Procedura insolvenţei

Este inadmisibilă o contestaţie la planul de reorganizare care nu are ca obiect cauzele de nelegalitate ale adoptării acestui plan prin hotărârea adunării creditorilor, motiv pentru care observaţiile creditoarei referitoare la programul de plăţi, anexa planului de reorganizare şi caracterul neviabil al aceluiaşi plan, exced instituţiei confirmării planului de reorganizare, reglementată de art. 139 din Legea insolvenţei.

Prin Decizia civilă nr. 158/24.02.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 1207/07.12.2015 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. ..., reţinându-se următoarele:

Prin sentinţa apelată s-au admis cererile administratorului judiciar provizoriu ..., constatându-se desemnarea administratorului special al debitoarei ... în persoana domnului ... şi s-a confirmat planul de reorganizare al societăţii debitoare ..., potrivit hotărârii adunării generale a creditorilor din data de ... şi s-a dispus începerea aplicării sale.

Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reţinut că a fost desemnat administratorul special în persoana d-lui ..., în condiţiile prev. de art. 56 al. 1 din legea 85/2014; că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 139 al. 1 din Legea nr. 85/2014 şi având în vedere faptul că, potrivit procesului verbal al adunării generale a creditorilor debitoarei din data de .., depus la dosar de administratorul judiciar în data de .., a fost aprobat planul de reorganizare propus de către debitoare.

Totodată, s-a constat că planul de reorganizare a activităţii debitorului a fost depus de către administratorul special al societăţii debitoare cu respectarea prevederilor art. 136 din Legea nr. 85/2014, că s-a respectat termenul de depunere a planului, că planul cuprinde toate informaţiile cuprinse în art. 133 din Legea nr. 85/2014 şi că planul denotă şanse obiective de reorganizare, acesta prevăzând şi sumele care se vor achita creditorilor în perioada de reorganizare faţă de plăţile care ar putea fi efectuate în perioada falimentului, cu menţiunea că în situaţia deschiderii procedurii falimentului societatea nu ar mai genera venituri sau locuri de muncă, ceea ce ar îngreuna situaţia statului român dar şi pe cea a angajaţilor şi asociaţilor/administratorului.

De asemenea, s-a constat că debitoarea deţine mijloacele de realizare a planului, având în proprietate un parc auto important şi are în derulare relaţii contractuale cu alte societăţi.

Programul de plăţi prevăzut în plan nu depăşeşte perioada prevăzută de lege de 36 luni.

Pentru motivele de mai sus, judecătorul sindic, în baza art. 139 din Legea nr. 85/2014, a confirmat planul de reorganizare, potrivit hotărârii adunării generale a creditorilor din data de 20.10.2015 şi a dispus începerea aplicării sale, sub supravegherea administratorului judiciar.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice . – Administraţia Finanţelor Publice .solicitând admiterea apelului şi modificarea sentinţei atacate în sensul neconfirmării planului de reorganizare, propus pentru debitoarea ... şi intrarea societăţii debitoare în faliment.

În motivare se arată că la adunarea creditorilor din data de ..., nu a aprobat planul de reorganizare propus pentru debitoarea ..., întrucât programul de plată al planului prevedea achitarea creanţelor înscrise în tabelul creditorilor în rate inegale, cea mai mare plată a creanţei urmând a fi plătită abia în anul 3 al planului.

Mai mult, societatea debitoare a înregistrat de la data deschiderii procedurii insolvenţei, respectiv ... şi până la zi debite curente în sumă de ... lei, aspect ce dovedeşte că Planul de reorganizare nu poate fi viabil.

De asemenea, consideră că planul de reorganizare nu a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art.133 din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei. La art. 139 din Legea insolvenţei se prevede în mod imperativ faptul că pentru a putea fi confirmat un plan de reorganizare trebuie îndeplinite cumulativ o serie de condiţii.

Raportat la dispoziţiile art. 139 alin. 1 lit. B din Legea nr. 85/2014, planul nu putea să fie considerat votat, respectiv acceptat în condiţiile în care D.G.R.F.P. – A.J.F.P. s-a opus la votarea planului, iar creanţa sa are valoarea totală destul de mare.

Invocă prevederile alin. 2 al art. 139 din acelaşi act normativ şi subliniază că din textele mai sus menţionate rezultă faptul că grupa bugetarilor este defavorizată şi că nu este supusă unui tratament corect şi echitabil, respectiv în plan categoria creanţelor bugetare nu sunt plătite integral în timp ce în faliment aceasta categorie de creanţe ar fi fost plătită: " primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului."

Pentru aceste motive solicită admiterea apelului şi modificarea sentinţei atacate în sensul neconfirmării planului de reorganizare, formulat de ... şi intrarea societăţii debitoare în faliment.

În drept, invocă 133, art.139 din Legea nr.85/2014 privind procedura insolvenţei; art. 466 şi art. 480 alin. 2 C.pr.civ.

Examinând apelul astfel formulat, prin prisma motivelor invocate în fapt şi în drept, precum şi potrivit art. 476 – 482 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat urmând a fi respins.

În concret creditoarea apelantă critică hotărârea judecătorului sindic de confirmare a planului de reorganizare al debitoarei, fiind nemulţumită de modul în care creanţa sa este prevăzută în programul de plăţi, evocând în acest sens neviabilitatea planului de reorganizare, precum şi faptul că planul de reorganizare încalcă prevederile art. 133 şi 139 din Legea nr. 85/2014, în special cu privire la acordarea unui tratament defavorabil creanţelor debitoarei.

Curtea relevă mai întâi că obiectul acestei cauze nu îl constituie cauzele de nelegalitate ale adoptării planului de reorganizare prin hotărârea adunării creditorilor, motiv pentru care observaţiile creditoare referitoare la programul de plăţi, anexa planului de reorganizare şi caracterul neviabil al aceluiaşi plan, exced instituţie confirmării planului de reorganizare, reglementată de art. 139 din Legea insolvenţei.

Tot astfel, observaţia făcută de aceiaşi creditoare pe terenul de reglementare al art. 139 alin. 1 lit. B) în sensul că planul nu putea fi considerat ca votat, în condiţiile în care creditoarea s-a opus la votarea planului, iar creanţa sa este „destul de mare” în cadrul totalului valoric al masei credale şi în aceste condiţii are parte de un tratament incorect şi inechitabile, este neîntemeiată, întrucât un asemenea tratament nu a fost alocat creditoarei, ci dimpotrivă, aceiaşi creditoare este prevăzută în programul de plăţi să primească plăţi în condiţiile prevăzute pentru ceilalţi creditori de acelaşi rang. În consecinţă, nu se aplică şi nu sunt supuse interpretării disp. art. 139 alin. 1 lit. B9, deoarece creditoare nu are condiţia încadrării în categoriile de creanţe defavorizate.

Curtea mai relevă că nici critica potrivit căreia creanţele creditoarei nu sunt plătite integral în timp (probabil se referă la durata planului de reorganizare de 36 de luni), în raport cu cantitatea creanţelor pe care le-ar fi primit în faliment, deoarece aşa cum în mod judicios arată lichidatorul judiciar faptul că creanţa creditoare se va achita lunar, conform structurii de cheltuieli, pe durata întregului plan de reorganizare, nu semnifică faptul că nu va fi achitată integral până la finalizarea planului de reorganizare. De asemenea, pretenţia creditoarei de a i se achita integral creanţa la data confirmării planului de reorganizare, este nefondată deoarece tocmai o asemenea achitare a priori a creanţelor creează un tratament vădit inechitabil în procedura colectivă şi concursuală a Legii insolvenţei.

Astfel fiind, Curtea de Apel a respins apelul creditoarei ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare