Concurs de infracţiuni. Calcularea sporului de pedeapsă obligatoriu conform art. 39 al. 1 lit. b Cod penal

Potrivit dispoziţiilor art. 39 al. 1, lit. b Cod penal, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Aşa fiind, întrucât instanţa de fond a stabilit faţă de inculpat două pedepse a câte 2 ani închisoare fiecare, trebuia ca inculpatului să i se aplice pedeapsa de 2 ani închisoare, sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă de 2 ani, respectiv cu 8 luni închisoare, pedeapsa rezultantă ce trebuia aplicată inculpatului pentru infracţiunile ce fac obiectul cauzei fiind de 2 ani şi 8 luni închisoare.

Decizia penală nr. 1/11.01.2016 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa penală nr. 77/14.10.2015 a Judecătoriei Însurăţei, în baza art. 32 în referire la art. 233 alin.1 - 234 alin. 1 lit. d şi f Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul C.O. pentru comiterea infracţiunii de tentativă la tâlhărie în formă calificată, parte vătămată fiind L.A.

În baza art. 228 alin.1 - 229 alin. 1 lit. b şi alin. 2 lit. b Cod penal, art. 41 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, parte vătămată fiind B.M.

În baza art. 38 alin. 1, raportată la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal  s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, sporită cu 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, în total inculpatul va executa 3 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 96 alin. 4 Cod penal  s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa nr. 47 din 09 aprilie 2014, în dos. pen  nr. 683/2013 al Judecătoriei Însurăţei, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă, alături de pedeapsa aplicată prin sentinţa de faţă, în total inculpatul C.O. va executa 4 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 66 alin. 1 lit a şi b şi art. 67 şi 68 alin. 1 lit. c, Cod penal, s-a aplicat inculpatului, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice instituţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 54 Cod penal  în referire la art. 65 alin. 1 şi 3 Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin. 1 lit. a şi b Cod penal, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală, privativă de libertate, a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, a fost obligat inculpatul C.O. să se supună prelevării probelor biologice  în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 20 Cod procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil a fost obligat inculpatul să plătească către partea civilă B.M., suma de 20 lei, reprezentând contravaloarea unei sticle de şampanie.

În baza art. 272 Cod procedură penală, în referire la art. 398 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Suma de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat din oficiu către Av. G.C. va fi suportată din fondurile MJ şi va rămâne în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 897/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Însurăţei a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul C.O., pentru  comiterea infracţiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 228 alin. 1 -229 alin. 1 lit. b şi alin. 2 lit. b Cod penal  şi pentru infracţiunea de tentativă la tâlhărie, faptă prevăzută de art. 32 în referire la art. 233 – 234 alin. 1 lit. d şi f Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Însurăței la data de 21.05.2015 sub nr.1286/247/.2015.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 25.06.2015, definitivă la data de 28.06.2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă în baza art. 374 Cod procedură penală, a actului prin care s-a dispus începerea judecăţii, instanţa l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, iar în urma răspunsului afirmativ al acestuia, a procedat la audierea inculpatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 378 Cod procedură penală.

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt: inculpatul C.O. are domiciliul în comuna T. jud. B., consumă frecvent băuturi alcoolice şi pe acest fond, a săvârşit numeroase fapte de furt, îndeosebi din locuinţele cetăţenilor din comuna T., jud. B.

 În seara zilei de 23 august 2014, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, inculpatul C.O. se îndrepta către domiciliul său, timp în care, trecând pe lângă locuinţa persoanei vătămate B.M., şi-a amintit că aceasta locuieşte singură, astfel că a luat hotărârea să sustragă alimente sau băutură de la aceasta.

 În acest sens, după ce a pătruns pe poartă, în curtea locuinţei, a intrat în casă pe o uşă care era deschisă şi, dintr-o cameră a sustras o sticlă de şampanie.

 Alarmată de zgomotele făcute de către inculpat, care căuta şi alte bunuri pe care să le însuşească, persoana vătămată a aprins lumina, astfel că inculpatul a fugit, având asupra sa doar sticla de şampanie.

 Partea vătămată B.M. a declarat că prejudiciul cauzat se ridică la 20 de lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal.

 În seara zilei de 13 martie 2015, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice la un bar din localitate, în jurul orei 2300, a plecat pe bicicletă către locuinţa sa, însă a oprit în apropierea locuinţei persoanei vătămate L.A., cu scopul de a sustrage bunuri de la acesta, cunoscând că în curtea locuinţei sale funcţionează un magazin.

 În acest sens, după ce a lăsat bicicleta pe marginea şanţului, a sărit gardul şi a pătruns în curtea imobilului persoanei vătămate.

 Acolo, a găsit o sticlă cu vin lângă peretele magazinului, din care a băut, după care, a deschis uşa autoturismului parcat în curte, moment în care, L.A., probabil auzind zgomotele făcute de C.O., a aprins becul, astfel că inculpatul pentru a-şi asigura scăparea, a luat o piatră şi a aruncat-o în direcţia acestuia, fără însă a-l lovi, iar apoi a sărit gardul în stradă, a luat bicicleta din şanţ şi a fugit.

Instanţa a reţinut situaţia de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, respectiv: plângerile şi declaraţiile persoanelor vătămate B.M. şi L.A., procesele verbale de cercetare la faţa locului, declaraţiile de suspect şi inculpat ale lui C.O., declaraţiile martorilor M.M., G.I., B.M., B. A. şi R.M.

În drept, fapta inculpatului C.O., de a pătrunde fără drept, în seara zilei de 23 august 2014, în curtea şi apoi în casa persoanei vătămate B.M., de unde a sustras o sticlă de şampanie, în valoare de 20 de lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „furt calificat”, prev. de art.228 alin.1 – 229 alin.1 lit.”b” şi alin.2 lit.”b” Cod Penal.

Fapta aceluiaşi inculpat, de a pătrunde în seara zilei de 13 martie 2015, prin escaladarea gardului împrejmuitor, în curtea locuinţei persoanei vătămate L.A., cu scopul de a sustrage bunuri, activitatea sa infracţională fiind întreruptă de intervenţia persoanei vătămate, şi de a arunca apoi cu o piatră în direcţia persoanei vătămate cu scopul de a-şi asigura scăparea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la „tâlhărie”, prev. de art.32 în referire la art.233 – art. 234 alin.1 lit.”d” şi „f” Cod Penal.

 În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Însurăţei invocând nelegalitatea hotărârii sub aspectul cuantumului sporului de pedeapsă aplicat în urma contopirii pedepselor stabilite de instanţa de fond.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C.O. a solicitat admiterea apelului, motivul invocat fiind în favoarea inculpatului.

 Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Însurăţei este fondat şi urmează a fi admis.

Examinând sentinţa supusă controlului judiciar prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 al. 2 Cod pr. penală, Curtea constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului C.O. au fost în mod corect reţinute de instanţa de fond, având în vedere probele administrate în cauză în faza de urmărire penală întrucât inculpatul a uzat de procedura recunoaşterii vinovăţiei prevăzută de art. 375 Cod pr. penală.

În ceea ce priveşte critica formulată de procuror cu privire la cuantumul sporului de pedeapsă aplicat în urma contopirii pedepselor stabilite de instanţa de fond, Curtea reţine că aceasta este fondată.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 39 al. 1, lit. b Cod penal, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

În speţă, instanţa de fond a stabilit faţă de inculpatul C.O. două pedepse a câte 2 ani închisoare fiecare, astfel încât, făcând aplicarea textului de lege mai sus arătat, trebuia ca inculpatului să i se aplice pedeapsa de 2 ani închisoare, sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă de 2 ani, respectiv cu 8 luni închisoare, pedeapsa rezultantă ce trebuia aplicată inculpatului pentru infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze fiind de 2 ani şi 8 luni închisoare.

Pe cale de consecinţă, şi pedeapsa finală aplicată în cauză inculpatului, urmare a revocării suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare, trebuia să fie de 4 ani închisoare (2 ani şi 8 luni închisoare plus 1 an şi 4 luni închisoare) şi nu de 4 ani şi 8 luni închisoare, cât a stabilit instanţa de fond.

Pentru acest motiv, Curtea va admite apelul promovat în cauză, va proceda conform dispozitivului prezentei hotărâri.

 Totodată, vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Domenii speta

Spete similare