Acțiune în anulare

Dosar nr. **** 

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A VII-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. ***

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA  02.03.2016

Tribunalul constituit  din:

PREŞEDINTE – JUDECĂTOR SINDIC — MM

GREFIER — FA

Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile, având ca obiect acţiune in anulare a contractului de dare in plata autentificat sub nr.527/4.7.2012 de Bir. Notarilor Publ.RC si BH formulata de reclamantul ** - in contradictoriu cu paratii ** PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL **,**,**,** şi **.

Dezbaterile pe fond au avut loc la data de 24.02.2016 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de 02.03.2016 când a pronunţat prezenta hotărâre

TRIBUNALUL

Asupra cererii de faţă,

La data de 08.06.2015 pe rolul Tribunalului București Secţia a VII a Civilă a fost înregistrată sub nr **** acțiunea în anulare formulata de reclamantul ** cu privire la contractul de dare în pata autentificat sub nr.527/04.07.2012 de BNP Asociați ** şi ** contractul de vânzare subsecvent autentificat sub nr 2593/16.12.2013 de BNP Asociați * şi **, precum şi la orice acte subsecvente ulterioare.

S-a solicitat readucerea în patrimoniul debitorului ** a celor 15 terenuri ce au făcut obiectul actelor menționate.

În motivarea cererii, s-a arătat că la data de 30.04.2014 s-a deschis procedura simplificata a insolvenţei împotriva debitoarei ** fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar provizoriu **

Urmare a deciziei creditorului majoritar, prin încheierea de ședința din 08.10.2014, a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar **

În urma verificărilor efectuate de lichidatorul judiciar asupra documentelor contabile ale debitoarei, s-a constatat că la data de 04.07.2012 intre debitoare şi unul dintre asociați, respectiv ** s-a încheiat contractul de dare în plată nr.527/2012 prin care pentru stingerea unei pretinse datorii în suma totala de 380.000 euro pe care ** ar fi avut-o către ** , provenind din împrumuturi acordate de acesta, a fost transferat dreptul de proprietate de la societate către asociatul unic, asupra unor terenuri în suprafața totală de 15.114 mp.

Reclamantul a individualizat în cuprinsul acțiunii în anulare terenurile ce au fost transferate.

A menționat lichidatorul judiciar că, contractul de dare în plată reprezintă un act fraudulos, încheiat în dauna creditorilor, cu intenţia tuturor părţilor implicate, de a sustrage bunul de la urmărirea de către creditori.

A arătat reclamantul că în contractul de dare în plata încheiat, s-a încercat inducerea ideii că debitoarea datorează o sumă de bani către asociatul **, respectiv suma de 380.000 euro, invocându-se în acest sens sentința civilă nr.246/23.03.2011 pronunţată de Tribunalul Prahova.

În realitate, prin sentința menționata, instanţa a luat act de tranzacția intervenita intre debitoare şi **, acesta din urmă recunoscând că datorează debitoarei suma de 380.000 euro şi fiind de acord sa stingă aceasta datorie prin transferarea în proprietatea debitoarei a terenurilor anterior menționate.

Suma de 380.000 euro despre care se face vorbire în contractul de dare în plata nu reprezintă aşadar o suma pe care asociatul ** ar fi împrumutat-o debitoarei **

A menționat reclamantul că asociatul ** a acordat anumite împrumuturi societăţii debitoare, anterior încheierii contractului de dare în plată, suma acordata cu titlu de împrumut fiind însă în cuantum total de 1.097.926,50 lei echivalent a 245.538,76 euro şi nicidecum în cuantum de 380.000 euro.

Reclamantul a precizat că documentele contabile analizate demonstrează diminuarea sumei de 1.097.926,50 lei, făcând ca datoria societăţii faţă de ** la data de încheierii contractului de dare în plata sa fie mult mai mică.

Astfel, reclamantul a expus împrumuturile acordare de asociat societăţii în cursul anului 2007, menționând că acestea sunt în valoare de 453.648,34 lei şi arătând că la data încheierii contractului nr.527/2012 toate sumele împrumutate în anul 2007 erau prescrise, prescripţia intervenind în cursul anului 2011.

A mai arătat reclamantul că în cursul anului 2007 societatea debitoare a realizat o investiție în imobilizări în valoare de 269.560,89 lei, iar în data de 30.06.2010 această sumă a fost evidenţiată în actele contabile ca pierdere, suma reprezentând în fapt banii folosiţi pentru construirea unei case de către debitoare pentru asociatul **

În loc sa procedeze la o eventuală compensare a sumelor împrumutate societăţii de către asociatul ei, cu cheltuielile efectuate pentru construcția casei acestuia, s-a procedat în mod nelegal, la trecerea pe pierdere a investiției respective, păstrându-se intacta datoria societăţii.

Reclamantul a arătat că în cursul anului 2008 debitoarea a primit de la ** un împrumut în valoare de 337.001,39 lei prin mai multe operaţiuni financiare pentru care nu se regăseşte însă documentaţia justificativă corespunzătoare.

În cursul anului 2009 societatea debitoare a împrumutat, conform evidenţei contabile, de la **, suma de 474.612,27 lei, care nu poate fi însă identificată în întregime din documentele contabile existente.

În cursul anului 2010 debitoarea a primit împrumut, conform evidenţei contabile, de la **, suma de 187.185 lei, o parte prin banca, iar o parte prin casierie.

În data de 30.06.2010 societatea a emis factura de vânzare nr 115 reprezentând prestări servicii în valoare de 280.620,50 lei către clientul **, pentru încasarea facturii societatea realizând compensarea cu creditul pe care îl datora asociatului, astfel că, în data de 31.07.2010, în registrul jurnal aferent lunii iulie 2010 a fost înregistrată o notă contabilă, conform căreia datoria societăţii faţă de asociat s-a diminuat cu suma de 280.620,50 lei.

Această diminuare a fost cuprinsă în fişa şah a contului 455.0.0 şi este inclusa în suma totala de 1.097.926,50 lei constatată a fi datorată asociatului la data încheierii contractului de dare în plată.

În cursul anului 2011 conform fisei de cont 455.0.0 ** ar fi împrumutat societăţii debitoare suma de 13.500 lei, iar în cursul anului 2012 societatea a rambursat asociatului său suma de 172.500 lei conform aceleiași fise de cont.

Precizează reclamantul că în raport de mențiunile făcute, rezultă că la data de 04.07.2012, respectiv data încheierii contractului de dare în plată, societatea debitoare nu datora în nici un caz către ** suma de 380.000 euro, sumă la valoarea căreia i s-au atribuit toate bunurile societăţii.

Prin urmare, din patrimoniul debitoarei au fost scoase toate bunurile acesteia în mod nelegal şi trecute în patrimoniul asociatului.

Mai mult, nu exista nici un raport de evaluare în baza căruia sa se fi stabilit valoarea terenurilor la suma de 380.000 euro, această sumă reprezentând datoria pe care proprietarul iniţial al terenurilor ** o datora societăţii creditoare şi pentru stingerea căreia a fost de acord sa transfere în proprietatea debitoarei terenurile respective.

De asemenea, în anul 2011, când a avut loc acest transfer, în evidentele contabile ale debitoarei nu au fost înregistrate terenurile respective în patrimoniul societăţii, ceea ce denotă intenția asociaților de a nu păstra în patrimoniul societăţii aceste terenuri.

În consecinţă, o dare în plată a tuturor bunurilor din patrimoniul unei societăţi nu se putea efectua la o valoare aleatorie, care nu are nicio legătură cu procedura dării în plată, ci exclusiv la o valoare stabilita pe baza unui raport de evaluare al bunurilor şi avându-se în vedere o eventuală datorie a societăţii faţă de creditorul căruia i se atribuie în plată respectivele bunuri.

Reclamantul  subliniază faptul că este surprinzător şi totodată nelegal  modul în care s-a stabilit că suma datorata de  ** societăţii **este absolut identică cu suma pe care asociatul OFI ar fi împrumutat-o acestei societăţi .

Oricum s-ar calcula, împrumuturile acordate de ** către societate, în nici un caz nu se ajunge la suma exactă de 380.000 euro, datorata de **societăţii.

Precizeaza reclamantul că o dovada în plus a intentiei de a sustrage aceste bunuri unei eventuale urmariri a creditorilor societăţii este şi faptul că iniţial, s-a dorit ca aceste terenuri sa nu fie transferate în proprietatea **, conform tranzactiei incheiate cu ** ci direct în proprietatea asociatului **

Mărturie în acest sens stă procesul verbal incheiat la data de 15.11.2011 la sediul BEJ ** în care se consemneaza trecerea în proprietatea asociatului ** a terenurilor în cauza, având în vedere sentinta civila nr 246/23.03.2011.

Astfel se explica şi faptul că în evidentele contabile ale debitoarei aferente anului 2011, nu au fost inregistrate terenurile mentionate în patrimoniul acesteia.

Cu toate acestea, posibil la presiunile exterioare ale creditorilor, s-a revenit asupra acestei hotarari şi ulterior terenurile au fost trecute în proprietatea debitoarei în conformitate cu dispoziţiile sentintei din 23.03.2011.

Precizează lichidatorul judiciar că pentru anul 2012 nu i s-au pus la dispoziție documente contabile din care sa rezulte modul cum au fost înregistrate aceste terenuri în contabilitatea firmei.

Mai mult chiar, intenția de fraudare a creditorilor se regăsește încă din momentul încheierii tranzacției cuprinsa în sentința 246/23.03.2011 când s-a inserat în tranzacție posibilitatea transferului proprietăţii terenurilor direct la asociatei societăţii şi nu la societate cum era legal, menţionându-se că ** dă în proprietatea **„sau a oricărui asociat desemnat de aceasta societate” suprafata de 9114 mp teren.

Mai arată reclamantul că încercarea de sustragere a bunurilor de la urmărirea creditorilor este probata şi prin faptul că la data de 09.07.2012 creditorul ** a formulat către BEJ ** cerere de punere în executare silita a sentinței civile nr 119/02.03.2012 pronunţată de Tribunalul **, prin care ** era obligata la plata către ** a sumei de 1.258.008 lei (echivalentul a 292.560 euro).

Urmare a obținerii la data de 02.03.2012 a sentinței civile menționate, era evident că **, în calitate de creditor, va declanșa executarea silită împotriva societăţii, motiv pentru care la data de 04.07.2012 s-a procedat la  încheierea contractului de dare în plata a terenurilor societăţii, pentru a le sustrage urmăririi silite a creditorului.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 79 şi art.80  alin 1 lit. c din Legea 85/2006.

La data de 24.06.2015 reclamantul  a depus la dosar precizări la acțiunea în anulare formulata, arătând că înțelege sa se judece în contradictoriu cu pârâţii **,**,**,**.

A menționat reclamantul că au fost atașate cererii formulate copii ale contractului de dare în plata nr * şi de asemenea ale contractului de vânzare cumpărare subsecvent nr *.

La data de 07.10.2015 reclamantul a precizat că înţelege sa se judece în contradictoriu, în afara pârâţilor menționați, şi cu pârâta **

La data de 06.10.2015 numitul **, în calitate de administrator special al debitoarei **, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii în anulare.

În motivarea întâmpinării, s-a arătat că societatea debitoare nu a recunoscut niciodată creanţa invocată de creditorul **, în valoare de 1.258.008 lei, aceasta nefiind o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, deşi la data deschiderii procedurii simplificate a insolvenţei (30.04.2014) exista o sentinţă reprezentând somaţie de plată prevăzută de OG 5/2001.

La data formulării intampinarii, creanţa nu mai este însă certa, lichida şi exigibila şi nici nu mai exista o sentinta irevocabila cu privire la suma invocată, întrucât prin sentința civila nr 4496/06.04.2015 s-a anulat parţial sentinta civila 119/2012 în baza căreia s-a formulat de către creditorul ** cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, creanţa fiind redusă.

Sentința nu este definitivă, aflându-se în recurs la Tribunalul *, creanţa nemaiavând astfel caracter cert, lichid şi exigibil.

Cu privire la transferul bunului ce face obiectul contractului de dare în plată nr.527/04.07.2012, administratorul special a arătat că datoria achitata prin acest contract este anterioară procedurii falimentului, astfel încât prin contract s-a realizat stingerea singurei creanţe existente a societăţii la data încheierii contractului de dare în plată.

Scopul actului de dare în plată a cărui anulare se solicită a fost acela de a se acoperi creanţa unui creditor, în speţă, fostul asociat **, creditor al societăţii din perioada 2007-2011, anterior apariţiei creanţei vreunui alt creditor.

A mai arătat administratorul special că în cauza nu exista nici intenția de fraudare întrucât la momentul încheierii contractului intenția părților a fost de a plăti o datorie scadentă a creditorului societăţii **, datorie anterioara creanţei creditorului **

De altfel, lichidatorul judiciar recunoaște că potrivit actelor contabile existente, **I a împrumutat societatea cu bani în perioada 2007-2008, societatea realizand investițiile din comuna * cu aceste sume.

Precizeaza administratorul special că stingerea creanţei creditorului **a fost mai mult decat profitabilă societăţii prin transferarea celor 15 terenuri în contul creanţei, întrucât la data de 04.07.2012 , data contractului de dare în plata, terenurile aveau o valoare de piaţă de 85.645 euro, conform raportului de expertiza extrajudiciara, plătindu-se cu acestea o creanţă de 380.000 euro.

Aşadar, intenția părților de fraudare nu poate fi pusă în discuție în conditiile în care terenurile la data transferului aveau o valoare de 4 ori mai mica decat valoarea creanţei, creditorul ** acceptand primirea acestor terenuri în contul creanţei de 380.000 euro.

Administratorul special mentioneaza că la data incheierii actului de dare în plata, nu exista pe rolul instanțelor nicio cerere de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de debitoare, pentru a se putea vorbi de o sustragere de la urmărire, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei fiind depusă pe rolul Tribunalului * la data de 30.08.2012 de către creditorul **, actul de dare în plată fiind încheiat la data de 04.07.2012, iar executarea silita începuta de ** fiind la 09.07.2012.

Cu privire la proprietatea terenurilor, administratorul special a arătat că acestea au fost primite de societatea debitoare conform sentintei civile nr 246/23.03.2011 în schimbul unei datorii a numitului ** în suma de 380.000 euro.

Deşi terenurile au intrat teoretic în proprietatea societăţii debitoare, cu aceste terenuri societatea a hotărât sa-şi plătească o datorie scadenta şi neachitata către asociatul finanțator **

Astfel, la data de 12.07.2011, prin hotărârea AGA nr 1/12.07.2011 legalizată la notariat sub nr 496 şi 497/15.07.2011, societatea a recunoscut datoria către ** iar în baza acestei hotarari societatea s-a obligat să plăteasca datoria prin transferarea în contul creanţei a terenurilor primite prin sentinta civila nr 246.2011.

Desi transferul dreptului de proprietate trebuia sa aibă loc în 2011, imediat după hotararea AGA nr 1/2011, transferul dreptului de proprietate a fost întârziat până în 2012 ca urmare a unor cauze de natură administrativă.

Mai mult, la data de 15.11.2011, BEJ ** a încheiat procesul verbal prin care s-a realizat punerea în posesie a numitului **asupra acestor terenuri.

Faptul că în cuprinsul tranzactiei incheiate intre debitoare şi ** s-a mentionat darea terenurilor în proprietate către ** sau oricarui asociat desemnat de aceasta, dovedeste intentia societăţii de găsire a unei solutii juridice în vederea recuperarii investitiilor de la **, şi astfel plata datoriei către creditorul existent al societăţii, finantatorul intregului sistem de utilităţi, asociatul **.

A arătat administratorul special că actiunea nu este întemeiată, întrucât părţile ce au incheiat contractul de dare în plată nr 527/2012 au actionat cu bună credinţă, fapt ce rezultă şi din parcursul activităţii societăţii debitoare în perioada 2007-2011.

Astfel, în anul 2007 societatea a incheiat un acord – contract cu **, acesta devenind astfel un partener de afaceri al societăţii.

Prin acest contract denumit „Acord pentru construirea ansamblului rezidenţial *”, **, proprietarul unei suprafete de 24.314 mp teren situat în comuna *, s-a obligat sa pună la dispozitia societăţii aceste terenuri în vederea construirii şi dezvoltării unui cartier rezidential , iar societatea sa atragă clienti şi sa construiasca pentru acestia case în sistem *

Acordul incheiat a fost reziliat de un fost asociat al societăţii, respectiv **, după investitii de aproape 100.000 euro, ulterior incheindu-se un nou Acord la data de 24.04.2008 intre asociatii rămasi **,**, **,continuandu-se planul de dezvoltare a cartierului rezidential.

Precizeaza administratorul special că societatea avea obligaţia sa finanteze toate lucrarile de investitii pe aceste terenuri, constand în realizarea utilităţilor de apă, canal, curent electric, în anul 2007 terenurile puse la dispozitie de ** fiind terenuri agricole, păsuni şi livada, neexistand nici macar o poteca de acces, neexistand curent sau alte utilităţi.

Pentru a realiza aceste investitii şi pentru indeplinirea obligaţiilor asumate prin contract, societatea debitoare avea nevoie de bani, astfel că a împrumutat bani de la asociatul ** conform contractelor de împrumut incheiate intre părţi în perioada ianuarie 2007- ianuarie 2011, împrumuturi în valoare de 380.000 euro.

Banii au fost plătiţi către societate, o parte prin virament bancar, o parte prin plata directa a unor furnizori din contul personal al lui **, incheindu-se contracte de împrumut, iar o parte au fost daţi prin numerar în casieria societăţii.

Până la finalul anului 2010, societatea a finalizat toate investitiile propuse în valoare de 380.000 euro cu banii împrumutați de la asociatul **

Conform acordului încheiat intre debitoare şi **, după finalizarea investițiilor ** se obliga sa plătească către societate sau către ** finanțatorul acestor investiții întreaga valoare a investițiilor care s-a ridicat la suma de 380.000 euro.

Terenurile au fost transferate către societatea debitoare conform tranzacției consfințite prin sentința nr 246/23.03.2011.

În vederea acceptării tranzacției de către **C, asociatul **a trebuit sa facă dovada celor 380.000 euro împrumutați şi tot aceeași suma investita în utilităţile ramase pe terenurile lui **

A menționat administratorul special că datoria de 380.000 euro către ** este astfel reală, susținerile reclamantului în sens contrar fiind neîntemeiate.

A mai arătat administratorul special sa sunt neîntemeiate şi susținerile privind dreptul asociatului debitoarei de a primi dividende, menționând că ** a cumpărat părţi sociale de la ** anul 2007, dobândind drepturi şi obligații şi transmițându-i-se din acest moment dreptul la dividende.

Dividendele nu au fost ridicate, fiind lăsate la dispoziția societăţii pentru dezvoltarea programului de investiții, impozitul pe dividend datorându-se la data plăţii dividendelor, fiind un impozit cu reţinere la sursă, astfel încât deoarece dividendele nu s-au plătit, nu a fost achitat nici impozitul.

Au fost expuse în cuprinsul întâmpinării şi considerații legate de împrumuturile acordate societăţii de către asociatul **, menţionându-se faptul că  totalul împrumuturilor în euro a fost de 366.154 euro, sumele împrumutate fiind purtătoare de dobânzi, totalul dobânzilor fiind de 50.119 euro, totalul împrumuturilor echivalente în euro la data încheierii contractului de dare în plată fiind de 416.273 euro, aşa cum rezultă şi din raportul asupra cauzelor de insolvenţă.

La data de 08.01.2016, pârâtul ** a formulat întâmpinare, invocand exceptia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului **, arătând că prin convenția de revocare a contractului de vânzare cumpărare nr 2593/16.12.2013, s-a convenit revocarea vanzarii privind terenurile ce au facut obiectul transferului conform contractului de dare în plata nr 527/2012.

Astfel, pârâtul ** a redobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor.

Se precizează în cuprinsul întâmpinării că, excepție de la revocarea şi redobândirea dreptului de proprietate a făcut terenul înscris în CF nr.21754 în suprafață de 620 mp, teren care a fost vândut către o altă persoana, aşa încât nu a mai putut face obiectul retransmiterii dreptului de proprietate.

Pe fond pârâtul a solicitat respingerea acțiunii în anulare, arătând că scopul actului de dare în plata a fost acela de a se acoperi creanţa unui creditor,  respectiv asociatul ** creditor al societăţii în perioada 2007-2011, anterior apariției creanţei vreunui alt creditor.

Având în vedere intenția părților de a plăti prin contractul de dare în plata o datorie scadenta a creditorului societăţii, nu există îndeplinita condiția fraudării intereselor creditorilor prin încheierea acestui act.

A menționat pârâtul că asociatul ** acordat împrumuturi societăţii, iar stingerea creanţei creditorului ** a fost mai mult decât profitabilă societăţii prin transferarea celor 15 terenuri, întrucât la data de 04.07.2012, data contractului de dare în plată, terenurile aveau o valoare de piaţă de 85.645 euro, plătindu-se o creanţă de 380.000 euro.

Au fost reluate în cuprinsul întâmpinării formulate de pârâtul **aceleași considerații cu cele cuprinse în întâmpinarea formulata de administratorul special al debitoarei **

S-a menționat că valoarea totala a împrumuturilor acordate debitoarei a fost de 366.154 euro la care s-au adăugat dobânzi în cuantum de 50.119 euro, suma totala a împrumuturilor fiind de 416.273 euro.

La data de 16.02.2016, pârâtul ** a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că a fost revocat contractul de vânzare cumpărare nr 2942/11.12.2014 încheiat intre el şi pârâţii **,**, convenția de revocare a vânzării fiind intabulată în Cartea Funciara P pentru fiecare dintre terenurile vândute şi neachitate, **redobândind astfel dreptul de proprietate asupra terenurilor dobândite prin contractul de dare în plata autentificat sub nr. 527/04.07.2012.

A menționat pârâtul că întrucât nu deține cu nici un titlu, nici un teren ce a făcut obiectul contractului de dare în plata, nu are calitate procesuala pasiva.

La termenul de judecată din 24.02.2016, a fost invocată excepția lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei **menţionându-se că aceasta a încheiat în calitate de intermediar contractul de vânzare cumpărare subsecvent nr 2942/11.12.2014.

În cauza a fost administrată proba cu înscrisuri.

La data de 01.03.2016 părţile au depus la dosar note scrise.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Cu privire la excepția lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei **, retinem exceptia ca fiind întemeiată.

În acest sens, conform contractului de vânzare cumpărare subsecvent nr 2593/16.12.2013, pârâta ** a avut calitatea de intermediar în realizarea transferului dreptului de proprietate, fiind mandatarul vânzătorilor ** şi ** nedispunând în numele său, nedobândind în nume propriu nici un drept asupra terenurilor ce au făcut obiectul vânzării.

Cum în cauza s-a solicitat anularea operațiunii de vânzare cumpărare încheiate intre ** şi **în calitate de vânzători şi **, în calitate de cumpărător, reţinem că pârâta ** nu este titular al dreptului sau obligaţiei corelative ce fac obiectul judecăţii.

Pentru aceste motive, instanţa va admite excepția lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei **

Cu privire la excepția lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului **, reținem excepția ca fiind neîntemeiata.

Astfel, din convenția nr 2942/11.12.2014 prin care s-a revocat contractul de vânzare cumpărare încheiat intre pârâţii ** şi ** în calitate de vânzători şi ** în calitate de cumpărător rezulta că a fost redobândit de către vânzători dreptul de proprietate asupra terenurilor transferate, mai puţin cu privire la terenul înscris la poziția 4 în contractul de vânzare cumpărare nr 2593/16.12.2013, teren în suprafață de 620 mp, ce a fost vândut către o alta persoana.

Având în vedere că sub aspectul terenului în suprafața de 620 mp contractul nu a fost revocat, cumpărătorul pârât ** este titularul dreptului dedus judecații, el dispunând de acest teren, transmițându-l mai departe către o alta persoana anterior revocării vânzării, prin acțiunea în anulare formulata solicitându-se revenirea în patrimoniul debitoarei a tuturor bunurilor ce au făcut obiectul contractului de dare în plata nr 527/2012 şi a oricăror acte subsecvente acestuia,inclusiv cu privire la terenul în suprafața de 620 mp.

Faptul că în prezent pârâtul ** nu mai deţine acest teren, nu este de natură a duce la imposibilitatea întoarcerii în patrimoniul debitoarei a suprafeței de 620 mp în condițiile în care se va constata pe fond înstrăinarea frauduloasa a acesteia, pârâtul putând sta ca atare în judecata pentru lămurirea fondului cauzei, având calitate procesuala pasiva.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge excepția lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului  **.

Pe fondul cauzei instanţa retine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 79 din Legea 85/2006 „administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii”.

Regula generală consacrată în acest text este reluata prin indicarea anumitor cazuri exemplificative cuprinse în dispoziţiile art.80 din același act normativ, pentru anularea unui act juridic încheiat fiind suficientă existenţa unuia dintre cazurile prevăzute de lege.

În speţă, au fost invocate de reclamant dispoziţiile art.80 alin.1 lit. c din Legea 85/2006 potrivit cărora, lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin „acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile”.

Textul de lege menționat presupune îndeplinirea a două condiţii cumulative, respectiv încheierea actului în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii şi existenţa pentru toate părţile din contract a intenției de sustragere a bunurilor de la urmărirea de către creditori.

Se cere în situaţia dată a se dovedi existenţa unui concern fraudulos intre debitor şi partenerii săi contractuali, componenta adăugată de lege pentru incidenţa art.80 alin.1 lit. c fiind aceea a complicităţii terţului la încheierea frauduloasă a actului.

Reţine instanţa că, pentru debitor legiuitorul a instituit prezumţia de fraudă la încheierea actului, astfel încât dovada ce trebuie analizată este aceea a participării la fraudă a cocontractanţilor, iar nu şi a debitorului deoarece în ce îl privește pe acesta, frauda este prezumată.

Potrivit literaturii juridice, frauda există în cazul în care terţul cunoștea starea de insolvenţă a debitorului în momentul în care a încheiat actul în cauză.

De asemenea, există fraudă şi în cazul actelor juridice încheiate de debitor înaintea deschiderii procedurii de insolvenţă, dacă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor din patrimoniul debitoarei s-a realizat între debitoare şi persoane care au influenţă asupra acesteia, respectiv asociați sau administratori statutari.

În situaţia încheierii actului juridic cu un asociat, legea pornește de la prezumţia relativă că asemenea acte sunt încheiate ca urmare a influenţei pe care asociații o au asupra societăţii, aceștia cunoscând starea de insolvenţă a societăţii şi probabilitatea încetării plăţilor, operațiunile încheiate fiind datorate abuzului persoanei interesate, care a profitat în același timp şi de poziția deținută în societate şi de informațiile la care avea acces despre posibila declanșare a procedurii, pentru a obţine un folos injust în prejudiciul creditorilor.

În speţă, prin contractul de dare în plată nr. 527/04.07.2012, pârâta debitoare ** înstrainat, prin vanzare, către asociatul său **bunuri imobile constând în 15 suprafețe de teren situate în comuna *

Înstrăinarea bunurilor s-a realizat în perioada suspectă prevăzută de lege, respectiv cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, procedura simplificată de insolvenţă fiind deschisă împotriva debitoarei la data de 30.04.2014.

Reţine instanţa că cele 15 suprafeţe de teren ce au făcut obiectul actului de dare în plată, au intrat în patrimoniul debitoarei **, ca urmare a pronunţării sentinţei civile nr. 246/23.03.2011 prin care a fost consfințită tranzacţia încheiata intre ** şi debitoare, prin predarea terenurilor ** plătind către  ** suma de 380.000 euro, descărcându-se de această datorie.

Ulterior intrării bunurilor în proprietatea debitoarei, pârâtul ** cunoscând dificultăţile financiare ale societăţii, dificultăţi probate chiar prin aceea că asociatul a acordat mai multe împrumuturi societăţii, a procedat la preluarea terenurilor în patrimoniul personal, prin încheierea contractului de dare în plată nr 527/2012.

Faptul că insolvenţa societăţii debitoare era iminentă, ** neavând fonduri din care să realizeze plăţile generate de activitatea desfăşurată, rezultă, fără putinţă de tăgadă, din împrejurarea că la data încheierii actului de dare în plată, respectiv 04.07.2012, exista împotriva debitoarei un titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 119/02.03.2012 pronunţată de Tribunalul **a, prin care ** era obligata la plata către ** a sumei de 1.258.008 lei (echivalentul a 292.560 euro).

Susținerile administratorului special şi ale pârâtului **, în sensul că actul de dare în plată a fost întocmit înainte de data punerii în executare a sentinței civile menționate, nu sunt de natură a demonstra lipsa intenţiei frauduloase la încheierea actului, întrucât, după pronunţarea şi rămânerea irevocabila a sentinței nr 119/02.03.2012, aceasta, potrivit legii, trebuia executată, fie prin efectuarea plăţii de bună voie, fie prin declanşarea executării silite, în cazul nerespectării benevole a acestei obligaţii.

Creanţa creditorului ** existând la data încheierii actului de dare în plată, rezultă că pârâtul ** care cunoștea această creanţă, (fiind asociatul debitoarei obligată în raportul juridic soluționat de instanţă), a urmărit sustragerea bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei de la urmărirea de către acest creditor, urmărire ce putea fi efectuată atât prin executarea silită de drept comun, cât şi prin executarea silită declanşată în cadrul procedurii colective a insolvenţei.

În acest sens, actul de dare în plată a şi fost încheiat înainte de data de 09.07.2012, data punerii în executare de către creditorul ** a sentinței civile nr 119/02.03.2012 şi de asemenea, înainte de data formulării de către creditor a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, respectiv 30.08.2012.

 Reţine instanţa că, invocarea de către asociatul ** a unei creanţe deţinută împotriva societăţii ca temei al încheierii actului de dare în plată, motivându-se prin acest act plata unei creanţe datorate, nu este de natură a demonstra legalitatea încheierii contractului de dare în plată, întrucât în situaţia unei stări iminente de insolvenţă a debitoarei, exista obligaţia formulării de către aceasta prin reprezentanții săi legali a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, toate creanţele existente împotriva societăţii, respectiv şi creanţa asociatului **, urmând a fi înscrise la masa credală şi recuperate în cadrul unei proceduri colective.

Prin întocmirea actului de dare în plată, asociatul unic, în calitate de deţinător al unei creanţe subordonate reprezentând împrumuturi acordate societăţii, a realizat în mod preferenţial o plată, urmărind tocmai înlăturarea de la plată a oricăror creditori ce ar fi putut fi înscrişi la masa credală într-o procedură iminentă de insolvenţă.

Mai mult, debitoarea nu a formulat în termen de 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă cerere de deschidere a procedurii, reprezentanţii săi devalizând societatea tocmai în scopul evitării rigorilor legii insolvenţei.

Cu privire la creanţa asociatului **, reţine instanţa că, deși se invocă această creanţă împotriva societăţii, cuantumul creanţei nu a fost stabilit prin probe certe, respectiv documente justificative din care să rezulte.

Existenţa unei creanţe determinate nu a fost stabilită prin nici un act anterior contractului, în acest sens hotărârea nr 1 a adunării generale a asociaților debitoarei, prin care numiţii **ŞI **, în calitate de asociaţi, au hotărât trecerea în proprietatea pârâtului ** a terenurilor obţinute de debitoare prin sentinta civila nr 246/23.03.2011, precizand că prin preluarea terenurilor se realizează o compensare ce stinge „orice creanţă pe care asociatul **o are asupra societăţii”, fără a menţiona cuantumul creanţei existente.

Din faptul că nu s-a menţionat în cuprinsul hotărârii emise care este suma pe care pârâtul ** o are de recuperat de la societatea debitoare, rezultă că s-a urmărit trecerea terenurilor în proprietatea pârâtului, sub orice forma, indiferent de suma care ar fi putut constitui creanţă împotriva societăţii debitoare.

Susținerile potrivit cărora creanţa pârâtului ** împotriva societăţii debitoare ar fi în cuantum de 380.000 euro reprezentând exact contravaloarea terenurilor, sunt făcute ulterior întocmirii actului de dare în plată, încercându-se justificarea în acest mod a întocmirii actului, prin prezentarea unei datorii identice cu valoarea terenurilor preluate.

Astfel, se constată în baza probatoriului administrat că, la momentul încheierii actului de dare în plata nr 527/04.07.2012, pârâtul **, în calitate de cumpărător, a cunoscut în mod direct situaţia debitoarei şi folosindu-se de influenta sa asupra societăţii, fiind asociat al acesteia, a urmărit trecerea bunurilor în patrimoniul său, în scopul sustragerii de la urmarirea de către creditori.

Intenţia frauduloasa a cocontractantului la momentul întocmirii actului este astfel pe deplin dovedita, fiind îndeplinită astfel condiţia prevăzută de art.80 alin 1 lit c din legea insolvenţei.

Prezumția relativa  de frauda instituita de lege pentru debitoarea pârâta, care, în calitate de vânzător a încheiat prin administratorul statutar ** actul de dare în plată fraudulos, nu a fost răsturnată, mai mult, fiind confirmata prin actele depuse la dosar, din care rezulta că starea de insolvenţă era cunoscută, fiind cunoscute de asemenea şi creanțele  existente împotriva debitoarei, urmărindu-se sustragerea bunurilor de la executarea silită ce putea fi declanşată de creditorul **urmare a sentinței civile nr.119/02.03.2012.

De asemenea, instanţa reţine că, ulterior întocmirii actului de dare în plată, pârâtul **a încercat înstrăinarea bunurilor, încheind împreună cu soţia sa **contractul de vânzare cumpărare nr. 2593/16.12.2013 prin care terenurile dobândite au fost vândute numitului VO

De reţinut este faptul că, atât pârâtul ** şi soţia sa, cât şi pârâtul **, deşi cetăţeni romani, nu domiciliază pe teritoriul României, având domiciliile în străinătate, aşa cum rezulta din cuprinsul contractului subsecvent întocmit, operațiunea de vânzare nefăcându-se în scopul folosirii bunurilor în mod direct, ci reprezentând exclusiv o modalitate de încheiere a activităţii neprofitabile a debitoarei, fără lăsarea în patrimoniul acesteia a unor bunuri care să poată fi valorificate pentru plata unor creanţe.

Ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare 2593/16.12.2013, convenția dintre părţi a şi fost de altfel revocată, pârâtul ** încercând sa evite o eventuală răspundere pentru implicarea în operațiuni frauduloase, rămânând însă înstrăinat unul dintre terenurile ce au făcut obiectul vânzării, teren cu privire la care ** încheiase deja un contract de vânzare.

Astfel, se reţine ca fiind fraudulos încheiat şi contractul de vânzare cumpărare nr. 2593/16.12.2013, singurul obiect al contractului fiind însă, în urma revocării de către părţi a contractului, doar terenul în suprafață de 620 mp, identificat în Cartea Funciara nr. 21754, teren cu privire la care se constată nelegalitatea vânzării.

Având în vedere nulitatea contractelor incheiate, suprafetele de teren înstrăinate urmeaza sa fie restituite în patrimoniul debitoarei sau, în cazul în care restituirea în natura este imposibila ori exista impedimente de orice natură pentru preluarea bunurilor de către debitor, să fie restituită o sumă de bani de valoare egală.

Pentru aceste motive, instanţa va admite actiunea în anulare formulata de reclamantul **

Va dispune anularea contractului de dare în plată nr. 527/04.07.2012 încheiat la BNP ** şi **, între pârâtul ** prin **în calitate de vânzător şi pârâtul ** în calitate de cumpărător, privind transferul dreptului de proprietate asupra unor terenuri în suprafaţă totală de 15.114 mp situate în comuna P.

Va dispune anularea contractului de vânzare cumpărare subsecvent nr. 2593/16.12.2013 încheiat la BNP ** şi **, între pârâţii ** şi **în calitate de vânzători şi pârâtul ** în calitate de cumpărător, în ce priveşte transferul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă totală de 620 mp situat în intravilanul comunei P

Va lua act că prin convenţia nr. 2942/11.12.2014 a fost revocată vânzarea cumpărarea celorlalte suprafeţe de teren ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare subsecvent nr. 2593/16.12.2013 încheiat la BNP ** şi **.

Va dispune anularea oricăror acte subsecvente ulterioare.

Va dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul readucerii în patrimoniul debitorului pârât ** a terenurilor ce au făcut obiectul actelor anulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei **

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului **

Admite acţiunea în anulare formulată de reclamantul **în contradictoriu cu pârâţii **PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL **,**,** şi**, astfel cum a fost precizată.

Dispune anularea contractului de dare în plată nr. 527/04.07.2012 încheiat la BNP ** şi **, între pârâtul ** prin ** în calitate de vânzător şi pârâtul ** în calitate de cumpărător,  privind transferul dreptului de proprietate asupra unor terenuri în suprafaţă totală de 15.114 mp situate în comuna P.

Dispune anularea contractului de vânzare cumpărare subsecvent nr. 2593/16.12.2013  încheiat la BNP ** şi **, între pârâţii ** şi **în calitate de vânzători şi pârâtul ** în calitate de cumpărător,  în ce priveşte transferul dreptului de proprietate asupra  terenului în suprafaţă totală de 620 mp situat în intravilanul comunei P.

Ia act că prin convenţia nr. 2942/11.12.2014 a fost revocată vânzarea cumpărarea celorlalte suprafeţe de teren ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare subsecvent nr. 2593/16.12.2013  încheiat la BNP ** şi **.

Dispune anularea oricăror acte subsecvente ulterioare.

Dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul readucerii în patrimoniul debitorului pârât ** a terenurilor ce au făcut obiectul actelor anulate.

Cu recurs în 7 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 02.03.2016.

PREŞEDINTEGREFIER

MM  FA

Domenii speta

Spete similare