Expropriere de fapt. Lipsa calităţii procesuale pasive a unităţii administrativ teritoriale

1.1.1Expropriere de fapt. Lipsa calităţii procesuale pasive a unităţii administrativ teritoriale. Existenţa unui proiect de construire a unui lac de acumulare şi a unei documentaţii pentru o expropriere ulterioară viitoare, neurmată de lucrări efective pe terenul reclamantului, nu echivalează cu o expropriere de fapt şi nu conferă o îndreptăţire la despăgubiri

- Legea 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică

- Art. 1 Protocol 1 CEDO

- jurisprudenţa relevantă în materia exproprierii de fapt

Sub aspect procedural, din jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cât şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului rezultă că, în materie de expropriere de fapt răspunderea revine în primul rând Statului Român, respectiv autorităţii abilitate cu prerogativa exproprierii, dar şi instituţiilor, autorităţilor Statului cărora le profită în mod direct exproprierea şi prin intermediul cărora Statul ar fi trebuit să acţioneze în temeiul legii.

În acest sens, în mod corect a reţinut instanţa de fond că, potrivit art. 2 din Legea 255/2010, în cazul realizării unor obiective de interes naţional, judeţean sau local expropriatorul este Statul Român, care este reprezentat în procedura exproprierii de Administraţia Naţională „Apele Române” pentru lucrările din domeniul gospodăririi apelor …”.

Cât priveşte UAT (...) această pârâtă nu dispune de prerogative concrete în procedura exproprierii pentru lucrări din domeniul gospodăririi apelor şi în consecinţă nici nu devine proprietar al terenului ca efect al exproprierii, deoarece, în urma exproprierii, terenul intră în proprietatea Statului şi în administrarea expropriatorului, în speţă Administraţia Naţională „Apele Române”, aşa cum este indicat mai sus conform art. 2 cu aplicarea corespunzătoare a art. 9 alineat 4 din Legea 255/2010.

Pe fond, pentru a ne afla în prezenţa unei exproprieri de fapt, se impune a se dovedi o deposedare „de facto” a terenului reclamantului în scopul realizării unor lucrări de interes general, pentru înfăptuirea cărora autorităţile Statului intervin în mod direct şi nemijlocit asupra terenului unei persoane, ocupându-l, fără însă a urma în prealabil, aşa cum impune Legea 255/2010, procedura exproprierii, respectiv fără a emite o decizie de expropriere şi fără a achita o justă despăgubire la valoarea de circulaţie a terenului în favoarea proprietarului terenului expropriat.

În consecinţă, ceea ce este esenţial de dovedit în cazul unei exproprieri de fapt, este ocuparea nemijlocită a terenului unui terţ de către organele statului, ceea ce îl pune pe proprietar în imposibilitatea obiectivă de a-şi exercita prerogativele posesiei, respectiv „usus şi fructus” asupra terenului propriu, acesta rămânând în acte şi respectiv în CF cu o dispoziţie juridică golită de conţinut, deoarece, deşi ar putea dispune de iure de dreptul său, care este înscris în cartea funciară, totuşi nu îl va putea efectiv exercita atâta timp cât nu va putea preda posesia materială a terenului afectat efectiv de lucrări de expropriere de fapt.

Existenţa unui proiect de construire a unui lac de acumulare, respectiv întocmirea documentaţiei pentru o expropriere ulterioară, viitoare dar care nu este urmată de lucrări efective realizate direct pe terenul reclamantului, nu echivalează cu o expropriere de fapt ci, doar cu o intenţie de expropriere, care însă nu dă dreptul la despăgubiri”.

Curtea de Apel Oradea – Secţia I-a civilă

Decizia civilă nr. 257 din 9 aprilie 2019

Prin Sentinţa civilă nr. (...) din data de 29 iunie 2018, Tribunalul (...) a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei UAT Comuna (...) și, în consecință, a respins acțiunile înaintate de reclamantul (...) în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

A respins acţiunile precizate formulate în dosarele conexate de reclamantul (...) CNP (...), cu domiciliul procesual ales în (...), jud. (...) în contradictoriu cu pârâţii Administrația Națională „Apele Române” - Administrația Bazinală de Apă (...) cu sediul în (...), jud. (...) și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, sector 5.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții UAT Comuna (...) și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, s-au reținut următoarele:

Reclamantul a investit instanța cu o acțiune prin care solicită în esență a se stabili că în privința terenului proprietatea sa a intervenit o expropriere de fapt și astfel, pretinde despăgubiri reprezentând contravaloarea terenului, iar în dosarul conexat despăgubiri pentru lipsa de folosință.

Terenul proprietatea reclamantului în suprafață de 8038 mp este înscris în CF (...) (...) nr. cad. (...), în baza unui contract de vânzare cumpărare din anul 2004. Anterior, imobilul fusese reconstituit în baza unui titlu de proprietate emis în baza legilor fondului funciar.

Reclamantul se prevalează de adresa nr. (...)/08.12.2014 a Administrației Naționale ”Apele Române” - Administrația Bazinală de Apă (...) prin care această instituție răspunde la solicitarea d-lui (...) în sensul că are „aprobată investiția <Permanentizarea Acumulării (...)>. Această investiție va fi pusă în funcțiune după ce bugetul statului va asigura fondurile pentru exproprierea terenului din cuveta lacului, respectiv terenul pe care îl dețineți.”

Instanța a reținut că potrivit art. 2 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local: (2) Expropriator este statul român pentru obiectivele de interes naţional, judeţele pentru obiectivele de interes judeţean, iar municipiile, oraşele şi comunele pentru obiectivele de interes local. (3) În aplicarea prevederilor prezentei legi, expropriatorul prevăzut la alin. (2) este reprezentat de: ... b) Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin Administraţia Naţională "Apele Române", pentru lucrările din domeniul gospodăririi apelor, ……… e) unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autorităţile administraţiei publice locale sau de aeroporturile de interes local pentru lucrările de dezvoltare a infrastructurii aeroportuare proprii, precum şi de autorităţile administraţiei publice locale pentru lucrările de interes public de construcţie, reabilitare şi modernizare a infrastructurii de alimentare cu apă, a infrastructurii de apă uzată şi pentru lucrările de construcţie, reabilitare şi modernizare a staţiilor de epurare.

Astfel, având în vedere că datele speței au legătură cu un lac de acumulare, instanța a apreciat că UAT Comuna (...) nu are calitate procesuală pasivă în speță.

Totodată, văzând obiectul cauzei, respectiv constatarea unei exproprieri de fapt, instanța a constatat că și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală în cauză alături de Administrația Națională ”Apele Române” - Administrația Bazinală de Apă (...), urmând a fi analizate pe fond pretențiile reclamantului față de aceste pârâte.

În consecință, instanța a respins excepția invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a admis excepția invocată de pârâta UAT Comuna (...) cu consecința respingerii acțiunilor înaintate de reclamantul (...) în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Analizând acţiunea prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate şi a probelor administrate, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Așa cum s-a reținut mai sus, reclamantul este proprietar, în baza unui contract de vânzare cumpărare încheiat în anul 2004, asupra imobilului în suprafață de 8038 mp înscris în CF (...) (...) nr. cad. (...). Acesta arată că, în anul 2015 a solicitat eliberarea unui certificat de urbanism în vederea edificării unei pensiuni, act în care se menționează faptul că parcela este supusă reglementărilor din U.T.R.4 (...) și U.T.R. 8 (...) – Lac - Agrement.

Din certificatul de urbanism depus la dosar reiese faptul că, conform R.L.U. (...) este interzisă autorizarea executării construcțiilor de orice fel în albiile minore ale cursurilor de apă și în cuvetele lacurilor (cu unele excepții privind poduri, lucrări necesare la căi ferate ș.a.), iar pentru derogare de la R.L.U. (...) este necesar să se întocmească o documentație PUZ ce se va supune avizării de către Instituția arhitectului șef al jud. (...) și care va fi aprobată de consiliul local.

Astfel, din simplul fapt al emiterii certificatului de urbanism reiese că reclamantului nu i s-a interzis de plano construirea, ci se pune problema unei documentații și aprobări speciale.

Dincolo de acest aspect, este indubitabilă existența proiectului „Permanentizarea Acumulării (...)” care ar afecta 6750 mp din terenul reclamantului la momentul la care investiția va fi pusă în funcțiune.

Însă constatarea unei exproprieri de fapt presupune ca în prezent imobilul proprietatea reclamantului să fie afectat de o lucrare de utilitate publică, respectiv acesta să fie lipsit de atributele dreptului său de proprietate.

În speță, în raportul de expertiză efectuat, experții au arătat inițial faptul că în prezent nu se efectuează lucrări la teren, iar în completarea la raport precizează că în zonă au fost efectuate lucrări de amenajare și îndiguire dar care nu au afectat efectiv terenul în cauză.

În întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Administrația Națională ”Apele Române” - Administrația Bazinală de Apă (...) a învederat faptul că Barajul și Acumularea Nepermanentă (...) a fost construită în anul 1976 - 1977 în amonte de stațiunea Băile (...), obiectivul fiind cuprins în patrimoniul Administrației Bazinale de Apă (...), iar terenul reclamantului nu a făcut obiectul administrării sale, barajul și acumularea fiind lângă terenul cu nr. cadastral (...) (...).

Faptul că pe viitor urmează să fie finanțat proiectul de investiție al pârâtei, proiect care presupune afectarea și a unei suprafețe din imobilul reclamantului, nu înseamnă că există o expropriere de fapt.

Exproprierea de fapt înseamnă pierderea definitivă de către proprietar a dispoziției asupra unui imobil, respectiv, ocuparea ireversibilă a terenului în litigiu de o lucrare de utilitate publică, în absența unui act formal de expropriere, situație care ar fi permis autorității să tragă foloase din ocuparea terenului, cu neglijarea regulilor ce guvernează exproprierea și fără a pune în prealabil o indemnizație la dispoziția proprietarului.

Or, în speță, așa cum s-a arătat, această ocupare efectivă și ireversibilă nu a avut loc și, mai mult, nu ar putea fi considerată nici iminentă.

Mai mult, terenul cumpărat de reclamant nu a suferit nicio modificare de la momentul încheierii contractului și până în prezent, dreptul său nefiind modificat în raport cu data achiziționării, neexistând astfel un prejudiciu care să se impună a fi acoperit.

Împrejurarea că există niște restricții în ceea ce privește regimul construcțiilor este un fapt care putea fi verificat de reclamant cu minime diligențe la data cumpărării și nu creează premisele unui drept la dezdăunare.

Față de aceste considerente, instanța a apreciat ca neîntemeiate pretențiile reclamantului privind constatarea unei exproprieri de fapt, cât și acordarea de despăgubiri, atât sub forma contravalorii terenului, cât și sub forma echivalentului lipsei de folosință.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul (...), solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei UAT Comuna (...); admiterea acţiunilor principale astfel cum au formulate în dosarele conexate în contradictoriu cu pârâţii din prezenta cauză.

Prin motivele de apel, apelantul consideră că prima instanță în mod cu totul eronat a interpretat mențiunile cuprinse în certificatul de urbanism în sensul că apelantului nu i s-a interzis de plano construirea şi că s-ar pune problema unor documentaţii şi aprobări speciale.

Arată că este adevărat faptul că certificatul de urbanism poartă aceasta mențiune, însă prevederile sale sunt clare şi fără echivoc în sensul că dată fiind destinația atribuită (cuveta lacurilor), este interzisă autorizarea executării construcțiilor de orice fel „așa încât înlocuirea unei eventuale documentații PUZ este evident inutilă şi lipsită de finalitate.

Cât privește existenţa proiectului „Permanentizarea Acumulării (...)” care afectează terenul apelantului, învederează că această împrejurare nu este negată de părțile din cauză şi chiar instanța reţine acest aspect în cuprinsul hotărârii, relevantă în acest sens fiind tocmai adresa nr. (...)/2014 emisă de Administrația Națională „Apele Române” care face promisiuni că va proceda la exproprierea efectivă a terenului numai în momentul în care va deține fondurile necesare.

Susține că în mod greşit instanţa a apreciat că în prezent imobilul se află la dispoziţia apelantului, respectiv că nu ar fi lipsit de atributele dreptului de proprietate asupra acestuia, instanța ajungând la această concluzie eronată, urmare a unei greșite interpretări a probațiunii administrate în cauză.

A reținut instanța în acest sens concluziile raportului de expertiză care arată că în prezent nu se efectuează lucrări la teren si că în zonă au fost efectuate lucrări de amenajare şi îndiguire care nu au afectat terenul în cauză.

Important este faptul că nu s-a susținut niciodată că s-au efectuat direct lucrări pe terenul apelantului, ci susținerea sa a fost că terenul este afectat în mod direct de proiectul de construcție la lacul de acumulare în așa fel încât s-a ajuns la lipsirea sa de atributele esențiale ale dreptului acestuia (posesie, folosință, dispoziție) acesta având în prezent destinația de cuvetă a lacului, fiind inundat sau nu de apă. Tocmai acesta a fost motivul pentru care se are în vedere pe viitor demararea procedurii de expropriere.

Instanța a interpretat apoi greșit mențiunea experților în sensul că lucrările de amenajare şi îndiguire nu au afectat efectiv terenul în cauză.

Ca atare, consideră că, în mod evident, în prezent terenul este indisponibilizat, neputând să execute construcții pe acesta, aspect dovedit în cauză, neputând dispune nici de înstrăinarea acestuia, dat fiind proiectul de investiție demarat, terenul având în prezent destinația de cuvetă a lacului de acumulare, întrebându-se cum se poate reţine că imobilul se afla la dispoziția sa, că se bucură de toate atributele dreptului de proprietate, respectiv că nu există o expropriere de fapt şi nici un prejudiciu care se impune a fi acoperit. Aspect foarte important este acela că prin Hotărârea Guvernului nr. 17051/29.11.2006 terenul practic a şi trecut în domeniul public al Statului Român.

Apreciază că, în măsura în care se va păstra hotărârea primei instanțe acreditându-se ideea că despăgubirea sa se va impune numai în momentul în care vor exista fonduri suficiente pentru a fi despăgubit şi expropriat efectiv (juridic) ar însemna să suporte în prezent o sarcină disproporționată şi excesivă incompatibilă cu principiile consacrate prin Constituția României şi CEDO în materia dreptului de proprietate, fiind practic lăsat la bunul plac al expropriatorului, care va decide exproprierea după cum va dori şi când va dori.

Critică şi dispoziția prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei UAT Comuna (...), apreciind că această pârâtă are calitate procesuală pasivă, având în vedere faptul că imobilul din litigiu ar urma să facă parte din domeniul public local al Comunei (...), urmare a exproprierii potrivit pct. 3 Anexa 1 din Legea nr 213/1998, astfel că cel puțin pentru opozabilitatea hotărârii se justifică, în speţa de faţă, calitatea sa procesuală.

Prin întâmpinare, intimata Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă (...), a solicitat respingerea apelului, considerând temeinică şi legală hotărârea pronunțată de către Tribunalul (...) în ceea ce o privește, apreciind, în mod corect, printre altele, faptul că „terenul cumpărat de reclamant nu a suferit nici o modificare de la momentul încheierii contractului şi până în prezent, dreptul său nefiind modificat în raport cu data achiziționării, neexistând un astfel de prejudiciu care să se impună a fi acoperit”.

Prin întâmpinare, intimata Comuna (...) a solicitat respingerea apelului.

Apreciază că în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei, având în vedere prevederile art. 7 din Legea nr. 33/1994: „Utilitatea publică se declară de către Guvern pentru lucrările de interes național de către consiliile judeţene, Consiliul Local al Municipiului București pentru lucrări de interes local.

Pentru orice alte lucrări decât cele prevăzute la art. 6, utilitatea publică se declară, pentru fiecare caz în parte, prin lege.”

Având în vedere că această lucrare nu a fost efectuată la solicitarea intimatei şi nici nu este de interes local, consideră că intimata nu are calitate procesuală pasivă.

Pe fond solicită de asemenea a fi respinsă acțiunea reclamantului întrucât la momentul eliberării titlului de proprietate, reclamantul a acceptat fără rezerve amplasamentul pus la dispoziție de comisia locală de fond funciar, iar intimata nu deține informații referitoare la eventuale lucrări care afectează terenul reclamantului, motiv pentru care consideră că acțiunea acestuia este nefondată, în mod corect prima instanță respingând pe fond acțiunea reclamantului, motivarea instanței reținând corect starea de fapt şi de drept dedusă judecații.

Prin întâmpinare, intimata Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă (...), a solicitat respingerea apelului.

În exprimarea poziţiei sale procesuale, această intimată arată că hotărârea instanţei de fond este una legală şi temeinică, neexistând în cauză o modificare a terenului reclamantului şi implicit nici un prejudiciu care să se impună a fi acoperit.

În probaţiune, instanţa de apel a încuviinţat şi administrat, la cererea apelantului reclamant, proba cu înscrisuri, martori şi revenire la experţi cu adrese, cât şi la intimata Administraţia Naţională Bazinală Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă (...), pentru clarificări.

Analizând apelul din perspectiva motivelor de fapt şi de drept invocate de apelant şi a probaţiunii administrate în cauză, în lumina art. 476 - 478 Cod procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:

Apelantul susţine în esenţă că în mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a UAT Comuna (...) şi a respins acţiunea sa pe fond, interpretând eronat certificatul de urbanism, existenţa proiectului de „Permanentizare a Acumulării (...)”, cât şi poziţia experţilor în cauză.

Se mai subliniază faptul că reclamantul nu a susţinut niciodată că s-au efectuat direct lucrări pe terenul său, ci susţine că terenul său este afectat în mod direct de un proiect de construcţii la lacul de acumulare în aşa fel încât s-a ajuns la lipsirea sa de atributele dreptului de proprietate, respectiv posesia, folosinţa şi dispoziţia. Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a UAT Comuna (...) apreciază că se impunea a fi respinsă, deoarece imobilul în litigiu ar urma să facă parte din domeniul public local al Comunei (...) conform Anexei 1 pct. 3 din Legea 213/1998.

Reanalizând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a UAT Comuna (...) din perspectiva motivelor de apel invocate, Curtea a reţinut că în mod legal şi temeinic a reţinut instanţa de fond că această unitate administrativ teritorială nu are calitate procesuală pasivă în cauză, atâta timp cât reclamantul invocă o „expropriere de fapt” ca temei al acţiunii sale, caz în care se impune a se analiza în lumina jurisprudenţei şi a normelor speciale incidente, cui revine răspunderea în dreptul intern faţă de exproprierile de fapt, respectiv cui ar reveni răspunderea directă pentru ocuparea fără drept a terenului reclamantului în scopul realizării unei lucrări de interes general dar fără a se urma în drept procedura exproprierii.

Din jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cât şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului rezultă că, în materie de expropriere de fapt, răspunderea revine în primul rând Statului Român respectiv autorităţii abilitate cu prerogativa exproprierii dar şi instituţiilor, autorităţilor Statului, cărora le profită în mod direct exproprierea şi prin intermediul cărora Statul ar fi trebuit să acţioneze în temeiul legii.

În acest sens, în mod corect a reţinut instanţa de fond că, potrivit art. 2 din Legea 255/2010, în cazul realizării unor obiective de interes naţional, judeţean sau local, expropriatorul este Statul Român, care este reprezentat în procedura exproprierii de Administraţia Naţională „Apele Române” pentru lucrările din domeniul gospodăririi apelor…”

Cât priveşte UAT (...) această pârâtă nu dispune de prerogative concrete în procedura exproprierii pentru lucrări din domeniul gospodării apelor şi în consecinţă nici nu devine proprietar al terenului ca efect al exproprierii, deoarece, în urma exproprierii, terenul intră în proprietatea Statului şi în administrarea expropriatorului, în speţă Administraţia Naţională „Apele Române”, aşa cum este indicat mai sus, conform art. 2 cu aplicarea corespunzătoare a art. 9 alineat 4 din Legea 255/2010.

Pentru toate aceste considerente, nefiind incidente în cauză dispoziţiile generale indicate în apel, respectiv Anexa 1 pct. 3 din Legea 213/1998 ci dispoziţiile speciale din Legea 255/2010 a exproprierii, Curtea a reţinut că în mod legal şi temeinic a admis instanţa de fond excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a UAT Comuna (...), respingând acţiunea faţă de această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei pârâte fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul dreptului dedus judecăţii Curtea a reţinut că problema esenţială care face obiectul probaţiunii în prezenta cauză, şi pentru clarificarea căreia s-au administrat probe ample şi în apel, este aceea de a se stabili dacă în cauză a existat o expropriere de fapt a terenului reclamantului apelant.

Pentru a ne afla în prezenţa unei exproprieri de fapt, se impune a se dovedi o deposedare „de facto” a terenului reclamantului în scopul realizării unor lucrări de interes general pentru înfăptuirea cărora autorităţile Statului intervin în mod direct şi nemijlocit asupra terenului unei persoane, ocupându-l fără însă a urma în prealabil, aşa cum impune Legea 255/2010, procedura exproprierii, respectiv fără a emite o decizie de expropriere şi fără a achita o justă despăgubire la valoarea de circulaţie a terenului în favoarea proprietarului terenului expropriat.

În consecinţă, ceea ce este esenţial de dovedit în cazul unei exproprieri de fapt, este ocuparea nemijlocită a terenului unui terţ de către organele statului, ceea ce îl pune pe proprietar în imposibilitatea obiectivă de a-şi exercita prerogativele posesiei, respectiv usus şi fructus asupra terenului propriu, acesta rămânând în acte şi respectiv în CF cu o dispoziţie juridică golită de conţinut deoarece, deşi ar putea dispune de iure de dreptul său, care este înscris în cartea funciară, totuşi nu îl va putea efectiv exercita atâta timp cât nu va putea preda posesia materială a terenului afectat efectiv de lucrări de expropriere de fapt.

Existenţa unui proiect de construire a unui lac de acumulare, respectiv întocmirea documentaţiei pentru o expropriere ulterioară, viitoare dar care nu este urmată de lucrări efective realizate direct pe terenul reclamantului, nu echivalează cu o expropriere de fapt ci doar cu o intenţie de expropriere care însă nu dă dreptul la despăgubiri.

Întreaga probaţiune administrată în fond şi în apel dovedeşte că terenul reclamantului intră sub incidenţa proiectului de construire a lacului de acumulare şi, dacă se va realiza exproprierea, acesta va reprezenta fundul lacului de acumulare, aşa cum susţine şi reclamantul apelant, însă, în prezent, terenul nu este efectiv ocupat, aşa cum arată tot apelantul reclamant în cererea de apel dar şi prin intermediul avocatului în şedinţa publică din 5 martie 2019 (fila 89 alineat 4 „Reprezentantul apelantului reclamant, avocat (...) învederează că niciodată nu au susţinut că s-a lucrat efectiv pe teren … iar cel pe care s-au efectuat lucrări efectiv este deja în proprietatea Statului Român şi s-a constituit deja CF …”).

În acelaşi sens, în urma unor ezitări şi neconcordanţe în afirmaţiile transmise în scris, la cererea expresă a instanţei de apel de a aduce clarificării, experţii judiciari topografi, care au efectuat lucrarea de expertiză în cauză la fond, au arătat în mod explicit prin adresa din 02.04.2019 că „pe terenul în cauză nu s-au efectuat lucrări de construire îndiguire în mod direct, însă au fost efectuate lucrări de amenajare în apropierea acestuia …”. De asemenea, experţii arată că terenul identificat cu nr. cad (...) înscris în CF (...) este afectat de proiectul de construire al lacului de acumulare „Permanentizarea acumulării (...)”, terenul fiind cuprins potrivit proiectului în interiorul cuvetei lacului. Totodată se mai arată că, din terenul reclamantului, potrivit proiectului, este afectată suprafaţa de 6750 mp, iar suprafaţa de 1288 mp rămâne în afara proiectului (fila 97 dosar de apel).

Constatările experţilor se coroborează şi cu declaraţiile martorului (...), audiat în faţa instanţei de apel în şedinţa publică din 15 ianuarie 2019, martorul relatând pe larg că a cumpărat la rândul său un teren în zonă pe care însă are interdicţie de construire şi nu îl poate folosi în scopul pentru care l-a achiziţionat şi nici nu îl poate vinde, tot datorită unor interdicţii de construire. Cât priveşte lucrările efectuate în zonă, acesta a arătat că, în anii 2011 - 2012 Apele Române au efectuat lucrări la digul de pământ care exista acolo, martorul mai învederând că lucrările au fost făcute pe terenul său, însă nu poate spune cu certitudine dacă au fost făcute lucrări şi pe terenul reclamantului.

În consecinţă, chiar dacă s-au efectuat lucrări în zonă de Apele Române, cu precădere în privinţa consolidării unor lucrări de îndiguire mai vechi, nu s-a putut dovedi nici cu declaraţiile martorului că acestea ar fi afectat terenul reclamantului, martorul neavând cunoştinţă despre asemenea lucrări.

Totodată potrivit notelor de şedinţă transmise de intimata Administrația Națională ”Apele Române” - Administrația Bazinală de Apă (...) în 14.01.2019 (fila 45-46 dosar de apel), „terenul reclamantului nu a fost niciodată afectat de lucrările de investiţii ale acestei intimate iar la investiţia „Permanentizarea Acumulării (...)”, care afectează terenul reclamantului şi alte terenuri învecinate, nu se efectuează lucrări. Se mai arată că în anul 2014 au fost efectuate lucrări de etanşare şi de protecţie a parametrului amonte al Barajului şi lucrări la turnul de manevră, lucrări evidenţiate în înscrisul intitulat „Plan de Situaţii Actual”. Aceste lucrări au fost avizate de Ministrul Mediului şi Gospodăriei Apelor prin Avizul CTE nr. /(...)28.10.2004 şi de Consiliul Judeţean (...) prin Certificatul de Urbanism nr. (...) din 07.03.2014 însă aceste lucrări nu au afectat sub nici o formă imobilul reclamantului.

În consecinţă, în fapt, din probaţiunea administrată în ambele cicluri procesuale a rezultat cu claritate faptul că terenul reclamantului, dobândit în baza unui contract de vânzare cumpărare încheiat în anul 2004, imobil în suprafață de 8038 mp înscris în CF (...) (...) cu nr. cad. (...), este inclus în proiectul de construire al lacului de acumulare „Permanentizarea acumulării (...)”, proiect a cărui realizare în viitor presupune exproprierea unor suprafeţe de teren, inclusiv o bună parte din terenul reclamantului, respectiv, aşa cum au precizat experţii, a unei suprafeţe de 6750 mp din totalul de 8038 mp înscris în CF (...) (...) cu nr. cad. (...), iar suprafaţa de 1288 mp rămâne în afara proiectului.

Însă, chiar dacă terenul urmează să fie afectat în viitor de acest proiect, în prezent nu există şi nici în trecut nu au existat lucrări efective realizate de Administrația Națională ”Apele Române” - Administrația Bazinală de Apă (...) sau de un alt reprezentant al Statului, asupra terenului reclamantului, lucrări de ocupare fără drept, care să îl pună pe acesta în imposibilitatea de a-şi folosi terenul şi care ar putea justifica acordarea de despăgubiri pe temeiul unei exproprieri de fapt.

Aşa cum a reţinut în mod legal şi temeinic şi instanţa de fond, existenţa proiectului de „Permanentizarea acumulării (...)” va afecta o suprafaţă de 6750 mp din terenul reclamantului doar în momentul în care investiţia va fi pusă efectiv în funcţie.

În consecinţă, pentru a fi în prezenţa unei exproprieri de fapt, nu este suficient ca Statul să întocmească un proiect a cărui punere în aplicare să necesite unele operaţiuni de expropriere, ci se impune ca ocuparea efectivă a terenului în vederea realizării lucrărilor să se producă în lipsa unei proceduri de expropriere.

Cât priveşte modul în care instanţa de fond a interpretat Certificatul de Urbanism nr. (...) din 12.03.2015 emis pe seama reclamantului de (filele 13 - 14 vol. I dosar de fond), act pe care reclamantul îşi întemeiază în mod substanţial argumentele de îngrădire a dreptului de dispoziţie asupra terenului, în concret prin interdicţia de construire, deşi scopul declarat pentru care a cumpărat era acela de a construi o pensiune, Curtea a reţinut că şi aceste critici sunt nefondate.

În cuprinsul Certificatului de Urbanism nr. (...) din 12.03.2015 emis de Primăria Comunei (...) se reţine că, de principiu, este interzisă autorizarea executării construcţiilor de orice fel în albiile minore ale cursurilor de apă şi în cuvetele lacurilor, cu excepţia lucrărilor de poduri, necesare căilor ferate … iar pentru derogarea de la RLU (...) este necesară să se întocmească o documentaţie PUZ ce se va supune avizării de către Instituţia Arhitectului Şef al Judeţului (...) şi va fi aprobată de Consiliul Local al Comunei (...), urmând a se întocmi documentaţie fază D.T.A.C. în conformitate cu prevederile Legii 50/1991 numai după aprobarea P.U.Z - ului cu H.C.L. (...). Totodată la fila 2 din cuprinsul certificatului de urbanism sunt indicate toate avizele necesare realizării lucrării pentru care acesta a fost solicitat.

În consecinţă, în mod legal şi temeinic a reţinut instanţa de fond că autorităţile emitente ale certificatului de urbanism nu au exprimat un refuz categoric şi evident de construire, ci au impus o procedură care impune aprobări şi documentaţii speciale pentru a se putea construi o pensiune pe terenul reclamantului, documentaţie ce presupune în primul rând aprobarea unui P.U.Z prin H.C.L. (...).

Un alt aspect esenţial reţinut de instanţa de fond este faptul că terenul nu a suportat modificări de la data cumpărării sale din 2004 de către reclamant, ceea ce înseamnă că situaţia acestuia cât şi îngrădirile în privinţa construirii, datorită situării terenului în albia râului (...), trebuiau să fie cunoscute sau prevăzute de către un cumpărător diligent şi prudent, care cumpără tocmai cu scopul de a construi o pensiune.

Aşa cum a arătat şi martorul (...) audiat în faţa instanţei de apel în şedinţa publică din 15 ianuarie 2019, relatând despre dificultăţile sale în vânzarea terenului propriu situat în aceeaşi zonă cu cea a reclamantului apelant, posibilii săi cumpărători s-au interesat în prealabil despre posibilitatea de construire în zonă şi, aflând de dificultăţile legislative existente în acest sens, au renunţat.

Astfel, faptul că reclamantul a dobândit un teren pe care, de la data cumpărării, existau restricţii legale şi proceduri mai dificile în obţinerea unor autorizaţii în vederea unei construiri de pensiuni, nu echivalează cu o afectare a dreptului de proprietate de către autorităţi, ca efect unei exproprieri de fapt, ci reprezintă o achiziţie în lipsa unor informaţii esenţiale pe care un bonus pater familias trebuia să şi le procure la data cumpărării, tocmai pentru a nu se confrunta cu dificultăţile din prezent.

Cât priveşte proiectul de „Permanentizarea acumulării (...)”, care va afecta o suprafaţă de 6750 mp din terenul reclamantului în momentul în care va fi efectiv realizat, dată la care se va apela probabil la procedura exproprierii reglementate de Legea 255/2010 prin emiterea unor decizii de expropriere şi acordarea de despăgubiri, desigur că în aceste situaţii este de preferat ca „proiectele” să se materializeze într-un timp rezonabil, deoarece, chiar dacă în prezent afectarea terenului reclamantului prin proiect este una viitoare şi incertă, totuşi numeroasa documentaţia existentă şi la dosar dovedeşte că preocuparea autorităţilor este veche, iar incertitudinea ce planează în acest fel asupra proprietarilor afectaţi de proiect se impune a fi evitată prin măsuri clare şi prompte ale autorităţilor.

Este însă important de precizat faptul că, exproprierea unui teren este atributul exclusiv al Statului şi ea nu poate fi dispusă sau cenzurată de instanţele de judecată. În acest sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia civilă nr. 6967 din 14.11.2012 prin care s-a reţinut faptul că „acţiunea prin care se solicită obligarea Statului Român la declanşarea procedurii exproprierii a unei suprafeţe de teren şi a stabilirii despăgubirilor, chiar dacă au fost întârziate formalităţile legale de expropriere, este inadmisibilă. O asemenea cerere este o veritabilă cerere de expropriere îndreptată împotriva Statului deşi dreptul de proprietate rămâne înscris în Cartea Funciară în favoarea proprietarului, acesta având posesia terenului, pe care îl poate utiliza.

Or, potrivit legislaţiei adoptate în materia exproprierii, atât declaraţia de utilitate publică a unor lucrări, cât şi iniţiativa exproprierii unor imobile sunt recunoscute exclusiv în favoarea statului, prin autorităţile sale, nu şi în favoarea persoanelor expropriate cărora, prin aceeaşi legislaţie li s-au recunoscut garanţii, care să asigure că punerea în aplicare a procedurilor de expropriere, nu sunt nici arbitrare, nici imprevizibile.”

 În consecinţă nu există la dispoziţia instanţelor de judecată mijloace legale de declanşare a unor proceduri de expropriere aflate în proiect, nici atunci când formalităţile legale întârzie.

Instanţa poate însă acorda despăgubiri pentru o expropriere de fapt, dar numai dacă există o ocupare efectivă a terenului afectat de proiect, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.

În acest sens, în cauza Burghelea împotriva României, prin hotărârea din 27.01.2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că există expropriere de fapt şi încălcarea dreptului de proprietate, respectiv a art. 1 Protocol 1, ingerinţa nefiind compatibilă cu principiul legalităţii, atunci când „39. În absenţa unui act formal de expropriere, autorităţile statului trag un folos din ocuparea efectivă a terenului reclamantului cu neglijarea regulilor ce guvernează exproprierea (în cauză Constituţia României şi Legea 33/1994), fără a pune în prealabil o indemnizaţie la dispoziţia reclamantului.”

În consecinţă, din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, esenţa unei exproprieri de fapt constă în ocuparea de autorităţi, fără drept şi în mod efectiv, a terenului unui terţ, fără a se apela la procedura legală a exproprierii, aspecte ce nu s-au dovedit în cauză, motive pentru care în mod legal şi temeinic a fost respinsă acţiunea de instanţa de fond.

Pentru aceste motive, toate argumentele din cererea de apel privind greşita interpretare a probatoriul în cauză, sau a poziţiei experţilor, greşita reţinere a faptului că proiectul în sine nu poate afecta dreptul de proprietate al reclamantului apelant, chiar dacă terenul nu e ocupat, precum şi susţinerea că o asemenea interpretare ar încălca Constituţia şi jurisprudenţa Curţi Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului de proprietate, se impune a fi respinse ca nefondate pentru toate argumentele de fapt şi de drept expuse în cele de mai sus.

Pentru toate aceste motive de fapt şi de drept Curtea, în baza art. 480 alineat 1 Cod procedură civilă a respins ca nefondat apelul civil formulat.

Domenii speta

Spete similare