Legea 10/2001

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.2080 din 29.04.2014 reclamanta U.L.A. a formulat contestaţie împotriva Dispoziţiei de restituire nr.495/27.02.2014 solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu U.A.T. municipiul Bacău să fie modificată această dispoziţie în sensul de a i se restitui în natură terenul situat în Bacău, în cotă de 1/1 precum şi restituirea în echivalent bănesc la preţul de circulaţie şi reactualizat în raport de momentul plăţii a imobilului casă.

În motivarea acţiunii sale a arătat reclamanta că prin Dispoziţia nr.495/27.02.2014 i s-au acordat despăgubiri în cotă de 10/12 dintr-un imobil teren şi casă situat în Bacău, deşi reclamanta este singura moştenitoare a defunctei P.E. de la care a fost confiscat imobilul în integralitatea sa şi nu în cotă de 10/12, reclamanta fiind singura persoană care a solicitat restituirea bunului în litigiu.

A arătat, de asemenea, reclamanta că terenul în litigiu este liber de construcţii şi poate fi restituit în natură, astfel cum s-a şi procedat, de altfel, în cazul unui teren învecinat, în dosarul nr.7803/2003 al Tribunalului Bacău.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.10/2001 iar în dovedirea susţinerilor sale reclamanta a depus la dosar înscrisuri (filele 6-9), solicitând şi administrarea probei cu interogatoriul pârâtei.

Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.50 din Legea nr.10/2001.

Formulând întâmpinare prin reprezentantul său legal U.A.T. Bacău a solicitat respingerea acţiunii formulate, invocând puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr.2075/2012 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.215/110/2010, prin care instanţa a stabilit că reclamantei i se cuvin despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a acestora pentru cota de 10/12 din terenul în suprafaţă de 360 mp, şi 10/12 din construcţiile demolate în suprafaţă de 163,12 mp (56,06 casa de cărămidă acoperită cu tablă, 80,94 mp magazie din paiantă acoperită cu tablă şi 25 mp magazie din scândură fără acoperiş) din Bacău.

În susţinerea întâmpinării au fost depuse la dosar înscrisuri (filele 21-163).

Examinând actele dosarului în soluţionarea cu precădere a excepţiei invocate, potrivit art.248 alin.(1) Cpc, tribunalul reţine următoarele:

Pronunţând sentinţa civilă nr.2075/21.09.2012 în dosarul nr.215/110/2010 Tribunalul Bacău a admis în parte acţiunea promovată de reclamanta U.L.A. şi a obligat Primăria municipiului Bacău să emită dispoziţie cu propunere de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru 10/12 din imobilul construcţie demolat în suprafaţă de 163,12 mp (56,06 mp casă cărămidă, 93 mp magazii şi 25 mp magazie din scânduri).

Sentinţa pronunţată de Tribunalul Bacău a fost modificată în parte de Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr.879/29.05.2013 în sensul că imobilele pentru care se cuvin despăgubiri reclamantei constă în 10/12 din terenul în suprafaţă de 360 mp (în loc de 523,12 mp), 10/12 din construcţiile demolate în suprafaţă de 163,12 mp (56,06 mp suprafaţă locuibilă constând în casă din cărămidă acoperită cu tablă, 80,94 mp magazie din paiantă acoperită cu tablă şi 25 mp magazie din scândură fără acoperiş).

Urmare a hotărârilor pronunţate în dosarul nr.215/110/2010 Primăria Municipiului Bacău a emis Dispoziţia nr.495/27.02.2014 privind acordarea de despăgubiri către reclamantă pentru cota de 10/12 dintr-un imobil teren şi casă situate în Bacău .

Această dispoziţie este contestată de reclamantă în litigiul pendinte sub două aspecte: acela al cotei care i se cuvine precum şi al modalităţii de restituire, reclamanta pretinzând restituirea în natură şi nu prin echivalent a întregului imobil, în cotă de 1/1, cu motivarea că este singura moştenitoare a autoarei sale, P.E., de la care a fost confiscat imobilul, fără a inova împrejurări noi, neavute în vedere de instanţă la momentul soluţionării acţiunii ce a format obiectul dosarului nr.215/110/2010.

Asupra acestor două aspecte, însă, instanţele de judecată s-au pronunţat, stabilind cu putere de lucru judecat că reclamanta este îndreptăţită să primească despăgubiri pentru o cotă de 10/12 din imobilul în litigiu, iar cele statuate de instanţă nu pot fi infirmate prin pronunţarea unei noi hotărâri judecătoreşti chiar dacă în cauza pendinte obiectul acţiunii îl constituie o nouă dispoziţie, respectiv Dispoziţia nr.495/27.02.2014.

Potrivit art.430 alin.(2) Cpc autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Astfel cum a arătat şi Înalta Curte de casaţie şi Justiţie în decizia nr.995/4.02.2009 pronunţată de Secţia civilă şi de proprietate intelectuală efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior fără posibilitatea de a mai fi contrazis, această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei venind să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti.

În consecinţă, cum instanţa de judecată a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că numitei E.P., autoarea reclamantei, îi revenea o cotă de 10/12 din imobilul situat în Bacău, restul de 2/12 revenindu-i numitului C.C., imobil are nu poate fi restituit în natură, faţă de dispoziţiile art.10 alin.(2= teza finală din Legea nr.10/2001, terenul fiind traversat de două reţele electrice, o reţea telefonică subterană, o reţea termică secundară subterană şi un branşament la reţeaua de gaze, amenajări şi curări de utilitate publică, acţiunea reclamantei urmează a fi respinsă. 

Domenii speta

Spete similare