Pretenţii, Daune morale

Sentinţă civilă 143 din 22.01.2015


Prin cererea adresată Judecătoriei Orşova şi înregistrată sub nr. X din 10.03.2014, reclamantul C.C.C.  a chemat în judecată  pe pârâţii C.N. şi C.C.N. pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligaţi la daunelor morale în valoare de 2.500 lei, precum şi a daunelor materiale. Cu cheltuieli de judecată.

Prin precizarea depusă la dosar la 31.03.2014 reclamantul a arătat că solicită a-şi recupera  cheltuielile suportate  în urma conflictului  avut cu C.N. şi C.C.N., fiul său.

În motivarea acţiunii a arătat că la data de 20.10.2012 a avut un conflict  cu pârâţii în urma căruia  a suferit un număr de 6 zile concediu medical şi s-a format dosarul penal nr.729/P/2012 care a fost soluţionat prin Ordonanţa din data de 8.01.2014 P.J.O.

În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile  Noului Cod Civil şi Noului Cod de Procedură Civilă.

În dovedire a depus Ordonanţa din 28.01.2014 a P.J.O., certificat medico legal, 2 bilete de externare şi scrisoare medicală, 2 chitanţe,  decont de cheltuieli.

Prin încheierea din 10.04.2014 instanţa a dispus anularea cererii, pentru neîndeplinirea obligaţiilor stabilite, încheierea împotriva căreia  reclamantul a formulat cerere de reexaminare, cerere ce a fost admisă şi s-a dispus revenirea asupra măsurii anulării, cauza fiind retrimisă completului iniţial investit.

Legal citaţi pârâţii au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii.

Sub aspectul probatoriului, instanţa a încuviinţat la termenul din 02.10.2014 pentru ambele părţi proba cu înscrisuri şi proba testimonială.

În cauză au fost audiaţi martorii Ţ.G. (fila 45), L.I.(fila 46), Z.D. (fila 47).

La termenul din 30.10.2014 instanţa a încuviinţat pentru reclamant suplimentarea probatoriului cu un martor, probă din care a fost decăzut la termenul din 11.12.2014.

La termenul din 27.11.2014 reclamantul a depus la dosar acte medicale (filele 53-58).

La prezenta cauză a fost ataşat dosarul  X/P/2013 al P.J.O.

Analizând actele si lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

În data de 20.10.2012 în timp ce reclamantul împreună cu membrii familiei sale se deplasau pe partea carosabilă a drumului judeţean ce face legătura între comunele X şi X, jud. Mehedinţi, acesta a fost călcat pe laba piciorului de autoturismul marca X, cu nr. de înmatriculare X, condus de pârâtul C.C.N.

Ca urmare a acestui incident a izbucnit spontan un conflict între reclamant şi pârâtul C.C.N., conflict la care a intervenit şi pârâtul C.N. care se afla în apropiere, pe o bancă. Cei doi paraţi l-au lovit cu pumnii şi picioarele pe reclamant, trântindu-l la pământ.

Drept urmare cei doi pârâţi au fost cercetaţi penal pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal în dosarul nr. X al P.J.O.

Prin ordonanţa nr. X din 28.10.2014 a parchetului s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuiţii C.C.N. şi C.N. pentru art. 180 alin. 2 Cod penal şi aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 700 lei şi neînceperea urmării penale pentru art. 184 alin.1 şi 3 Cod penal.

Potrivit declaraţiilor date de martorilor C.G., P.A.L. audiaţi în faza de urmărire penală, în dosarul nr. X  instanţa reţine că în timp ce acestea circulau împreună cu reclamantul, pârâtul C.C.N. care conducea autoturismul marca X a venit din faţă şi ajungând în dreptul lor foarte aproape existând astfel posibilitatea să o lovească pe fiica reclamantului, motiv pentru care acesta a împins-o în lateral, moment în care a fost călcat de autovehicul pe laba piciorului.

Conducătorul autoturismului şi tatăl acestuia-pârâtul C.N. care se afla pe o bancă în apropiere l-au lovit pe reclamant cu pumnii în zona feţei, trântindu-l la pământ după care l-au lovit cu picioarele.

 Examinând certificatul medico-legal nr. X  instanţa reţine că reclamantul C.C. a prezentat leziuni de violenţă produse prin lovire cu şi de corp dur ce pot data din 20.10.2012 şi pentru care au fost necesare  5-6 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicaţii.

Conform raportului medico-legal nr. X leziunile de la nivelul feţei pe care le prezenta reclamantul pot fi rezultatul unei agresiuni fizice şi au necesitat pentru vindecare 3- 4 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile traumatice de la nivelul piciorului drept pot fi consecinţa accidentului rutier şi au necesitat pentru vindecare  5-6 zile îngrijiri medicale de la data producerii, dacă nu survin complicaţii.

Din FO nr.  4973 a S.M.O. reiese că reclamantul a fost internat în secţia chirurgie în perioada 21.10-22.10.2012 cu diagnosticul:traumatism cranio-cerebral acut deschis cu plagă excoriată regiunea orbitală şi preorbitală dreapta, comoţie cerebrală minoră, contuzie coloana cervicală şi contuzie prin strivire picior drept.

Analizând procesul verbal de transcriere a apelului telefonic(f.61 dosar u.p.) efectuat de reclamant la serviciul 112 instanţa constată că acesta a reclamant faptul că a fost cu autoturismul pe laba piciorului şi ulterior lovit cu pumnii şi trântit la pământ de persoane cunoscute din sat al căror nume nu a fost indicat.

Potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011, „Obligaţiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârşirii lor.”

Cu alte cuvinte, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea civilă delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârşirii faptei ilicite.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare  a Noului Cod Civil „Actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârşirii ori producerii lor.”

Având în vedere reclamatul a sesizat instanţa cu privire la fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă  la 20.10.2012, ulterior datei de 01.11.2011 când a intrat în vigoare Noul Cod civil în raport de dispoziţiile legale mai sus menţionate instanţa apreciază  că în cauză sunt incidente dispoziţiile Noului Cod civil.

Potrivit dispoziţiilor art. 1357 Cod civil „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârşită cu vinovăţie este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă”.

Astfel, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unui prejudiciu; existenţa unei fapte ilicite; existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Prejudiciul, constând în rezultatul negativ suferit de o persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană, constituie prima condiţie „sine qua non” a răspunderii civile delictuale.

Pentru a angaja însă răspunderea unei persoane, prejudiciul trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: să fie cert, adică să fie sigur în privinţa existenţei şi a posibilităţii de evaluare şi să nu fi fost reparat încă.

Cu privire la prejudiciul material, instanţa constată că partea civilă a achitat suma de 39 lei la SML Mehedinţi, cu chitanţa nr. 26342 din 30.10.2012 (f.16), suma de 156 lei Spitalului Municipal Orşova cu chitanţa fiscală nr.  440 din 22.10.2012, în total 195 lei.

Deşi reclamantul a solicitat contravaloarea cheltuielilor efectuate pe timpul a 3 zile de muncă şi transport, a cheltuielilor efectuate cu oamenii pe care i-a avut la muncă în timpul convalescenţei, respectiv C.V. şi  I.D., analizând declaraţiilor martorilor Ţ.G., L.I., instanţa constă că aspectele invocate în legătură cu prestarea acestor activităţi şi cheltuielile aferente nu sunt dovedite, motiv pentru care nu va acorda reclamantului sumele solicitate.

Cu privire la daunele morale solicitate de reclamant ca urmare a agresării sale fizice de către pârâţi, instanţa constată că faptele pârâţilor care prin natura şi consecinţele pe care le-au produs au cauzat reclamantului un traumatism fizic cu implicaţii de ordin emoţional, afectiv şi psihic.

La stabilirea cuantumului daunelor morale, instanţa este în drept să aprecieze în raport de consecinţele, pe orice plan, suferite de partea vătămată-parte civilă.

În concret, repercursiunile de ordin moral asupra acestuia, sunt dovedite prin actele medicale care confirmă că reclamantul a suferit un traumatism fizic ca urmare a acţiunii de lovire exercitată de pârâţi şi ca urmare a accidentului de circulaţie suferit, ce a produs la rândul său o suferinţă psihică, dar şi fizică.

Instanţa constată că reclamantului i-a fost afectată integritatea fizică fiindu-i astfel cauzate suferinţe fizice ce decurg şi din internarea acestuia în spital.

În vederea cuantificării juste a prejudiciului moral instanţa reţine că reclamantul a suferit  un traumatism cranio-cerebral acut deschis cu plagă excoriată regiunea orbitală şi preorbitală dreapta, comoţie cerebrală minoră, contuzie coloana cervicală  ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale. şi contuzie prin strivire picior drept ce a necesitat 5 zile îngrijiri medicale.

Fiind evident că trauma fizică suferită a produs şi o suferinţă psihică concretizată prin durerea suportată de reclamant, prin sentimentul de teamă, de  insecuritate încercat de acesta,cu atât mai mult cu cât după ce a fost călcat cu autoturismul pe picior, a fost şi lovit cu pumnii de cei doi pârâri,  instanţa apreciază că suma de 2.250 lei ce va fi acordată cu  titlul daune morale reprezintă o sumă rezonabilă în raport de trauma suferită.

De asemenea, prejudiciul îndeplineşte şi cea de-a doua condiţie care se referă la repararea sa. Până în prezent prejudiciul nu a fost reparat, nici pârâţii şi nici o altă persoană în numele acestora nu au restituit sumele pretinse de reclamant, drept contravaloare a prejudiciului produs.

În ceea ce priveşte existenţa faptei ilicite, aceasta reprezintă orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane. Analizând situaţia în cauza de faţă, instanţa constată că fapta pârâţilor care l-au lovit cu pumnii şi picioarele pe reclamant după ce anterior pârâtul C.C.N. l-a călcat cu autoturismul pe care îl conducea pe laba piciorului se încadrează în noţiunea de faptă ilicită în domeniul răspunderii civile delictuale.

Instanţa nu poate reţine apărarea pârâţilor care susţin că nu l-au lovit pe reclamant întrucât aceste aspect este dovedit pe deplin cu actele medicale ce se coroborează cu declaraţiile martorilor care s-au aflat în preajma reclamantului la momentul comiterii faptelor.

De asemenea, instanţa constată că în cauză nu sunt incidente nici una dintre cauzele prevăzute de lege care înlătură caracterul ilicit al faptei, adică legitima apărare, starea de necesitate, îndeplinirea unei activităţi permise de lege, îndeplinirea ordinului superiorului, exercitarea unui drept sau consimţământul victimei, fapta săvârşită de pârâţi păstrându-şi caracterul ilicit.

O altă condiţie ce trebuie îndeplinită pentru angajarea răspunderii civile delictuale a celui ce a cauzat prejudiciul este vinovăţia.

În speţă, în raport de considerentele expuse mai sus ca urmare a analizării probelor administrate în faza de urmărire penală, ţinând cont şi de soluţia dispusă de P.J.O. prin ordonanţa din 28.01.2014, instanţa reţine că pârâţii a acţionat cu vinovăţie.

Pentru a fi angajată răspunderea civilă a unei persoane este necesar ca între fapta ilicită săvârşită şi prejudiciul produs să existe un raport de cauzalitate, adică acea faptă trebuie să fi provocat acel prejudiciu. Instanţa constată că această condiţie este îndeplinită, întrucât prejudiciul fizic şi moral suferit de inculpat este urmarea directă a faptei pârâţilor care l-au agresat fizic cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 5 zile de îngrijiri medicale.

Pe cale de consecinţă, reţinând că cele patru condiţii generale necesare pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală sunt întrunite cumulativ, instanţa urmează a admite în parte cererea, astfel cum a fost precizata de reclamant urmând să-i oblige pe cei doi pârâţi la plata de daune morale.

Drept urmare va obliga pârâtul C.C.N., în favoarea reclamantului, la plata sumei de 1.250  lei reprezentând daune morale reţinând că aceste l-a călcat cu autoturismul pe laba piciorului după care la lovit cu pumnii, iar  pe C.N. la plata sumei de 1.000  lei reprezentând  daune morale.

În raport de soluţia adoptată, de faptul că pârâţii au pierdut procesul, văzând şi disp.art.453 alin.1 C.proc.civila, îi va obliga pe aceştia la plata sumei de 580 lei, cu titlul cheltuieli de judecată.

Văzând  şi prevederile art. 424 şi următoarele Cod proc.civilă,