Contestatie la executare.O.G. 22 2002

Cod ECLI ECLI:RO:JDMED:2016:001.001288

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA MEDGIDIA

Medgidia, str.Independenţei nr.14, judeţul Constanţa;

cod poştal – 905600

Înregistrată în evidenţa A.N.S.P.D.C.P. sub nr.3068

Dosar nr. 9478/256/2015

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1288

Şedinţa publică din data de 29.06.2016

Completul constituit din:

PREŞEDINTE – C. A. T.

GREFIER – E. L.

 Pe rol judecarea cauzei civile - având ca obiect – contestaţie la executare - formulată de contestatorul …, cu sediul în .., în contradictoriu cu intimata S.C. … S.A., cu sediul procesual ales în …

Dezbaterile în fond  au avut loc în şedinţa publică din data de 08.06.2016  şi s-au consemnat în încheierea din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi pentru care instanţa având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea cauzei la data de 23.06.2016 și 29.06.2016 , dată când a pronunţat prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. 9478/256/2015, contestatorul … a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu intimata S.C. .. S.A., să dispună anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. ../CN/2015 al B.E.J. D. D. şi C. N. şi suspendarea executării silite, precum şi restabilirea situaţiei anterioare executării silite, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, constestatorul invocă dispoziţiile O.G. 22/2002 susţinând că, potrivit acestui act normativ, în materia executării creanţelor faţă de instituţiile publice, legiuitorul a instituit un regim derogatoriu de la dreptul comun procedura execuţională putând fi efectuată, după trecerea unui termen de 6 luni, aşa cum este prevăzut în art. 2.

În drept, a invocat disp. art. 711 şi următoarele C.proc.civ. şi O.G. 22/2002.

În susţinerea contestaţiei au fost depuse înscrisuri.

Intimata S.C. … S.A., prin avocat, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, solicitând respingerea pe fond a contestaţiei la executare ca neîntemeiată, cu obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept a invocat disp. art. 205, 411 C.proc.civilă, O.G. 22/2002.

În susţinerea întâmpinării a depus înscrisuri.

La solicitarea instanţei a fost depus, în copie certificată, dosarul de executare.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 24.02.2016 a fost respinsă excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, instanţa apreciind-o ca fiind formulată în termenul legal.

La termenul de judecată din data de 08.06.2016 a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite, întrucât la dosar nu a fost depusă dovada achitării cauţiunii prevăzute de lege.

Analizând materialul probatoriu administrat, instanţa reţine următoarele:

În temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. …/22.03.2013 pronunţată de Judecătoria Medgidia în dosarul civil nr. ../256/2013, definitivă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. ../09.10.2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa – Secţia a II-a civilă, a fost începută executarea silită împotriva debitorului …., la cererea creditoarei S.C. … S.A., conform încheierii nr. ../CN/24.11.2015 pronunţată de executorul judecătoresc C. N. în dosarul de executare cu acelaşi număr.

Somaţia, ca act începător de executare a fost întocmită de executorul judecătoresc la data de 24.11.2015 şi comunicată debitoarei la data de 11.12.2015, având ca fundament titlul executoriu constând într-o hotărâre judecătorească.

În drept, conform disp. art. 1 O.G. 22/2002, „Creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă”.

Art. 2 al aceluiaşi act normativ prevede: „Dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.„

Cercetând dispoziţiile de mai sus rezultă că instituţiile publice pot fi supuse executării silite, nici o dispoziţie legală neîmpiedicând acest lucru.

Contestatorul are calitatea de „instituţie publi¬că", potrivit art. 2 pct. 30 din Legea 500/2002 privind finanţele publice potrivit cărora în categoria instituţiilor publice sunt incluse Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, insti¬tuţiile publice autonome, precum şi instituţiile din subordinea acesto¬ra, indiferent de modul de finanţare a acestora.

Dată fiind calitatea de instituţie publică, contestatorul a invocat incidenţa în cauză a dispoziţiilor O.G. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii, aşa cum aceasta a fost modificată prin Legea 110/2007, respectiv faptul că în cadrul procedurii nu a fost respectat termenul de graţie de 6 luni care operează legal în beneficiul recurentei.

Potrivit art. 3 din O.G. 22/2002, „În cazul în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie."

Cronologia procedurii prevăzute în textele legale menţionate este următoarea: obţinerea unui titlu executoriu, intenţia instituţiei publice de a executa de bunăvoie, constatarea lipsei de fonduri pentru execu¬tarea benevolă a obligaţiei, somaţia de plată comunicată prin executor judecătoresc la cererea creditorului, termenul de 6 luni în care debi¬torul urmează să facă demersuri pentru obţinerea fondurilor, dema¬rarea procedurii de executare silită într-una din formele prevăzute de codul de procedură civilă, mobiliară, imobiliară sau poprire.

Strict procedural, somaţia de plată efectuată prin executorul judecătoresc constituie un act de executare cerut chiar de dispoziţiile art. 2 teza finală a O.G. 22/2002 pentru începutul curgerii termenului de graţie în favoarea recurentei.

Din analiza dosarului de executare silită nr. ../CN/24.11.2015 rezultă că ulterior emiterii somaţiei, executorul judecătoresc nu a procedat la efectuarea vreunui alt act de executare silită, astfel încât termenul de 6 luni nu a fost încălcat.

Curtea Europeană a statuat în Cauza Şandor împotriva României că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte integrantă din noţiunea de „proces" în sensul art. 6 din Convenţie, întrucât dreptul de acces la justiţie ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă şi obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părţi.

Situaţia se regăseşte şi în prezenta cauză, deoarece, în lipsa demersurilor contestatorului pentru prevederea sumelor în bugetul de venituri şi cheltuieli se poate aprecia că există un refuz de respectare a hotărârii, cu atât mai mult cu cât aceasta a rămas definitivă la data de 09.10.2013, iar cererea de executare silită a fost formulată la data de 24.11.2015, după mai mult de doi ani în care creditorul nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită prin titlul executoriu.

 Or, Curtea a arătat că administraţia (în cauză, instituţiile publice) constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiţiei. Pe cale de consecinţă, dacă se refuză sau se omite executarea unei hotărâri, ori se întârzie executarea sa, garanţiile art. 6 îşi pierd raţiunea. Mai mult Curtea a apreciat că pretenţia ca reclamantul să recurgă la executarea silită nu este oportună, deoarece acesta pe parcursul unei proceduri judiciare a obţinut deja o creanţă împotriva statului, respectiv împotriva unei instituţii publice. De aceea, a pretinde creditorului ca, pentru realizarea creanţei sale, să formuleze o nouă acţiune pentru obligarea debitoarei să prevadă în buget sumele necesare îndestulării sale ar reprezenta o sarcină oneroasă pentru partea care deja şi-a stabilit dreptul său pe cale judecătorească.

Cu privire la efectele dispoziţiilor O.G. 22/2002 asupra actelor de executare silită, având în vedere şi argumentele expuse mai sus, instanţa reţine următoarele:

O.G. 22/2002 nu instituie un impediment la pornirea executării silite aşa cum s-a reţinut anterior, prin urmare începerea executării silite s-a realizat în condiţii de legalitate, cu încuviinţarea executorului judecătoresc, conform disp. art. 666 C.proc.civ.

Instanţa nu reţine nici o situaţie din care să rezulte nulitatea executării silite în ansamblul său, motivele invocate de contestator, chiar în cazul considerării lor ca întemeiate, neputând atrage desfiinţarea executării silite.

Somaţia, ca act de executare, a fost expediată către debitor la data de 24.11.2015 şi primită de acesta la data de 11.12.2015, conform disp. art. 668 C.proc.civilă.

Posibilitatea începerii executării silite este recunoscută de însuşi art. 2 din O.G. 22/2002 prin formula: ”executarea nu începe sau nu continuă…”, iar somaţia reprezintă actul începător de executare prin care debitorului i se aduce la cunoştinţă despre executarea silită pornită împotriva sa.

Ca o consecinţă a constatării legalităţii somaţiei de plată emisă de executorul judecătoresc, rezultă că şi celelalte acte ale executării, au fost întocmite cu respectarea dispoziţiilor legale în materia executării silite a instituţiilor publice, astfel că vor fi menţinute. În acest sens instanţa reţine că încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare nr. …/CN/24.11.2015 în dosarul de executare cu acelaşi număr al B.E.J. D. D. şi C. N. este întocmită cu respectarea disp. art. 670 C.proc.civ.

Contestatorul nu a făcut dovada, în condiţiile art. 249 C.proc.civ. rap. la disp. art. 6 din O.G. 22/2002, că suma ce reprezintă creanţa creditoarei intimate, nu poate fi achitată din lipsă de disponibilităţi, sau că prin achitarea respectivei sume aceasta ar fi pusă în imposibilitate sau în dificultate serioasă de a-şi desfăşura activitatea, cu atât mai mult cu cât art. 1 din O.G. 22/2002, prevede modalitatea de achitare a sumelor stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor sau autorităţilor publice, astfel: creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice se achită din sumele aprobate cu această destinaţie prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă, iar alin. 2 prevede – creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare şi funcţionare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuţiilor şi obiectivelor legale, pentru care au fost înfiinţate.

Pe cale de consecinţă, având în vedere temeiurile de fapt şi de drept menţionate anterior, instanţa va respinge ca nefondată contestaţia la executare.

În ceea ce priveşte cererea părţilor de obligare a părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată, instanţa constată că nici contestatorul, nici intimata nu au făcut dovada efectuării de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatorul …, cu sediul în .., în contradictoriu cu intimata S.C. … S.A., cu sediul procesual ales în ….

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Calea de atac se depune la Judecătoria Medgidia.

Pronunţată azi, 29.06.2016, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE, GREFIER

C. A. T. E. L.

Domenii speta

Spete similare