Ordin de protectie

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti a fost reprezentat de procuror Mazîlu Sebastian Ştefan.

Pe rol se află soluţionarea cererii de chemare în judecată având ca obiect ordin de protecţie formulată de către reclamanta B I în contradictoriu cu pârâtul B N.

La apelul nominal, efectuat în şedinţa din camera de consiliu, răspunde reclamanta B I, personal, identificat cu C.I. …… şi asistată de reprezentant convenţional avocat V M, care depune împuternicire avocaţială în şedinţă publică şi pârâtul B N, prin apărător din oficiu avocat G C, care depune delegaţia de reprezentare juridică în şedinţă publică.

Se prezintă şi numitele B N, R L şi P M – M, pe care instanţa le identifică potrivit dispoziţiilor legale, datele de identitate ale acestora fiind consemnate în caietul de note al grefierului de şedinţă.

Se prezintă şi fii părţilor, respectiv fiul major B N R şi fiul minor B C S, instanţa dispunând îndepărtarea din sală a acestuia.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei obiectul cauzei, stadiul procesual şi faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.

Instanţa, constatând că prezenta cauză se află la primul termen de judecată cu părţile legal citate, procedează potrivit art. 131, din oficiu, la verificarea competenţei şi constată că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze prezenta contestaţie la executare în baza art. 25 alin. 1 din Legea nr. 217/2003.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat şi excepţii de invocat instanţa acordă cuvântul asupra probatoriului.

Reclamanta, având cuvântul, propune instanţei administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul pârâtului şi a probei testimoniale cu audierea martorilor B N, R L şi P M – M şi a fiului major B N R.

Pârâtul, prin apărător din oficiu, arată nu înţelege să se folosească de probe.

Instanţa, în temeiul art. 237 alin. 2 pct. 7, art. 254, art. 255 şi art. 258 Cod procedură civilă, constatând că sunt admisibile potrivit legii şi duc la soluţionarea cauzei, încuviinţează pentru reclamanta  B I  proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu interogatoriul pârâtului şi proba testimonială cu audierea martorilor B N, R L şi P M – M.

Văzând dispoziţiile art. 315 şi 316 Cod procedură civilă, instanţa respinge proba testimonială cu audierea martorului B N R, întrucât este descendent al părţilor.

Văzând faptul că pârâtul B N nu a depus întâmpinare şi nici nu s-a prezentat pentru a propune probe la prezentul termen, în temeiul art. 208 Cod procedură civilă, instanţa constată că acesta este decăzut din dreptul de a mai propune probe şi invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.

În apărare, reclamanta depune un set de înscrisuri reprezentând certificate medico-legale privind starea de sănătate a fiului minor B C S şi angajamentul scris pe care pârâtului şi l-a dat  în faţa organelor de poliţie prin car se obliga să îşi agreseze familia, precum şi copie după plângerea penală formulată de către reclamantă împotriva pârâtului pentru a dovedi comportamentul violent al acestuia şi starea de pericol pe care o provoacă familiei.

Instanţa dispune prezentarea în sală a martorei B N şi procedează la audierea acesteia, declaraţia acesteia fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosarul cauzei, potrivit art. 319, 321 şi art. 323 Cod procedură civilă.

Ulterior, instanţa dispune prezentarea în sală a martorei R L şi procedează la audierea acesteia, declaraţia acesteia fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosarul cauzei, potrivit art. 319, 321 şi art. 323 Cod procedură civilă.

După administrarea probei testimoniale cu martora R L, instanţa procedează la audierea martorei P M M, declaraţia acesteia fiind consemnată, semnată şi ataşată la dosarul cauzei, potrivit art. 319, 321 şi art. 323 Cod procedură civilă.

Declarând încetată cercetarea judecătorească, instanţa declară deschise dezbaterile asupra fondului.

Reclamanta, prin avocat, solicită instanţei admiterea cererii de chemare în judecată şi să dispună emiterea ordinului de protecţie  pentru perioada maximă, 6 luni şi obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe de 200m faţă de reclamantă, fii acestora şi alţi membri ai familiei.

Reclamanta solicită instanţei să aibă în vedere situaţia de fapt aşa cum reiese din administrarea probelor, respectiv faptul că pârâtul reprezintă un pericol real pentru familie, este agresiv şi pe fondul consumului abuziv de alcool manifestă violenţe fizice şi verbale faţă de ea şi faţă de copii, creând o stare de teroare în locuinţă.

Din cauza comportamentului tatălui copiii sunt nevoiţi ca până întoarcerea ei de la muncă să se adăpostească în apartamentul unei vecine.

Reclamanta arată că pârâtul a ameninţat-o în nenumărate rânduri cu moartea şi îi este frică ca acesta să nu îşi ducă la îndeplinire ameninţările şi că nu demult acesta a schimbat yala de la uşa locuinţei pentru a nu le permite ei şi copiilor accesul.

Cu privire la cheltuielile de judecată, reclamanta arată că nu are astfel de pretenţii.

Pârâtul, prin apărător din oficiu, solicită instanţei să aibă în vedere interesul superior al copilului şi lasă la aprecierea instanţei soluţionarea cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public solicită instanţei admiterea cererii întrucât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 217/2003, având în vedere că este pusă în pericol integritatea fizică şi psihică a reclamantei.

Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, instanţa, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, reţine cauza spre deliberare şi pronunţare.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

1.Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub numărul de mai sus în data de 28.01.2016, reclamanta B I a chemat în judecată pe pârâtul B N solicitând evacuarea temporară a acestuia din locuinţa comună şi obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe de 200 de metri faţă de sine şi copiii B R şi B S.

2.Susţinerile părţilor

2.1.În motivarea cererii, reclamanta a arătat faptul că pe fondul consumului excesiv de alcool acesta este foarte agresiv fizic şi verbal faţă de ea şi copii. A mai arătat reclamanta că a depus şi plângere penală împotriva pârâtului, având ca obiect ameninţări, loviri şi alte violenţe, scoţând, totodată, şi certificat medico-legal în urma agresiunilor provocate de pârât de faţă cu copiii.

În drept au fost invocat dispoziţiile art. 23 alin. 1 lit. a) şi d) şi art. 24 din Legea nr. 217/2003.

2.2.Legal citat şi primind personal citaţia, pârâtul nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat la termenul stabilit pentru judecata cererii pentru a-şi preciza poziţia procesuală.

Pârâtul a fost reprezentat de avocat din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003.

3.Dispoziţii legale relevante

3.1.Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie

Art. 3 alin. 1: „În sensul prezentei legi, violenţa în familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârşită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferinţe fizice, psihice, sexuale, emoţionale ori psihologice, inclusiv ameninţarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.

Art. 4: „Violenţa în familie se manifestă sub următoarele forme:

a) violenţa verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;

b) violenţa psihologică – impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, prin ameninţări verbale, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum şi alte acţiuni cu efect similar;

c) violenţa fizică – vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte afecţiuni cu efect similar”.

Art. 23 alin. 1: „Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri – obligaţii sau interdicţii:

a)evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;

d)obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de copiii acesteia sau faţă de alte rude ale acesteia ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate”.

3.2.CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ (Legea nr. 134/2010)

Art. 358: „Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează, instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină ori numai ca un început de dovadă în folosul aceluia care a propus interogatoriul. În acest din urmă caz, atât dovada cu martori, cât şi alte probe, inclusiv prezumţiile, pot fi admise pentru completarea probatoriului”.

4.Motivarea soluţiei pronunţate

Instanţa constată că prezenta acţiune este admisibilă în raport de relaţiile dintre părţi, pârâtul fiind soţul reclamantei.

În baza probatoriului administrat, instanţa apreciază că acţiunea este întemeiată, urmând a o admite, pentru următoarele considerente:

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză (f. 55-58) a reieşit faptul că pârâtul provoacă frecvent scandaluri pe fondul consumului excesiv de alcool, folosind un limbaj jignitor, ameninţări şi cuvinte umilitoare atât la adresa soţiei sale cât şi a persoanelor care încearcă să aplaneze conflictele (vecini, organe de poliţie). Din probele administrate, reiese faptul că în mod constant pârâtul ameninţă că o va omorî pe soţia sa, că o va distruge. Declaraţiile martorilor sunt confirmate şi de sesizările primite de secţia de poliţie în circumscripţia căreia se află domiciliul părţilor (f. 34-36, 48). De altfel, însuşi pârâtul, prin declaraţia dată în faţa organelor de poliţie în data de 14.01.2016, a recunoscut faptul că şi-a ameninţat soţia şi şi-a luat angajamentul să nu o mai facă (f. 37). Acest comportament constituie violenţă verbală în accepţiunea art. 4 lit. a) din Legea nr. 217/2003.

 Afirmaţiile reclamantei privind agresivitatea fizică a pârâtului se confirmă potrivit certificatului medico-legal nr. 1967/14.12.2015 prin care se constata că  reclamanta prezenta leziuni traumatice pe braţul stâng ce ar fi putut fi produse prin lovire cu un corp dur (f. 49). Acesta se coroborează atât cu declaraţia vecinei soţilor care a învederat faptul că a asistat la îmbrâncirea reclamantei şi că aceasta din urmă prezenta vânătăi pe braţ şi pe picior (f. 55-56), cât şi cu declaraţia colegei de muncă a reclamantei care a afirmat că aceasta din urmă a venit la serviciu cu vânătăi la mâini şi la ochi (f. 59-60). Acest comportament al pârâtului constă în vătămarea corporală a sănătăţii soţiei sale prin lovire şi îmbrâncire, astfel că se încadrează în noţiunea de violenţă fizică, astfel cum este definită la art. 4 lit. c) din Legea nr. 217/2003.

Potrivit declaraţiilor martorilor, reclamantul distruge totul prin casă, sparge vesela, gresia din casă, distruge uşile, manifestând acte de violenţă demonstrativă asupra obiectelor din locuinţă, atitudine ce constituie violenţă psihologică în accepţiunea art. 4 lit. b) din Legea nr. 217/2003. Instanţa apreciază că în cauză acest tip de violenţă este cea mai pronunţată, atât soţia cât şi copiii pârâtului fiind nevoiţi să trăiască într-o stare de tensiune şi temere constantă. Pârâtul a mers până într-acolo încât să vopsească pereţii din casă în culori închise afirmând că îi pregăteşte cavoul soţiei şi vrea s-o „obişnuiască cu culoarea” (f. 53, 56) şi a spune că a încercat să-i taie gâtul soţiei cu un flex, dar aceasta a avut noroc că flexul avea cablul prea scurt (f. 56).

Instanţa are în vedere şi prezentarea reclamantei în sala de judecată. Într-o sală de judecată goală, reclamanta s-a aşezat în ultima bancă, stăpânindu-şi cu greu lacrimile pe întreg parcursul derulării procesului (mai puţin în momentele cu încărcătură emoţională mare). Se poate observa că atât reclamanta cât şi copiii sunt foarte marcaţi de ceea ce li se întâmplă.

În plus, în ceea ce-l priveşte pe minorul B C S, efectele comportamentului pârâtului sunt dramatice, copilul considerând că trebuie să se protejeze pe sine şi pe mama sa de tată, atitudine care nu este normală pentru un copil, ale cărui preocupări ar trebui să fie de altă natură, primejduindu-se dezvoltarea sa armonioasă.

Prin urmare, în raport de prevederile Legii nr. 272/2004 privind promovarea şi protecţia drepturilor copiilor, instanţa apreciază că în interesul superior al minorului este şi măsura ca cel puţin o perioadă să fie îndepărtat tatăl care reprezintă o ameninţare imediată şi efectivă la securitatea sa emoţională şi psihică.

Instanţa va face şi aplicarea dispoziţiilor art. 358 Cod procedură civilă, faptul că pârâtul, legal citat cu menţiunea de a se prezenta personal la interogatoriu, nu a făcut-o, urmând a fi considerat drept mărturisire deplină a celor menţionate în cererea de chemare în judecată.

Toate aceste elemente fundamentează convingerea instanţei că reclamanta şi copiii se află într-o stare de tensiune, care pune în pericol integritatea fizică şi psihică a acestora.

Pe cale de consecinţă, având în vedere caracterul violenţelor exercitate, instanţa consideră în primul rând că se impune evacuarea pârâtului din locuinţa familiei, chiar dacă apartamentul este bun comun al celor doi soţi şi obligarea lui la păstrarea unei distanţe minime de 200 metri faţă de reclamantă şi copiii acesteia, B N R şi B C S, în temeiul art. 23 alin. 1 lit. a) şi d) din Legea nr. 217/2003.

Întrucât din declaraţiile colegei de serviciu a reclamantei rezultă faptul că pârâtul a exercitat acte de violenţă verbală inclusiv la locul de muncă al soţiei provocând scandaluri şi acolo (f. 59-60), în temeiul art. 23 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 217/2003, instanţa apreciază că se impune ca pârâtul să fie obligat să păstreze o distanţă minimă de 200 metri şi faţă de locul de muncă al reclamantei şi faţă de unităţile de învăţământ ale copiilor.

Distanţa de 200 de metri pe care trebuie să o păstreze pârâtul va respecta dreptul persoanelor protejate de a se simţi în siguranţă, dar va respecta în acelaşi timp şi dreptul pârâtului de a circula relativ neîngrădit.

Instanţa va dispune ca măsurile de protecţie să fie luate pentru o perioadă de şase luni, în baza art. 24 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, apreciind că un interval mai scurt ar fi insuficient pentru ca pârâtul să-şi corijeze comportamentul violent şi pentru a realiza repercusiunile pe care le poate avea persistenţa într-un astfel de comportament faţă de familia sa.

5.Alte aspecte procesuale

Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 de lei, pentru asistenţa juridică asigurată pârâtului va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Instanţa va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

În baza art.  29 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, prezentul ordin de protecţie este executoriu.

În temeiul art. 31 alin 2 din Legea 217/2003 instanţa va dispune punerea de îndată în executare a prezentului ordin de protecţie sub supravegherea poliţiei.

În baza art. 29 alin. 2 din Legea nr. 217/2003, apreciind că întârzierea executării prezentului ordin ar putea avea repercusiuni grave în relaţiile dintre pârât şi persoanele agresate, instanţa va dispune din oficiu ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea vreunui termen.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta B I, cu CNP … domiciliată în ….. în contradictoriu cu pârâtul B N, CNP ….., domiciliat în …..

Dispune evacuarea pe o perioadă de 6 luni a pârâtului din locuinţa situată în …..

Stabileşte pentru o perioadă de şase luni de la data emiterii prezentului ordin, în scopul protejării reclamantei şi a copiilor acesteia, B N R şi B C S, obligaţia pârâtului de păstrare a unei distanţe minime de 200 metri faţă de reclamantă şi copiii acesteia, B N R şi B C S, faţă de domiciliul acestora, de locul de muncă al reclamantei şi de unităţile de învăţământ ale copiilor.

Prezentul ordin de protecţie se va comunica de îndată structurilor Poliţiei Române de la domiciliul părţilor, din municipiul Ploieşti.

Dispune punerea de îndată în executare a prezentului ordin de protecţie sub supravegherea poliţiei.

Stabileşte onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 de lei, pentru asistenţa juridică asigurată pârâtului, care va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Executoriu, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen.

Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunţare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Ploieşti.

Pronunţată în şedinţă publică azi, ….

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare