Furt

Sentinţă penală 481 din 22.10.2009


Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Sibiu la nr. 7918/306/2009 condamnatul B.C.V. a solicitat instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna rejudecare dupa extradare a cauzei ce a facut obiectul dosarului nr. 9762/2004 al Judecatoriei Sibiu.

În motivarea cererii sale a aratat condamnatul în esenta ca sentinta de condamnare nr. 286/23.02.2005 pronuntata în dosarul nr. 9762/2004 al Judecatoriei Sibiu a fost pronuntata în lipsa sa. Mai arata el ca în baza mandatului european de arestare s-a dispus extradarea sa din Spania în România în vederea executarii pedepsei. Conchide condamnatul ca în cuprinsul hotarârii de extradare se ofera garantia rejudecarii cauzei.

În sustinerea cererii sale a depus condamnatul la dosar fotocopia sentintei de condamnare(filele 3-4), a hotarârii de extradare(filele 5-7) si o recomandare de la Primaria Arpasu de Jos(fila 43).

În drept au fost invocate dispozitiile art. 522 Cpp.

Analizând actele existente la dosar retine instanta urmatoarele:

1.Prin sentinta penala nr. 239/19.02.2002 a Judecatoriei Sibiu, definitiva prin decizia penala nr. 191/2002 a Tribunalului Sibiu, s-a dispus condamnarea inculpatului(la acea vreme) B.C.V. la o pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe o durata 6 ani pentru savârsirea infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a, g si i Cpen. cu aplicarea art. 75 lit. c Cpen. Prin sentinta de condamnare supravegherea condamnatului pe durata termenului de încercare al suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei a fost încredintata Serviciului de Reintegrare Sociala si Supraveghere de pe lânga Tribunalul Sibiu(actualul Serviciu de Probatiune).

2.Întrucât condamnatul nu s-a prezentat spre a fi lat în supraveghere la data de 02.12.2003 judecatorul delegat la Biroul Executari Penale din cadrul Judecatoriei Sibiu a solicitat instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa constate daca se impune sau nu revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei mai sus mentionata.

Prin sentinta penala nr. 313/17.03.2004 pronuntata de catre Judecatoria Sibiu în dosarul nr. 9797/2003 instanta a admis în parte sesizarea judecatorului delegat si în baza art. 864 alin. 2 teza a-II-a Cpen. a dispus prelungirea termenului de încercare cu 1 an si 6 luni.

3.La data de 19.10.2004 pe rolul Judecatoriei Sibiu se înregistreaza la nr. 9762/2004 cererea formulata de catre Serviciului de Reintegrare Sociala si Supraveghere de pe lânga Tribunalul Sibiu prin care se solicita luarea masurilor legale împotriva actualului condamnat motivat de faptul ca acesta se sustrage de la supravegherea ce se exercita asupra sa.

Prin sentinta penala nr. 286/23.02.2005 pronuntata în dosarul mai sus mentionat instanta admitând sesizarea, revoca în baza art. 864 alin. 2 Cpen., suspendarea executarii pedepsei de 3 ani închisoare aplicata condamnatului si dispune executarea ei în întregime în penitenciar. Sentinta ramâne definitiva prin neapelare.

5.Urmare a emiterii mandatului european de arestare condamnatul este arestat în Spania si extradat în România în vederea executarii pedepsei. Dupa momentul extradarii condamnatul formuleaza prezenta cerere de rejudecare.

Date fiind garantiile acordate în cuprinsul mandatului european de arestare instanta la termenul din data de 14.10.2009 încuviinteaza cererea de rejudecare dupa extradare în baza art. 5221 alin. 1 Cpp. Întrucât partile nu au avut de propus probe, instanta a procedat la judecarea cauzei .

Cererea de rejudecare dupa extradare cu corelativa anularii sentintei penale nr. 286/23.02.2005 a Judecatoriei Sibiu instanta o va respinge ca neîntemeiata. Pentru a ajunge la aceasta concluzie a avut în vedere instanta mai multe considerente.

În primul rând constata instanta ca la momentul solutionarii cauzei în care inculpatul a fost trimis în judecata pentru savârsirea unei infractiuni de furt calificat instanta ce a solutionat cauza a dat dovada de clementa apreciind ca pronuntarea hotarârii poate constitui un avertisment pentru acesta si, chiar fara executarea pedepsei, condamnatul nu va mai savârsi infractiuni. Ignorând clementa instantei si sansa ce i se acorda actualul condamnat nu se prezinta niciodata la serviciul caruia îi fusese încredintata supravegherea sa.

Aceasta atitudine a condamnatului atrage prima cerere de revocare a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei. Întrucât condamnatul s-a prezentat în instanta si a parut ca întelege gravitatea atitudinii sale, consecintele ce pot decurge din aceasta dar si scopul si rolul supravegherii ce se exercita asupra sa, instanta din nou da dovada de clementa si nu revoca suspendarea ci prelungeste termenul de încerca al suspendarii sub supraveghere.

Dupa acest moment condamnatul o perioada de timp pare a fi constient de importanta sansei ce i se acordase si de obligatiile sale în cadrul termenului de încercare si se prezinta regulat la Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Sibiu. Aceasta pâna în data de 18.02.2004, data de la care condamnatul nu mai este gasit si de la care se pare ca acesta plecase în Spania la o adresa necunoscuta. Aceasta atitudine a condamnatului atrage revocarea suspendarii sub supraveghere si dispunerea executarii pedepsei în penitenciar.

În al doilea rând atitudinea vadit de rea credinta si sfidatoare a condamnatului se desprinde nu numai din faptul ca în doua rânduri condamnatului i-a fost acordata sansa de a se îndrepta si de a-si forma o conduita conforma normelor de convietuire sociala dar si obligatiilor impuse în sarcina sa dar si din alte împrejurari.

Astfel în procesul verbal încheiat la data de 21.01.2004 de catre consilierul de probatiune si existent la fila 23 din dosarul nr. 9762/2004 al Judecatoriei Sibiu este mentionat faptul ca actualul condamnat s-a prezentat la serviciul mentionat nu pentru ca ar fi înteles rolul si scopul acestei supravegheri si în definitiv a pedepsei ci „pentru ca asa i-a cerut domnul judecator”. Mai mult din analiza tuturor proceselor verbale existente la filele 23(fata-verso)si  din cuprinsul raportului din data de 03.08.2004 al consilierului de probatiune se desprinde ideea ca actualul condamnat se supunea supravegherii sporadic, în functie de timpul sau liber si nu de solicitarea consilierilor si ca, desi chiar el a afirmat ca judecatorul i-a spus sa se prezinte la supraveghere, ulterior nu a mai parut sa fie interesat de aceasta lipsind nejustificat. Or lipsa sa a început efectiv dupa momentul la care se pronuntase sentinta prin care instanta din nou dând dovada de clementa nu i-a revocat suspendarea ci doar a prelungit termenul de încercare. Condamnatul a perceput aceasta prelungire a termenului de încercare ca si pe o noua ocazie de a evita supravegherea si de a trata cu dispret încercarea consilierilor de probatiune si chiar a instantei de a-i oferi sansa sa se reintegreze în societate.

Fata de aceste considerente rejudecând cauza instanta urmeaza a aprecia ca sentinta Judecatoriei Sibiu nr. 286/23.02.2005 este legala si temeinica si nu se impune anularea ei. Aceasta întrucât condamnatul nu a respectat nici una dintre masurile de supraveghere instituite în sarcina sa(nu s-a mai prezentat la supraveghere la termenele stabilite, nu a anuntat schimbarea locuintei, nu a anuntat deplasarea sa în Spania si nici data sosirii sale, nu a comunicat mijloacele prin care îsi asigura existenta).

În final mai dorim sa facem o precizare ce tine mai mult de procedura de judecare a cererii. Aparent ar parea ca exista o contradictie între solutia instantei de la termenul de judecata din data de 14.10.2009( prin care a admis rejudecarea cauzei )si prezenta sentinta prin care respinge cererea de rejudecare. Contradictia este numai una aparenta de vreme ce însasi legiuitorul arata în cuprinsul art. 5221 alin. 2 Cpp. ca dupa admiterea cererii de rejudecare dupa extradare instanta procedeaza potrivit art. 405-406 Cpp., având posibilitatea fie sa admita cererea si sa anuleze sentinta fie sa respinga cererea si implicit sa mentina sentinta. Or art. 408 alin. ultim arata expres ca daca instanta constata ca cererea de revizuire(de rejudecare în cazul nostru )este neîntemeiata o respinge. Acesta este motivul pentru care instanta dupa admiterea( oarecum în principiu) a cererii de rejudecare dupa extradare a respins-o dupa judecare ca neîntemeiata.

Prin urmare instanta în baza art. 5221 alin. 2 Cpp. cu aplicarea art. 406 alin. ultim Cpp. va respinge cererea de rejudecare a cauzei ce formeaza obiectul dos. nr. 9762/2004 al Judecatoriei Sibiu formulata de catre condamnatul B.C.V., detinut în Penitenciarul Bârcea Mare.

Data fiind culpa sa procesuala în baza art. 192 alin. 2 Cpp. va obliga condamnatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat.

Pentru aceste motive ,

ÎN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E

În baza art. 5221 alin. 2 Cpp. cu aplicarea art. 406 alin. ultim Cpp. respinge cererea de rejudecare a cauzei ce formeaza obiectul dos. nr. 9762/2004 al Judecatoriei Sibiu formulata de catre condamnatul B.C.V. , detinut în Penitenciarul Bârcea Mare.

În baza art. 192 alin. 2 Cpp. obliga condamnatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronuntare cu Ministerul Public si de la comunicare cu condamnatul.

Pronuntata în sedinta publica azi, 22.10.2009.

Domenii speta