sprijine în procesul de reintegrare socială. Astfel că activitatea infracțională reţinută în sarcina inculpatului nu este un caz izolat, prin raportare la modul de operare mai sus descris, ce denotă o specializare a inculpatului în comiterea acestui gen de infracţiuni, dar şi un potenţial criminogen ridicat.

Inculpatul nu şi-a îndreptat conduita socială, continuând în activitatea reprobabilă social de a comite infracţiuni, acesta chiar dacă a fost supus unor condamnări penale anterioare cu executare în penitenciar, nu şi-a format o atitudine corectă faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială;

f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal – inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor de furt calificat şi distrugere, susţinând că le regretă foarte mult şi că cere iertare, cu toate că instanţa apreciază că această atitudine de regret este pur formală prin raportare la întreaga sa conduită socială şi este susţinută doar în scopul de a obţine o pedeapsă cât mai mică;

g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială

(2) Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. (1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea.”

În concluzie, instanţa raportat la criteriile mai sus amintite şi la analiza efectuată, s-a orientat spre pedeapsa închisorii, în detrimentul celei cu amenda penală şi 3. în temeiul art. 228 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cp şi art. 43 alin. 2 Cp, raportat la art. 396 alin. 10 Cpp, va condamna pe inculpatul U. I. la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt în stare de recidivă postcondamnatorie (fapta din 02.07.2014, persoana vătămată I. D.).

Pedeapsa de 4 luni închisoare provine din reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă (în urma aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 Cpp) prevăzute de lege pentru infracţiunea în cauză (6 luni-3 ani, reduse cu 1/3 = 4 luni – 2 ani).

În concluzie, instanţa raportat la criteriile mai sus amintite şi la analiza efectuată, s-a orientat spre pedeapsa închisorii, în detrimentul celei cu amenda penală şi 4. în temeiul art. 253 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cp şi art. 43 alin. 2 Cp, raportat la art. 396 alin. 10 Cpp, va condamna pe inculpatul U. I. la pedeapsa închisorii de 2 luni pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere în stare de recidivă postcondamnatorie (fapta din 16/17.07.2014, persoana vătămată BISERICA EVANGHELICĂ C.A. CISNĂDIE).

Pedeapsa de 2 luni închisoare provine din reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă (în urma aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 Cpp) prevăzute de lege pentru infracţiunea în cauză (3 luni-2 ani, reduse cu 1/3 = 2 luni – 1 an şi 4 luni).

În concluzie, instanţa raportat la criteriile mai sus amintite şi la analiza efectuată, s-a orientat spre pedeapsa închisorii, în detrimentul celei cu amenda penală şi 5. în temeiul art. 228 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cp şi art. 43 alin. 2 Cp, raportat la art. 396 alin. 10 Cpp, va condamna pe inculpatul U. I. la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt în stare de recidivă postcondamnatorie (fapta din 06.01.2015, persoana vătămată F. G. B.).

Pedeapsa de 4 luni închisoare provine din reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă (în urma aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 Cpp) prevăzute de lege pentru infracţiunea în cauză (6 luni-3 ani, reduse cu 1/3 = 4 luni – 2 ani).

În concluzie, instanţa raportat la criteriile mai sus amintite şi la analiza efectuată, 6. în temeiul art. 228 alin. 1 Cp, art. 229 alin. 1 lit. b Cp cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cp şi art. 43 alin. 2 Cp, raportat la art. 396 alin. 10 Cpp, va condamna pe inculpatul U. I. la pedeapsa închisorii de 8 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie (fapta din 17.01.2015, persoana vătămată B. F-R).

Pedeapsa de 8 luni închisoare provine din reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă (în urma aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 Cpp) prevăzute de lege pentru infracţiunea în cauză (1 an-5 ani, reduse cu 1/3 = 8 luni – 3 ani şi 4 luni).

În concluzie, instanţa raportat la criteriile mai sus amintite şi la analiza efectuată, 7. în temeiul art. 228 alin. 1 Cp, art. 229 alin. 1 lit. b Cp cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cp şi art. 43 alin. 2 Cp, raportat la art. 396 alin. 10 Cpp, va condamna pe inculpatul U. I. la pedeapsa închisorii de 8 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie (fapta din 19.01.2015, persoana vătămată D. A-C.).

Pedeapsa de 8 luni închisoare provine din reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă (în urma aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 Cpp) prevăzute de lege pentru infracţiunea în cauză (1 an-5 ani, reduse cu 1/3 = 8 luni – 3 ani şi 4 luni).

În concluzie, instanţa raportat la criteriile mai sus amintite şi la analiza efectuată, 8. în temeiul art. 228 alin. 1 Cp, art. 229 alin. 1 lit. b Cp cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cp şi art. 43 alin. 2 Cp, raportat la art. 396 alin. 10 Cpp, va condamna pe inculpatul U. I. la pedeapsa închisorii de 8 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie (fapta din 10.02.2015, persoana vătămată I. D. A.).

Pedeapsa de 8 luni închisoare provine din reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă (în urma aplicării prevederilor art. 396 alin. 10 Cpp) prevăzute de lege pentru infracţiunea în cauză (1 an-5 ani, reduse cu 1/3 = 8 luni – 3 ani şi 4 luni).

Instanţa nu a reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. a Cp, solicitate de inculpat în apărare, în sensul eforturilor depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, deoarece prin raportare şi la cazierul judiciar al acestuia, nu se poate susţine faptul că dacă s-a împăcat cu două persoane vătămate, acesta a făcut eforturi deosebite pentru diminuarea consecinţelor infracţiunilor, în condiţiile în care inculpatul personal, din propria lui iniţiativă nu a restituit niciun bun, ci aceste acţiuni au fost realizate de către martori, la intervenţia organelor de urmărire penală.

În plus, inculpatul nu a făcut dovada achitării prejudiciului realizat părţii civile BISERICA EVANGHELICĂ C.A. CISNĂDIE şi D. A-C, iar celelalte persoane vătămate nu s-au mai constituit părţi civile, deoarece şi-au recuperat bunurile de la martori.

Mai mult, potrivit art. 75 alin. 1 lit. d Cp acoperirea integrală a prejudiciului material până la primul termen de judecată, nu se aplică în cazul infracţiunilor de furt calificat.

În temeiul art. 38 alin. 1 Cp, instanţa va constata că cele şase infracţiuni reţinute prin prezenta sentinţă penală în sarcina inculpatului se află în concurs real.

În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b Cp raportat la art. 43 alin. 2 Cp, instanţa va aplica inculpatului U. I. pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, la care va adăuga un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1/3 din 4 luni+2 luni+4 luni+8 luni+8 luni = 8 luni şi 20 zile), respectiv un spor de 8 luni şi 20 zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an 4 luni şi 20 zile închisoare.

Potrivit art. 43 alin. 2 Cp „Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.”

Potrivit art. 104 alin. 2 teza I Cp „Dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.”, astfel că având în vedere că cele şase fapte au fost comise de către inculpat în termenul de supraveghere al liberării condiţionate:

În temeiul art. 104 alin. 2 teza I Cp, instanţa va revoca beneficiul liberării condiţionate dispusă prin sentinţa penală nr. 683/26.03.2013 a Judecătoriei Arad, definitivă la data de 02.04.2013, şi va dispune executarea restului de pedeapsă de 831 zile închisoare, rămas din executarea pedepsei de 6 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală de contopire nr. 822/16.06.2010 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin decizia penală nr. 418/06.09.2010 a Tribunalului Alba.

 În temeiul art. 104 alin. 2 teza II Cp raportat la art. 43 alin. 2 Cp, instanţa va adăuga pedeapsa rezultantă de 1 an 4 luni şi 20 zile închisoare aplicată prin prezenta sentinţă, la restul rămas neexecutat de 831 zile închisoare, inculpatul U. I. urmând să execute în final 1 an 4 luni şi 851 zile închisoare.

Instanţa va constata faptul că prin sentinţa penală de contopire nr. 822/16.06.2010 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin decizia penală nr. 418/06.09.2010 a Tribunalului Alba, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor penale care s-au contopit, printre care se regăsesc şi aplicarea dispoziţiilor art. 71 Cp 1969 şi interzicerea ca pedepse accesorii a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cp 1969, şi anume:

-dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

-dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Astfel că, în temeiul art. 45 alin. 1 şi alin. 5 Cp, instanţa va aplica inculpatului dispoziţiile art. 71 Cp 1969 şi va interzice acestuia, pe durata executării pedepsei principale rezultante, ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cp 1969, şi anume:

-dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

-dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat (drepturi interzise iniţial prin hotărârile penale contopite în sentinţa penală nr. 822/16.06.2010 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin decizia penală nr. 418/06.09.2010 a Tribunalului Alba şi care nu puteau să nu se regăsească în prezenta hotărâre având în vedere noua recontopire).

Instanţa va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii al Judecătoriei Aiud şi va dispune emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă a închisorii de 1 an 4 luni şi 851 zile.

În temeiul art. 399 alin. 1 Cpp raportat la art. 362 Cpp, instanţa va menţine măsura arestării preventive a inculpatului U. I. (mandat de arestare preventivă nr. 10/UP/14.02.2015 emis de Judecătoria Sibiu).

Analizând măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul U. I., în raport cu actele şi lucrările dosarului, dar şi cu dispoziţiile legale menţionate raportat şi la situaţia de fapt expusă mai sus, instanţa apreciază că aceasta este legală şi temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpatului se menţin, nu s-au modificat până la acest moment procesual şi impun în continuare măsura privativă de libertate menţionată.

Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în urmă cu aproximativ 3 luni (având deci o durată rezonabilă) prin prisma art. 5 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Astfel, la verificarea persistenţei ori schimbării temeiurilor de arestare preventivă, instanţa va ţine cont şi de faptul că dispoziţiile legii interne trebuie analizate prin prisma prevederilor art. 5  din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În concepţia instanţei europene, privarea de libertate a unei persoane este o măsură atât de gravă, încât ea nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puţin severe, sunt considerate insuficiente, pentru salvgardarea unui interes public sau personal care ar impune detenţia.

În cauza Calmanovici împotriva României (paragraful 93), Curtea reiterează din jurisprudenţa sa, cele patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracţiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stögmuller împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 9, paragraful 15); riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice aplicarea justiţiei (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968, seria A nr. 7, paragraful 14), să comită noi infracţiuni (Matzenetter împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 10, paragraful 9) sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franţei, Hotărârea din 26 iunie 1991, seria A nr. 207, paragraful 51 şi Hendriks împotriva Olandei (Hotărârea), nr. 43701/04, 5 iulie 2007).

Instanţa reţine că menţinerea măsurii arestului preventiv faţă de inculpat se justifică, luând în considerare toate circumstanţele cauzei, precum şi faptul că acesta a fost condamnat în primă instanţă la pedeapsa închisorii cu executare pentru şase infracţiuni, prezentul complet de judecată apreciind că inculpatul este vinovat de comiterea faptelor de furt, furt calificat şi distrugere în stare de recidivă postcondamnatorie, reţinute în sarcina sa.

Pe de altă parte, instanţa constată că de la data luării măsurii arestării preventive - 14.02.2015 nu a intervenit niciun element nou favorabil inculpatului, în ceea ce priveşte analizarea subzistenţei temeiului prevăzut de art. 223 alin. 2 Cpp.

Toate aceste circumstanţe concrete sunt analizate de către instanţă prin prisma scopului măsurilor preventive, acela de a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepse, şi prin prisma exigenţelor impuse de CEDO când este vorba de detenţia preventivă a unor persoane.

În speţa de faţă, menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului este justificată şi prin existenţa unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiţiei şi totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor infracţionale, cu atât mai mult cu cât instanţa reţine că inculpatul a săvârşit infracţiunile în stare de recidivă postcondamnatorie, la doar un an după liberarea condiţionată din penitenciar, unde a executat mai multe pedepse privative de libertate pentru săvârşirea infracţiunilor de furt, tâlhărie, furt calificat şi ultraj, dovedind că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Cu privire la cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 242 alin. 2 Cpp măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai uşoară, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).

Astfel, înlocuirea măsurii arestării preventive este măsura procesuală ce poate fi dispusă de judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau de instanţa de judecată, prin care măsura arestului la domiciliu este înlocuită cu măsura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauţiune, în situaţia în care s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 211 Cpp, art. 216 respectiv art. 218 Cpp şi în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cpp.

Instanţa de judecată constată că faptele reţinute în sarcina inculpatului relevă un grad de pericol social ridicat, furtul calificat, furtul şi distrugerea ar fi fost săvârşite în timpul nopţii şi în timpul zilei, prin „înşelarea persoanelor vătămate că doreşte doar să probeze bunul”, după o prealabilă pregătire a planului infracţional, ceea ce denotă o periculozitate sporită a inculpatului, prin cauzarea mai multor persoane vătămate a unei pagube în patrimoniu, acest pericol social justifică aplicarea unei măsuri preventive, iar măsura arestului preventiv este proporţională şi suficientă pentru îndepărtarea pericolului social ce ar rezulta din lăsarea inculpatului în libertate.

Faptul că inculpatul U. I. recunoaşte săvârşirea faptelor şi că a trecut suficient timp de la arestarea sa, nu este în măsură să constituie un element de noutate în împrejurările cauzei, care să justifice înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar şi să justifice a fi suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cpp.

Mai mult, instanţa de judecată având în vedere modul de comitere al faptelor, antecedentele penale ale inculpatului, dar şi conduita lui ulterioară săvârşirii faptelor, în sensul că se ascundea de organele de urmărire penală în casa unor prieteni martori în dosar; constată că faţă de inculpat singura măsura care ar putea fi aplicată în cauză este măsura arestării preventive, considerând că în această modalitate se asigură buna desfăşurare a procesului penal, se împiedică sustragerea inculpatului de la judecată şi se previne săvârşirea unei alte infracţiuni, ceea ce nu echivalează cu anticiparea vreunei eventuale detenţii viitoare sau cu încălcarea prezumţiei de nevinovăţie a acestuia.

Astfel, instanţa de judecată, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, apreciază că o măsura preventivă mai uşoară nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cpp, şi că nu au intervenit elemente noi de la data arestării preventive 14.02.2015 care să justifice înlocuirea acestei măsuri a arestului preventiv.

Pentru toate aceste considerente, instanţa în temeiul art. 242 alin. 2 Cpp va respinge cererea inculpatului U. I. de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.

În temeiul art. 72 Cp raportat la art. 404 alin. 4 lit. a Cpp, instanţa va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii din data de 13.02.2015 şi durata arestării preventive din 14.02.2015 la zi.

]În temeiul art. 107, art. 108 lit. d Cp raportat la art. 112 alin. 1 lit. b Cp, instanţa va confisca de la inculpat bunul care a fost folosit la săvârşirea faptelor de furt simplu şi calificat prevăzute de legea penală, ridicat de la inculpat prin ordonanţa din 13.02.2015 în dosarul nr. 7849/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, şi depus în prezent la Camera de corpuri delicte a Judecătoriei Sibiu (poziţia nr. 29/2015 din Registru valori şi corpuri delicte), respectiv:

-1 (un) telefon mobil marca Samsung model GT-I 9001, cu seria IMEI 352377050654770, depus într-un plic format A6, telefon cu ajutorul căruia inculpatul a contactat toate persoanele vătămate în vederea pregătirii săvârşirii infracţiunilor de furt şi furt calificat, în care introducea mai multe cartele SIM, pentru a nu fi identificat.

În temeiul art. 107, art. 108 lit. d Cp raportat la art. 112 alin. 1 lit. e Cp, instanţa va confisca de la inculpat sumele de bani dobândite prin săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală, respectiv suma totală de 6.580 lei.

Astfel, inculpatul a recunoscut faptul că a vândut bunurile persoanelor vătămate către martori, obţinând diverse sume de bani, cuprinse între 1.500 lei şi 2.000 lei, după cum urmează:

În data de 09.06.2014, motocicleta persoanei vătămate M. Z., inculpatul a vândut-o martorului C. S..

Inculpatul a susţinut că a obţinut pe ea o sumă de bani cuprinsă între 1.500 lei şi 2.000 lei, iar martorul a declarat că i-a dat inculpatului 500 euro; prin urmare instanţa va confisca suma certă de 2.000 lei.

În data de 02.07.2014, motocicleta persoanei vătămate I. D., inculpatul a vândut-o martorului M. S. I..

Inculpatul a susţinut că a obţinut pe ea un alt motor şi 500 lei, iar martorul a declarat că i-a dat inculpatului un alt motor la schimb şi 580 lei; prin urmare instanţa va confisca suma certă de 580 lei.

În data de 06.01.2015, motocicleta persoanei vătămate F. G. B., inculpatul a vândut-o martorului G. N. C..

Inculpatul a susţinut că a obţinut pe ea o sumă de bani cuprinsă între 1.500 lei şi 2.000 lei, iar martorul a declarat că i-a dat inculpatului 2.500 lei; prin urmare instanţa va confisca suma certă de 2.000 lei.

În data de 17.01.2015, motocicleta persoanei vătămate B. F-R, inculpatul a vândut-o martorului G. N. C..

Inculpatul a susţinut că a obţinut pe ea o sumă de bani cuprinsă între 1.500 lei şi 2.000 lei, iar martorul a declarat că i-a dat inculpatului 2.500 lei; prin urmare instanţa va confisca suma certă de 2.000 lei.

În data de 10.02.2015, ATV-ul persoanei vătămate I. D. A. a fost sustras de inculpat, dar recuperat înainte de a fi revândut, astfel că în această situaţie nu se impune confiscarea.

Cu privire la bunul sustras de la persoana vătămată S. I.C., instanţa reţine că părţile s-au împăcat, iar cu privire la bun acesta a fost restituit, existând constituirea de parte civilă din partea martorului T. I., cu privire la banii obţinuţi de inculpatul din revânzarea bunului; iar cu privire la bunul sustras de la persoana vătămată D. A. C., instanţa reţine că persoana vătămată s-a constituit partea civilă în cauză, astfel că nu se mai impune confiscarea.

Cu privire la acţiunile civile exercitate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Persoana vătămată BISERICA EVANGHELICĂ C.A. CISNĂDIE s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 4.500 lei, reprezentând contravaloarea bunului distrus, conform filelor 133, 134, 135, 136 din dup.

Martorul T. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 lei, reprezentând prejudiciul suferit prin cumpărarea bunului, care apoi a fost nevoit să-l predea adevăratului proprietar.

Persoana vătămată D.A.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 15.210 lei, reprezentând contravaloarea bunului sustras.

Instanţa reţine faptul că răspunderea civilă a inculpatului este întemeiată pe dispozițiile art. 1357 NCc conform cărora „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.”

Potrivit art. 1385 alin. 1 NCc prejudiciul se acoperă integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, adică atât prejudiciul patrimonial, cât şi cel nepatrimonial.

În cauză, sunt îndeplinite toate condițiile care antrenează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie: săvârșirea unor fapte ilicite constând în infracţiuni, cauzarea unor prejudicii materiale prin sustragerea bunurilor şi distrugerea panoului solar, raportul de cauzalitate dintre faptele ilicite și prejudiciu, precum și culpa autorului faptelor.

În ceea ce privește prejudiciul cauzat, acesta este în primul rând un prejudiciu material care constă în contravaloarea bunurilor sustrase şi distruse de către inculpat.

În plus, instanţa constată faptul că inculpatul a recunoscut în faţa instanţei de judecată şi în declaraţiile de la urmărire penală, prejudiciul cauzat părţii civile BISERICA EVANGHELICĂ C.A. CISNĂDIE, semnând în cursul urmăririi penale un angajament notarial prin care s-a obligat să îl achite, 4.500 lei (f. 432-433 dup) şi faţă de D.A-C, 15.210 lei şi a fost de acord cu acesta, nemaifiind necesară efectuarea de probe pentru stabilirea valorii panoului solar şi a ATV-ului Yamaha, acestea nefiind contestate, inculpatul acceptând să despăgubească părţile civile, astfel că potrivit art. 23 alin. 3 Cpp „în cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii. Cu privire la pretenţiile civile nerecunoscute pot fi administrate probe.”

Cu privire la pretenţiile civile ale martorului T. I. în valoare de 3.000 lei, inculpatul nu le recunoaşte, susţinând că martorul ar fi ştiut că bunul este furat.

Instanţa a procedat la audierea părţii civile T. I.(f. 148-149 di), care a susţinut că anul trecut a fost chemat de către Grigore, prietenul inculpatului, într-un garaj, unde se afla o motocicletă, pentru care i-au solicitat 2.000 euro, spunându-i că este din Italia.

Partea civilă a susţinut că nu a avut banii solicitaţi şi a plecat, iar după o lună, când a reuşit să facă rost de bani s-a înţeles cu G. pentru suma de 1.000 euro, l-a sunat şi i-a spus să îi dea 3.000 lei în acel moment, iar diferenţa mai târziu, ceea ce s-a şi întâmplat, dar în scurt timp partea civilă a fost nevoită să predea poliţiei motocicleta, fără ca G. să îi restituie banii şi fără a se semna vreun document sau în prezenţa vreunui alt martor, la momentul la care i-a înmânat cei 3.000 lei.

Instanţa apreciază că declaraţia părţii civile T. I. se coroborează cu cea a martorului G. N. C., din cursul urmăririi penale şi necontestată de către inculpat, (f. 391-393 dup) în sensul că martorul a arătat că în luna ianuarie, inculpatul U. I. i-a vândut trei motociclete, în trei rânduri, dintre care două marca KTM şi una marca Yamaha, pentru suma totală de 8.000 lei, dar nu a bănuit că sunt furate, deoarece inculpatul se ocupa să aducă marfă din Germania.

Martorul a mai arătat că a vândut în ianuarie 2015 numitului T. I. cu suma de 3.000 lei motocicleta marca Yamaha, dar fără scaun.

Prin urmare, instanţa apreciază că suma solicitată de partea civilă de 3.000 lei este una certă, reprezentând prejudiciul suferit de T. în urma cumpărării motocicletei de la martorul G., care la rândul lui a cumpărat-o de la inculpatul U. I., pentru ca în final T. să fie nevoit să returneze motocicleta organelor de urmărire penală şi proprietarului.

 Având în vedere toate aceste considerente, instanţa:

În temeiul art. 25 Cpp, art. 23 alin. 3 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCc, va admite acţiunea civilă formulată de către partea civilă BISERICA EVANGHELICĂ C.A. CISNĂDIE şi va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 4.500 lei cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 23 alin. 3 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCc, instanţa va admite acţiunea civilă formulată de către partea civilă D.A-C şi va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 15.210 lei cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCc, va admite acţiunea civilă formulată de către partea civilă T. I. şi va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 3.000 lei cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp, instanţa va lua act de faptul că persoana vătămată M. Z. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp, instanţa va lua act de faptul că persoana vătămată I. D. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp, instanţa va lua act de faptul că persoana vătămată S.I. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp, instanţa va lua act de faptul că persoana vătămată F. G. B., nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp, instanţa va lua act de faptul că persoana vătămată B. F-R. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp, instanţa va lua act de faptul că persoana vătămată I. D. A. nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.

În temeiul art. 404 alin. 6 Cpp, la momentul eliberării, în orice mod, a inculpatului U. I., din penitenciarul în care se află încarcerat, se vor înştiinţa persoanele vătămate D. A-C, F G. B. şi B.F-R., cu privire la această eliberare, având în vedere cererile exprese formulate de către aceştia la termenul de judecată de astăzi, 04.05.2014.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d Cpp, instanţa va obliga persoana vătămată M. Z. la plata sumei de 25 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, ca urmare a împăcării cu inculpatul.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d Cpp, instanţa va obliga persoana vătămată S. I. C. la plata sumei de 25 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, ca urmare a împăcării cu inculpatul.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d Cpp, instanţa va obliga inculpatul U. I. la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, ca urmare a împăcării cu persoanele vătămate M. Z. şi S. I. C..

În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 1 Cpp, reţinând culpa procesuală a inculpatului prin prisma soluţiei de condamnare, instanţa va obliga inculpatul U. I.la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 900 lei pentru faza urmăririi penale şi 100 lei pentru faza de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

În temeiul art. 386 Cpp respinge cererea inculpatului U. I. de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina sa, din patru infracţiuni de furt (09.06.2014, 02.07.2014, 28.12.2014, 06.01.2015), prevăzute de art. 228 alin. 1 Cp şi trei infracţiuni de furt calificat (17.01.2015, 19.01.2015 şi 10.02.2015), prevăzute de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b Cp, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp şi art. 41 alin. 1 Cp, în şapte infracţiuni de abuz de încredere prevăzute de art. 238 Cp cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp şi art. 41 alin. 1 Cp.

1. În temeiul art. 396 alin. 6 Cpp raportat la art. 16 alin. 1 lit. g Cpp, cu referire la art. 159 Cp raportat la art. 231 alin. 2 Cp, încetează procesul penal faţă de inculpatul U. I., . deţinut în PNT Aiud (mandat de arestare preventivă nr. 10/UP/14.02.2015 emis de Judecătoria Sibiu), pentru săvârşirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cp, ca urmare a împăcării părţilor (fapta din 09.06.2014, persoana vătămată M.Z.).

2. În temeiul art. 396 alin. 6 Cpp raportat la art. 16 alin. 1 lit. g Cpp, cu referire la art. 159 Cp raportat la art. 231 alin. 2 Cp, încetează procesul penal faţă de inculpatul U. I., pentru săvârşirea infracțiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cp, ca urmare a împăcării părţilor (fapta din 28.12.2014, persoana vătămată S.I. C.).

3. În temeiul art. 228 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cp şi art. 43 alin. 2 Cp, raportat la art. 396 alin. 10 Cpp, condamnă pe inculpatul U. I.,, deţinut în PNT Aiud (mandat de arestare preventivă nr. 10/UP/14.02.2015 emis de Judecătoria Sibiu), trimis în judecată în stare de arest preventiv, la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt în stare de recidivă postcondamnatorie (fapta din 02.07.2014, persoana vătămată I.D.).

4. În temeiul art. 253 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cp şi art. 43 alin. 2 Cp, raportat la art. 396 alin. 10 Cpp, condamnă pe inculpatul U. I., trimis în judecată în stare de arest preventiv, la pedeapsa închisorii de 2 luni pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere în stare de recidivă postcondamnatorie (fapta din 16/17.07.2014, persoana vătămată BISERICA EVANGHELICĂ C.A. CISNĂDIE).

5. În temeiul art. 228 alin. 1 Cp cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cp şi art. 43 alin. 2 Cp, raportat la art. 396 alin. 10 Cpp, condamnă pe inculpatul U. I., trimis în judecată în stare de arest preventiv, la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt în stare de recidivă postcondamnatorie (fapta din 06.01.2015, persoana vătămată F.G.B.).

6. În temeiul art. 228 alin. 1 Cp, art. 229 alin. 1 lit. b Cp cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cp şi art. 43 alin. 2 Cp, raportat la art. 396 alin. 10 Cpp, condamnă pe inculpatul U. I., trimis în judecată în stare de arest preventiv, la pedeapsa închisorii de 8 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie (fapta din 17.01.2015, persoana vătămată B. F-R).

7. În temeiul art. 228 alin. 1 Cp, art. 229 alin. 1 lit. b Cp cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cp şi art. 43 alin. 2 Cp, raportat la art. 396 alin. 10 Cpp, condamnă pe inculpatul U. I., trimis în judecată în stare de arest preventiv, la pedeapsa închisorii de 8 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie (fapta din 19.01.2015, persoana vătămată D. A-C).

8. În temeiul art. 228 alin. 1 Cp, art. 229 alin. 1 lit. b Cp cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cp şi art. 43 alin. 2 Cp, raportat la art. 396 alin. 10 Cpp, condamnă pe inculpatul U. I., trimis în judecată în stare de arest preventiv, la pedeapsa închisorii de 8 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie (fapta din 10.02.2015, persoana vătămată I. D. A.).

În temeiul art. 38 alin. 1 Cp constată că cele şase infracţiuni reţinute prin prezenta sentinţă penală în sarcina inculpatului se află în concurs real.

În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b Cp raportat la art. 43 alin. 2 Cp aplică inculpatului U.I.pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, la care adaugă un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1/3 din 4 luni+2 luni+4 luni+8 luni+8 luni = 8 luni şi 20 zile), respectiv un spor de 8 luni şi 20 zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 an 4 luni şi 20 zile închisoare.

În temeiul art. 104 alin. 2 teza I Cp, revocă beneficiul liberării condiţionate dispusă prin sentinţa penală nr. 683/26.03.2013 a Judecătoriei Arad, definitivă la data de 02.04.2013, şi dispune executarea restului de pedeapsă de 831 zile închisoare, rămas din executarea pedepsei de 6 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală de contopire nr. 822/16.06.2010 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin decizia penală nr. 418/06.09.2010 a Tribunalului Alba.

 În temeiul art. 104 alin. 2 teza II Cp raportat la art. 43 alin. 2 Cp, adaugă pedeapsa rezultantă de 1 an 4 luni şi 20 zile închisoare aplicată prin prezenta sentinţă, la restul rămas neexecutat de 831 zile închisoare, inculpatul U. I. urmând să execute în final 1 an 4 luni şi 851 zile închisoare.

Constată faptul că prin sentinţa penală de contopire nr. 822/16.06.2010 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin decizia penală nr. 418/06.09.2010 a Tribunalului Alba, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor penale care s-au contopit, printre care se regăsesc şi aplicarea dispoziţiilor art. 71 Cp 1969 şi interzicerea ca pedepse accesorii a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cp 1969, şi anume:

-dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

-dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 45 alin. 1 şi alin. 5 Cp, aplică inculpatului dispoziţiile art. 71 Cp 1969 şi interzice acestuia, pe durata executării pedepsei principale rezultante, ca pedepse accesorii drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cp 1969, şi anume:

-dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;

-dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat (drepturi interzise iniţial prin hotărârile penale contopite în sentinţa penală nr. 822/16.06.2010 a Judecătoriei Aiud, definitivă prin decizia penală nr. 418/06.09.2010 a Tribunalului Alba).

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii al Judecătoriei Aiud şi dispune emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultantă a închisorii de 1 an 4 luni şi 851 zile.

În temeiul art. 399 alin. 1 Cpp raportat la art. 362 Cpp menţine măsura arestării preventive a inculpatului U. I. (mandat de arestare preventivă nr. 10/UP/14.02.2015 emis de Judecătoria Sibiu).

În temeiul art. 242 alin. 2 Cpp respinge cererea inculpatului U. I. de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.

În temeiul art. 72 Cp raportat la art. 404 alin. 4 lit. a Cpp deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii din data de 13.02.2015 şi durata arestării preventive din 14.02.2015 la zi.

În temeiul art. 107, art. 108 lit. d Cp raportat la art. 112 alin. 1 lit. b Cp, confiscă de la inculpat bunul care a fost folosit la săvârşirea faptelor de furt simplu şi calificat prevăzute de legea penală, ridicat de la inculpat prin ordonanţa din 13.02.2015 în dosarul nr. 7849/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, şi depus în prezent la Camera de corpuri delicte a Judecătoriei Sibiu (poziţia nr. 29/2015 din Registru valori şi corpuri delicte), respectiv:

-1 (un) telefon mobil marca Samsung model GT-I 9001, cu seria IMEI 352377050654770, depus într-un plic format A6.

În temeiul art. 107, art. 108 lit. d Cp raportat la art. 112 alin. 1 lit. e Cp, confiscă de la inculpat sumele de bani dobândite prin săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală, respectiv suma totală de 6.580 lei.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 23 alin. 3 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCc admite acţiunea civilă formulată de către partea civilă BISERICA EVANGHELICĂ C.A. CISNĂDIE, cu sediul în …. jud. Sibiu, şi obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 4.500 lei cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 23 alin. 3 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCc admite acţiunea civilă formulată de către partea civilă D. A-C.,cu domiciliul în …. , şi obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 15.210 lei cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp prin raportare la art. 1357 NCc admite acţiunea civilă formulată de către partea civilă T. I., cu domiciliul în …., jud. Sibiu, şi obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 3.000 lei cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp ia act de faptul că persoana vătămată M. Z., cu domiciliul în …., jud. Sibiu, nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp ia act de faptul că persoana vătămată I. D., cu domiciliul în ….., jud. Sibiu, nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp ia act de faptul că persoana vătămată S.I. C., cu domiciliul în ….. jud. Sibiu, nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp ia act de faptul că persoana vătămată F.U G. B., cu domiciliul în ……, jud. Vâlcea, nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp ia act de faptul că persoana vătămată B. F-R, cu domiciliul în …..ud. Hunedoara, nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.

În temeiul art. 25 Cpp, art. 397 alin. 1 Cpp ia act de faptul că persoana vătămată I. D. A., cu domiciliul în ….., nu s-a constituit parte civilă în cauză, prejudiciul fiind recuperat.

În temeiul art. 404 alin. 6 Cpp, la momentul eliberării, în orice mod, a inculpatului U. I., din penitenciarul în care se află încarcerat, se vor înştiinţa persoanele vătămate D. A-C, F. G. B. şi B. F-R, cu privire la această eliberare.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d Cpp obligă persoana vătămată M. Z. la plata sumei de 25 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d Cpp obligă persoana vătămată S.I. C. la plata sumei de 25 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d Cpp obligă inculpatul U.I. la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 272 Cpp, art. 274 alin. 1 Cpp obligă inculpatul U.I. la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei de pe minută.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04.05.2015.

Domenii speta

Spete similare