Desfacere căsătorie. Stabilirea pensiei de întreţinere. Stabilire locuinţă minor.

Sentinţă civilă 27MF din 21.05.2015


Prin cererea adresata Judecătoriei Orşova şi înregistrata sub nr. X, la data de 29.01.2015, reclamanta D.N.S.  a chemat in judecata pe pârâtul D.S.  solicitând desfacerea căsătoriei încheiate cu acesta la  21.10.2002 în faţa ofiţerului de stare civilă din cadrul Primăriei Orşova şi înregistrată în registrul de stare civilă sub nr. 100/21.10.2002; să  se dispună stabilirea locuinţei a minorului D.C.A. născut la data de 23.12.2002, la domiciliul reclamantei; să se dispună exercitarea autorităţii părinteşti in comun de catre ambii părinţi; să se dispună obligarea paratului la plata pensiei de întreţinere în cuantum de 1/4 parte din veniturile nete pe care le realizează lunar, pe seama minorului, de la data introducerii prezentei acţiuni şi până la majoratul acestuia; să se dispună revenirea sa la numele avut anterior căsătoriei, acela de B.; să se constatate că, pârâtul, nu este tatăl natural al minorei D.G.S. născuta la data de 30.06.2009; drept urmare, să se dispună Oficiului de Stare Civilă al loc. X , jud.X să procedeze la radierea numelui pârâtului de la rubrica „tatăl", din actul de naştere nr.3639/17.07.2009.

În motivare a arătat ca s-a căsătorit cu pârâtul la data de 21.10.2002, iar din căsătorie a rezultat a minorului D.C.A. născut la data de 23.12.2002.

Învederează instanţei ca, relaţia de căsătorie cu paratul, a decurs in mod normal primii ani, însă relaţia a început să se deterioreze din culpă comună, fiecare dintre ei având opinii diferite în majoritatea problemelor familiale şi nu se mai puteau pune de acord cu privire la regulile de convieţuire, orice discuţie degenera şi crea o stare de conflict. Lipsa de comunicare a culminat cu despărţirea lor în fapt in anul 2007.

Menţionează că în prezent, între ea şi pârât, nu mai există afecţiune reciprocă, specifică unei relaţii normale de căsătorie, context în care, coabitarea cu pârâtul în viitor este practic, imposibilă.

Solicită a se observa că, în mod evident, este în interesul minorului să ii fie stabilit domiciliul la ea intricat ea este  cea care se ocupă cu creşterea si educarea minorului, iar acesta este puternic ataşat de ea, mai mult decât atât paratul nu s-a interesat deloc de copil.

Arată faptul ca minora s-au născut în timpul căsătoriei sale cu pârâtul, în urma unei relaţii extraconjugale, pe care o are cu tatăl biologic al minorei, naşterea acesteia fiind înregistrată în registrul de stare civilă al loc.X, jud.X, sub nr.3639/17.07.2009,

Minora a dobândit situaţia legală a unui copil din căsătorie prezumându-se, în virtutea disp art. 414 alin 1 cod civil, că pârâtul este tatăl ei.

Având în vedere această stare de fapt, solicită a se constata că pârâtul nu este tatăl biologic al minorei D.G.S., aceasta fiind conceputa după despărţirea lor în fapt.

În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 373 lit. c. art.379. art.383. art.414, art.429, art.438 codul civil republicat.

În dovedire a depus in  copie certificat de căsătorie, certificat naştere seria NZ nr.962322, certificat naștere seria NF nr.813154.

Cererea  a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 120 lei.

Pârâtul legal citat nu a depus întâmpinare.

La termenul din 23.04.2015 reclamanta prin apărător a depus completare si precizare la cererea de chemare in judecata prin care a solicitat a se constata ca paratul nu este tatăl natural al minorei D.B.M. născuta la 06.04.2015 si drept urmare  sa se dispună  radierea numelui paratului  de la rubrica tatăl din actul de naștere nr.1836/09.04.2015.

In dovedire a depus certificatul de naștere seria NY nr. 316122.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 21.10.2002, din căsătoria acestora rezultând  minorul D.C.A., născut la 23.12.2002.În timpul căsătoriei s-au născut minora D.G.S.  la 30.06.2009 şi minora D.B.M. la 06.04.2015.

Părţile sunt despărţite în fapt din anul 2007, reclamanta locuind în localitatea S.M., jud. T împreună  cu minorii.

Potrivit art. 930 alin. 1 Cod pr. civilă „La termenul de judecată instanţa va verifica dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi în caz afirmativ, va pronunţa divorţul, fără a face menţiuni despre culpa soţilor. Prin aceeaşi hotărâre instanţa va lua act de învoiala soţilor cu privire la cererile accesorii, în condiţiile legii.”

 Având în vedere că în faţa instanţei părţile şi-au exprimat  consimţământul liber şi neviciat, cu privire la desfacerea căsătoriei prin acord, raportat la dispoziţiile legale mai sus enunţate, va dispune desfacerea căsătoriei încheiată între părţi şi înregistrată sub  nr.100/21.10.2002 în Registrul Stării Civile al mun. Orsova, prin acordul părţilor.

În ceea ce priveşte cererea accesorie care se referă la stabilirea domiciliului minorului D.C.A., născut la 23.12.2002, la domiciliul reclamantei, ţinând cont de învoiala părţilor cu privire la acest petit şi de faptul ca minorul a rămas în grija mamei care se ocupă de creşterea şi educarea sa, între cei doi stabilindu-se o puternică legătură afectivă, observând şi dorinţa minorului exprimată în faţa instanţei cu ocazia audierii acestuia de a rămâne la locuinţa mamei sale, instanţa apreciază că este în interesul minorului ca acestuia să îi fie stabilita locuinţa la reclamantă, respectiv în  imobilul situat  în S.M., jud. T,  care dispune de condiţii optime care să îi asigure acestuia toate cele necesare educaţiei şi pregătirii lui profesionale, măsura fiind în concordanţa cu dispoziţiile  art. 2, 31, 32 din Legea nr.272/2004 privind promovarea intereselor minorilor, urmând a fi încuviinţată cererea.

Cât priveşte pensia de întreţinere, raportat la faptul că pârâtul nu realizează venituri, văzând şi acordul părţilor cu privire la modalitatea stabilirii pensie de întreţinere, respectiv conform dispoziţiilor art.  530 alin. 3 şi art. 529 alin. 2 Cod civil, instanţa va obliga pârâtul, către reclamantă, la plata pensiei de întreţinere calculată la venitul minim net pe economie, respectiv la plata sumei de 150 lei, în favoarea minorului Dragomir Cristian Alexandru, născut la 23.12.2002,  începând cu data introducerii acţiunii, respectiv 26.01.2015, până la majoratul acestuia sau la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a acestei obligaţii. Potrivit art. 397 Cod civil, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.

Având în vedere că părţile s-au învoit şi cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi care au participat la creşterea şi educarea minorului, instanţa va stabili ca autoritatea părintească cu privire la minorul D.C.A., născut la 23.12.2002, să fie exercitată de către ambele părţi.

În ceea ce priveşte numele pe care părţile urmează să îl poarte după desfacerea căsătoriei, potrivit art. 383 alin. 1 Cod civil ,,la desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Instanţa ia act de această înţelegere prin hotărârea de divorţ”.

Având în vedere acordul părţilor cu privire la revenirea reclamantei la numele purtat anterior, instanţa va încuviinţa această solicitare urmând ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv „B”.

Potrivit art. 414 alin. 1 şi 2 Cod civil „Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei.

Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.”

Conform art. 439 alin. 1 prin hotărârea de admitere a acţiunii instanţa se pronunţă şi cu privire la stabilirea numelui copilului, exercitarea autorităţii părinteşti şi obligaţia părinţilor de a-l întreţine pe copil.

Având în vedere pe de-o parte că părţile sunt despărţite în fapt din anul 2007,  reclamanta locuind în chip statornic în  localitatea S.M., judeţul T, văzând că minora D.G.S.s-a născut la 30.06.2009, iar minora D.B.M. la 06.04.2015, ambele  în mun. T, văzând poziţia procesuală a pârâtului care a declarat în faţa instanţei că nu a mai avut relaţii intime cu reclamanta şi că nu este tatăl biologic al celor două minore, copii care au fost concepuţi după despărţirea în fapt a părţilor, instanţa şi-a format convingerea că pârâtul nu este tatăl natural al acestora.

Constatând că pârâtul D..S. nu este tatăl natural al minorelor D.G.S. născută la 30.06.2009 şi D.B.M. născută la 06.04.2015, în raport de dispoziţiile legale mai sus menţionate va stabilii ca numele de familie al minorelor D.G.S. şi D.B.M. să fie „B” urmând ca autoritatea părintească faţă de acestea să fie exercitată exclusiv de reclamantă căreia îi revine şi obligaţia de întreţinere în favoarea minorelor.

Drept urmare în baza dispoziţiilor art. 57 din Legea nr. 119/1996  va dispune modificare certificatului de naştere seria NY nr. 316122, eliberat de C.M.L. X – D.E.P. X, pe numele numitei D.B.M. având, în sensul înlăturării numelui „D”de la rubrica numele de familie şi inserării numelui „B” şi  înlăturării de la rubrica „tatăl” a numelui şi prenumelui pârâtului D.S..

De asemenea va  dispune modificare certificatului de naştere seria NY nr. 316122, eliberat de Consiliul Local al Municipiului X - Direcţia de Evidenţă a Persoanelor X, pe numele numitei D.B.M., în sensul înlăturării numelui „D”de la rubrica numele de familie şi inserării numelui „B” şi  înlăturării de la rubrica „tatăl” a numelui şi prenumelui pârâtului D.S.

În raport de poziţia procesuală a părţilor va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Văzând şi prev.art.424 si urm. Noul Cod de procedura civilă